Tag : silva dark

pavel bartos“pentru mine, teatrul e totul”

“pentru mine, teatrul e totul”

stiu ca cei mai multi dintre voi il stiu pe Pavel Bartos drept prezentatorul energic si charismatic de la Vocea Romaniei.

da, e energic, e charismatic, face mult din show-ul ala pentru ca e foarte perfectionist si isi repeta fiecare replica, dar cu tot respectul pentru munca lui, pentru mine Bartos nu e ala de la tv, ci cel din teatru: de la Odeon.

am vazut acum interviul pe care l-a dat in proiectul special Silva Dark si ma bucur ca, in sfirsit, nu mai e prezentat drept zglobiu si cu glumele la el, ca in sfirsit e el, aseazat, relaxat care spune “pentru mine, teatrul etotul”.

Bartos e un super actor de teatru, maniac de profesionist si cu o energie teribila pe scena.

***

mai e ceva care-mi place foarte mult in interviul asta: e un moment in care povesteste cum a dat la actorie fara sa stie parintii lui si , inainte de el, isi aminteste despre momentele magice si rare cind veneau trupe de teatru la el in oras, in Miercurea Ciuc.

imi plac artistii care-si aduc aminte de magia pe care o simteau ei cind erau mici si se uitau la spectacole; daca nu uita asta si daca stiu sa o foloseasca oferind momente magice pentru alti copii, sunt dintre artistii frumosi.

***

eu am o teorie despre Pavel Bartos si despre cizelarea talentului lui: e dintre cei care in scoala a facut eforturi ca sa compenseze ceva ce el considera o slabicine (poate inaltimea sau poate a fost timid) si asa si-a fortat caracterul si charisma sa iasa la lumina.

uitati-va la interviul asta si neaparat, dar neaparat, sa va duceti sa-l vedeti la teatru.

un moment insufletit de Silva Dark.

1576
IMG_3237sa nu te lasi molipsit

sa nu te lasi molipsit

am mai spus ca-mi plac interviurile din seria “Momentelor insufletite de Silva Dark” – intr-o vreme in care internetul romanesc n-are foarte mult content original, interviurile astea sunt aur curat.

si pentru ca sunt postate online, ramin marturii pentru totdeauna despre viata unor oameni speciali.

azi am vazut un nou interviu, cu Marius Bodochi.

Nu l-am cunoscut niciodata pe domnul Bodochi , desi l-am vazut in multe spectacole/filme, dar dupa interviul asta – simtindu-l cum este ca om – mi-am dorit sa fac si eu un interviu cu dinsul.

Pentru mine domnul Bodochi e unul dintre actorii pe care regizorii l-au folosit mai mult pentru chipul lui special si nu i-au dat multe posibilitati ca sa-si exprime “interiorul”, asa ca de cele mai multe ori cind a avut o mica sansa sa arate energia care clocoteste pe dinauntru a facut-o cu toate resursele, uneori exagerind.

in plus, mai are in mintea mea – sa ma ierte pentru ce spun – imaginea “manhood”, a barbatiei, a spiritului macho. nu e nicio conotatie negativa in ce spun, are un chip si o exprimare foarte foarte “barbatoasa”, masculina.

dar l-am avut acum in interviul acesta in care vorbeste despre cum sa poti sa ai o viata linistita, despre prezent si cum tot ce ai facut ieri e “la revedere” si mi s-a parut foarte tare.

zice undeva ca e important sa nu te lasi molipsit si explica cum a invatat dinsul asta.

cam frumos.

2103
daniela nanefrumusete, timp si prejudecati

frumusete, timp si prejudecati

de cind eram mica am crezut ca oamenii frumosi simt lumea altfel. la fel ca si oamenii cu ochii verzi sau albastri care , eram sigura – si am gasit mai tirziu cercetari care demonstreaza asta – vad culorile, deci si lumea, altfel.

 

cred ca, de obicei, oamenii frumosi primesc mai usor ceea ce-si doresc si lucrurile le ies mai repede, dar, in acelasi timp, pentru ca nu trebuie sa faca mari eforturi ca sa obtina ceva, sunt mai comozi.

 

tocmai am descoperit o exceptie. marturisesc cu mina pe inima ca aveam prejudecati legate de Daniela Nane. cu exceptia rolului scurt, dar genial, pe care-l face in Orient Express nu mai stiu nicio alta performanta actoriceasca pe care sa o fi tinut minte.

stiam ca e om bun, ca acorda o mare parte din timpul sau educarii copiilor prin actorie si pentru asta a avut aprecierea mea dintotdeauna : un copil care invata actorie cind e mic capata incredere in el, se dezvolta altfel si-are mult mai multe sanse sa se integreze in societate fara sa acumuleze frustrari.

am vazut acum interviul pe care l-a acordat despre frumusete si trecerea timpului in cadrul proiectului “momente insufletite de Silva Dark” si-am remarcat cit bun simt are si ce frumos gindeste.

“frumusetea complica lucrurile” spune undeva si eu m-am simtit vinovata pentru ca aveam prejudecati legate de ea.

si mai zice undeva ca “timpul e acelasi, noi trecem prin timp” ceea ce mi s-a parut minunat.

luati-va o pauza de 5 minute si uitati-va la acest interviu f frumos

2366
_DRD9010cum sa te imprietenesti cu timpul

cum sa te imprietenesti cu timpul

“maxima generozitate in arta implica mult egosim: ca sa faci ceva pentru ceilalti, trebuie sa te pregatesti pe tine, sa-ti acorzi timp tie”

nu cred ca sunt foarte multi artisti care ar recunoaste asta, dar cred ca e foarte adevarat.

a spus-o Ducu Darie intr-un interviu acordat lui Cezar Paul Badescu zilele trecute.

*

pentru mine Ducu Darie e cel mai bun exemplu ca poti sa traiesti bine merci cu numele tatalui tau celebru. sa-ti gasesti un drum si sa respiri linistit fara prea multe orgolii sau suspine cu gindul ca n-o sa fii niciodata ca el.

“am avut norocul ca n-am avut bona” , zice Ducu in acelasi interviu motivindu-si alegerea de a ramine conectat la lumea teatrului. “de la 3 ani am crescut in teatrul de comedie”.

*
am avut norocul sa lucrez cu Ducu Darie pentru un dosar tabu de acum ceva ani care se numea “celebritatea in pielea goala” si in care vorbeam despre fata mai putin vazuta a celebritatii. mi-a raspuns atunci la orice intrebare, oricit de intima ar fi fost ea, ba chiar a acceptat sa pozeze nud, asezat pe un scaun in biroul lui.

mi-am spus atunci ca marele lui secret este ca nu se ia in serios, are relaxarea de a lua lucrurile asa cum vin si a le face fata unul cite unul. dar de-abia acum cu acest interviu mi-am dat seama ca adevaratul lui secret tine de relatia cu timpul. “sa nu faci o obsesie pentru timp”.

uitati de 8 minute din viata voastra si vedeti acest interviu; s-ar putea sa descoperiti un secret care va va face viata mai frumoasa in relatia cu timpul vostru.

dar nu i-am zis niciodata lui Ducu Darie cit de tare mi se pare mie curajul lui de a face fata mitului Lucia Sturza Bulandra si de a tine teatrul Bulandra la un nivel care ar face-o mindra si pe doamna care i-a dat numele.

de fapt cred ca definitia lui Ducu Darie este tocmai asta: melanjul dintre curaj, relaxare si munca multa ca sa parcurga un drum ascendent si-n viata (regizor fata in fata cu numele celebrului lui tata, Iurie Darie), dar si-n profesie (director de teatru fata in fata cu prestigiul unuia dintre cele mai bune teatre din tara). plus o imprietenire cu timpul.

Interviul face parte dintr-o serie de momente insufletite de Silva Dark

1690
medeeaMirabela sunt EU!

Mirabela sunt EU!

Medeea Marinescu e una dintre actritele care ma intimideaza. N-are legatura cu Maria Mirabela, filmul copilariei mele (si al copilariei ei), ci cu educatia ei care o face sa iasa in evidenta. sa fie ca o floare de colt printre actori.

multi dintre actori sunt educati, cei mai multi sunt, dar Medeea, inca de cind era f mica, era ca o printesa de care au avut grija 5 guvernante: sa aiba tinuta, sa fie gratioasa, sa cinte la pian, sa vorbeasca franceza.

asta te intimideaza, mai ales cind stii ca tu nu poti fi asa.

cind am vazut-o in filmul “je vous trouve tres beau” am murit de bucurie. mi s-a parut f f cool ca o romanca de-a noastra joaca alaturi de unul dintre cei mai tari actori de comedie francezi, de la egal la egal. cind dupa aceea a jucat alaturi de Daniel Auteuil, intr-o alta comedie frantzuzeasca de mare succes, am murit de invidie. nu pentru succesul de casa si pentru ca l-a vazut si simtit pe dl Auteuil:)

dar pina acum la interviul pe care i l-a luat Cezar Paul Badescu zilele trecute, nu m-am gindit niciodata ca, dinspre ea s-a vazut, pentru o vreme, ca ceilalti o considera “un copil care se joaca si nu o actrita”. pentru ca eu am vazut-o dintotdeauna o Shirley Temple.

si tocmai de asta vreau sa o contrazic cu ce spune in interviu:)

*
draga Medeea Marinescu,

am o veste pentru tine (iarta-ma ca te tutuiesc): Mirabela sunt EU! asa am crezut din totdeauna, de cind am vazut pentru prima data filmul Maria- Mirabela, nu-i asa ca nu o sa ma contrazici?!

multumesc.
cb

P.S. imi place mult “sa fim mai inteligenti decit timpul”. as vrea sa-mi iasa si mie partea asta.

Interviul face parte dintr-o serie de momente insufletite de Silva Dark.

1510
_DRD0162Timpul lu Bumbutz

Timpul lu Bumbutz

pe Cosmin Bumbutz il stiu cu mult inainte de a-l intilni. cind eram studenta publica fotografii in Dilema si mie mi se parea, cu tot respectul pentru cei care scriau acolo, ca imaginile lui erau cel mai bun lucru din ziar.
de foarte multe ori spuneau mai mult decit pagina de text de linga fotografie.

la 25 de ani, unul dintre sefii mei de la radio m-a intrebat ce-mi doresc de ziua mea: imi doream o anume fotografie a lui Bumbutz. au facut demersuri toti cei din radio, au vorbit cu o agentie de publicitate prietena cu Bumbutz si mi-au adus o fotografie. nu era aia care-mi placuse mie cel mai mult, era din seria respectiva, dar artistul nu voise sa mi-o dea pe preferata mea…

cind m-am angajat la tabu n-am intrebat citi bani imi dau, ci daca au bani sa-l plateasca pe Bumbutz pentru ca eu vreau sa lucrez cu el… am facut unele dintre cele mai frumoase proiecte jurnalistice ale revistei impreuna cu el… si m-am bucurat de fiecare secunda in care-mi explica mici chestii despre cum prinde el lumea…

cind am implinit 33 de ani mi-a facut el cadou fotografia pe care nu a vrut sa o vinda cu 8 ani in urma:)

fotografiile acestea doua inramate se afla pe peretii dormitorului meu. in fiecare dimineata cind ma trezesc, le am in fata.

pentru cei care nu stiu, Bumbutz e si un foarte foarte bun reporter. si stii ca-l pasioneaza subiectul cind incepe sa intrebe: scurt, direct, fara ocolisuri. cu curiozitate pura.

asa ca imi imaginez ca Cezar Paul Badescu, care l-a intervievat zilele trecute, a avut ceva viata grea cu el. pentru ca atunci cind nu fotografiaza, Bumbutz vorbeste putin…

Interviul face parte dintr-o serie de momente insufletite de Silva Dark

1876
alexandru-tomescu-Timpul cintat de o vioara

Timpul cintat de o vioara

Unul dintre subiectele pe care le pastrez in minte si sper sa le scriu cindva e legat de Alex Tomescu. despre talentul lui si despre ce a facut pentru public din momentul in care a inceput sa cinte pe vioara Stradivarius s-a scris mult. dar eu visez la un portret al lui Alexandru in care el sa nu rosteasca niciun cuvint, sa nu faca nicio declaratie.

am fost anul trecut unul din concertele lui la Sala Radio. cinta pe vioara celebra, asa ca pe lateralul salii erau bodyguarzii firmei care, prin contract, pazesc vioara. in dreapta mea era un domn care nu trada ca are vreo pasiune pentru muzica: chipul si atitudinea standard de bodyguard. cind Alex a inceput sa cinte, chipul bodyguardului s-a schimbat cu totul, misca barbia in ritm cu muzica, isi tinea respiratia in pauzele dintre note sau cind ritmul devenea extrem de alert. era evident ca stie bucata muzicala pe care o cinta Alex pe scena, dar era incredibil cit de profund o traia.
am aflat dupa aceea, ca la unul dintre spectacolele din tara a fost pe scena alaturi de pianist – Horia Mihail-, dind paginile partiturii, atit de familiarizat era cu muzica din acel spectacol.

Pentru mine, ce face Alexandru Tomescu cu vioara lui Stradivarius e oglindit in chipul domnului bodyguard; care n-avea pregatire muzicala si pe care muzica lui Alex l-a schimbat. Pe dinauntru.

Alexandru Tomescu e unul din oamenii aia rari care au smerenie fata de talentul lor si care , constienti de darul pe care-l au, nu doar ca lupta asemeni marilor campioni sa si-l perfectioneze, dar stiu sa-l si imparta cu lumea. si ce ma uimeste pe mine si ma emotioneaza (si ma face sa-l iubesc tare) e ca, intr-un mod pe care nu mi-l explic, ajunge cu muzica lui si in urechi si suflete mai putin educate in ale muzicii clasice (eu ma aflu in aceasta situatie, asemeni multor tineri care se bat pe bilete la concertele lui, cum s-a intimplat si pe blogul meu acum ceva vreme)

Zilele trecute Alexandru i-a dat un interviu lui Cezar Paul Badescu despre timp si valoarea lui . uitati-va la primele 2 minute din interviu fiind atenti la chipul lui Alexandru (s-a tuns recent, am zimbit cind l-am vazut in filmuletz, si n-ai zice nicicum ca el e cel care cinta muzica aia complicata de Bach), mai incolo uitati-va la miinile lui (pe la minutul 4 e un primplan cu degetele … genial) si-ascultati-i povestile despre pasiuni si perfectionism.

Eu stiu ca, mai devreme sau mai tirziu, am sa scriu versiunea mea despre cum il vad pe Alexandru Tomescu, dar pina atunci bucurati-va de 10 minute de interviu cu el, parte dintr-o serie de momente insufletite de Silva Dark.

2009

Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!