Tag : travel

spanish riding school3 lucruri de stiut pentru o calatorie de neuitat; #vienaaltfel

3 lucruri de stiut pentru o calatorie de neuitat; #vienaaltfel

Sunt genul de persoana “calator”.

Nu stau mult intr-un loc, e greu sa-mi tii atentia captata pe termen foarte lung asupra unui loc/proiect/grup. Genul de persoana care prinde radacini cu greu si doar daca sunt abili “gradinarii”.

Prin natura meseriei calatoresc mult. Am fost de la Hong Kong pina in Caraibe, de la Paris pina la Florenta (my lov , Firenze:) ), din Grecia pina in Danemarca. Si lista e lunga si plina de amintiri frumoase.

In excursiile astea am invatat trei lucruri, cred, importante:

1. nu luxul conteaza, ci povestea pe care ti-o spune locul.

as putea dormi oricind intr-o camera care are doar un pat si dus si-as minca salata din frunze din copac, daca locul in care ma aflu imi spune o poveste pe care altfel nu am cum sa o simt si sa o traiesc.

de exemplu, m-a incurcat teribil luxul opulent al unuia dintre cele mai exclusiviste hoteluri din lume – Langham – ( genul de hotel in care ai valeti care merg in spate tau la orice miscare faci) pentru ca nu descoperisem povestea din spatele acestei traditii si n-o vazusem inca pe Sarah, Ducesa de York, cum se amuza de incercarile valetilor de a o urma peste tot. ma rog, dupa aia am aflat ca acolo ia micul dejun in fiecare duminica Robbie Williams, dar era prea tirziu sa mai stau o zi (deja prelungisem calatoria pentru o lansare de carte … a lui Zadie Smith, o super autoare britanica)

2. cele mai tari povesti si locuri nu apar in ghidurile turistice

un ghid local,  informatii de la cineva care traieste sau a locuit in zona pe care o vizitezi sunt intotdeauna o cale mult mai buna decit ghidurile scrise la kilogram de jurnalisti platiti sa promoveze anumite locuri. si, neaparat, dar neaparat , e important sa vezi o nunta si o inmormintare in tara , cultura noua in care mergi. sau cimitirul. iti da o imagine corecta despre relatia pe care oamenii o au cu familia si cu respectul, de toate felurile.

3. experienta adevarata o traiesti daca esti corect informat si daca ramii cu mintea si sufletul deschise la tot ce e in jur.

in roma de exemplu, sau in viena, londra sau in copenhaga – unde am fost de multe ori imi place sa ma ratacesc pe strazi. stiu ca nu am cum sa ma pierd pe stradutele din centru pentru ca voi gasi ceva pina la urma care imi e familiar.

dar parisul – pe care-l asociez cu job-ul – nu-mi place. si oricite trucuri de locuri simpatice stiu, tot nu ma cucereste.

***

Ce vreau sa spun cu toate astea? In epoca in care internetul ne ofera un aparent acces la controlul calatoriilor noastre, ratam multe experiente pentru ca nu mai apelam la specialisti. Ni se pare mai ieftin ca nu platim un comision unei agentii si nu ne gindim ca, prin sfatul unui specialist, am putea avea mai multa siguranta (mai ales in cazul in care sunt anulate zboruri) , dar si in cazurile in care vrem sa beneficiem de experiente care sunt mai putin accesibile (bilete in ultimul moment la spectacole sold out, acces in restaurante sofisticate la care rezervarea se face cu mult timp inainte etc )

***

Dupa valurile de oameni care au plecat low cost prin capitale europene, bucurosi ca pot vedea frumusetile lumii cu bani putini, vine linistea celor care calatoresc pentru experienta: ca sa stea intr-un hotel cu poveste (nu neaparat luxos), ca sa manince in restaurante care-ti ofera experiente spectaculoase, ca sa aiba acces – pe drumul scurt si privilegiat – in locuri in care arta e o poveste.

Pentru categoria aceasta agentia Perfect Tour a creat o categorie de servicii sub numele Travel Boutique  in care clientii beneficiaza de propuneri personalizate pentru locurile pe care le viziteaza, de acces in locurile exclusiviste si de tips-uri smart de calatorie. In plus, clientul poate verifica in timp real oferte din mai multe surse pentru a-si alege optiunea de calatorie in functie de bugetul sau.

In urma cu doua saptamini am fost cu Perfect Tour la Viena, un loc unde – intr-o alta viata – am petrecut foarte mult timp si pe care-l stiu foarte bine. Credeam ca nu ma mai poate surprinde nimic, ca vom merge in locurile pe care le-am parcurs de multe ori si ma pregateam sa le spun eu colegilor mei de calatorie despre cafenele in care au fost inspirati Mozart, Beethoven, Klimt si multi altii, sau despre boutique -urile designerilor austrieci.

Numai ca… surpriza. Pentru ca vorbim de oameni care sunt specializati sa ofere calatorilor o experienta noua, iata-ma intr-un restaurant cu o stea Michelin pe care nu-l stiam si traind o experienta culinara super super rafinata (va recomand cu drag o seara in Viena in Restaurantul Konstantin Filippou)  si… iata-ma la un curs de gatit pe limba austriecilor, cu un alt chef cu stea Michelin.

Pina si experienta de la Spanish Riding School pe care am mai avut-o, a fost diferita de data asta: pentru ca am ajuns acolo dupa o excursie prin centrul Vienei cu trasura trasa de cai,  am avut acces in apartamentele VIP si m-am intilnit cu o sampanie foarte buna inainte de show.

Pentru mine a fost o lectie frumoasa despre cum e bine sa te lasi pe  mina specialistilor cind e vorba de confortul tau, fizic si psihic. Zic sa vizitati inainte de orice alt plan pentru “departe”, sediul nou al Perfect Tour, de pe bulevardul Calea Victoriei 100, langa Hotelul Athenee Palace Hilton si vizavi de Hotelul Radisson Blu, care are acest proiect destinat calatorilor rafinati: Perfect Tour – Travel Boutique.  Cred ca o sa va atraga atentia inca de la intrare atmosfera  si designul care inspira la calatorii si iti arata clar o pozitionare rafinata, de cunoscator.

 

 

 

 

 

2220
curacao-a-mais-linda-ilha-do-caribeconcurs: vrei  o vacanta la Curacao?

concurs: vrei o vacanta la Curacao?

sigur stiti senzatia aia cind te-ai intors din vacanta si n-ai chef de munca, asa ca te uiti la fotografiile din locurile unde tocmai ai fost sau la fotografiile altora cu noi destinatii de descoperit.

adica stii ca dorul de vacanta trece cu inca o vacanta.

eu m-am intors de citeva saptamini din italia, din toscana, si ieri mi-am aranjat – dupa ce m-am uitat la niste fotografii venetiene – sa ma duc inapoi, in Venetia, desi orasul ala l-am vizitat de 3 ori si ii stiu strazile pe dinafara. si ziua si dincolo de miezul noptii (asta e de fapt farmecul lui, sa te ratacesti noaptea pe strazile inguste).

ei bine, daca va aflati in aceeasi situatie, KLM s-a gindit sa ne ostoiasca dorul cu o promotie foarte speciala.

*

KLM anunta o perioada de SUPER-REDUCERI, valabile DOAR 6 ZILE.

Astfel, pregatiti-va planurile de vacanta si rezervati-va biletul de avion spre destinatia dorita, accesand klm.ro, intre 18 si 23 Septembrie.

Si pentru ca o veste buna nu vine niciodata singura, in perioada de teasing a campaniei de 6 zile de reduceri, intre 10 si 16 Septembrie, KLM pune la bataie si doua bilete de avion catre Curacao.

Ce trebuie sa faci pentru a castiga?
1. Te inregistrezi pe www.destinatiatadevis.ro

– Iti alegi destinatia preferata, te imaginezi acolo si iti creezi online propria carte postala pe care o trimiti unei persone dragi.

– Pe 16 Septembrie sunt alese 10 ilustrate finaliste de un juriu din care fac si eu parte (deci ati scapat de un concurent serios, ba chiar de inca patru – colegii mei de evaluare Cristian Manafu, Cristian China Birta, Razvan Pascu si Cezar Dumitru.

– Pe 17 Septembrie, incepand cu ora 18:30, ne vedem cu totii pe terasa Promenada pentru a vota cartea postala castigatoare. Partea frumoasa e ca aici mai apare un premiu de-o vacanta. Toata lumea voteaza cartea postala castigatoare (semnatarii ei merc la Curacao), iar dintre cei care voteaza pe terasa e tras la soti cineva care cistiga 2 bilete de avion la Amsterdam.

Eu am fost in Caraibe stiu cum e apa de limpede, soarele minunat si peisajele (par ireale, nu-ti vine sa le fotografiezi pentru ca par carti postale prelucrate in photoshop cu culorile accentuate), asa ca va sfatuiesc din inima sa participati la concurs.

Daca e sa cistigati sa-mi trimiteti o carte postala:)

 

P.S Eu (mai degraba palariutza mea verde) in Caraibe, fara niciun photoshop la culori…

 

2703
propagandaWEEK END: vrei sa faci un tur al Comunismului prin Bucuresti? invata istoria, ca sa nu o retraiesti

WEEK END: vrei sa faci un tur al Comunismului prin Bucuresti? invata istoria, ca sa nu o retraiesti

Biserici ascunse, clădiri mutate pe șine de tren, criminali, războaie, diplome falsificate și sute de familii date afară din casele lor. Sună cam ca telenovela știrilor românești actuale, dar nu e. E istoria cuprinsă în trei ore de tur istoric al Bucureștiului comunist. O experiență construită pentru străini, dar care dezvăluie o lume neașteptată și celor care trăiesc de zeci de ani în Capitală. Pentru simplul motiv că, prinși de mărunțișurile noastre de zi cu zi, uităm de fiecare dată să deschidem ochii și să privim în jurul nostru!

——————————————————————————————————

text de AnaMaria Neagu

Marius face acest tur din pasiune. Are 33 de ani și un job bine plătit în IT. Nu ar putea trăi din turism, dar de ani de zile strânge mărturii și povești din trecutul comunist al țării. E pasionat de istoria pe care ne-am învățat să o ignorăm și să o uităm. Mai ales la sfatul părinților noștri care au trăit vremurile cumplite și care îl întreabă constant, stupefiați: ”De ce ar da oamenii bani ca să afle despre comunism?”

Ideea unui tur istoric al comunismului în România i-a venit tot în străinătate. Călătorind în Berlin și Varșovia s-a gândit că și povestea Bucureștiului merită spusă. S-a pregătit ca la carte și acum duce aproape în fiecare weekend străinii pe străzile orașului. E convins că lumea nu trebuie să uite tot ce s-a petrecut în acea perioadă şi crede cu tărie că mulţi dintre tinerii români nu ştiu nici ei mare lucru despre comunism.

Primeşte zeci de întrebări de la turiştii străini. “Mă întreabă adesea cum ne amintim noi perioada respectivă. Sunt interesaţi de felul în care am trăit noi comunismul, dar şi de felul în care ne revenim după acea perioadă. Mulţi vor să ştie cum e trecerea spre democraţie pentru generaţia noastră şi, la început, întrebările lor mă puneau pe gânduri. Nici acum nu sunt convins că oamenii din generaţia mea pot spune cum privesc ei comunismul şi democraţia la 25 de ani de la momentul ’89”, explică Marius.

Turul pornește de la Patriarhie și te poartă pe un traseu de aproape 6 kilometri până în Piața Revoluției. Povestea clădirilor pe lângă care trece (unele în paragină, altele renovate recent) este completată fabulos de tot felul de obiecte comuniste scoase de ghid din rucsacul pe care îl poartă în spate. De la carnetul de membru de partid, la revistele cu pozele soţilor Ceauşescu pe ele, de la medalia muncii, la fotografii spectaculoase, cele trei ore trec nebănuit de repede. Şi ajungi la capătul traseului, mort de oboseala şi încă însetat de poveşti.

Povești care de cele mai multe ori te apasă cu greutatea a zeci de vieți zdrobite. Căci, să recunoaștem, istoria comunismului nu poate fi una ”ușoară”. Poate tocmai de aceea, una dintre acele povești memorabile ți se arată într-un loc complet neașteptat. La câțiva metri de semi-ruina fostului sediu al Academiei române, pe un teren năpădit de bălării și câini de pripas, încă se mai pot zări urmele pietruite ale unei străzi din Bucureștiul de altădată. O stradă care se numea, ironic, Strada Salvatorului și care se afla într-un cartier demolat piatră cu piatră pentru a face loc construcțiilor pe care le visa Tovarășul. Și-n fiecare piatră care a căzut au trăit sute de zâmbete de copii, de dureri de părinți și de amintiri de familii, toate demolate cu buldozerul comunist. Construcțiile n-au mai apucat să se ridice, iar timpul a umplut zona cu gunoaie. Dar macadamul Salvatorului încă se mai zărește, dacă ai timpul și puterea să-ți cobori ochii spre el în mersul grăbit dintre două task-uri.

[caption id="attachment_28540" align="alignnone" width="448"] Strada Salvatorului[/caption]

 

Aceasta este doar una dintre poveștile pe care Marius le spune turiștilor. O completează cu istoria bisericilor mutate pe distanţe de sute de metri pe şine de tren pentru a fi ascunse. Apoi cu povestea peretelui sfinţit pe care stau laolaltă portretul lui Ion Antonescu şi al regelui Mihai, a palatului Bragadiru construit pentru ca muncitorii din fabrici să aibă unde bea o bere în weekend… Dacă vă treziți într-o zi că aveți și voi chef de bătut orașul pe căi mai puțin cunoscute, căutând istorii care vă vor da fiori, căutaţi-l pe Marius şi rezervaţi-vă un loc la turul comunist. Îl găsiţi la http://tourofcommunism.com/ sau pe Facebook . Iar recomandările celor care au fost fermecaţi la rândul lor de poveştile lui le găsiţi pe TripAdvisor .

3984
mamaia shutterstockMamaia, aceasta perla de plastic a litoralului romanesc pe care sper sa calce cineva

Mamaia, aceasta perla de plastic a litoralului romanesc pe care sper sa calce cineva

pentru ca am fost la mare cu ceva treaba, in acest week end m-am plimbat prin Mamaia. mai exact o ora simbata seara (dupa prestatia actoriceasca pe post de Stefan cel Mare a domnului Mazare) si 2 ore duminica dimineata .

Mamaia – e aceasta statiune in care masinile sunt mai importante decit oamenii.
Evident ca ghertoiul isi ia masina 4X4, lata cit intrarea de la un hotel de 5 stele (adevarate, nu de Mamaia) si daca a investit in masina trebuie sa stie lumea ca o are. Ea il insoteste mereu si trebuie parcata in raza imediata de actiune, ca sa poata fi aratata cu degetul celor pe care-i striga “bossss”.
Cum domnul Mazare intelege in detaliu gindirea acestor rafinati cunoscatori de caroserii, le-a rezolvat problema: masinile sunt reginele, au spatiile cele mai mari, cele mai la vedere.
Asa se face ca soseaua, plus trotuarul, plus lounge-urile de linga bordura, au o latime egala cu plaja. Pentru ca, desigur, nisipul si marea sunt doar niste accesorii de vacanta pentru masina.
O recomandare pentru la anul: puteti sa puneti placute in dreptul masinilor cu numele/porecla bizonului si numarul de telefon. Pentru caprioare.

Mamaia aceasta statiune rafinata unde caprioarele poarta pietre pe costumele de baie. Swarovski.
(n-am fotografie pentru ca mi-a fost teama ca o sa iau bataie de la insotitorul unei domnite care avea pietroaie de toate culorile cusute pe sutien. Adica pietre colorate cam cit capacele de bere.)
Aceleasi caprioare care au, desigur, copite in/la picioare. Roz, desigur. (genul ala de incaltari bascheti cu platforma, care arata ca niste copite…)

Mamaia – locul in care fotografiile de vacanta nu mai sunt cu “colorata miine-i gata” ci la lounge, pe canapea, cu picioarele frumos incrucisate, ca sa poata fi puse pe facebook pentru o viitoare recolta.  Si pentru ca e cerere, apare si oferta: fotografii au mini studiouri pe plaja, anuntate cu steaguri care flutura in bataia brizei.

Mamaia – aceasta statiune de lux in care oamenii stau precum sardelele in constructii care l-ar face pina si pe Ceausescu invidios pentru eficienta. Ai totul in 9mp, balcon, baie, masa, casa… si chilotii vecinului.
Si unde nu pare ca se va schimba ceva in anii viitori intrucit constructiile la care se munceste acum sunt pline de rafinament arhitectural si de atentie pentru spatiul viitorului locatar.

Mamaia – locul in care nu trebuie sa se auda marea pentru ca vizitatorii pot avea cosmaruri. Ei functioneaza doar cu basi ritmati non stop, altfel le plesneste capul de liniste si e posibil – dar trebuie evitata aceasta situatie – ca in cele citeva secunde de liniste sa le apara in micul creieras vreun gind, despre orice. Sunt in vacanta, cum sa se oboseasca la intilnirea cu vreun gind?!

Mamaia – locul unde vindem iluzia luxului cu stele puse pe frontispiciul hotelului, cu sampoane pompoase in camera, dar uitam sa le punem si prize turistilor. Altele decit cele la care e proptit televizorul si aerul conditionat.

Mamaia -locul care n-o sa ajunga niciodata ca Ibiza, oricite fete in chioti – sau fara – o sa urcam pe boxe si care alegorice, atita timp cit magazinele de pe plaja se numesc “minimarket non stop” sau “la grigore”, iar notiunea de obiect de design se rezuma la o lingura de lemn sau un fluier din lut. (pt cei care nu au fost la Ibiza – ei beneficiaza in statiunea in care e multa galagie si mult sex, si de citeva dintre cele mai cool magazine de design interior/ fashion din lume ).

Mamaia – locul care face atit de mult rau oamenilor, in educatia lor, in bunul lor simt, in orice reper. Destinatia care ne e prezentata atit de des la televizor incit devine aspirationala pentru oameni care muncesc un an intreg pentru o vacanta.

Mamaia – locul in care televiziunea devine restaurant.

Mamaia – aceasta tristete de loc, ambalat cu sclipici ca sa nu i se vada gunoaiele. o perla de plastic care e vinduta oamenilor drept bijuterie valoroasa si, fir-ar, nu exista nicio institutie de protectie a consumatorului care sa-i pedepseasca pentru asta.

Imi doresc tare sa vina o tornada, cea mai mare tornada, peste Mamaia asta. Si le multumesc din suflet prietenilor mei ca nu aleg ca destinatie de week end aceasta localitate.

 

foto cover shutterstock

4568
air france kidsCu Air France copiii sub 12 ani calatoresc gratuit catre Disneyland Paris

Cu Air France copiii sub 12 ani calatoresc gratuit catre Disneyland Paris

pentru ca Air France este linia aeriana preferata a Disneyland Paris ,  familiile pot calatori direct de la Bucuresti la Paris –  aeroportul Charles de Gaulle si beneficiaza de  cele mai bune tarife.

costurile calatoriei cu avionul pot fi reduse considerabil intrucit daca o familie are un copil pina in 12 ani, el va calatori GRATUIT cu Air France la Disneyland® Paris, achitandu-se doar contravaloarea taxelor de aeroport.
 daca familia are si un al doilea copil (intre 0 si 2 ani) se aplica o  reducere de 90%.

pretul unui bilet de avion dus-intors pentru un ADULT este de 266 EUR, toate taxele incluse.
pentru primul copil (0-12 ani) zborul este GRATUIT, 
iar contravaloarea taxelor de aeroport este de 159 EUR.

perioada minima de vacanta: o sambata noapte sau 2 nopti la destinatie.

oferta poate fi rezervata apeland Call Center-ul Air France: 021 206 92 00 sau orice alta agentie de turism partenera. detalii despre oferta, aici

Air France a lansat de la inceputul lunii mai un pachet special de servicii dedicat familiilor in care sunt urmarite nevoile copiilor (si , implicit linistea si confortul parintilor si al celorlalti calatori): Air France Kids

pe langa  tarifele adaptate, opţiunea de a calatori cu un carucior, noi jocuri şi meniuri personalizate destinate in principal bebeluşilor si copiilor, Air France Kids ofera cateva produse şi servicii noi in 2014 : copiii mici primesc carti de colorat ca sa-si ocupe timpul pe durata calatoriei, adolescentii pot citi – pe tablete – publicatii dedicate virstei lor, daca se intimpla sa calatoreasca pentru prima data cu avionul sau sa-si aniverseze ziua de nastere in ziua calatoriei, au parte de o ceremonie speciala si de …o diploma, iar pe perioada verii , zona Kids din Business lounge, terminalul 2, sala M, este echipata cu jocuri, reviste pentru tineret şi console de jocuri SONY.

***

detaliul care imi place cel mai mult legat de oferta pentru copii de la Air France si care spune ca in spate sunt niste multi oameni care studiaza nevoile pasagerilor si incearca sa gaseasca solutii pentru confortul lor si dincolo de calatoria cu avionul, detaliul meu preferat sta in acest carucior.

el este creat special sa poata fi strins si sa poata urca la bord, poate fi cumparat din magazinele Air France (exista si versiunea online) si desigur poate fi folosit oricind, nu doar atunci cind calatoriti cu copilul cu avionul.

 

 

4520
mastercard-loungeMasterCard Lounge – un detaliu nepretuit

MasterCard Lounge – un detaliu nepretuit

stiu ca a trecut Pastele, dar eu acum m-am intors acasa din strainataturi si vreau sa va arat ceva tres tres s!mpa din a doua zi de Paste din aeroportul Otopeni.

cred ca stiti ca in Otopeni, lounge-ul business este realizat in parteneriat cu MasterCard. cei care calatoresc la business pot merge in acest lounge, unde nu mai e forfota, ai cafea si racoritoare la discretie, poti servi un mic dejun gustos, totul in baza cardului de imbarcare.

sau in baza unul MasterCard premium pe care-l arati la intrare.

ei bine, in a doua zi de Paste, in lounge-ul MasterCard din aeroportul Otopeni la micul dejun puteati servi… oua de Pasti. era si cozonac si evident erau si urarile traditionale.

mi-a placut foarte foarte mult detaliul asta pentru ca, brusc – pentru cei ca mine care plecau in calatorie imediat dupa Paste, despartindu-se de familie -, locul in care te aflai in aeroport devenise acasa.

m-am gindit de cit de putin ai nevoie sa transformi pentru cineva un loc de tranzit in ceva familiar. gesturile astea , gindurile care duc la gesturile astea, mi se par nepretuite.

*

Sunt multe locuri magice in bucuresti si in tara unde, daca esti posesor de MasterCard Premium bplatesti cu un MasterCard premium, ai cu siguranta o experienta calda si frumoasa, nepretuita, ba chiar primesti si discounturi. Lista intreaga de locatii din proiectul MasterCard Elite o puteti gasi aici.

Cum eu m-am dus la invitatia AIR FRANCE Disneyland sa-i cunosc pe oamenii magici care fac lucruri incredibile din parcul acela de distractie, as fi beneficiat de lounge-ul MasterCard si fara sa fiu posesoarea unui gold. Partea simpatica a fost ca la Disneyland am descoperit ca unul dintre partenerii oficiali era… MasterCard. cine altcineva putea sa aiba grija de amintirile nepretuite ale copiiilor cind se intilnesc cu personajele lor preferate?!:)

3374
Traveoropa-concurs-Traveo-cu-city-breakcistiga un Citybreak in cel mai frumos oras din Europa

cistiga un Citybreak in cel mai frumos oras din Europa

Amsterdam, Barcelona, Berlin, Brugge, Bruxelles, Copenhaga, Dubrovnik, Florenta, Istanbul, Lisabona, Londra, Madrid, Monte Carlo, Paris, Praga, Roma, Stockholm, Talinn, Venetia, Viena

care e pentru tine cel mai frumos oras din Europa? E pe lista asta scurta? Sau e altul?

eu cred ca orasele sunt ca oamenii (oricum dupa ce le vizitez, le acord arbitrar si subiectiv cite o personalitate, decid daca e femeie sau barbat, daca e tinar sau batrin si ce stil de viata are).

orasul frumos e ca omul frumos – are povesti pe chip, e bun, intelept si atent. si, desigur, are simtul umorului.
dupa ce il cunosti, stii ca o sa fiti prieteni. mai mergi in “vizita” la el.
*

sunt intr-o echipa speciala, de comando, alaturi de Imperator Travel si Manafu ( adica  Triple C – Cristian, Cezar si Cristina) care a pus la cale cu ajutorul Traveo cel mai simpatic concurs Traveoropa: impreuna cu voi alegem cel mai frumos oras din Europa.

il puteti vota chiar voi si apoi il vizitati, aveti dreptul la 5 optiuni.

orasul care iese cistigator va fi vizitat de unul dintre cei care voteaza – un Citybreak oferit de Traveo , operatiune simpatica pe care o vom face si noi, cei trei C.

*

nu ca as vrea sa va influentez, dar eu scriu aceste rinduri de la Paris, un oras minunat pe care l-am vizitat de multe ori, deci …

si m-as intoarce oricind la Roma, stiu niste mega ponturi de vizitat orasul foarte fellinian, sau m-as muta si miine la Londra, undeva linga un teatru (in iunie mai sunt  o tura acolo). sau as putea sa fiu o gazda super simpatica intr-o vizita la Viena, stiu povesti despre cafenelele cele mai chic si pot sa povestesc foarte mult despre Beethoven si locurile lui preferate din Viena. cred ca in acest moment Berlinul e cel mai cosmopolit oras  al Europei si daca e de mers undeva unde sa stii cum se misca arta in acest moment, Berlinul e acea destinatie.

si mai pot povesti despre alte destinatii de aici 🙂

pe lista personala pentru anul asta se afla deja o excursie la Florenta (pe urmele lui Michelangelo) pentru care documentarea si stabilirea contactelor (oamenii pe care sa-i intilnesc, locurile in care trebuie sa cer acces) a inceput de ceva vreme.

ma rog, se mai afla in plan si o excursie la Brugges. a, si n-am fost niciodata la Lisabona, deci si orasul asta e in plan.

dar cum ziceam nu va luati dupa mine, ginditi-va la cel mai frumos oras din Europa pentru voi, si votati-l aici.

puteti fi in joc pina pe 19 mai.

succes.

 

2528
1CD_0120romani care lucreaza la Disneyland

romani care lucreaza la Disneyland

saptamina viitoare, la invitatia Air France ma voi muta pentru citeva zile in Disneyland Paris.
la propriu, adica voi locui acolo.

gratie colaborarii dintre Air France si Disneyland Paris, voi avea acces la informatii despre cum a fost conceput noul show de primavara – Swing into spring – din celebrul parc de distractii, ii voi cunoaste pe cei care au conceput aceste costume minunate si pe cei care au transformat gradinile in personaje vii.

 

dincolo de toate aceste intilniri minunate pe care le voi descrie desigur pe blog, as vrea sa scriu ceva si despre romanii care lucreaza la Disneyland si nu ma refer aici la cei din functii de conducere cum e domnul Vasile Sirli (cel care compune coloana sonora pentru toate paradele Disneyland Paris), ci la oameni care au job-uri mai mici – de la vinzatori la chioscuri la animatori in spatele unui costum magic.

daca stiti pe cineva care lucreaza la Disneyland Paris, va rog tare tare tare, anuntati-ma. (cristina.bazavan la gmail.com)

multumesc frumos

2317
house1daydreaming part 2 – o casa suspendata :)

daydreaming part 2 – o casa suspendata :)

cum sunt inca in ipostaza de care ziceam ieri, oboseala maxima care nu trece decit visind cu ochii deschisi si facind liste cu dorinte magice, iata o casa care poate sa stea oricind pe wish list

(apropo pe wish list se mai afla sa dorm pt o noapte in casa de linga farul de la Mangalia, care e fix la capatul tarmului)

 

casa e in australia si se poate inchiria. detalii aici

3191
david michelangelotraveo.ro – PR destept

traveo.ro – PR destept

scriam acum citeva zile despre faptul ca am inceput sa-mi planific excursiile din acest an (cele private, nu de business) si ca doresc sa stau citeva zile la Florenta pe urmele lui Michelangelo (mai ales ca sunt 450 de ani de la moartea lui si sunt o multime de actiuni si activitati legate de el)

spuneam ca am cautat pe traveo.ro , un nou site specializat pe calatorii personalizate si ca nu sunt hotarita daca schimb niste avioane dupa un traseu complicat sau daca fac o combinata avion tren.

ei bine, echipa de la traveo.ro (pe care nu-o cunosc) mi-a trimis un mail cu optiunile cele mai bune de a ajunge la Florenta. le las aici poate mai ajuta si pe altcineva:

Pentru a ajunge in Florenta mai jos cateva sugestii:

Wizz air -Cursa directa

Bucuresti  Otopeni –Pisa zboara marti ,joi si sambata.

Din Pisa catre Florenta tren sau autobuz ,se merge aprox 1 ora costa aprox 6 euro/pers one way.

Wizz air  Cursa directa

Bucuresti  Otopeni –Bologna  zboara luni ,miercuri,vineri si duminica.

Blue air  Cursa directa

Bucuresti  Otopeni –Bologna  zboara luni ,miercuri,vineri si duminica.

Din Bologna catre Florenta sunt 100 km .

Biletul de tren costa in jur de 15 euro/persoana/one way.

Exista si variante de zbor din Bucuresti care aterizeaza exact pe aeroportul din Florenta, de exemplu  Austrian Airlines cu escala Viena, oferta cu 215 euro/pers dus intors.

Sau Alitalia cu escala la Roma 210 euro/persoana dus intors.

mi se pare una dintre cele mai inteligente forme de PR, pentru ca e foarte personalizat, pentru ca fac dovada ca au citit ce am scris (desi, cum spuneam, nu ne cunoastem) si mai fac dovada ca le pasa de consumatorii lor.

bravos. si foarte multumesc

2135
florentatraveo.ro – pe unde voi calatori eu anul asta

traveo.ro – pe unde voi calatori eu anul asta

nu mai departe de acum 2 saptamini fiind consemnata in casa dupa un incident cu cazatura pe gheata, am avut timp sa calatoresc cu gindul prin locurile in care as dori sa ajung anul asta.

asa am ajuns la doua destinatii in care n-am fost: Lisabona si Florenta (in Florenta am fost o jumatate de zi, dar nu se pune pentru ca e de mers mult dupa Michelangelo pe acolo:) )

la citeva zile, Cristina Foarfa m-a anuntat ca tocmai ce se lanseaza un portal de calatorii care e mai special decit toate cele pe care le avem pina acum pentru ca ii poti da bugetul pe care vrei sa-l cheltuiesti, zonele pe unde vrei sa ajungi sau cam ce activitati vrei sa ai pe acolo si un motoras de cautare face treaba pentru tine.

site-ul se numeste traveo.ro si m-am jucat putin cu el, asa ca destinatiile mele mult dorite sunt aproape bookuite. am o problema cu Florenta pentru ca nu e zbor direct si pauzele de escala sunt mari, asa ca inca mai cercetez daca nu ar fi util sa iau un tren de la Roma spre Florenta, dar aceste doua destinatii vor fi pe lista mea de lucruri bifate la sfirsitul anului.

*
am mai scris despre jocul pe care eu il numesc SEXUL ORASELOR – cind dau chip de om si personalitate corespunzatoare fiecarui oras pe care-l vizitez. pentru mine, in jumatatea aceea de zi in care am vizitat Florenta, orasul era un domn.

tatal dinstinsului din fotografie🙂

3163
Berlinconcurs: vino sa vizitezi Berlinul, asa cum nu l-ai vazut niciodata

concurs: vino sa vizitezi Berlinul, asa cum nu l-ai vazut niciodata

acum 7 ani am fost prima data la Berlin. am stat 2 saptamini si in prima saptamina m-am plimbat prin cartiere, am vizitat ca turistul obisnuit obiectivele foarte cunoscute.

 in saptamina a doua m-am mutat de la prietenii la care stateam, intr-un hotel din cartierul artistilor si mi-am inceput fiecare dimineata cu un brunch la restaurantul care era in coltul strazii. Frida. fix dupa numele Fridei Khalo.

in ultima zi acolo, patronul cu care ne salutam deja dupa 2 zile si care ne trimitea la masa tot felul de bunatati din partea casei, a venit si mi-a facut un cadou: un magnet cu numele Frida. il pastrez si acum pentru ca a fost primul semn ca nemtii nu sunt asa cum ii credeam eu: reci si, ma iertati, nesuferiti.

am mai fost de citeva ori bune la Berlin de atunci. sunt asa de obisnuita acum cu locurile incit n-am nevoie de harta, stiu circiumi din centru vechi si – odata – am luat-o pe jos seara dintr-un cartier in altul fara niciun ajutor. stiam aproximativ directia si mi-era clar ca n-o sa ma ratacesc.

am insa o amintire despre Berlin care nu seamana cu nimic din ce va puteti imagina despre orasul care a fost impartit in doua de un zid urias. eram intr-o deplasare de presa, la celebrul lor tirg IFA, am ajuns seara la hotel si, chiar daca ploua, mi-am zis ca nu strica o mica plimbare.

am luat-o aiurea pe strazi pe linga poarta Brandenburg. dupa citeva minute am auzit de undeva ritm de tango si m-am indreptat catre acolo.

in mijlocul strazii, o tinara cu o rochie neagra, pina la genunchi, si un domn imbracat la costum dansau tango. in ploaie. pastrez foarte foarte clar in minte cum o mineca de la rochia ei mulata, era ridicata deasupra cotului, iar cealalta ii atingea incheietura. si cum de la ploaie, din piele parea ca ies aburi.

se adunase lume in jurul lor. era un festival de dans in strada.

asta e Berlinul pe care trebuie sa-l vizitati. probabil cel mai eclectic oras european al momentului. cel mai cool cind vine vorba de lifestyle, de moda, de arta. si-o puteti face daca participati la urmatorul concurs.

(promit sa-i trimit cistigatorului citeva dintre recomandarile mele despre un Berlin care nu seamana cu nimic din ce gasiti ghiduri.)

*

raspunde pina pe 31 decembrie la intrebarile concursului organizat de  Organizația Germana pentru Turism  si airberlin si poti cistiga un City Break de 3 zile (doua nopti) la Berlin, pentru  doua persoane, cu transportul si cazarea asigurate.

Ce trebuie sa faceti?

1. Accesati pagina de concurs: www.germany.travel/concurs

2. Raspundeti corect la cele 5 intrebari din formular. Daca se intampla sa nu cunoasteti raspunsul, butonul rosu cu “Daca nu stii raspunsul, click aici si vei afla”, o sa va ajute.

3. Completati-va corect datele la final

*

Organizația Germana pentru Turism este o institutie de stat care promoveaza Germania ca  destinatie turistica si are peste 30 de reprezentante in diferite tari. Reprezentanta din Serbia se ocupa de promovarea Germaniei in 6 tari, inclusiv Romania.

1566
austriaAustria: Cand vrei ca timpul sa stea in loc

Austria: Cand vrei ca timpul sa stea in loc

text de Elena Prodan

***

Ti-ai tinut vreodata respiratia…incercand sa pacalesti timpul sa stea in loc? In Oetz, in inima muntilor, la apus, pe lacul Piburg  pe un ponton, o orchestra simfonica cu traditie din 1826 a cantat Strauss pentru noi. Si timpul s-a oprit. Si cuvintele noastre.

O doamna in varsta, de langa mine, cu pigment specific austriac, blonda, cu pielea alba si cu ochii albastri, imbracata intr-o haina neagra, statea sprijinita in umbrela cu spatele perfect drept. Era singura. Isi clatina trunchiul in ritmul undelor marunte de pe lac, in ritmul muzicii lui Strauss si pe toata durata concertului pe fata ei a fost un zambet discret si lacrimi in coltul ochilor. Si noi am fost la fel.

Astfel am schimbat registrul dupa senzatiile extreme de la Aria 47. La concert am ajuns dupa ce am mers pe o poteca intunecoasa prin padure. In mod normal ar fi durat 10 minute plimbarea. Noua ne-a trebuit mult mai mult pentru ca era imposibil sa nu te opresti sa faci poze. Natura era din nou din povesti.

Ne-am incheiat ziua pe marginea lacului ghemuiti unii in altii fara sa ne pese prea mult de frigul noptii. Cumva ne obisnuisem cu frigul. De dimineata fusesem la ghetar la Solden la nu mai putin de 2675 m. Ningea si oriunde te uitai, imprejur in departare…era zapada si noi fantasme. Si tuturor ne-a venit in minte gandul ca in tara trebuie sa fi fost peste 30 de grade…Copii din noi nu au rezistat si ne-am bulgarit serios. Si cand zic serios, vorbesc serios.

Am plecat de la ghetar si cuminti l-am urmat pe ghid care ne-a oprit intr-o parcare in mijlocul lui nicaieri. Am pornit pe o poteca in sir indian. Ma repet deja, stiu. Dar trebuie sa spun. Din nou natura hipnotizanta. Am ajuns la o cabana veche de 300 de ani in Gampe, unde proprietarii ne asteptau cu masa plina de bucate traditionale. Varza, galuste, cartofi, carnati, oua, apine de casa. Pare o combinatie nastrusnica, dar cat de delicioasa! L-am cunoscut pe Jakob care mi-a adus aminte de Nicolai Tand, la fel cald, cu zambet larg. A gatit cu noi si ne-a invatat sa facem Kaiserschmarren- un desert traditional austriac, cumva imparatul deserturilor ni s-a explicat (Kaiser inseamna imparat). De abia astept sa-mi adun prietenii acasa si sa prepar acest desert.

Solden a mai insemnat pentru noi din nou spa, masaj, rasfat. Si surprize. La Bergland Hotel ne-am intalnit cu Iulia care a avut grija de noi. Iulia este din Medias si a plecat de aproape 20 de ani din tara. Vorbeste cu accent ardelenesc si i s-a luminat ochii cand ne-a vazut. Ne-a povestit despre toate produsele folosite la SPA, produse care se gasesc doar pe o raza de 40 de km in zona. Totul natural, totul avand la baza materie prima autohtona. Mi-a placut tare fericirea ei.

Duminica a fost ultima zi in Austria. Stiu deja ca o sa vreau sa ma reintorc aici vara. Inca nu imi pare rau ca plec pentru ca mai avem de facut o oprire pe care mi-am dorit-o din tot sufletul. Cum nu am fost niciodata la Viena, si pentru ca eu cred ca atunci cand iti doresti ceva …se va intampla, am reusit sa ii instig pe prietenii mei cu care calatoresc intr-una dintre masinile Dacia dedicate acestei tabere sa plecam la o ora indecenta (5 dimineata. De obicei nici inima nu-mi bate la ora aia) si sa petrecem cateva ore la Viena. I love u so much Cristina, Cosmin, Mariciu pentru ca imi faceti aceasta bucurie. Si da, stiu deja ca o sa imi doresc sa ma reintorc si la Viena.

A ramas concluzia ca niciunul dintre noi nu mai putem spune ca Austria este frumoasa doar iarna. Va veti convinge de acest lucru daca urmariti pe Instagram si pe Facebook hashtagurile #TFB5 #occupyTyrol

Tabăra de Fotografie pentru Bloggeri, ediția a cincea, este un eveniment organizat de Foto Union și Austria.info cu sprijinul Dacia Group și Hotel Continental Forum Oradea.

fotografiile sunt realizate de Cristian Sutu

2052
area 41 -2Austria – Aria 47 – Cand lucrurile extreme sunt cele mai sigure

Austria – Aria 47 – Cand lucrurile extreme sunt cele mai sigure

text de Elena Prodan

Dupa ce ai intrat in Aria 47 primul lucru pe care il auzi este susurul unui rau. Apoi vezi o minunatie de munti cu varfurile pline de zapada pravalindu-se parca peste tine. Totul este natural, iar filosofia locului este back to basics. Ne-am cazat in cabane si conceptul de tabara de fotografie a devenit  tare firesc in locatia data. Am stat in cabana 15. Doua camere in care gaseai doar cate doua paturi, un sifonier mare si o noptiera. Nimic pe jos. Totul simplu. Spatiul utilizat la maxim. In fata aveam rau, iar in spate o limba de padure unde am gasit fragute. Si totul era ca in povesti.

Ne-am trezit la prima ora :”mancam repede si apoi ne aruncam in cap, da?”, am convenit toti cumva. Am plecat spre locul de intalnire spre cei care aveau sa ne pregateasca pentru flying fox. Tradus inseamna tiroliana. Din 12 plecat-am 10 la razboi, 6 ne-am pus hamurile, in final 4 s-au dat cu tiroliana si 2 au continuat. Eu am fost convinsa ca voi sari. M-am mai jucat in trecut cu genul acesta de activitati si mi-a placut senzatia.

Ni s-a facut instructajul si apoi, cand am fost gata, aratam pregatiti ca pentru a intra in mina: casti de protectie, un dispozitiv cu 2 role pentru tiroliana extrem de greu si hamuri. Am mers pe o carare pana la un pod. Podul il observasem deunazi cand ne-am cazat. Din cand in cand de pe el mai sareau oameni cu un strigat ca a lui Tarzan: aaaaaaaaaaaaaaaa. Si apoi din nou linistea muntilor. Parea usor.

Cand am ajuns la pod, Cristina s-a oprit. A stiut ca nu mai vrea. Cosmin si Mariciu au urcat si eu i-am urmat. In spatele meu Papen si Toma. Nu au vrut sa ma lase ultima. Asa ca au avut grija sa  fiu in vizorul lor. Totul bine. Mi-am legat clipsurile de funie. Totul bine. Am facut cativa pasi. Nu mai era asa bine. Mergeam pe un pod facut din funii si calcam pe scanduri de lungimea antebratului meu, late cat doua palme de-ale mele. Si credeti-ma nici antebratul si nici palmele mele nu sunt foarte mari. Nu prea mai vorbeam intre noi si senzatia era ca jucam in filmul Indiana Jones.

Si au inceput sa se clatine scandurile si funiile si m-am uitat in jos si am vazut un hau. Cu tiroliana te dai de la 27 m….Insa, pana sa ajungi la tiroliana trebuia sa treci de incercarea acestui pod si apoi sa mergi pe scanduri nu mai late decat talpa unui barbat, lipit de un zid pana la postamentul de unde efectiv iti dai drumul pe tiroliana.”Pas. Eu cobor”. Toata lumea s-a oprit. “Esti sigura?” Instructorul care ne insotea astepta sa ma decid. Insa, pana sa termine de intrebat Cosmin eu deja trecusem pe langa Papen  si eram la doi pasi distanta de scari. “ii vedem de jos pe baieti, ok?”, mi-a spus Cristina. Aaaaaaa am auzit de la fiecare domn, dar le-a placut tare. Doar doi domni au incercat si Mega swing, adica un fel de coarda elastica care te zgaltaie serios pret de cateva minute.

In timp ce coboram de pe pod ma uitam la cei cinci domni. Nu aveau cum sa renunte. Poate le era frica, poate nu. Dar cum ar fi putut renunta? Pentru ca esti femeie toate aceste lucruri inseamna cumva sensibilitate, feminitate, fragilitate. S-au asigurat ca eu sunt ok si m-am simtit din nou protejata si rasfatata si au mers mai departe. Stiu sigur ca unora le-au tremurat genunchii (puteti citi la Papen un text foarte dragut despre frica), dar au mers pana la capat.

Dupa acest start cu o doza de adrenalina faina ne-am bucurat toti ca niste copii de tot ce oferea Aria 47. Si credeti-ma este vis: motocross, blobbing…sfidezi gravitatia efectiv. Vedeti aici despre ce este vorba. Daca v-ati tinut respiratia, ei bine, aveti si de ce.

Un alt cuvant cheie pentru Aria 47 este fun. Aici s-a facut un Harlem shake care este in top  world wide. Pe langa multe sporturi extreme poti participa si la multe petreceri fun fun fun.

Unde ne-am intalnit cu totii a fost la rafting. Sa faci rafting cand afara sunt mai putin de 15 grade intr-o apa cam de 5 grade poate fi …interesant. Costumele de neopren  ne-au ajutat mult, iar dupa ce am inteles toate regulile explicate in timpul instructajului am vaslit toti cot la cot si: nu ne-am rasturnat, am ras cu lacrimi, am functionat ca o echipa, ne-au batut inimile tare, tare, tare.

Concluzia a fost ca niciunul dintre noi nu mai putem spune ca Austria este frumoasa doar iarna. Va veti convinge de acest lucru daca urmariti pe Instagram si pe Facebook hashtagurile #TFB5 #occupyTyrol

Tabăra de Fotografie pentru Bloggeri, ediția a cincea, este un eveniment organizat de Foto Union și Austria.info cu sprijinul Dacia Group și Hotel Continental Forum Oradea.

(fotografiile sunt realizate de Cristian Sutu)

2398
aventura heinekenvrei aventura vietii tale? inscrie-te in competitia The Voyage Heineken

vrei aventura vietii tale? inscrie-te in competitia The Voyage Heineken

nu stiu cit stiti voi ca lucrurile alea senzationale si profund emotionale din spoturile Heineken s-au intimplat pe bune. adica baietii aia microbisti chiar au mers la plictiseala aia de concert de muzica clasica in seara finalei Champions League, sau ca frigiderul ala magic cit o camera intreaga chiar a existat (a fost unul si intr-o casa din Bucuresti pe care am vizitat-o si eu🙂 )

spiritul Heineken despre a te bucura de viata si a trai aventuros e real. uite aici ce i s-a intimplat lui Andi Moisescu in urma cu doar citeva saptamini cind a mers la finala Champions League.

daca ai rivnit la o asemenea aventura (si n-ai cum sa nu fi zis “mamaaa, cit de tare a fost pentru oamenii astia sa traiasca asa ceva”) acum e sansa ta: inscrie-te in competitia The Voyage Heineken si sunt absolut sigura ca o sa traiesti ceva incredibil.

imagineaza-ti ca in timpul competitiei ai putea fi  “abandonat” în cele mai îndepărtate colțuri ale lumii, cu minimul de provizii si citeva indicatii de baza. sigur ca e cineva acolo care te supravegheaza si are grija sa fii in siguranta, dar e treaba ta sa -ti indeplinesti task-ul si sa ajungi la destinatie.

e o competitie despre aventura, despre barbartie si e … ca-n filme. filmele alea cu eroi legendari.

te poti inscrie aici. mai sunt 3 zile.

 

4268
aqua domoAustria, asa cum nu o stiti, part 1

Austria, asa cum nu o stiti, part 1

Prietena mea, Elena Prodan, ma reprezinta in tabara de fotografie cu nr 5, in Austria, intr-o companie simpatica: multi bloggeri talentati si veseli.

Iata impresiile ei, impreuna cu ceva fotografii care imi trezesc o invidie teribila si gindul ca sigur nu sunt in Austria, pentru ca Austria asta mi-e necunoscuta, desi am fost de multe ori acolo:)

[caption id="attachment_23451" align="alignnone" width="554"] Elena Prodan, fotografiata de Cristian Sutu[/caption]

“This is your captain awaiking. We are now flying over Tirol. Ne vedem in 15 minute jos la micul dejun, da? Ne grabim?” asa ne-a trezit Cosmin Tudoran pe toti cei 12 din TFB 5, adica Tabara de fotografie pentru blogeri organizata de Foto Union. Eu sunt alaturi de ei pentru ca, prietena mea Cristina pe blogul careia ma cititi, mi-a facut acesta bucurie minunata. Varianta mea este ca am murit si, pentru ca am fost cuminte, am ajuns unde trebuie. Respectiv in Austria in plina vara. Nu va grabiti sa va ganditi doar la ski, pentru ca nu stiti ce pierdeti.

Dupa ce am inchis receptorul am fugit repede la dus. 15 minute pentru a fi gata poate fi o provocare pentru o fata. O problema a fost si ca la Aqua Dome nu mai voiai efectiv sa iesi din camera. Primul impediment era sa cobori din patul imens indreptat spre peretele de geam. Indiferent de camera in care te aflai, primul lucru pe care il vedeai dimineata in fata ochilor erau muntii invaluiti in ceata. In prima zi ne-am precizat ca ceea ce vedeam nu este un tablou… Daca treceai de prima incercare si coborai din pat nu vroiai papuci pentru ca podeaua de stejar austriac era o placere pentru talpi. De altfel, toate simturile erau rasfatate de materiale naturale extrase si prelucrate autohton, de nuante relaxante de bej.

Dupa ce ieseai din camera iti era greu sa te decizi ce anume vrei sa faci mai intai: spa, sauna uscata sau umeda, masaj si cate si mai cate sau sa inoti in aer liber in piscine ce arata precum ozn-urile cu apa termala si sa te bucuri de soare uitandu-te lenes la peisaje si respirand aer curat.

Ieri, dupa micul dejun, ne-am luat bicicletele puse la dispozitie de cei de la hotel- exista si varianta sa inchierezi for free un mini decapotabil cu care te poti plimba pana in Italia, noi nu am mai avut timp sa facem acest lucru desi ne-am dorit tare- si am plecat sa facem biking pe un traseu putin mai domol decat Transfagarasanul lung de mai bine de 25 de km. Am avut inima cat un purice pentru ca eu practic am invatat ieri sa merg pe bicicleta.

Am plecat. Toti 12 in sir indian unul in spatele celuilat. Tur-retur, din Längenfeld pana in Solden. Din nou precizarea peisajele nu sunt tablouri. Primii 3 km au fost usori. Dupa care a inceput urcarea. Dupa 2 km vroiam sa ma opresc. Toma a venit repede din spate si m-a oprit ca sa-mi ridice saua pentru ca observase ca nu mergeam corect si oboseam prea repede. Mi-a schimbat si vitezele si a facut el cativa metri cu bicicleta mea ca sa se asigure ca totul e ok. Corina si Ariel m-au asteptat. Aproape de Solden mi-a sarit lantul, iar Papen s-a intors ca sa-l repare si a avut grija ca bicicleta mea sa fie iar ok. Pe Papen nu ai cum sa nu-l remarci. Are aproape 50% din suprafata corpului tatuata, si, daca la prima impresie acest lucru poate fi inhibant, dupa o conversatie retii doar tonul calm si faptul ca ai ras mult. La intoarcere totul a fost mult mai usor, dar tot nu ma simteam safe sa raman singura. De altfel, nici nu am ramas. Papen a fost mereu in urma mea . Cristina s-a asigurat si ea ca sunt bine. Ea a mers in fata mea si la cateva minute intorcea capul cu tot felul de pretexte si ori de cate ori trebuia sa schimb vitezele ridica mana si imi arata cu degetele in ce viteza trebuia sa fiu. S-a intamplat sa fiu si in viteza corecta.

Indiferent de varsta e placut sa simti ca sunt oameni care au grija de tine. Acelasi lucru l-am simtit si cand am urcat pe munte sa vedem una dintre cele mai frumoase cascade din Austria. Cand am ajuns la cascada ne-am oprit pentru picnic. Aveam tot ce ne trebuie in rucsac: sandvich-uri, apa, suc, ciocolata, mar. Mai tineti minte de pachetelul pentru scoala cand eram mici? E frumos ca cineva sa se gandeasca sa nu iti lipseasca absolut nimic. Iar cei de la Aqua dome au avut grija ca relaxarea noastra sa nu fie deranjata.

Dupa spa si inot in aer liber am plecat spre Aria 47. Va povestesc in curand. Aria 47 este o poveste inceputa in 1988 de un pasionat de rafting care astazi a devenit un cocktail de senzatii extreme. Totul cu muntii in fata ochilor si cu aer tare in piept.

*
Tabăra de Fotografie pentru Bloggeri, ediția a cincea, este un eveniment organizat de Foto Union și Austria.info cu sprijinul Dacia Group și Hotel Continental Forum Oradea

 

 

2048
sibiuSibiu, in secvente (part 1)

Sibiu, in secvente (part 1)

Sibiu – locul unde oamenii asteapta sa se faca verde la semafor chiar si cind nu e nimeni pe strada. pentru ca asa e regula.

sau  ca in secventa asta…

trecerea de pietoni din fata Teatrului Radu Stanca, pe partea cu teatrul o doamna la 60 si ceva de ani, cocheta, cu geanta si pantofi asortati, cu tocuri mici. incepe sa traverseze la culoarea verde si cind ajunge aproape de capat vede o alta doamna trecuta de 70 de ani, intr-un deux pieces gri verde care face doi pasi pe sosea. “nu mai aveti timp sa traversati, tocmai se face rosu”, ii spune doamnei in verde.

femeia zimbeste larg si cald “vaaai, n-am vazut ca mai sunt citeva secunde.” si in timp ce se intoarce pe trotuar, ii ureaza o zi buna celeilalte femei.

***

Sibiu – locul unde femeile sunt cochete. in timpul saptaminii, in centru, nu gasesti niciun coafor liber in mijlocul zilei. “avem nunti si serbari scolare”, spun doamnele care ar vrea sa te ajute. iar cind inteleg ca tot ce vrei e sa te speli pe cap si sa-ti intinda cineva parul cu peria, o cheama pe colega de la frizerie. “nu va lasam sa plecati asa, daca ati intrati la noi, se poate?”

***

Sibiu – locul in care chelnerii au o memorie vizuala minunata si le pasa de clienti. alearga dupa ei pe strada anuntindu-i ca in urma cu o zi si-au uitat cine stie ce prin circiuma lor. mi s-a intimplat mie cu ochelarii de vedere.

sau… locul in care chelnerii sunt personaje ca-ntr-o piesa de teatru. cum e Cristian de la Mojo.

– esti student la actorie?, l-am intrebat observindu-i dictia perfecta, spatele drept si atentia cu care rostea fiecare fraza.

– nu, sunt special.

***

Sibiu – locul in care gasesti prajituri ca-n copilarie. cu gustul ala si doar sortimentele clasice. cofetaria aroma are laborator propriu si face prajituri respectind la virgula retetele de dinainte. la tejghea serveste o doamna care de 30 de ani face zilnic acelasi drum: de acasa pina la cofetarie, pe strada cetatii.

are o fata care acum e adult cu familie si, cind era mica, ii ducea cite o prajitura in fiecare zi “n-o minca pe toata, era doar surpriza pentru ca ma intreba mereu ‘ ce mi-ai adus?’ si trebuia sa vin cu ceva pentru ea.”

in toti anii astia, copiii care veneau la cofetarie la inceput au acum copii pe care-i aduc in locul cu 3 masute metalice, ramas neschimbat de pe vremea lui Ceausescu. chiar si soba de teracota e acolo si e functionala, incalzeste “de duduie”.

***

m-as muta oricind la Sibiu.

acum cind am aflat cam cit costa o casa pe aici, visul asta pare realizabil pentru vremea batrinetilor mele.

 

2725
soareoameni din Skiathos – Lambros

oameni din Skiathos – Lambros

Lambros e un marinar grec. Are un vaporas cu care face tururi in jurul insulei Skiathos, o nevasta englezoaica si doi baieti: Socrates si Alexandros, dar nu asta-l face sa fie special.

Lambros e cel mai cunoscut dintre marinarii din Skiathos pentru ca a aparut in Mamma Mia chiar la inceputul filmului cind prietenele Donnei (Meryl Streep) sosesc pe insula, ba chiar  – pentru ca si-a imprumutat barca pentru film – a trait cot la cot cu Pierce Brosnan si Meryl Streep timp de o luna. Zi de zi pe mare.

Una dintre barcile lui a fost folosita drept cabina pentru make-up si garderoba, asa ca a avut placerea sa-l vada de aproape, in intimitate pe fostul James Bond, domnul Brosnan.

“Am intrat peste el ca sa-l rog sa-mi dea autograf pentru baietii mei. Tocmai ce-si schimba patalonii si-a zis: stai sa ma imbrac si semnez”, ride Lambros cind isi aduce aminte momentele din 2007 cind in imprejurimi s-a filmat musicalul inspirat de cintecele ABBA.

Isi pastreaza amintirile pe o tableta intr-un folder in care mai are si fotografii din secolul trecut cu insula. E pregatit in orice moment sa le arate turistilor putin din faima sa, dar si din a locurilor. Face zilnic un tur al locatiilor de filmare cu vaporul lui si stie sa bine ce inseamna promovarea: e gata sa raspunda la orice intrebare si sa se fotografieze cu orice turist ca un star de cinema.

De citeva luni a inchiriat si cinematograful din centru iar martea, joia si simbata difuzeaza Mamma Mia intr-o versiune speciala: cind pe ecran actorii cinta, pe scena din fata pinzei de proiectie copiii lui incep sa danseze asemeni celor din film, iar pina la sfirsitul filmului toti spectatorii ajung pe scena si danseaza.

Cind se incheie sezonul, Lambros se ocupa de cafeneaua pe care a deschis-o impreuna cu sora lui: Mint.

*

Lambros e un om bun. Vezi asta din vocea lui domoala, din cit de des povesteste despre copii, nevasta sau sora.

Pe vaporasul lui lucreaza Mata, o tinara de 25 de ani care a locuit o vreme la Boston. e fata unui fost proprietar grec de cluburi care a murit si a unei hipioate care s-a vindecat de cancer prin optimism. Mata e o fata bogata pentru ca tatal ei i-a lasat intreaga avere construita in multi ani, dar munceste in fiecare zi cu turistii ca sa -si ocupe viata.

Lambros o apreciaza pentru seriozitatea ei si, pentru ca stie foarte bine ce inseamna familia, intr-un fel a adoptat-o. A ajutat-o sa-si inchirieze o casa linga familia lui, e parte din toate afacerile lui si o sustine moral de oricite ori are nevoie.

***

Il gasiti pe Lambros pe vaporasul Kalypso. il recunoasteti dupa tatuajul cu cal de mare de pe antebratul drept. sa-l intrebati cum i s-a parut Meryl Streep. O sa vedeti cum i se lumineaza fatza, cum engleza lui greceasca devine cu accent italian: She is a Lady. A LADY.

 

 

 

1428
noemi san franciscoStereotipuri de vacanta

Stereotipuri de vacanta

text de Noemi Revnic

Pentru ca este ziua mea in care scriu pe blogul tau, draga Cristina, si pentru ca se intampla ca amandoua sa ne aflam in acelasi loc – Skiathos, Grecia – intr-o mini vacanta frumoasa, m-am gandit sa scriu astazi despre acele lucruri pe care obisnuim sa le facem cu totii (ma rog, voi face astazi o medie a stereotipurilor).

Savurarea unei cafele si telefoanele de la revedere adresate parintilor, prietenilor sau colegilor, din aeroport, inainte de decolare + cumpararea de reviste, desigur (pentru avion si plaja). Euforia aceea care ne cuprinde pe toti, starea de vacanta (chiar daca plecam si pentru doua-trei zile).

De vreo cateva luni (si aici recunosc ca ma aflu si eu in acest grup) s-a lansat moda “Instagram Geographic”, cum ii spun eu, care mentioneaza locatia in care te afli, asa ca risti sa ajungi inapoi acasa fara carti postale souvenir cumparate, pentru ca, nu-i asha, ai facut tu deja vreo 50 de insta postal cards si le-ai impartit cu toti “followersii” tai din prezent si din viitor.

Dar dintre toate, fotografia cea mai, cea mai “populara” este cea facuta la malul marii, sau al Oceanului, pe nisip, in cel mai bun caz in picioare, cu fata aceea de vacanta, da, am uitat sa mentionez acest aspect: daca va uitati mai atent la fotografiile de concediu, parca suntem cu totii mai tineri cu cel putin trei ani.

In incheiere, draga mea Cristina, care te afli acum la un metru distanta de mine, iti trimit pe calea netului o fotografie draga mie din vacanta americana de anul trecut, de pe plaja din San Francisco. Bonus, o fotografie cu un surfer care astepta un val bun. (fotografia asta a fost facuta special pentru Marina Moldovan de la 109 si o va primi inramata de ziua ei, chiar peste vreo doua luni).
Si va doresc, tie si cititorilor nostri, cat mai multe vacante frumoase, in care sa va simtiti bine si din care sa aveti de unde alege momente bune, de neuitat!

Ne revedem la Bucuresti, cu evenimentele lui iunie cultural si senzational.

*

Noemi Revnic este specialist in comunicare, colaborator Harper’s Bazaar Romania. O puteti citi si pe blogul ei, Placerile lui Noe.

1568
skiathosromani din Skiathos: Cosmina Popescu, o fosta campioana la tenis

romani din Skiathos: Cosmina Popescu, o fosta campioana la tenis

Skiathos e o insula greceasca cu 3500 de locuitori si 16 km de sosea. cu hoteluri in trepte si cu citeva zeci de plaje – dintre care una plasata pe locul 6 in europa la categoria cel mai fin nisip (practic mai fin decit faina)

e o insula unde in ultima vreme turismul dinspre romania a crescut mult si asta n-are legatura cu faptul ca aici s-a filmat Mamma Mia. romanii vin aici pentru confort si liniste si intilnesc o multime de alti romani; prin hoteluri – angajati special pe sezon de catre agentii ca animatori, sau pur si simplu romanii care s-au mutat aici.
asa cum e Cosmina Popescu.

***
in 1981 Cosmina Popescu era o jucatoare de tenis promitatoare. Cistigase un turneu la Roma la simplu feminin (la simplu masculin cistigatorul a fost Mats Willander care in anul urmator a cistigat Roland Garros-ul) si obtinuse un premiu colosal pentru vremurile acelea: 2000 de dolari.
N-a vazut banii pentru ca imediat dupa festivitatea de premiere, reprezentatul sistemului (securitatea, adica) i-a luat cec-ul care a intrat in posesia statului.

din pacate n-a mai vazut nici foarte multe turnee dupa aceea, pentru ca i-a fost retras dreptul la viza.

*
Cosmina locuieste astazi la 150 de km distanta de Skiathos si are o agentie de turism impreuna cu Nicos, sotul ei pe care l-a cunoscut tot datorita tenisului. Nicos era asa de pasionat de tenis incit s-a dus de doua ori in Argentina la scoala Gabrielei Sabattini ca sa invete de la profesionisti. “i-a cheltuit banii tatalui lui”, ride Cosmina.

“De la Nicos am invatat sa ma bucur ca traiesc, am invatat ce inseamna bucuria unei vacante”, aseaza frumos Cosmina teritoriul in cuplul lor.

E inalta si are un trup de model. Chipul ii e incadrat de un breton drept frantzuzesc si de parul castaniu pina la umeri. Daca nu ti-ar spune ca a trecut usor de 50 de ani, ai fi gata sa spui ca n-a depasit pragul de 40. Poarta jeans cu turul jos – boyfriend’s jeans, vorbeste impecabil si romana si greaca, si are un umor care o face sa reaseze fiecare dintre povestile locale intr-o perspectiva atit de simpatica, incit te amuzi la fiecare pas.

***

Cosmina a venit prima data pe insula Skiathos in urma cu 16 ani, cu barca, intr-o excursie programata de Nicos. Au facut 150 de leghe pe mare din statiunea in care locuiau si toata noaptea ea s-a uitat in larg “unde ma duce nebunul asta?!”
Cind a ajuns la tarm, pe una dintre cele mai frumoase plaje din lume – Koukounaries Beach – s-a indragostit iremediabil de Grecia. si de Nicos:)
Au acostat aproape de unul dintre cele mai luxoase hoteluri din statiune si el i-a spus: “Acum nu putem sa stam aici, dar vom veni si vom sta cindva”. Si-a tinut promisiunea.

Astazi au o agentie de turism care pastreaza mult din temperamentul special al Cosminei – din umorul si neconventionalismul ei: ofera destinatii pe care nu le gasesti in ghiduri – in mici satucuri de pescari, pe insulite necunoscute turistilor.
Si este consultant pentru una dintre cele mai mari agentii de travel din zona – aerotravel.

***
vorbeste despre Romania cu un drag ardelenesc – ii ironizeaza pe greci comparindu-i cu noi in situatii in care romanii ies mereu mai bine – si mai vine din cind in cind acasa.

acasa inseamna Bucuresti. a copilarit intr-o casa de linga Palatul Cotroceni care pe vremea aceea era Palatul Copiilor – un loc destinat activitatilor educative si sportive pentru copii. a facut mai intii gimnastica sportiva, apoi a ajuns la tenis. mai are un frate – Sorin Popescu care a facut medicina militara si – pentru ca si lui ii place tenisul – a fost pentru o vreme medicul echipei de Cupa Davis a Romaniei.
acum il puteti asculta la Eurosport, zilele astea comenteaza cu rafinament turneul de la Roland Garros. “Sunt foarte mindra de el”, mi-a spus Cosmina.

***

agentia ei se numeste Lichas Club, o puteti gasi la lichasclub2 {@} yahoo.com si daca vreti o vacanta speciala, diferita de orice, in Grecia cautati-o. aveti incredere in instinctul meu la oameni, e o femeie foarte foarte speciala.

cum ma voi mai intilni cu ea pina simbata cind plec din Grecia, sigur va mai spun povesti frumoase.
si poate ii fac si o fotografie. ieri n-a vrut:)

3495

Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!