Tag : travel

mexic 2din Mexic: Grija fata de mediu, intre intentie si realitate

din Mexic: Grija fata de mediu, intre intentie si realitate

text de Mihaela Dumitrescu

M-am intors plina de energie de pe meleaguri calde si ce m-a surpins in mod placut este cum altii isi protejeaza mediu si toate bogatiile naturale pe care le au.

Sintagma eco friendly este pusa cu adevarat in aplicare.

De la producatorii de cosmetice bio, organice care acorda o mare atentie materiilor prime folosite, felului in care sunt obtinute ele (fara a polua mediu), procesului de productie si intr-un final ambalajele care trebuie sa fie bio degradabile, pana la grija tuturor de a nu folosi produse care nu sunt bio degradabile, de a nu folosi creme care contin ingrediente sintetice si care de ex dupa o baie in mare pot distruge in timp vegetatia si nu numai. Deci nu e vorba doar despre sanatatea lor ci le pasa cu adevarat si de mediul inconjurator.

Sunt locuri, lagune, rezervatii naturale in care nu ai voie sa folosesti de exemplu creme de protectie solara care contin filtre sintetice, care nu sunt bio degradabile. In acesta situatie se afla rezervatia XCARET din Mexic care a stiut si stie sa pastreze ce e frumos, natura in stare pura. Si nu e vorba doar de o rezervatie ci de cultura asta vazuta la turisti precum si la locuitorii din Mexic.

Deci cred ca tine de noi sa avem grija de locul in care traim si orice mic gest in aceasta directie poate in timp sa schimbe ceva.

Profit de aceast ocazie sa va spun si ca cel mai mare brand de cosmetice bio din Europa – LAVERA – a obtinut in 2013 premiul pentru GREEN Brand si pentru cultura sa, pentru grija fata de mediu, pentru toti cei 25 de ani de traditie in Germania si in alte 38 de tari.

Din aceasta saptamana produsele cosmetice bio Lavera sunt prezente si pe site-ul nostru www.seebio.ro.

Deci daca altii pot, cred si sunt convinsa ca si noi am putea sa schimbam ceva in aceasta directie.

 *
Mihaela Dumitrescu este creatoarea shop-ului on line Seebio, cu cea mai mare diversitate de produse cosmetice bio dintre shop-urile romanesti, toate certificate international
1558
castel spaniaCastele in Spania

Castele in Spania

text de Sorana Savu

Ma intreb tot timpul cum e sa fii copil si sa calatoresti prin Europa istorica. Sa te separe doar 2-3 ore cu avionul de Luvru sau Neuschwanstein sau Alhambra. O fi mai bine si mai emotionant sa le vezi inainte de a ti le imagina sau nu?

N-am cum sa aflu. Prima data cand am calatorit in afara tarii eram la final de liceu, citisem toate povestile si cartile adolescentei, petrecusem nenumarate dupa amieze visand cu ochii deschisi, pe cand bunicii credeau ca imi fac somnul de crestere. Cautasem, care va sa zica, toate castelele din Spania.

Am ajuns sa vad aievea cateva dintre ele abia primavara asta. Si recomand cu caldura luna mai drept cea mai buna luna de calatorii in orice tara mediteraneana. Vremea e perfecta, iar vegetatia parfumata – de la leandri la iasomie, trandafiri, osmanthus, mana Maicii Domnului – te rasfata cu florile ei inclusiv pe autorute. O sa povestesc doar despre Cordoba, ca sa nu risc un TLDR din partea voastra, dar revin.

Am poposit in Cordoba, unde traditia pielariei si a argintului a ramas, din pacate, la nivelul de atractie ieftina pentru turisti, si rarissim mai gasesti o vitrina in care cizmele de calarie fabuloase, harnasamentele si seile iti reamintesc de maiestria istorica.

Hotelul – opera unei companii care cauta si ea castele in Spania, Hospes – era o vila restaurata, modernizata si convertita dupa regulile confortului de secol XXI. Zidurile de peste 50 de cm, portocalii vechi si peretii incarcati de iedera si bougainvillea creau cele mai racoroase si mai placute locsoare de relaxare.

Asa cum am descoperit odata ajunsi, prima jumatate din luna mai e vreme de sarbatoare pentru toata lumea, cand vilele cordobane se deschid publicului pentru Feria de Patios. Dar calendarul de evenimente e foarte aglomerat, mai ales in prima parte a anului.

Patio-urile deschise mai alina putin frustrarea voyeuristului care, peste zidurile inalte vopsite in alb si ocru si peste portile din lemn nobil minunat intretinute, nu poate vedea mare lucru in mod normal. Si e peste masura de suparat daca intra macar intr-o casa, pentru ca isi poate doar imagina ce s-ar putea ascunde in toate celelalte.

Cordoba e plina de minuni arhitecturale, multe dintre ele concentrate, evident, in orasul vechi, in cartierul evreiesc, cu stradute inghesuite pe care un drum cu masina e o mare aventura. Nu e de mirare ca toti cei de la companiile de inchiriat masini sunt super-drastici cu clientii, e complicat sa aduci o berlina intacta inapoi dupa o saptamana. Noi am reusit, dar asta pentru ca n-am condus eu.

La Mezquita de Cordoba – templul roman, transformat in biserica crestina vizigota, transformata in moschee transformata in catedrala e, fara indoiala, piesa de rezistenta. Am inconjurat-o lesinati de caldura in prima zi in oras si am ramas putin impresionati. De la nivelul strazii inguste, printre casutele albe, poti ghici stralucirea coloanelor cu decoratiuni maure, dar toate intrarile sunt zidite, iar portile sunt ferecate. Abia de pe pod, de la distanta mare, vezi cat de vasta este constructia si incepi sa detectezi efectele “fusion” pe care istoria le-a avut asupra arhitecturii locului.

Am vizitat-o cand era sa plecam si o vom tine minte toata viata. 850 de coloane – par 1000, par o padure fara sfarsit – nu se ghicesc de la exterior, dar te lasa fara grai din momentul in care le descoperi intre ziduri. Lumina se strecoara intr-un mod cu totul aparte printre coloane, motiv pentru care se organizeaza inclusiv vizite nocturne. Nocturn e un fel de a spune, cata vreme la 9 seara, cand incep vizitele, tot mai dainuie o lumina calda, de soare, in tot orasul.

Restaurantele sunt loterie, iar magazinele de vinuri sunt prea putine pentru o regiune asa de bogata in podgorii. Gasesti, totusi, locuri minunate unde poti manca bine si poti sa te bucuri, eventual, si de un spectacol de flamenco. Salurile de flamenco “turistice” sunt omniprezente, dar, ca “pashminele” indiene din poliester, cele de 6 euro sunt antiteza a ceea ce un sal de flamenco reprezinta cu adevarat. Iar papucii din piele stantata cordobana, au, din pacate, talpi din piele frantuzeasca, marca a comertului liber intracomunitar…

Castele in Spania tot am gasit, si vinuri bune, dar despre asta intr-un alt post.

  *

Sorana Savu este specialist in comunicare, senior partner Premium Communication
1813
zfat terasadespre Israel si cum ti se sfarima prejudecatile

despre Israel si cum ti se sfarima prejudecatile

pina acum 2 saptamini, Israelul era pentru mine tara cu Pamintul Sfint unde merg in pelerinaj religiosii practicanti. am prieteni care au rude in Israel, dar n-am avut niciodata intentia de a vizita aceasta tara tocmai pentru ca religia -in forma ei traditionala, conservatoare – nu e pe lista mea de interese.

*

duminica, la ora la care crestinii practicanti merg la biserica, eu ma plimb prin Cismigiu. ma uit la oamenii care trec pe linga mine, uneori cateii pe care-i plimba sunt mai veseli decit ei, si la cei care stau pe bancute.
incerc sa-mi imaginez povestile vietilor lor din detaliile pe care le observ in haine, in atitudine, in felul in care stau – singuri sau insotiti – pe banci.

intru in biserici in scop turistic si stiu doar doua dintre poeziile pe care obisnuim sa le numim “rugaciuni”. dupa regulile lumii mele mi se pare gresit ca ne petrecem timpul cerind iertare unor sfinti din carti sau icoane, in loc sa facem eforturi reale sa fim mai buni si sa nu avem atit de multe motive pentru care sa cerem iertare.

asta-s eu in raport cu religia asa cum o stiti cei mai multi; credinta mea in mai bine si in cum putem sa fim mai buni, e o alta discutie.
asa ca, daca atunci cind am primit invitatia de a merge in Israel n-ar fi fost vorba ca mergem sa-l intilnim si pe cel care a gazduit-o pe Madonna in centrul sau Kabbala, nu cred ca m-as fi dus.

***
excursia in Israel a fost insa una in care prejudecatile mele au fost sfarimate usor, cu perseverenta, si, la o saptamina dupa ce m-am intors, inca mai developez in minte secvente intelegind nuante noi ale intimplarilor din jurul meu.

Tel Aviv-ul e un oras super cool – un melange de tehnologie si urbanism HI FI cu linistea si salbaticia Marii Mediterane care pastreaza la mal semne ale debarcarilor primilor evrei pe acel pamint – la 1870, intimplator, evrei din Romania.

un oras in care, dimineata la 7, doamne trecute de 70 de ani fac exercitii de stretching pe plaja, iar unul dintre job-urile platite – dezvoltate in parteneriat cu Ministerul Turismului – este specialist in night life style, adica cel care stie toate cluburile tari, povestile lor si poate facilita accesul turistilor la cele mai cool petreceri ale momentului.

iar mincarea e o minunatie. puteti incerca o masa traditionala pe o terasa pe stincile de linga mare in centru vechi sau un restaurant modern in port, unde peisajul e demential.

Ierusalimul e… as spune straniu, daca n-as supara pe multa lume. oricit de putin ai crede in dogme si religii, locul e foc si simti cum te arde pe dinauntru. te apasa istoria din jur, chiar daca evreii au relaxarea de a face glume pe seama propriei lor religii/istorii (De ce aduc evreii dupa casatorie, nevestele la Zidul Plingerii?/ Ca sa se invete sa vorbeasca la pereti.)

si chiar daca totul e comert – chipului lui Iisus e pe tricouri, pe scrumiere sau brelocuri, nu doar pe ioane, lectia frumoasa pe care o inveti in Ierusalim e despre a te concentra la ce simti, la a te privi pe dinauntru.

Zfat e locul unde a aparut Kabbalah si e… aer. E locul in care am zimbit ironic la povestile despre biserici stramutate prin furtuni de aer, dar si-n care m-am uitat la colegii mei de calatorie cu drag si o intelegere pe care nu o aveam pina atunci (ca si cum cineva ti-ar aprinde lumina pe strada ca sa vezi mai bine drumul).

si e locul in care am trait cea mai intensa senzatie de bine.

la 6 dimineata, pe terasa camerei mele de la hotel intr-o liniste deplina, am simtit – dincolo de orice intelegere si de orice rationament – cit de usor e sa lasi lucrurile sa curga cum vin ele, sa fii linistit pe dinauntru, curat.

asociem linistea cu zumzaitul traficului pentru ca in orase niciodata nu e liniste deplina, chiar si la munte cind gasim linistea, ea e insotita de fosnetul frunzelor in vint sau de muzica pasarelelor. acolo, in dimineata aceea, in Zfat era liniste. nimic. niciun sunet, nicio adiere de vint. atit de liniste incit respiratia mea parea un sunet foarte puternic.

va doresc din suflet sa traiti o asemenea experienta.

***
de cind m-am intors ma gindesc la ce-a insemnat de fapt experienta israeliana pentru mine, am o idee de raspuns dar e foarte intim, e dincolo de religie si de gindire, si tot ce va doresc e sa vi se intimple sa simtiti cel putin cit am simtit eu acolo.

***

Am fost in Israel la invitatia Ministerului Turismului si a companiei aeriene ELAL. In aceasta saptamina, la tirgul de turism (14-17 martie) vor fi lansate pachete speciale cu destinatia Israel – cu experiente similare ca aceasta traita de mine. puteti gasi aceste pachete la Paralela 45, Cocktail Holidays, Prestige Tours-Happy Tours sau Eximtour, toate sunt realizate in colaborare cu COMPANIA ELAL. sfatul meu, cautati excursia care se cheama kabbalah delight si care are 4 nopti (5 zile) dintre care 2 le petreceti in Zfat, locul Kabbalah.

4159
obiceiuri vestimentare in avionCum te imbraci cind te pregatesti de o calatorie cu avionul?

Cum te imbraci cind te pregatesti de o calatorie cu avionul?

credeam ca doar eu am marea dilema cu “cum ma imbrac cind plec cu avionul?” pentru ca ma scoate din zen sa ma intoarca de la poarta ca sa ma descalt, sau sa stau sa scot curele, lanturi, medalioane si alte bibileli.

stiu chiar si sutienele care au un fir metalic si au sanse sa bip-aie prin poarta aia, asa ca le evit:)

m-am linistit cind am vazut ca si altii au problemele astea

 

British Airways a facut un studiu despre cum se imbraca oamenii pentru o calatorie cu avionul, care e f f funny pentru ca rezulta ca barbatii sunt mai preocupati de hainele pe care le poarta intr-o calatorie cu avionul cu scopul de a impresiona, decit femeile. love it.

eu pina sa citesc acest studiu nu m-am gindit niciodata sa impresionez pe cineva in avion, m-am gindit sa-mi fie bine, sa nu ma chinuie hainele nici pe drum si nici la poarta de control.

***

iata citeva dintre rezultatele studiului:)

·         32% din barbati se imbraca astfel incat sa impresioneze si sa atraga atentia altor persoane atunci cand calatoresc cu avionul, spre deosebire de femei care fac acest lucru in proporţie de numai 12

·         51% sau mai bine de jumatate din pasagerii europeni spun ca ochelarii de soare ar fi primul obiect pe care si-l pun in bagaje cand calatoresc

·         1 din 4 pasageri turci declara ca obiectul vestimentar fara care nu s-ar urca in avion e o palarie

·         1 din 5 rusi si-au cumparat o tinuta vestimentara special pentru o calatorie cu avionul

·         99% din pasagerii germani isi aranjeaza parul mult mai atent decat de obicei atunci cand calatoresc cu avionul

 

 

2208
zfatKabbalah, o stare de spirit

Kabbalah, o stare de spirit

am inceput a treia noastra zi in Israel, ziua destinata Kabbalah, cu povesti despre sincronicitati, religie si credinta.

poate ca a fost influenta profunda (si grea) a vizitei la Ierusalim, poate altceva, dar la micul dejun ne-am impartasit povesti despre intimplari care par stranii cind le spui necunoscutilor, cu relaxarea ca vorbim despre ceva normal, unor prieteni pe care-i stim de ani de zile

(pe unii dintre jurnalistii cu care ma aflu in aceasta deplasare, la invitatia Ministerului Turismului din Israel, acum i-am intilnit prima data)

nu pot sa va spun povestile lor, dar povestea pe care am spus-o eu o pot impartasi ca sa aveti o imagine despre ceea ce discutam.

***
s-a intimplat acum 2 saptamini cind, ca de niciunde, m-am trezit ca imi doresc sa vizitez una din bisericile de linga casa mea. n-am intrat niciodata in ea de cind stau in cartier si, in general,  intru in biserici rar. era intr-o duminica si, dupa amiaza, am trecut prin fata bisericii. cum preotul iesea pe poarta mi-am zis ca biserica s-a inchis si am sa vin alta data.

joi dimineata m-am trezit cu gindul ca de data asta chiar ma duc sa vad biserica. am plecat mai devreme catre o intilnire tocmai ca sa am timp sa trec sa vad si Biserica.

am intrat ca turistul, ma uitam pe pereti (e o biserica mare, apare in toate ghidurile bucurestilor) si, cind am ajuns in fata, aproape de altar, am auzit:

“baza?”

asa ma strigau in copilarie prietenii mei – o prescurtare a numelui meu de familie, care capatase alt sens. era un prieten de-al meu din copilarie, pe care nu-l mai vazusem de 20 de ani si care nu mai locuieste in tara de foarte multi ani.

“ce cauti aici?”
“am venit cu un proiect de restaurare”
“cind ai venit?”
“duminica. m-am si gindit la tine, ca nu mai stiam cum sa te gasesc”

a plecat a doua zi. daca n-as fi mers joi la Biserica, nu l-as fi intilnit. in seara aia am luat masa impreuna si ne-am recuperat o parte din povestile din vietile noastre paralele din ultimii 20 de ani.

***

povestile noastre de la micul dejun au fost, involuntar, un preludiu minunat pentru ziua cu lectii despre Kabbalah.

am ajuns sceptici, am facut presupuneri ironice in prima parte a zilei, ne-am bucurat de peisaj si ne-am relaxat.
apoi am inceput sa punem intrebari, am vazut o demonstratie despre puterea numelui si ce spune el despre personalitatea noastra (o demonstratie facuta pe unul dintre noi; fiecare cuvint se potrivea perfect cu caracterul si viata lui); am ascultat alte povesti despre sincronicitati (de data asta de la cei care practica Kabbalah), ne-am relaxat si mai mult, am vizitat doua locuri care par Raiul pe pamint, Rabbi ne-a prezentat-o pe sotia lui, make-up artist, am petrecut cu ei o seara ca-n familie.

si, pentru prima data de cind suntem aici, am plecat cu totii pe strazi noaptea – intr-un spirit relaxat de gasca – ca sa mai simtim locurile si sa ne bucuram de imprejurimi.

***
Kabbalah e o filosofie care pune in armonie partea materiala cu cea spirituala si se invata de-a lungul a multor ani. noi, intr-o zi, in locul unde s-a scris cartea care sta la baza Kabbalah, in oraselul Tzfat, n-am invatat prea mult, dar – intr-un fel care are legatura cu conexiunea cu natura – am simtit, dincolo de orice ni s-a spus, ca Kabbalah e o stare de spirit.

si-am ris cel mai mult din excursia asta. ne-am relaxat cel mai mult. cumva, dincolo de vorbe, ne-am si imprietenit mai mult.

P.S. asociem Kabbalah cu un fir rosu , dar in orasul in care Rabbi Shimon Bar Yohai a trait si a scris Zohar – cartea kabbalah, culoarea dominanta e albastru. inseamna Rai, cer, aer. aceasta e de fapt culoarea Kabbalah

1392
tel aviv 3(foto) prima zi in Tel Aviv

(foto) prima zi in Tel Aviv

e prima mea vizita in Israel; sunt invitata de Ministerul Turismului israelian sa descopar si sa testez pe pielea mea frumusetile locale.

m-am intrebat de ce israelienii sunt dornici sa le vizitam tara.

ieri, la intrarea principala de pe mare in oras (e acolo de pe vremea otomanilor) am aflat raspunsul: ghidul nostru AMIR (fost Vladimir Abramovici, din Iasi, plecat din tara in 1975) ne-a spus ca primii evrei care au venit aici erau de origine romana. iesisera din tara pe la Galati si au ajuns in Tel Aviv in 1870 – 1880.

anual vin in vizita in Israel in jur de 40.000 de romani, iar comunitatea romanilor de aici e foarte mare.

***

Tel Aviv-ul e un oras in care te simti ca acasa  – desi nu seamana cu nimic din Romania. dar vremea era frumoasa astazi, era o energie buna in jur, iar mincarea…. o , mincarea… o splendoare

(chiar si mincarea din avion a fost geniala – am venit cu El- Al desigur: humus, salata de pui cu curry si un fel de salam de biscuiti cu nuci si miere)

cel mai tare m-au surprins rigorile la care se supun cei care sunt religiosi practicanti. n-am sa le scriu pentru ca mi se pare un subiect delicat care poate fi interpretat; e religia lor si o respect.

 

miine mergem la Ierusalim si, cind am descarcat fotografiile din prima zi de vizita, si-am gasit un cadru cu o biserica , mi-am dat seama ca in ultimele 3 saptamini am intrat de 2 ori in bisericile bucurestene, desi eu intru foarte foarte rar intr-o biserica; o data in biserica rusa de linga casa mea si a doua oara in bisericuta alba de vis a vis de Liceul Caragiale, in Piata Dorobanti.

poate ca trebuia sa fiu pregatita cumva pentru vizita de miine la Ierusalim:)

***

(tot astazi am aflat ca celebra fotografa Annie Leibovitz are stramosi de origine romana, evrei romani)

1497
blackyVolunturism -un concept nou de calatorie

Volunturism -un concept nou de calatorie

saptamina trecuta am fost la Bran intr-o pensiune care e raiul familiilor cu copii, Valea Argintilor. un loc unde erau 2 ponei, 3 ciini foarte prietenosi si obisnuiti sa se joace cu turistii, un iepure urias si lenes.

pensiunea apartine familiei Pavel care detine si agentia J’info tours, iar invitatia a facut parte dintr-un proiect prin care se doreste familiarizarea cu frumusetile de pe linga Bran – si altele decit castelul lui Dracula:)

de la doamna Carmen Pavel am aflat de un concept de turism pe care il voi imbratisa de acum incolo: Volunturismul.

dupa cum ii spune numele are legatura cu voluntariatul si cu turismul, dar e mai mult decit pare. e vorba despre a te gindi sa faci ceva pentru comunitatea in care mergi in vacanta sau pentru comunitatea ta de acasa, legat de excursia ta.

sa aduci o planta pentru o gradina botanica, sa faci citeva ore de munca voluntara acolo unde mergi, sa achizionezi ceva pt un muzeu local sau national.

doamna Pavel a adus dintr-una dintre excursiile sale 2 plante rare pentru gradina botanica din Bucuresti, iar cei de la muzeul gradinii botanice au fost nu doar fericiti, ci si foarte surprinsi de gest. acum promoveaza conceptul pentru toti cei care sunt clienti J’info tour.

***
stiu ca nu v-ati gindit la asta pina acum, dar la fel de bine stiu ca multi dintre cei care citesc acest blog calatoresc des si sunt oameni frumosi. volunturismul poate ajunge o stare de calatorie, precum grija de a cumpara cadouri pentru cei dragi.

***

Bran- ul vazut cu cineva care stie locurile e mult mai linistit si mai frumos decit nebunia de linga castelul lui Dracula.

localnicii fac cea mai buna brinza din tara (pe vremea lui Ceausescu, au fost printre putinii care nu au fost colectivizati/nationalizati, asa ca spiritul antreprenorial e intact), iar in pensiunea in care am locuit e in fiecare simbata dimineata o demonstratie despre cum se prepara brinza. (aici fotografii geniale din timpul demonstratiei facute de cristi sutu). poti face drumetii pina la o cascada de pe munte, dar si la un monument a eroilor sa aduci un omagiu militarilor care s-au prabusit cu avioanele de antrenament.

e frumos sa vezi obiceiurile de ravasitul oilor, tirgurile locale care arata ca niste bilciuri doar ca sunt mai orientate catre animale decit catre distractii pentru copii, si sa descoperi locuri si lucruri noi.

– oile recunosc sunetul clopotelului de la gitul serifei de trib. sau serifelor de trib, pentru ca uneori sunt mai multe oi – mai voluntare, mai indraznete – care poarta clopotel si pe care le urmeaza turma. cum se alege oaia care poarta clopotel? ciobanul se uita cine din turma e mai isteata, cine merge prima si recunoaste drumul inca de cind e miel. ca si in viata, selectia naturala isi spune cuvintul, clopotelul e un fel de premiu pentru inteligenta.

– clopotelul de la gitul vacilor e diferit si ca forma si ca sunet de clopoteii pentru oi.

– un loc mai putin stiut de turisti este schitul de pe platforma dealului Balaban. e acolo si un hotel Inn on Balaban care pare ireal, singur in pustietate, facut cu super gust, totul din lemn si piatra.

privelistea de pe dealul balaban

***
n-am facut nicio fapta buna in excursia la Bran, nu am exersat inca acest concept de volunturism dar promit sa recuperez. ceea ce va doresc si voua.

am aflat insa multe povesti simpatice de la Doamna Pavel despre antreprenoriat in turism, dar si despre cum sa-ti cresti copiii cu respect pentru ceea ce le oferi ca parinte. uite una dintre povesti cu valoare de pilda pentru educatia oricarui copil.

cind era mica si mergea in vacante la bunici, doamnei Pavel nu-i prea placea sa manince. bunicul a inceput sa noteze zilnic ce primeste la fiecare masa si sa specifice alaturi cit costa fiecare lucru. a pus insemnarile – care aratau ca o nota de plata de restaurant – intr-un cui pe prispa si i-a spus lui Carmen: “cind vine mama ta, trebuie sa plateasca tot ce ti s-a dat la masa chiar daca nu ai mincat.” a fost o lectie puternica despre valoarea banilor si despre a avea respect fata de tot ceea ce primesti pentru ca si acum doamna Pavel isi aminteste ingrijorarea cu care privea notele de plata “oare va avea mama bani sa plateasca tot ?”.

***

am descoperit lucruri minunate despre ce e romanesc la bran alaturi de Marian Ionescu – www.mariciu.ro, Gabriela si Oana de la bloguldevacante.ro, Loredana si Narcisa de la www.travelgirls.ro, Cezar Vasile – http://cezarvasile.wordpress.com, Laurentiu Buica – http://laurentiubuica.ro, Cristian Sutu – http://sutu.ro, iYli – http://www.iyli.ro, Valentina Roman – http://www.valentinaroman.ro, Ionut Iordache – http://www.jurnaldecalator.ro, Alex Filip – http://turistu.ro, Anca Serban – http://www.1001calatorii.com, Madalina Antohe –  http://madalinaantohe.com/

***

P.S. fotografia de cover de la pagina de fb J’nfo tour e cu noi toti intr-o stare de profunda leneveala, intr-o zi de toamna cu un soare minunat

P.P.S. mi-a placut ca doamna Pavel a avut relaxarea sa ne povesteasca si sa ne arate si pensiunile care ii sunt concurente, cum e hotelul balaban, fiind mai interesata sa ne arate, pe bune, frumusetile locului.

ce-i drept si pensiunea domniei sale, Valea Argintilor, este construita in spiritul caselor de pe vremuri ale oierilor din Bran, cu o curte interioara (inainte acolo stateau iarna oile), cu etaj (inainte finul era tinut la etaj ca sa fie cit mai usor sa hraneasca animalele: aruncau de sus, finul peste ele. familia proprietara locuia la parter), iar mobilierul este foarte autentic. daca  ajungeti vreodata acolo, rugati-o pe doamna bucatareasa sa va faca langosi cu brinza si usturoi. genial este!

5942
LipicaHerghelia lui Fat Frumos

Herghelia lui Fat Frumos

text de Sorana Savu

N-as fi descoperit-o, in drum spre Italia, daca n-as fi intrat intr-o benzinarie ungureasca si, in loc sa-mi stea gandul la croissants, nu m-as fi uitat la standul de fluturasi promotionali. Ce vreti, deformare profesionala…

E o localitate mica, in Slovenia, despre care nici n-am sti daca n-ar fi ei – albi, eleganti, cuminti, gratiosi, cu demnitate si resemnare atunci cand noi ii distribuim in scenarii pe care nu stiu sa le citeasca. Inhamati la o caleasca. In pas de dans la manej. Urmarind trasee complicate cu obstacole. Sau purtandu-l pe Fat Frumos catre cine stie ce demoazela disperata.

Poate ca simt cumva ca, in majoritate, noi facem asta pentru ca ii iubim si vrem sa-i punem in valoare. Sau poate ca ne iubesc ei prea mult si cauta sa ne inteleaga fara sa ne judece copilariile sau crizele de autoritate.

Daca despre Lipica n-ati auzit, despre Lipitzani cu siguranta ca stiti ceva. Sunt caii albi ca laptele, care au iesit din poveste si care, in Vienna, sunt unul dintre principalele puncte de atractie pentru turistii din lumea intreaga.


Ei s-au nascut si cresc in continuare in Slovenia, din 16 iepe si 6 armasari, daca am inteles bine povestile ghidului, imaculati, pistruiati sau chiar cenusii, niste creaturi blande si ireale, de a caror atingere prietenoasa te infiori ca la o intalnire cu ET. Cele 16 iepe au mereu aceleasi 16 nume, la care se adauga un numar de la 1 la 15, Gratiosa a 13-a sau Gaeta a 7-a, cam ca la casele regale.

Parcul din Lipica le apartine, familii intregi vin sa-i vada si sa le cunoasca povestea, copiii au parte de cursuri de echitatie, adultii au parte de plimbari cu o caleasca demna de orice printesa a Fratilor Grimm sau, de golf.

In arborele genealogic al Lipitzanilor suntem si noi agatati de o crenguta, cu herghelia de la Sambata de Jos. Imperiul a facut ca Lipitzanii sa treaca granitele Sloveniei si sa fie crescuti si in Ungaria, si in Austria, si in Romania.

N-am stat mai mult de doua ore in Lipica, dar a fost genul de experienta pe care n-o s-o uit niciodata, si la care ma voi putea intoarce de cate ori voi avea nevoie de un crimpei de poveste cu personaje reale.

***

Sorana Savu este specialist in comunicare , senior partner Premium Communication

3779
stresa 1Solutii anti-stress in Stresa

Solutii anti-stress in Stresa

text de Sorana Savu

*
Pe mal de Lago Maggiore, Stresa e o statiune “comme il faut”, cu esplanade scaldate in flori, cu hoteluri elegante ce reflecta spiritul Belle Epoque, cu o combinatie mirifica intre apa si munte, relaxare si sofisticare. Fara cluburi de noapte sau petreceri stridente in aer liber. Doar cu aer liber.

Turistii sunt in varsta – constatam cu regret, dar si cu o oarecare usurare, pentru ca Stresa e atat de eleganta in sine, incat inclusiv papucii de plaja, fustele si pantalonii prea scurti par un pic nelalocul lor.

E ca si cum te-ai afla pe platourile de filmare, alaturi de Christopher Reeves si Jane Seymour in “Undeva, candva”. Sau, cum spunea prietena mea, cu Helena Bonham Carter in “A Room with a View”.

Intelegi notiunea de “corso”, pricepi de ce trebuie sa platesti in plus ca sa ai vedere la lac, si te gandesti cum se face ca Hemingway a ajuns sa aiba si aici cel mai fastuos apartament din hotel botezat cu numele lui. Ca in Pamplona, unde are cea mai eleganta cafenea din piata centrala. Sau in Paris, unde si-a pus semnatura pe barul din Ritz.

Stresa e un oras inecat in flori – si, chiar daca e favorizata de climatul mediteraneean, intretinerea gradinilor luxoase si luxuriante care inconjoara fiecare hotel si fiecare vila cere timp si efort continuu. In vreme de august, nu mai gasesti flori gigantice de magnolii, dar te poti consola cu dalii, bougainvillea, cale de inaltimea unui om sau omniprezentele muscate curgatoare. Sau, daca faci un drum pana pe Isola Bella, cu lotusii violeti, ireali. Oricum, un pelerinaj pe la cele trei insule Borromee – Isola Bella, Isola Madre si Isola dei Pescatori – e de rigueur si e prilej de incantare.

Bine ascunsa chiar la intrarea in oras, anuntata de un panou simplu si cam din topor, e Villa Pallavicino, poate cea mai frumoasa surpriza a Stresei. In spatele zidurilor si al portilor cam ruginite, descoperi o proprietate imensa, care pare si mai mare daca stai sa te gandesti cat de inghesuite sunt, de regula, casutele in zonele lacurilor, in Italia. Site-ul, http://www.parcozoopallavicino.it/ nu-i face dreptate, iar daca ajungi sa vezi parcul fara sa stii nimic despre el (cum mi s-a intamplat mie), te vrajeste in asa hal, incat pierzi notiunea timpului. Cam cum se petrecea pe insula lui Circe, daca va mai amintiti Homer. Sau “Legendele Olimpului”. Si, ma rog, cum sa nu uiti de tine cand, de exemplu, te trezesti fata in fata cu intreaga familie a lui Bambi in tarcul erbivorelor? Sau cand poti bea un capucho pe terasa unei casute scunde, ca de pitici? Sau cand descoperi o statuie ascunsa intr-o mare magnolie?

Stresa e frumoasa, calda, eleganta, relaxata si sigura de farmecul ei, cam ca Monica Belluci. Si, chiar daca a ajuns la o varsta (tot ca Monica Belluci), ajunge numai sa o privesti si scapi de orice stress…

Sorana Savu este specialist in comunicare , senior partner Premium Communication

1613
picsay-1339577798Bucurestiul, capitala altei tari

Bucurestiul, capitala altei tari

sunt momente in care Bucurestiul arata precum capitala altei tari.

aseara, de exemplu, la metrou la universitate (acolo unde era niagara acum vreo luna cind ploua tare) era o imagine incredibila.

in mijlocul pasajului, pe pufi colorati, stateau studenti la arte si arhitectura, ascultind prelegerea unei tinere din Cehia despre cum uneori nu e nevoie de spatiu mare ca sa faci lucruri creative.

mi s-a parut ca printre trecatorii care s-au oprit era si domnul Vlad Paunescu, proprietarul Castel Films, dar nu sunt f sigura pentru ca eram pe partea cealalta.

la doar citiva metri distanta de locul cu prelegerea (unde era si un proiector si se aratau schite si filmulete), e amplasat un teren de fotbal parte dintr-o campanie cu campionatul european de fotbal. pe terenul ala , 2 copii se jucau cu o minge imaginara, din lumina.

mai sus, cind sa ies catre Teatrul National, erau promoterii de la o ciocolata care cadoriseau lumea ca sa ii faca seara mai dulce.

pentru citeva clipe, in pasajul de la Universitate, aseara, m-am simtit mai bine (si mai mindra) decit in orice alta capitala europeana.

1764
GiraffeManor1In vacanta ma duc aici:)

In vacanta ma duc aici:)

noua mea tinta pentru vacanta este: Manor Giraffe – o proprietate privata cu pensiune completa si multe girafe care traiesc, la propriu, cu tine.

adica iau micul dejun cu tine:)

ai si confort.

cam mai mult confort:)

nu m-am uitat inca la pretzuri (ca sa mai pot visa o vreme), totul se petrece undeva pe linga Nairobi, dar mi se pare o minunata destinatie de vacanta. ca-n povesti. site-ul pensiunii e aici.

2023
FlatWhite-605x494Calatorie in Londra spre lumea cafelei

Calatorie in Londra spre lumea cafelei

acest post este scris de Mihai Panfil, fondatorul blogului barstein.ro

****

Cu un stil cu totul diferit, Londra are in centrul atentiei locatii uimitoare pline de caldura, bauturi bune si ospitalitate specifica.

Inainte de a incepe incursiunea in povestile locatiilor, trebuie sa va spun ca, in categorisirea lor, am luat in considerare calitatea servicilor si a produselor oferite, uneori bunul gust, alteori originalitatea si creativitatea locului.

Daca maine as pleca la Londra, m-as duce iar si iar in aceleasi locuri, pentru ca m-au cucerit: design-ul, atmosfera, servirea, calitatea bauturilor sau chiar conceptul in sine sunt unice.

Oricine ar merge acolo cred ca simte ca lucrurile se petrec cu totul altfel, ca oamenii pun foarte multa pasiune si se implica cu adevarat in profesia lor, ca sunt mandri de ceea ce fac.

Sa incepem cu coffee shop-urile. Este greu sa pot spune care ar fi pe primul loc in preferinte, pentru ca fiecare dintre locuri are frumusetea lui.

Monmouth Coffee
Adresa: 2 Park Street,The Borough, London SE1 9AB

Cu o experienta in cafea de peste 30 de ani, Monmouth Coffee este un lider in domeniul cafelei.

Astazi, foarte multe cafenele din Londra folosesc cafelele lor, proaspat prajite, chiar si eu am folosit anul trecut cafeaua lor pentru a reprezenta Romania la Campionatul Mondial de Cafea.

Monmouth Coffee au trei locatii, insa va recomand sa mergeti in Borough Market, care este si una dintre cele mai vechi piete ale Londrei.

Pe langa preparatele pe baza de espresso, va recomand dulciurile, care sunt minunate si nu uitati sa va luati cateva sute de grame de cafea si acasa pentru a va aduce aminte cu placere de acest loc.

***
Prufrock Coffee
Adresa: 23-25 Leather Lane

Cum ar fi ca unul dintre cei mai renumiti oameni de pe planeta sa iti serveasca un espresso?

Aici il puteti gasi pe Campionul Mondial Barista Gwilym Davies.

Tot aici puteti descoperi care sunt ultimele metode de preparare a cafelei si puteti achizitiona tot felul de ustensile pentru cafea.

***
Look Mum No Hands
Adresa: 49 Old Street, London EC1V 9HX

Raiul pe pamant pentru biciclisti si bautorii de cafea, in acelasi timp.

Deschis in 2010, acest loc a devenit cunoscut datorita conceptului: cafenea – atelier de reparatii de biciclete.

Toti pasionatii de biciclete din Londra au acest loc ca si punct de intalnire.

Ultima data cand am fost, mi-a atras atentia o scena “de-a casei”: persoana care repara biciclete era o fata murdara pe faţă, ce muncea din greu la repararea unei biciclete.

***
Kaffeine
Adresa: 66 Great Tichfield Street

Cu o experienta de peste 20 de ani in domeniu, australianul Peter Dore Smith a adus pe strazile din Londra casa perfecta a cafelei. De fiecare data cand am fost, el era acolo, entuziast, povestind clientilor cu multa pasiune despre minunata lume a cafelei.

Personalul, bine pregatit, este prietenos si are grija sa iti arate imediat ca nu te afli intr-un loc oarecare.

Nu ezita sa ii intrebi orice despre cafea, cu siguranta timpul nu ar mai avea valoare si orele ar trece foarte repede la o cafea.

***
Flat White
Adresa: 17 Berwick Street, Soho

Niciun ghid de vizitare a cafenelelor nu ar fi complet daca nu am ajunge si pe strada Berwick.

Flat White este un fel de mecca pentru entuziastii cafelei.

Numele provine de la o bautura pe baza de espresso celebra in Australia, care, de cativa ani, a devenit
faimoasa si in Londra.

Flat White este asemanator cu cappuccino, dar temperatura, textura si cantitatea cremei sunt diferite. Cei mai buni barista din oras pot fi gasiti aici, iar tehnica de lucru si preparatele sunt un spectacol.

***
Indie Coffee

Prima data cand am fost la Londra pentru un pelerinaj al cafenelelor, am gasit pe internet aceasta locatie. Pentru ca era aproape de hotel, am decis sa fie prima pe care urma sa o vizitez.

Am ajuns pe strada pe care era cafeneaua si am inceput sa o caut. Aceasta strada arata zi de zi ca o piata ambulanta. Desi nu ratasem niciun coltisor din ea, nu reuseam sa gasesc cafeneaua.

La un moment dat, m-am hotarat sa intreb un baiat care vindea cafea pe strada.

Raspunsul a fost neasteptat: “-Eu sunt Indie Coffee, am cea mai buna cafea, prajituri facute de bunica si
zi de zi ma gasiti aici, pe strada. ”.

Surprins, am asteptat cateva momente, am luat o cafea, iar clientii nu au ezitat sa apara. Toti, de parca m-ar fi cunoscut, imi spuneau: “Aici gasesti cea mai buna cafea din oras!”.

Dupa doua inghitituri, am inteles ca in Londra lumea te cauta si in gaura de sarpe daca oferi calitate.

****

daca v-a placut acest articol, vizitati barstein.ro – blog-ul cel mai cool si mai profesionist despre bartening, realizat de campioni nationali in bartending, participanti de succes la campionatele mondiale de profil.

www.barstein.ro este un suport online care oferă acces rapid la noutăţile din bartending, vizând atât evenimentele şi apariţiile regionale, cât şi pe cele internaţionale, şi adresându-se în special celor care activează în această branşă, dar şi pasionaţilor care abordează domeniul ca hobby.

2208
copenhagaif your style was a country, it will be …

if your style was a country, it will be …

week end-ul acesta am fost setata pe calatorii – fie ele si din amintiri – si ca sa nu stric linia incep saptamina cu un joc.

if your style was a country, it will be …

daca felul tau de a fi, de a te imbraca, de a trai ar trebui descris printr-o tara, ce loc ai fi?

scrie la comentarii tara si de ce ai fi asa, lasa-mi te rog si o fotografie care sa se apropie de ideea ta despre tara respectiva…

va fi un fel dragutz de a ne cunoaste mai bine.

***

iata si raspunsul meu: danemarca – mai exact copenhaga.

minimalista, practica si rece. desi  – de la distanta – culorile soarelui te fac sa te gindesti ca e “cald”. e insa “un soare cu dinti”.

ok, e rindul vostru….:)

bere spaeaster week end around the world, 15

easter week end around the world, 15

Praga e la distanta cit un gind pentru un city break, iar Karlovy Vary inca un pic cu trenul.

Distractia apare in utilizarea speciala a berii:) stiu ca domnii cum ajung la Praga isi dau intilnire cu multa bere, dar si voi, doamnelor, puteti sa faceti asta la … spa.

První Pivní Lázně Spa, Karlovy Vary

O ora de spa in bere si pielea ta are un luciu minunat, e super hidratata … o minunatie. baia in bere propriu zisa dureaza 20 de minute, dar e precedata de un gomaj si e urmata de un masaj. pe tot parcursul tratamentului ( o ora, dupa cum spuneam) poti sa bei cita bere vrei – asta ar trebui sa fie punctul forte ca sa-ti convingi insotitorul sa stea si el o ora la spa in bere.

První Pivní Lázně Karlovy Vary, Stará Louka 8

La sfirsitul lui iunie, inceputul lui iulie, e si un festival de film in Karlovy Vary, asa ca puteti da doua lovituri dintr-o singura vizita.

*

mai multe destinatii din easter week end around the world pot fi citite aici.

1553
citizenmeaster week end around the world, 14

easter week end around the world, 14

destinatia pe care vi-o propun de data asta e mai cunoscuta pentru ierburile ei si pentru cartierul roshu, decit pentru hotelul experiment urmator.

***

CitizenM, Amsterdam

ideea hotelului CitizenM este luxul la un pret accesibil, sau cum spun ei “all the perks, style and innovation of upmarket, without the upmarket price”. hotelul  a fost creat de o echipa  de arhitecti olandezi in colaborare cu cercetatorii Philips , iar camerele sunt pur si simplu SF: pe un spatiu foarte mic incap dusul, patul, fotolii, dar toate acestea sunt posibile pentru ca – asa cum vedeti prin filme – cu cite o apasare de buton patul se ridica si se lipeste de perete, iar de sub el apare o masuta de cafea; sau cabina de dus – tot cu ajutorul unui buton magic – se lumineaza in asa fel incit pare geamul unui bar.

luminile sunt reglate in functie de mood-ul celui care locuieste in camera, toata aparatura este Philips de ultima generatie, iar pretul unei camere – prin conceptul hotelului – nu trebuie sa depaseasca 80 de euro.

acelasi hotel boutique exista si in Glasgow si se pregateste deschiderea unuia similar si in Londra. in amsterdam sunt doua hoteluri citizenM, unul linga aeroport si unul chiar in centru. va rog tare sa incercati acest hotel, va veti simti ca in Minority report.

adresa hotelului din centru este Prinses Irenestraat 30

*

mai multe destinatii din easter week end around the world pot fi citite aici.

1316
lunettesEaster Week end around the world, 13

Easter Week end around the world, 13

daca tot astati acasa in acest week end, ceva ponturi pentru calatorii viitoare (si o calatorie virtuala, acum), nu va strica.

iata locuri affordable & chic descoperite in calatoriile mele in Europa.

***

Berlinul este capitala hipsterilor si daca vreti haine vintage sau lucruri arty foarte speciale gasiti in multele magazinase. eu vreau sa va povestesc despre un magazin care pare foarte targetat, dar data fiind moda actuala poate sa fie mass market.

Lunnettes Brillenagentur – e un magazinas cu ochelari no name din 1920 incoace, de la ochelari de vedere pina la cei de soare.

o oprire aici e ca si cum ati face o excursie cu masina timpului.

preturile sunt accesibile, plus ca – daca va hotariti sa va luati ochelari – chiar nu va mai avea nimeni ca voi.

am cautat acum adresa magazinului (Marienburger Str. 11, Prenzlauer Berg) pentru ca nu imi mai aduceam aminte unde e si am descoperit ca au si magazin online. enjoy it🙂

alte ponturi despre locuri chic & affordable din seria easter week end around the world pot fi citite aici.

1396
DachnikiEaster week end around the world, 12

Easter week end around the world, 12

in seria de locuri europene chic & afordable, de data aceasta va propun o destinatie nu foarte obisnuita: sankt petersburg.

***

in sankt petersburg se maninca cel mai bun somon din lume, iar in restaurantul Fish House gasiti si niste specii rare de pesti din riurile siberiene, dar nu despre acest restaurant vreau sa va povestesc, ci despre un loc in care o sa simtiti o parte din nostalgia ruseasca, plus mincarea lor delicioasa.

Dachniki se numeste restaurantul si are o atmosfera foarte ruseasca fara sa fie ostentativa. e o lentoare si o melancolie in locul acela, de va cade drept in inima si intelegeti brusc de unde vine filosofia ruseasca si starea lor profund-trista-inceata-introvertita.

nota de plata pentru doua persoane nu depaseste 30 de dolari (sau nu depasea acum vreo 8 ani cind am fost eu, dar oricum in Rusia se maninca bine si ieftin), iar vinul (si tuica sau votca, nu stiu ce era ) sunt facute de mici producatori, nu sunt industriale.

e pe Nevsky Prospect, strada lor principala (Magheru al lor).

***

mai multe destinatii din easter week end around the world pot fi citite aici.

1438
spanish schoolEaster Week end around the world, 11

Easter Week end around the world, 11

in continuarea seriei de locuri chic & affordable , facem o escala la Viena intr-un loc pe care eu il iubesc mult.

***

una dintre cele mai speciale distractii cind ajungeti in Viena este baletul regal… cu cai.

The Spanish Riding School , care e linga Palatul Imperial, are program de balet cu cai, iar ritualul de “dans” – dar si de antrenament al cailor – se pastreaza ca la origini (1729). e o senzatie incredibila, trebuie sa o incercati, baietii aia de pe cai sunt ca niste printi, iar caii o minunatie .

o sa vreti sa-i luati pe toti acasa. de cai vorbesc.

asta e locul unde ideea de print pe cal alb nu mai pare o poveste, e realitate pura, pura.

e si o cafenea la scoala de calarie unde e un super Apfelstrudel 🙂

The Spanish Riding School, Michaelerplatz 1, A-1010

Un bilet costa 18 euro pt copii si 33 de euro pentru adulti. stiu ca pare scump dar e nepretuita senzatia, iar calutii sunt mi-nu-na-ti.

mai multe destinatii din easter week end around the world pot fi citite aici.

2501
manfrediEaster Week End Around The World, 10

Easter Week End Around The World, 10

Ramin in Roma ( e un oras in care am fost de multe ori si as avea de povestit despre zeci de locuri cu super povesti, altele decit cele din ghiduri), ca sa va povestesc despre posibilitatea unei senzatii exceptionale: roma vazuta de sus, seara, cu o cafea italieneasca alaturi.

Palazzo Manfredi, Roma

Terasa hotelului din Palazzo Manfredi este transformata intr-un restaurant super super rafinat. preturile la mincare sunt scumpicele, dar de o prajitura si o cafea aveti cu siguranta. privelistea e incredibila (e fix linga Colosseum), iar senzatia pe care o ai acolo e de… indragosteala profunda.

asa ca un mic detaliu “trivia” – locul este preferatul lui Woody Allen, cind vine vorba de Roma. cind o sa ajungeti acolo, veti si intelege de ce.

Palazzo Manfredi Via Labicana, 125

***

alte ponturi despre locuri chic & affordable din seria easter week end around the world pot fi citite aici.

1448
romaEaster Week End Around The World, 9

Easter Week End Around The World, 9

pentru ca tot am povestit putin mai devreme in seria de destinatii chic & affordable despre o piata de vechituri din Barcelona, iata si una in Roma, una foarte foarte speciala …pentru cinefili.

*

Borghetto Flaminio

Este linga Piata del Popolo, pe o straduta la 10 minute de mers pe jos. e deschisa o data la 2 saptamini, in saptaminile pare ale lunii, si e o bogatie de lucruri vintage de peste tot din Italia.

e intr-o fosta parcare etajata, iar la etajul 2 , daca aveti noroc, puteti intilni  un batrinel care vinde o colectie impresionanta de surprize de la oua Kinder. acel domn a fost un apropiat al lui Frederico Fellini si, contra achizionarii unei surprize kinder, e gata sa va povesteasca o multime de lucruri inedite.

adresa tirgului de vechituri este Via Flaminia – Piazzale della Marina, 32; este deschis duminica de la ora 10 pina la 17 si are o taxa de intrare modica, in jurul a unui euro.

***

in roma, mult mai celebra e insa o alta piata de vechituri, Porto Portese (Via Portuense), care e insa foarte foarte aglomerata pentru ca apare in toate ghidurile.

***

mai multe destinatii din easter week end around the world pot fi citite aici.

1329

Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!