Tag : tiff

tiff 12de ce actorii/artistii trebuie sa stie sa se promoveze (post seminar TIFF)
culturale
12 years ago

de ce actorii/artistii trebuie sa stie sa se promoveze (post seminar TIFF)

astazi la TIFF am tinut din nou un seminar de branding personal pentru actorii din proiectul “10 pentru film”. e felul meu in care multumesc pentru bucuriile si emotiile pe care le-am primit de la multi actori mari ai Romaniei.

anul asta a fost mai greu decit anul trecut. “elevii” au fost mai reticenti la ideea de a se promova singuri, mai tematori de fapt de validarea publicului. si de validarea cu propria persoana: daca faci toate lucrurile corect – ca la carte – si totusi nu ajungi unde trebuie, s-ar putea sa realizezi ca nu poti duce pina unde vrei sa ajungi.

 

de fiecare data cind intilnesc oameni care au job-uri cu reprezentare publica si sunt reticenti la a se promova (lasa, ma descopera lumea si-asa/ nu stiu eu sa fac / nu am nevoie etc) am doua mari ginduri:

1. multumesc in gind oamenilor cu care lucrez sau am lucrat pentru deschiderea lor, pentru faptul ca inteleg cit de mult inseamna comunicarea si sa faci pasi sa iesi din zona de confort ca sa-ti faci treaba cit mai bine.

2. cei mai multi oameni se lupta cu ego-ul lor. pe de o parte vor un job cu expunere cit mai mare, dar ego-ul (reflectat in “cit de mult imi pasa de parerea celorlalti”) ii opreste sa-si duca job-ul la capat: sa se expuna cu garda jos si cu o strategie coerenta pentru ceea ce vor sa spuna publicului despre ei.

***

mai jos doua fragmente din prezentare – inceputul si sfirsitul (la mijloc sunt detaliile tehnice pe care am sa le public cindva impreuna cu multe exemple ca sa fie utile pentru cit mai multi actori/ artisti etc).

(“10 pentru film” este un proiect TIFF pentru sustinerea si promovarea actorilor. un juriu format din critici de teatru si de film selecteaza la nivel national 10 actori de teatru pe care, timp de citeva zile pe durata festivalului, ii antreneaza pentru o activitate cinematografica: castinguri, intilniri cu producatori, sedinte foto, realizari profesioniste de prezentari -reel-uri, traininguri media etc)

 

***

am sa va rog sa va ginditi la adolescenta voastra. sigur era acolo un actor sau cintaret care va placea. pe care-l vedeati cel mai cel: mai frumos, mai sensibil, mai sexy, mai curajos. era un zeu, nu?

ati fi facut orice pentru un autograf de-al lui/ ei…

pun pariu ca in zilele alea nu v-ati gindit niciodata ca si idolul vostru se ducea la baie. ca avea zile proaste, ca avea probleme cu facturile sau cu iubirile.

astia sunteti voi acum pentru niste tineri de 15-16 ani care ar putea deveni artisti intr-o zi, inspirati de munca voastra. n-ati vrea sa va faceti treaba cit mai bine stiind ca ati putea schimba viata si a unui singur copil?

stiu ca vi se pare greu sa va vindeti, sa ambalati munca voastra intr-o forma comerciala ca sa va vada lumea, dar hai sa ducem asta intr-o zona cu care sunteti mai familiari. ca actori trebuie sa jucati personaje care nu va sunt confortabile si sa fiti credibili, reusiti sa faceti asta pentru ca v-ati antrenat. pentru asta ati facut scoala.

la fel e si cu comunicarea: daca sunteti antrenati, daca sunteti pregatiti sufleteste ca, pentru reusita, trebuie sa iesiti din zona voastra de confort, incepeti sa va ginditi altfel “rolul”, “performanta” in spatiul public.

stiu multi actori talentati care nu au reusit, pentru ca n-au stiut sa se vinda. cum stiu si actori care se vind bine, chiar daca n-au talent. nu cred ca e doar treaba teatrului sa va promoveze, cred ca e profundamente gresit sa spuneti ca e treaba altcuiva pentru ca voi sunteti artisti, sunteti poeti, nu aveti treaba cu marketingul.

bad news: e parte din meseria voastra si reprezentarea publica, asa ca macar regulile de baza trebuie sa le cunoastesti si sa le respectati.

(…)

am sa inchei cu o declaratie care se potriveste pentru orice meserie, sunt vorbe in care eu cred foarte mult.

Nu exista o rasplata din afara pentru meseria asta. Nu asta trebuie sa fie telul. Rasplata adevarata vine din interior. Ceea ce voi simtiti si ceea ce ati implinit voi pentru voi, cu propriile persoane. iesind din zona de confort.

Anii de inceput pot fi bogati in experiente sau nu, dar am vazut de-a lungul anilor atit de multi tineri care nu stiau ce vor. Stiau ca trebuie sa vrea, sa fie ambitiosi si sa aiba succes. dar asta nu e suficient. Asta e doar dorinta.

De fapt, in viata este despre actiune: sa stii ceea ce faci, sa intelegi de ce faci asta, sa-ti dedici fiecare respiratie a trupului tau ca sa acumulezi mijloacele cu care sa poti sa daruiesti…

Daca simtiti ca aveti ceva inauntru de daruit, ca aveti un talent, atunci exploatati-l si slefuiti-l. Nu e nimic mai important decit sa acumulati mijoacele ca sa puteti sa va expuneti talentul.

O sa cresteti alaturi de colegii vostri, o sa-i vedeti avind succes sau cum vor rata. Si o sa vedeti cum reusesc sa dealuiasca in ambele situatii, iar ei va pot fi profesori la fel ca oricare dintre profesorii vostri de la scoala. Important este sa fiti deschisi, sa vreti sa munciti cu voi ca si cum ati munci cu un personaj pentru o piesa si sa actionati ca atare.

Kevin Spacey.

0
2212
scari clujTIFF – a little magic
muzici simpa
12 years ago

TIFF – a little magic

mai devreme am fost sa vad un film care sper sa ia premiul cel mare – Wadja – primul filmat de o femeie si produs integral in Arabia Saudita. povestea unei fetite care se opune sistemului intr-un fel tandru si naiv: isi doreste o bicicleta si face totul ca sa o obtina (fetele nu au voie sa aiba biciclete in Arabia saudita)

am plecat de la cinematograf cind se innorase si mi-am propus sa urc pe ritmul muzicii din casti cele 200 si putine scari pina la hotelul in care locuiesc, ca sa am timp sa-mi fac curat in minte si sa ma pregatesc pentru scrierea prezentarii pe care o am de sustinut astazi. (un mini curs de branding personal pentru actorii din proiectul 10 pentru film)

pina am ajuns la scari a inceput ploaia. tare.

am perseverat cu muzica in casti (oricum eram pregatita sa ma spal pe par – daca nu zic ceva teribil de inteligent macar sa-mi stea parul bine:) ) si in citeva minute eram fleasca. renuntasem la ochelarii de vedere pentru ca as fi avut nevoie de stergatoare pentru ei, asa de tare ploua.

urcam in ritm cu muzica gindindu-ma ca ma voi odihni la un pasaj cu bolta, de sub un pod.

cind a inceput sa se vada pasajul, din casti s-a auzit unul dintre cintecelele mele preferate – Fiecare (Vunk) si cum urcam eu, sustinut, prin ploaie, versurile geniale pareau coloana sonora din finalul unui film in care e o metafora cu un drum catre ce ai nevoie.

(imi place mult cintecul asta, atit de mult incit ii stresez mereu pe baieti intrebindu-i “e in play list?” daca se intimpla sa merg la vreun concert de-al lor. versurile primei strofe mi se par a fi cele mai bune versuri care au fost scrise in ultimii 10 ani sau chiar mai mult in muzica RO. dar am in Ipod mai multe cintece decit cele 200 de trepte pe care le-am urcat, asa ca mi-a placut mult coincidenta)

s-a terminat cintecul fix cind am ajuns sub bolta. m-am intors si am facut o fotografie cu scarile pe care le urcasem.

intre timp a iesit soarele, iar eu inspirata de intimplarea din ploaie, am cerut voie de la simpaticii din trupa VUNK sa folosesc un exemplu din experienta colaborarii cu ei in prezentarea pentru actori.

0
1882
tiffTIFF la 12 ani
filme simpa
12 years ago

TIFF la 12 ani

ieri m-a intrebat la radio Vlad Petreanu cum e TIFF -ul la editia 12 profitind de faptul ca am participat la 10 editii din cele 12 din istorie si m-am dus cu raspunsul in chestiuni tehnice legate de numarul filmelor, al locatiilor, invitatii etc.

dar tocmai ce mi-am dat seama ca TIFF la editia 12 se evalueaza altfel:

– ajungi la 11 jumatate noaptea la hotel dupa 10 ore de mers cu trenul, iti zici numele, receptionera se uita la tine si spune “sunteti de la TIFF, ati mai locuit aici, nu? nu mai trebuie sa completati nimic, iata cheia, odihna placuta”

– intri in lift dimineata ca sa te indrepti catre micul dejun. ai un tricou ciufulit – pentru ca festivalul e relaxat si nu deranjeaza pe nimeni ca nici parul, nici tricoul nu sunt intinse la perfectie. in lift un domn si mai ciufulit decit tine te intreaba intr-o engleza britanica, desi nu te-a vazut niciodata in viata lui: “ce filme sa vad si eu astazi?”

-la micul dejun, te intreaba oameni pe care-i vezi doar in festival o data pe an,  daca vii dupa o zi grea si zimbesc intelegatori. tu ripostezi si zici “arat asa de rau?”, iar ei raspund rizind si mai tare “esti asezata in cel mai retras loc din sala. semn ca nu vrei sa vorbesti cu nimeni” si se ofera sa-ti aduca ei cafeaua.

– iti suni prietenii care sunt veniti in festival si-i intrebi ce filme vad a doua zi. ai vazut atit de multe filme cu ei in anii precedenti, incit stii sigur ca ceea ce vor alege ei din cele 190 de filme aflate in program, ai fi ales si tu. doar ca tu n-ai avut timp sa deschizi inca programul.

– primesti daruri amuzante. ca trusa de urgenta de la HBO – in caz de nevoie (de la trusa de cusut cu papiote de mai multe culori pina la balsam pentru buze, cu escala pe la bezi adezive cu pasament steril, aspirine si prezervative. bine fie, si agenda cu pagini dictando)

– te intilnesti cu prieteni pe care-i vezi o data pe an, la cluj, in festival, si va updatati vietile intr-o ora: ca si cum ati transfera din computer pe hard disk amintirile de la ultima intilnire.

– cauti cea mai linistita terasa si-o transformi in birou. nu conteaza ca muncesti aproape ca acasa, in pauze te opresti in cinematograf.

– desigur, vezi filme. multe.

0
1604
icrce invat din ceea ce i se intimpla ICR-ului
culturale
13 years ago

ce invat din ceea ce i se intimpla ICR-ului

Guvernul a dat o hotarire de urgenta prin care Institutul Cultural Roman trece de la Presedintie la Senat, intelectualii romani protesteaza pe unde pot in fata acestei decizii (conferinta de presa, mult online, ba si ceva street delivery), televiziunile nu arata deloc si tabara pro ICR si nici nu vorbesc despre rezultatele institutului, guvernul tace si face mai departe nedreptati din ura.

ce am invatat din aceste citeva zile de la hotarirea de urgenta a Guvernului?

ca puterea PSD-PNL e orbita de ura, ca e la fel ca  Basescu cind il facea las pe Regele Mihai , mintind doar pentru ca voia sa iasa el in fata. (acum un an mi-a fost (din nou) rusine cu presedintele asta cu care ne-am pricopsit).

ca puterea PSD -PNL  e la fel ca Roberta Anastase care se uita in ochii tai si minte senin “o nu, n-ati vazut bine. nu erau 82 de oameni erau 200, eu anunt ce numara responsabilul de sedinta” (in zilele alea nesimtirea domniei sale m-a lovit profund in valorile mele de baza)

ca-si pregateste si insceneaza scandaluri dupa cel mai corect tipar comunisto securistic. m-am intrebat de multe ori de ce a aparut acum citiva ani aiuristicul scandal ponei roz, care nu avea baza pentru un scandal dar care a fost umflat cu pompa. nimeni n-a mai spus de atunci incoace la televiziunea care a facut scandalul, ca artistul cu “poneiul roz” a fost contactat de o scenografa si a lucrat la un spectacol care a primit premiul Tony pentru scenografie. in america. dupa juriile lor.

zilele astea am inteles la ce a fost bun acel scandal: celor care au pareri pro ICR li se opun cei care stiu doar despre scandalul poneiul roz, iar lupta ideologica in spatiul public ajunge in citeva clipe la ura. pentru ca asta a fost mesajul transmis prin tv.

ca manipularea e la nivel de securitate a anilor ’80. nicio televiziune n-a chemat echipa ICR sa o intrebe despre rezultate, proiecte etc. tot asa cum marile televiziuni au trecut in viteza peste 13-15 iunie si comemorarea Pietei Universitatii, ca sa nu ne mai aducem aminte de Iliescu si multumirile catre minerii care i-au batut crunt pe cei care pareau ceva mai spalati si mai educati. pentru ca daca ne aducem aminte s-ar putea sa nu-i mai votam peste citeva luni.

ca daca ai pareri politice vehemente esti inlaturat cind se schimba puterea, oricit de profesionist ai fi. asa ca e mai bine sa fii o meduza, sa stai lipita de o planta in culoarea marii si sa nu te faci remarcata cu nimic. ca sa traiesti linistit pastrindu-ti locul de munca. (nu va suna si asta a comunism?)

ca n-o sa iasa nimeni in strada, ca la demisia dlui Arafat, pentru ca nu e o problema de viata si de moarte… desi pe termen lung e o chestiune care ne va afecta profund. iar pe lipsa de reactie a unor oameni mai obisnuiti cu cartile decit cu urletele, se bazeaza si guvernul dlui Ponta care probabil isi spune “lasa ca o sa le treaca repede”. plus ca pe cei care se opun acum nu-i poate cumpara nimeni cu 50 ron si o felie de pizza cum se intimpla asta iarna cu cei care veneau la universitate la 18.30 la timp pentru transmisiile de la tv.

ca societatea civila e sublima, dar lipseste cu desavirsire, iar noi ne-am intors in timp la inceputul anilor 2000, in timpul guvernarii Nastase. cei care acuzau reinstaurarea dictaturii sunt pe punctul de a o pune in practica, cu acordul tacit al societatii civile prea grijulie sa nu fie taxata ca basista daca isi exprima dezacordul macar si pe chestiuni punctuale.

zilele astea am invatat ca nu conteaza deloc ce rezultate ai in meseria ta, in romania – cind se schimba puterea – vine unul caruia i se pare ca l-ai jignit (pentru ca are un orgoliu prea mare ca sa accepte orice critica) si te da la o parte. ca traim in tara “ba pe a ma-tii.” ca suntem mintiti zilnic la televizor. ca traim ca pe vremea lui ceausescu, doar ca avem ceva mai multa mincare si apa calda (si iluzia ca spunem ce vrem; oricum ne-o furam tare dupa aia)

am scris cu o zi inainte de ordonanta de urgenta a guvernului despre cum raportarea oamenilor lui Ponta si Antonescu la ICR va fi criterul cu care-mi vor obtine votul (veneam de la TIFF; erau acolo, la invitatia ICR unii dintre cei mai grei oameni din industria cinematografului independent american). n-aveam niciun indiciu ca pregatesc o asemenea mirsavie, dar era pentru mine un barometru pe care stiu sa-l citesc in caz ca incepeau sa se miste acele lui.

acele s-au miscat si, in ziua in care a aparut ordonanta de urgenta (care urgenta? ce ceva ii deranja atit de tare?), le-am dat mesaje prietenilor mei aflati la burse in strainatate “sa nu va prind ca va mai intoarceti in tara”.

*

dar mi-ar placea foarte tare sa ne unim, sa iesim in strada si sa cerem renuntarea la aceasta ordonanta de urgenta. e vorba de un semnal ca “nu puteti face chiar tot ce vreti voi”, ca ne-am saturat de “ba pe a ma-tii”, ca vrem sa se construiasca nu sa se demoleze ceea ce functioneaza.

***

aici ce spun oameni mari de cultura (din alte tari) despre activitatea ICR .

aici ce spune Le Parisien despre cazul ICR, dupa o relatare AFP, preluata de mai multe jurnale franceze (cum spunea Cristian Crisbasan, “iata noul branding de tara”)

iar aici ce spun regizorii romani de film, cei care ne-au adus bucurii si premii internationale, despre decizia guvernului.

Later Edit: luni de la ora 19.00, in fata ICR este o miscare de protest impotriva deciziei guvernului Ponta. ar fi frumos sa fim cit mai multi acolo. detalii aici http://www.facebook.com/events/426851214012185/427235870640386/?notif_t=plan_mall_activity

autograf geraldine chaplinautograful lui Geraldine Chaplin
filme simpa
13 years ago

autograful lui Geraldine Chaplin

a raspuns amuzant cind a fost intrebata despre numele ei celebru: “am fost o tirfa, m-am folosit de el; ii ziceam celei mai bune colege din clasa ca daca ma lasa sa copiez la latina, o  iau acasa sa-l cunoasca pe Charlie Chaplin.”

a raspuns calm la multele intrebari despre tatal ei, mult mai multe decit cele despre ea.

dar daca erai obisnuit cu interviurile pe care le-a dat, stiai ca raspunde mereu la fel, cu aceleasi cuvinte. (a facut-o si cu noi, jurnalistii care erau in fata ei, dar si cu Sandra Stoicescu intr-un interviu in exclusivitate – care a continut exact cuvintele spuse noua)

altfel spus, dupa atit de multi ani de “fiica lui Charlie Chaplin” si de intrebari despre el, Geraldine stia ce asteapta lumea de la ea si ne-a livrat constiincioasa, intelegatoare cu nevoile noastre de a fi putin mai aproape de Chaplin, tot ce am vrut noi sa auzim.

Da, isi iubeste tatal. Da, e un bun PR si stie ce sa spuna.

Dar uitati-va o clipa la autograful ei

cit de mic si scurtat/ deformat este numele de familie scris in autograf.

***

pentru cit de simpatica, diplomatica si de eleganta e, dar si pentru talentul ei, ii doresc foarte tare ca lumea sa o intrebe mai mult despre “geraldine” decit despre “chaplin”

*

Geraldine Chaplin a fost invitata speciala a editiei TIFF 2012

1
1914
gpovestile lui Geraldine Chaplin, astazi la TIFF2012
filme simpa
13 years ago

povestile lui Geraldine Chaplin, astazi la TIFF2012

mai jos citeva din povestile lui Geraldine Chaplin de astazi de la TIFF. am ascultat-o cu atentie, am privit-o cu si mai mare atentie, si am avut sentimentul ca e una dintre acele actrite care arde ca sa joace. restul – ca a mai spus si va mai spune aceleasi lucruri, in exact aceleasi cuvinte la alte interviuri sau conferinte de presa – e doar un detaliu.

avea atitudinea unei doamne si, pentru ca are doua alunite sub ochi, exact la baza mijlocului fiecarui ochi, pare ca stau lacrimile sa-i curga in orice clipa.

***

Cea mai urita zi din copilaria mea a fost pe la 7 ani cind am iesit cu fratele meu dincolo de curtea casei noastre, singuri.

Topaiam si strigam ” suntem copiii lui Charlie Chaplin. suntem copiii lui Charlie Chaplin”, iar o doamna pe care am intilnit-o pe strada ne-a raspuns aspru “si cine e Chaplin?”. ne-am dus inapoi in casa, am cautat prin lucruri, prin reviste, prin filme si tot ceea ce ne intrebam era “nu e tata cel mai important actor din lume?”

Tata n-a vrut sa ma fac actrita, nici eu nu am vrut ca fiica mea sa fie actrita si asta e meseria pe care o face. Dar tata n-a vrut pentru ca stia care sunt capcanele meseriei si nu voia sa cad in ele, insa din primele momente in care am decis asta, a devenit cel mai mare fan al meu. Il intrebam cum sunt intr-un film sau altul, asteptind de la el sfaturi tehnice, profesioniste, si tot ce zicea era “Tu ai fost cea mai buna din tot filmul”. In ceea ce ma priveste, nu putea sa depaseasca statutul de tata.

In meseria asta trebuie sa unesti intr-un mod delicat faptul ca trebuie sa fii insensibil ca sa faci fata refuzurilor de la castinguri, cu faptul ca trebuie sa ramii sensibil, pentru ca transmiterea emotiei e instrumentul tau de munca. Mergi la 200 de castinguri si daca ai noroc, daca esti foarte norocos, esti acceptat intr-un film.

Ce m-a facut sa continuu in toti acesti ani? Faptul ca-mi iubesc meseria. Cele mai dificile momente sunt cele in care nu lucrezi. Atunci stau si-mi pazesc telefonul. Sigur, imi petrec timpul cu sotul meu, cu fiica mea, citesc, calatoresc, dar literalmente stau linga telefon asteptind sa sune.

de la tata mi-a ramas un sacou festiv pe care l-a cumparat de la tokyo in 1931. l-am purtat cind eram gravida si-mi statea foarte bine, l-am purtat si dupa aceea si imi venea f bine. acum nu-l mai port pentru ca s-a cam scamosat. si mai am o vesta roz pe care n-am prea purtat-o. astea sunt singurele lucruri care mi-au ramas de la el.

am facut balet, apoi film. baletul e ca si cum ai merge la antrenamente de box cind esti maicuta intr-o minastire. e nevoie de foarte multa rigoare si in balet si in film. de foarte multa disciplina. sa fii mereu la semn.

am profitat mereu de numele Chaplin, ma imprieteneam cu cea mai buna fata din clasa si ii spuneam ca daca ma lasa sa copiez la Latina, am sa o invit acasa unde il va cunoaste pe Charlie Chaplin. am fost cam tirfa cu numele meu, am profitat de el, mai profit si acum.

1
2350
jaquelline bisset marcel iuresJacqueline Bisset linga Marcel Iures
filme simpa
13 years ago

Jacqueline Bisset linga Marcel Iures

aseara la premiera filmului lui Lucian Georgescu, Tatal Fantoma, Marcel Iures ( care detine rolul principal) a fost umbrit de o aparitie neasteptata. ma rog, mai de graba a fost scoasa si mai tare la lumina; premiera, despre ea vorbim.

Jacqueline Bisset a venit la premiera, l-a sustinut pe Iures si, spre surprinderea invitatilor, a mers si la party de dupa film, la cafepedia.

Jacqueline pe care ati vazut-o in Dangerous Beauty sau, mai recent, in serialul Nip/Tuc, vine des in ultima vreme in Romania. De la editia de anul trecut de la TIFF, cind a fost invitata speciala, a prins drag de Romania. si de un domn care are o emisiune culturala la Radio Romania Actualitati. (nu-i scriu numele pentru ca nu stiu cit isi doresc publicitate in aceasta directie). ceea ce inseamna ca aveti toate sansele sa o vedeti pe strada pe doamna Bisset pentru ca vine des la Bucuresti.

si face vilva la evenimentele noastre culturale, dindu-le o aura hollywoodiana.

***

Tatal fantoma intra de astazi in cinematografe. in curind, va voi prezenta si perspectiva mea asupra acestui film, cu ceva exclusivitati (sper) s!mpa.

2
4877
cucul#blogjuan – amuzantii-s ai mei: Vlad Cucu
diverse
13 years ago

#blogjuan – amuzantii-s ai mei: Vlad Cucu

am mai spus-o si o repet: romantismul e bun si frumos, dar daca nu exista umor intr-o relatie, pe termen lung esti pierdut(a)…

asa ca, in competitia blog juan aleg fara sa stau pe ginduri categoria “amuzanti”…

preferatul meu e Vlad Cucu pe care cu onor l-am cunoscut in primavara la TIFF.

am ris cu Vlad cu lacrimi la filme, ne-am distrat f f tare toata saptamina festivalului, stiu ca are super umor…
dar e preferatul meu si pt urmatoarele:

1. ne distram tare la filmul Bora Bora, super comedie simpatica. doar ca noi fetele trebuia sa mergem sa vedem o piesa de teatru care se suprapunea putin cu filmul. iar vlad, care ne promisese ca se ne duce cu masina, a iesit din sala inaintea sfirsitului filmului, desi cu totii ne doream sa vedem cum se termina si ne placea tare. pentru vlad, umorul e umor, iar promisiunea e promisiune.

2. tot in zilele alea, pe cind am mers la o dezbatere “tv de ce” despre on line, in holul hotelului era un domn care vorbea in franceza. de linga noi, Vlad cu un perfect accent frantuzesc i-a dat indicatii turistului care era la rindul lui uimit de franceza pe care o auzea. cind am plecat de acolo, la ironiile noastre de unde stie asa bine franceza, vlad a replicat relaxat “e, o vorbim acasa” (ceea ce e f adevarat:)

3. eram pregatiti sa intram in direct la realitatea tv de cluj, sa vorbim despre bloguri si TIFF, iar domnul care era gazda emisiunii folosea cuvinte pe care nici dictionarul de neologisme nu le poate cuprinde. nu intelegeam, pur si simplu, ce ne intreaba. Vlad care era de partea cealalta a gazdei pe canapea ridea cu ochii (altfel era f f serios) si nu te puteai uita la el pentru ca pufneai instant in ris.

sa va mai spun ca tocmai ce a terminat medicina?

sa fac un rezumat: are super umor, e foarte destept, stie sa-si respecte promisiunile si e un super fain prieten.
nu-i asa ca-l votati dragi colege de juriu? votati-l aici sa fie desemnat cel mai tare blogjuan si poate pleca la amsterdam intr-o frumoasa excursie…

dar votati-l va rog tare tare tare… ca merita, e super super simpa si mi-ar placea sa cistige. multumesc
aici e texul prin care el s-a inscris in concursul amuzantilor la blogjuan

P.S. stiu ca vi l-am prezentat frumos, dar e luat. nu-i cereti numarul de telefon ca o stiu si pe prietena lui, da?

7
6648
CristiPuiu_AlexLeoSerbanDana lui ALS
personal
14 years ago

Dana lui ALS

ieri, la prinz, in timp ce cautam o terasa linistita sa maninc mi-am adus aminte ca anul trecut la TIFF m-am intilnit cu ALS la micul restaurant unde mincau toti cei acreditati, fix dupa Aurora lui Cristi Puiu.

de la asta am plecat cu gindul la marea noastra polemica (inclusiv prin dilema) pentru o selectie TIFF mult prea prea (dupa mine), acum vreo 4-5 ani.

si-am zimbit gindindu-ma ca e fair enough sa-mi aduc aminte de el aici, la cluj, in timpul festivalului.

astazi, razvan penescu mi-a facut cunostinta cu Dana… aceasta Dana … cea mai buna prietena a lui ALS. era imbracata complet in negru, distinsa si cu o simplitate incarcata de multe ginduri.
desigur, mi-a venit sa pling.

de anul acesta TIFF acorda o bursa Alex Leo Serban – proiectul unui tinar cineast roman va fi sustinut printr-o bursa la Columbia University din New York.

3
2252

Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!