In urma cu cateva zile am fost la o cina cu protocol regal in Castelul Bran. Printre invitati – reprezentati ai Ministerului Educatiei si ai Ministerului Muncii, celebritati, oficialitati locale, jurnalisti, oameni de renume din industriile alimentare, hoteliere sau de beauty.
La cina un meniu gourmet pregatit de 25 de tineri bucatari, sub indrumarea lui Chef Cezar, dupa lectii serioase pe parcursul unei saptamani.
Totul servit de alti 25 de tineri ”chelneri” cu maniere de restaurant de 5 stele, cu responsabilitati impartite pentru fiecare masa dupa alte multe lectii de maniere specifice acestui job.
Totul parte dintr-un proiect special si foarte emotionant Tabara meseriasilor din Tara lui Andrei, un proiect care si-a propus sa revalorizeze meseriile de care avem cu totii nevoie.
Eu am fost la finalul taberei, dar in aceasta vara au intrat in proiect 270 de copii din 27 de licee industriale si au invatat cum sa devina mai buni electricieni, constructori, mecanici, operatori sonda si bucatari.
*
Imaginati-va ca sunteti nascut in Targu Jiu sau intr-o comuna din Judetul Gorj. Ca nu aveti cine stie ce avere si ca singura voastra sansa in viata e sa munciti. Mult si serios, cu o meserie stabila.
Si ca vi se ofera sansa sa aplicati intr-un proiect in care timp de o saptamana faceti pregatire intr-o meserie din care puteti castiga bine in viata, dar si cursuri despre cum sa-ti faci un CV si treceti printr-o evaluare psihologica, iar cineva va explica discret cum sa faci sa-ti fie mai bine in viata, cu bagajul tau emotional, cand esti adolescent.
A, si ca la sfarsitul proiectului e posibil – daca iti faci treaba bine si chiar ai nevoie de bani – sa primesti o bursa de 500 /luna pana la finalul studiilor. Uneori mai mult decat parintii tai. Te-ai baga?
*
I-am cunoscut pe o parte din elevii de liceu de la alimentatie publica, cei care au pregatit cina la care am fost invitata. Prima data i-am vazut in actiune cand faceau platingurile pentru mancarurile pe care urma sa le servim (absolut tot de pe farfurie era pregatit de ei, inclusiv dulceata de portocale!! care insotea carnea de vita sau de peste ). Aratau ca niste medici scosi dintr-o operatie reusita– cu bonete si manusi din plastic – erau bucurosi si plini de adrenalina.
I-am vazut si cand am plecat de la cina. Plangeau in hohote pe scara catre garderoba. Plangeau de bucurie ca le iesise bine, ca fusesera aplaudati de toti invitatii la masa. Ca-i laudasera oamenii care contau mult pentru ei, mentorii din proiect – Chef Cezar, Mona Nicolici si profesorii de la American Hotel Academy (cei care ii invatasera regulile de protocol la servire).
Bine, cred ca mai plangeau si pentru ca se termina proiectul in care ei fusesera nu doar pusi la munca, dar si apreciati la adevarata lor valoare umana. (inainte de sosirea invitatilor, Mona Nicolici si Cristi Pascu aranjasera – par si make-up – fiecare fata care urma sa serveasca masa in seara respectiva, ca niste parinti care vor ca fetele lor sa fie cele mai apreciate in seara aceea importanta pentru ele.)
*
E mult de scris despre ce inseamna Tabara Meseriasilor si povestile copiilor carora li se schimba viata prin intalnirile acestea de vara. Anul trecut un baiat de la ”bucatari” a fost atat de talentat incat l-a luat Chef Cezar si acum e sous chef desi nici n-a terminat liceul. Iar Cristi Pascu a intalnit si el anul trecut 2 tineri pe care-i asteapta la angajare cum au terminat liceul pentru ca aveau super aptitudini de hair stilism.
Tabara e importanta pentru ca e valorizata ideea de meserie intr-o lume in care nu prea mai punem baze reale pe scoala si pregatirea profesionala. E importanta si pentru ca elevii vad ca pot sa construiasca singuri lucruri cu care sa se mandreasca, unice in lume.
(Anul asta cei de la constructii si electricitate au creat primul foisor sustenabil din punct de vedere energetic, alimentat cu energie solara sub coordonarea echipei EFdeN. Cand au plecat din tabara, elevii au prins curaj, s-au dus la primar si au obtinut singuri aprobarea sa mute foisorul intr-un parc din Tiargu Jiu si si-au facut planuri cum il vor prezenta colegilor lor printr-un imn pe care-l vor scrie chiar ei. Banuiesc ca va fi locul de distractii din oras pentru ca are prize de la care iti poti incarca telefonul:) Tot ce vedeti in poza de mai jos, dar absolut TOT e facut de elevi de liceu sub atenta indrumare a genialilor tineri domni de la EFdeN – despre care am sa scriu separat)
Dar dincolo de toate astea, care nu-s putine, sunt chiar imens de multe la capitolul beneficii pentru ca literalmente li se schimba viata copiilor care participa la proiect – de la increderea de sine pana la orientarea profesionala si banii pt terminarea studiilor -, Tabara Meseriasilor din Tara lui Andrei are genul acela de energie pe care o intalnesc cei care merg la festivalul Ideo Ideis de la Alexandria (si el facut cu liceeni).
Elevii sunt atat de bucurosi ca descopera lumea fiind apreciati real pentru ce pot ei sa faca, iar entuziasmul lor e hrana pentru profesori si organizatori. Schimbul asta de energie magica e ca un drog care da dependenta. Si toti vor sa se intoarca. Si profesori, si elevi.
De asta m-am dus la cina de la Bran, pentru ca mai fusesem intr-o tabara din Tara lui Andrei in urma cu cativa ani (unde am pornit prietenii care dureaza si astazi) , plansesem si eu la final vazandu-i pe copii cum se schimbasera si cum plangeau la despartire (am stat o saptamana atunci) si mi-a fost dor de energia aceasta.
Cum am mai zis, sunt bani de CSR care se cheltuie ca sa fie bine in tabel, dar sunt si bani de CSR care schimba vieti. Proiectul acesta de la OMV Petrom e unul dintre cele care schimba vieti.
P.S. si poate nu e intamplator ca festivalul de teatru Ideo Ideis de la Alexandria – despre care scriam mai sus ca seamana ca energie cu acest proiect – e finantat si de OMV Petrom in proiectul Idei din Tara lui Andrei. Oamenii din acelasi aluat se atrag 🙂
