In fotografia de mai sus e o poveste cat o viata.
Tanarul care e in dreapta, Tedy Necula, este regizorul filmului in care joaca doamna din stanga – Victoria Cocias. E primul lui lung metraj, Coboram la prima, o poveste despre vietile mai multor calatori care raman blocati intr-un vagon de metrou, in dimineata de dupa incendiul Colectiv.
Tedy are 28 de ani si in 2002 juca in filmul Noro, povestea unui baietel cu probleme locomotorii de la nastere care se afla intre lupta mamei (Victoria Cocias) pentru a-l integra si dorinta tatalui (Dorel Visan) pentru a-l proteja de greutatile lumii care nu e pregatita sa-l accepte asa cum s-a nascut el.
Acolo, in 2002, cand avea 13 ani – sub bagheta magica a regizorului Radu Gabrea – Tedy (care e asemeni personajului Noro, cu tetrapareza de la nastere) a inteles ca si el poate sa faca bine daca se exprima prin film. Cand a terminat scoala (parintii nu s-au lasat invinsi de sistem si l-au dat la o scoala normala, de stat), a inceput sa lucreze voluntar pentru ONG-uri ca sa –i ajute cu productia video si mesajele lor sa fie cat mai vizibile.
In acesti 15 ani Tedy a devenit speaker motivational, a facut documentare depre persoanele cu dizabilitati, a lucrat in televiziune si si-a castigat respectul a mii de oameni.
Saptamna trecuta am fost la filmarile primului lui lung metraj, “Coboram la prima”, un film care ii are in distributie pe Emanuel Oprea, Constantin Cotimanis si multi multi altii.
Tedy reuseste in acest film sa scrie putin din istoria cinematografiei moderne pentru ca i-a convins pe Adrian Paduraru si Teodora Mares sa fie un cuplu din nou pe ecrane, la 32 de ani de la Declaratie de Dragoste. (in toti acesti ani, doamna Mares a refuzat sa mai joace alaturi de dl Paduraru, considerand ca acel cuplu a fost f puternic in memoria colectiva si nu are sens sa reincalzeasca supa. Ei bine, acum in filmul a carui actiune are loc a doua zi dupa incendiul de la Colectiv, cei doi actori joaca rolurile unui cuplu… care se desparte:) )
M-am dus cu treaba pe set ( Tedy avea invitati jurnalisti, iar eu am incercat sa fiu o gazda buna pentru ei) si, acolo pe platou, avandu-i fata in fata pe Tedy si Doamna Cocias am realizat puterea acestei (re)intalniri: mama din filmul care l-a adus pe Tedy aproape de cinematografie e in continuare alaturi de el la primul lui lung metraj.
Si cred ca domnul Radu Gabrea ar fi foarte fericit sa-I vada ca lucreaza din nou impreuna, pentru ca i-a urmarit indeaproape activitatea lui Tedy.
De fiecare data cand merg pe platourile de filmare ale peliculelor romanesti, ma gandesc ca aceasta industrie rezista si creste din prietenie, pentru ca multi actori muncesc pe bani f f putini, multi regizori fac filme cu bani de acasa, dar ce ii aduna e prietenia.
