Tabara de reformare Heineken a fost unul dintre cele mai simpa proiecte la care am participat.
a avut suspance, emotii, umor si niste oameni minunati care s-au gindit ca pot sa faca lucrurile altfel; ca pot sa te distreze si pe tine, dar si pe cei mai pasionati dintre microbisti cu un eveniment de povestit nepotilor, la gura sobei.
peste citeva zeci de ani, povestile despre evenimentul asta o sa inceapa asa…
cind eram eu tinar, nevasta-mea – bunica ta- a sunat la un radio si-a participat la un concurs ca sa ma trimita intr-o tabara de reformare. am ris pentru ca era o idee amuzanta – vezi doamne, noi barbatii trebuie sa fim scoliti din cind in cind ca sa nu uitam sa avem grija de femei. dar m-am dus pentru ca parea ca e cu bere, se numea tabara de reformare heineken.
am ajuns acolo intr-o simbata, in ziua in care era finala Ligii Campionilor – mare meci in anul ala, Barcelona – Mancester United – si ne-au chinuit aia pina n-am mai stiut de noi.
am facut super exercitii militare, apoi au facut misto de noi si ne-au pus sa gatim peste, dupa aia sa facem buchete de flori si sa ne calcam camasile… niciun strop de bere nu ne-au dat, pina seara cind ne-am dus la o cina cu nevestele.
berea ca berea, dar la masa aia erau unii care cintau la viori si eram obosit si voiam la meci, dar nu se mai termina…si imi venea sa o omor pe bunica-ta… ca ea voia la londra in excursie, pentru asta ma inscrisese pe mine in concurs…
pina cind… dar de fapt, stai ca am un filmuletz cu ce a fost acolo, ia si rizi
*
sunt sigura ca asa vor fi povestile celor 21 de participanti peste 30-40 de ani.
in spatele evenimentului asta minunat mai e insa o poveste despre a fi atent la orice detaliu, despre a pregati la secunda intrarile si iesirile participantilor, despre a tine un secret si, mai ales, despre a avea curajul sa faci niste lucruri diferite care sa te puna pe tine organizator la limita oboselii.
dar povestea asta vi-o spun zilele viitoare.