cred ca in acest moment, batalia Vintu – Basescu e pe umilinta/umilire, nu pe dreptate.
Pentru cei care cunosc bine starea de sanatate a lui SOV, arestarea – fie si pentru o noapte sau 3- e o umilinta fizica teribila. In conditii “normale”, acasa la el, SOV e ajutat sa se deplaseze de bodyguarzi care il cara la propriu intrucit el nu mai poate merge.
In arest, deplasarea pentru orice mic lucru e o umilinta teribila pentru SOV, iar Traian Basescu stie foarte bine asta, asa ca – pentru satisfactia sa – o zi de arest (sau mai multe pina la recurs) sunt un fel de victorie.
Ma inspaiminta gindul ca lupta la ajuns la nivelul acesta, sa te bucuri de umilirea adversarului, cum ma inspaiminta si ura care e in fiecare dintre ei in raport cu celalalt.
Animalica, viscerala, dincolo de limitele pe care cred ca am sa le pot simti vreodata (nu ca mi-as dori sa simt asa ceva).
Altfel, de fiecare data cind reapare scandalul SOV FNI ma intreb: de ce oare romanii au participat la un joc timpit prin care li se promitea inmultirea banilor fara munca si fara baze bursiere si-apoi s-au dat drept neprihaniti?
Au vrut o speculatie financiara si unul mai smeker decit ei, i-a inselat. Dar si ei plecasera cu gindul sa insele: sa obtina bani pe care nu-i muncisera.
*
Imi pare rau dar asta cred despre FNI si Batalia-Basescu-Vintu si cum nu mai sunt in trustul lui SOV (ba chiar am iesit din trust cu oarece sechele emotionale), nu m-am numarat printre apropiatii sai, nu ne-am vazut des nici in calitate de patron angajat, nu pot fi acuzata de subiectivism.