Pentru cine nu-l stie pe micul meu prieten David Stescu, el e un baietel care la doi ani a fost diagnosticat cu autism. A intrat intr-o lume din care parintii lui, Miki si Mihai, au luptat mult sa-l scoata: nu mai vorbea si nu mai reactiona la nimic.
Terapii, logopezi, intalniri cu delfini, lectii grele in multe momente.
Astazi David are 11 ani si nu mai e in lumea aceea retras cu totul, e undeva pe granita dintre ceea ce lumea defineste standardul normal si autism: vorbeste …mult, e pasionat de geografie si fotografie, ii place sa calatoreasca, e super sincer – cand isi pierde atentia de la lucrurile oamenilor mari se intoarce in lumea prietenilor lui imaginari. A invatat sa si spuna ca se duce sa vorbesca cu prietenii lui imaginari, iar parintii il insotesc adesea in lumea basmelor prin conversatii super simpatice.
La 11 ani David merge la scoala normala, scrie (cu diacritice), isi ia examenele si – chiar daca invata mai mult decat alti copii la unele materii – a dezvoltat constiinta de a-si face lectiile pentru a fi mai bun. Intelege ca a avut o problema cand era mic (intreaba cateodata daca un copil sau altul are vreo problema cand prinde o discutie) si cred ca-l deranjeaza ca noi, prietenii lui, tot povestim ca e un baietel care a avut autism.
Il deranjeaza pentru ca stie cat munceste ca sa se integreze, din ce creste intelege tot mai multe si are o sinceritate si o sensibilitate minunate. Peste cativa ani, cand va intelege si mai multe, sunt sigura ca va vorbi in conferinte despre transformarile lui si despre cum intelegea lumea la un moment dat, iar asta o sa-i ajute si pe alti parinti care au copii diagnosticati cu autism.
*
Astazi scriu din nou despre David cu doua scopuri.
Unul este… sa multumesc sponsorilor care ii ajuta pe parintii lui sa-i indeplineasca visurile- sa calatoreasca pana la Polul Nord, in acest caz.
Zilele astea David e in Suedia si Finlanda impreuna cu parintii lui, intr-o excursie pe care o planifica de cateva luni. Cred ca a vizitat via google maps fiecare km de drum pe care urma sa-l parcurga cu masina in Suedia si Finlanda.
Undeva pe drumul recuperarii lui, parintii lui David s-au prins ca geografia si calatoriile ii capteaza atentia si-l bucura foarte tare. Si au inceput sa stranga bani ca sa calatoreasca stiind ca aceste excursii sunt parte din terapie pentru David. Sunt la tara nr 12 (le contorizeaza David), iar sacrificiile parintilor sunt imense: cate doua job-uri, economii peste economii, calcul al traseului la virgula si centima.
Probabil ca nu o sa ne spuna niciodata care sunt eforturile lor cu adevarat pentru a-i face aceste bucurii lui David. Bucurii care-l ajuta sa se recupereze.
Undeva pe drumul asta prieteni si sponsori au descoperit in ambitia lui David si determinarea parintilor lui de a-l face bine un exemplu motivational minunat. Si li s-au alaturat cu ce pot ei.
In aceasta excursie David are suport de la Canon România, AVStore.ro, i-au mai sprijinit cu echipament tehnic si Huawei Mobile si Garmin România
Si scriu in primul rand ca sa le multumesc lor ca au avut intelegere, rabdare si empatie si au investit in visul lui David sustinand efortul parintilor lui.
Mai scriu pentru a incuraja alti sponsori sa aiba deschidere in proiecte similare. Uneori ceea ce pentru tine ar putea fi o participare foarte mica, pentru familie si pentru cel pe care-l ajuti e imens – e o forma de validare, e un gest care le da aripi si gasesesc noi resurse emotionale sa mearga mai departe.
Parintii lui David au descoperit ca are talent de fotograf – ca incadreaza foarte bine subiectele in poza, ca vede lumea intr-un mod special cand se uita prin camera telefonului sau a unui aparat de fotografiat. Asa ca acum il incurajeaza in aceasta directie. Iar Dragos Asaftei ii ofera din cand in cand suport tehnic ca sa invete mai mult despre fotografie.
In Finlanda si Suedia David face fotografii in care surprinde lucrurile care-i plac. In cadrele lui e si inocenta, e si entuziasm, si curiozitate, dar si bucuria de a imparti cu altii ce descopera.
Unele dintre aceste stari le-a descoperit gratie parintilor lui si sunt un progres imens in lupta lui cu autismul. Altele sunt native, cum e instinctul lui de a fotografia “dintr-una” (un singur cadru) ceva.
Cand se va intoarce sper sa expuna o parte dintre fotografii intr-o expozitie. Va fi o poarta deschisa din lumea noastra spre felul in care vede el lumea.
Si ar putea fi o inspiratie si pentru alti parinti.
De fapt, al doilea motiv pentru care am scris acest text e ca sa–i motivez pe parintii copiilor cu probleme.
Nimeni dintre apropiatii familiei Stescu nu stie cu exactitate sacrificiile pe care le fac Miki si Mihai pentru David. Noi vedem doar perseverenta lor, cum dupa fiecare victorie fixata in comportamentul lui David mai fac un pas si inca un pas ca sa-l invete lucruri prin care sa-i fie bine.
Ei au reusit ca fiul lor sa progreseze, si sper din tot sufletul ca veti reusi fiecare dintre dvs.
iata fotografii facute de David, puteti vedea mai multe din excursia lui aici.
David la Cercul Polar de Nord, langa Casa lui Mos Craciun
