in aer te simti liber, dar vulnerabil.
fie ca zbori cu avionul sau cu balonul, fie ca sari cu parasuta sau te dai cu parapanta , in esenta, fenomenul e acelasi: pentru ca esti la foarte mare distanta de pamint, reperele tale pentru miscare – punctele fixe – isi pierd puterea. si ti se pare ca n-ai viteza.
daca nu e un ecran pe aproape, nu ai cum sa stii nici ce directie ai.
dar in aer esti liber.
(spun eu care am incercat toate variantele de zbor de mai sus)
*
azi am zburat cu balonul si ce mi-a placut cel mai mult era ca… nu stiam unde o sa zburam. pilotul nostru putea asigura imponderabilitatea, dar deplasarea o faceau curentii de aer dupa cum le era voia.
eram in aer, la mai bine de 100 de metri inaltime – suficient cit sa vedem orice era jos, insuficient sa supravietuim daca ne-am fi aruncat.
eram liberi, dar eram vulnerabili. si depindeam in totalitate de natura.
*
pe drumul catre casa mi-am dat seama ca zborul asta cu balonul, pe linga adrenalina si tandretea lui – literalmente aerul te mingiie si e liniste si vezi lumea la pas mic – e o lectie de viata.
daca am merge prin viata cum merg pilotii cu baloanele, ne-ar fi mai bine.
n-ar trebui decit sa le dam din cind in cind corpului si mintii noastre combustibil (sa inlocuim aerul cald cu carti, filme, muzica, sport etc) si sa ne lasam in bataia curentilor, sa plutim pur si simplu.
*
curentii de aer ne duceau inspre sud, si cum soarele abia rasarea (era o lumina calda si buna, desi era ceata), in fata noastra era umbra propriului nostru balon.
mi-a placut iluzia unui alt partener de zbor… umbra noastra.
*
dupa aterizare, Nea Mihai – pilotul celui de-al doilea balon Orange care a zburat astazi – vorbea cu cineva la telefon “gata, am aterizat. am avut viteza cam 28 km/h, erau niste curenti de aer, dar totul e bine.”
tot pe drumul catre casa m-am gindit ca si asta e ca-n viata: important e sa stii sa cazi si sa te lupti cu curentii care ti-ar putea face rau.
*
eu in aer ma simt ca acasa; oricit de vulnerabila as fi la zeci uneori mii de metri de pamint, gindul libertatii si tandretea intilnirii cu aerul ma fac sa zimbesc de fiecare data.
cred ca unul dintre cele mai frumoase cadouri pe care le poti face cuiva la o zi de nastere e fie un salt cu parasuta, fie un zbor cu balonul. e fata in fata cu sine si cu natura, intr-un moment tandru dar plin de adrenalina.
*
puteti zbura si voi cu balonul Orange in campania Vezi Romania de sus. uita-te care e cel mai apropiat oras de tine, in care vine balonul Orange, completeaza talonul care te inscrie pentru tragerea la sorti si, daca esti printre cei 92 de norocosi, zbori si tu.
si daca zbori, ceea ce-ti doresc foarte tare, transmite-le salutari domnilor John si Mihai, pilotii.
spune-le ca salutarile vin de la o Contesa de Milcovatzu; stiu dinsii despre ce e vorba:)))
Toate fotografiile ii apartin lui Razvan Pascu, filmarea lui Costin Cocioaba, ambii innobilati drept Conti de Milcovatzu , astazi in urma zborului cu balonul Orange.
cum a fost ceremonia in care am primit titlurile nobiliare va arat in curind:) implica foc, pamint si … ceva alcool.
astazi, am invatat o noua urare ATERIZARI FERICITE!, e valabila desigur pentru pilotii de orice categorie, dar ziceti voi ca nu e valabila si-n viata pentru toate cazaturile noastre?!