Monthly Archives : July 2010

0de ce a scris Joan Smith articolul despre pantofii doamnei Udrea

de ce a scris Joan Smith articolul despre pantofii doamnei Udrea

i-am scris autoarei opiniei din The Independent despre darurile Elenei Udrea catre sinistratii din Saucesti.
vroiam sa stiu cum si unde s-a informat despre eveniment… mai jos corespondenta dintre noi.

Hi

I’m Cristina Bazavan, editor in chief of Tabu Magazine – one of the most famous women magazines in Romania.

I’m writing you concerning the column about our minister of tourism, Elena Udrea and the now famous stilettos offered to the women of Saucesti.

I would be very interested in finding out how you did your research for this article, especially because Romania is not often a subject of the foreign media. Thus, I would be very thankful if you would answer me a couple of questions: How did you find about this event? And why did you decide to write about it? How did you do your research about your opinion? What do you know about Saucesti, the little village you wrote about? To whom from Romania did you speak?

I’m curios about this also because in Romania, people are having fun about your article: Saucesti is a very pour village; the women there did not wear or see a pair of stilettos in their entire life. They
are, generally, very old & poor and they have no social life like in a big city; for them to socialize means going to the church – and there, according to our culture, stilettos are not something appropriate to wear.

Our magazine, a glossy one, had a cover with Elena Udrea, two years
ago
.

Thank you for your answer.

*

Dear Cristina

Thanks for your message. Yours is one of the few responses I’ve had from Romania that isn’t obscene or threatening – I’ve had a number along the lines of ‘fuck off, you fucking bitch’ and accusing me of being in the pay of the Romanian secret police.

It’s an unusual and disturbing response. I write columns every week, they are my opinions and in the tradition of robust politcial and social comment that we have in the UK. Columns aren’t factual, they aren’t news reports or features. They’re opinion, prompted by things that have been reported in the
British and international press in the previous week.

In this instance, Elena Udrea’s remarks were reported in the British press, including the Daily Telegraph. You may have noticed that most of my column wasn’t about her, it was about the pressing problem we have in this country of how to deal with extreme forms of religious dress.

I was under the impression that Romania had a lively and robust press, but from this intemperate and abusive reaction it seems I was wrong.

Yours,

Joan Smith

*
nu-mi raspunde la intrebari, stiu. e un raspuns PRistic, mult prea PR-istic, dar cred ca oricum a fost agresata de mesajele pe care le-a primit. fara sa vrea (sau fara sa stie ce consecinte va avea) s-a bagat in groapa cu lei.

3124

cochetarie si demnitate, part 2 – Dna Gigi

Cind intra in coafor, intotdeauna adusa de sotul sau, Cornel Roshu, intreaba:

“La ce ora sunt gata?”
Dupa ce stie toate detaliile, stabileste cind vine sotul sa o ia.

Se aseaza apoi pe canapeaua roz in contrast cu salonul Igiena in care e si isi scoate portofelul.
“Cit ma costa?”

Plateste intotdeauna inainte, inclusiv bacsis-ul. E un ritual pe care-l are de mai bine de 30 de ani – si asteapta apoi sa fie facuta frumoasa.

Are 70 de ani si la 20 a fost diagnosticata cu o boala care-i atrofiaza muschii. Asta n-a impiedicat-o sa ramina cocheta, sa se casatoreasca si sa duca o viata frumoasa.
A fost contabila, s-a casatorit cu un artist (domnul Roshu e pictor si a lucrat la Radio) si vine dintr-o familie foarte instarita.

Pe la 1930 tatal doamnei Gigi era proprietarul primelor magazine de pe Stefan cel mare.

*

Acum doua saptamini am fost uimita si induiosata ca o doamna de 70 de ani vine la coafor la fiecare 2 saptamini pentru ca se respecta si e cocheta.
In week end-ul acesta am inceput sa pun informatii in spatele gesturilor doamnei Gigi.
Asa am aflat ca bastonul despre care scriam aici, nu e doar de batrinete; il are de la 20 de ani de cind muschii picioarelor au inceput sa cedeze.

1265

smiley & next generation pop symphony

desi e veche de aproape 1 an, aceasta inregistrare face azi ocolul twitterului plecata de la diana stoleru. fara sa isi fi propus, diana face o demonstratie exemplara, din perspectiva publicului, a ceea ce povesteam aici

ador in clip, cum danseaza pe scaun instrumentistii care in conditii de muzica simfonica ar fi sobri si impunatori. sa speram ca primaria capitalei mai face si anul acesta un asemenea spectacol pentru ca si eu, ca toti cei care vad acum inregistrarea, regret ca nu am fost acolo.

2176

de ce nu am pus-o pe coperta revistei pe Madalina Manole?

Zilele astea m-au chemat si RTV si A3 sa comentez de ce Madalina Manole nu mai era difuzata la radio si tv, de ce nu am pus-o pe coperta revistei.
Am spus-o clar si raspicat, dar simt nevoia sa punctez aici ca sa ramina.

Radio

Madalina Manole era difuzata. De Radio Romania Actualitati, statia care are in format muzica pe care ea o compunea.
Acolo sunt ascultatorii care sunt interesati de acest gen de muzica.
Conform targeturilor statiilor radio din Romania, MM ar mai fi putut fi difuzata – dar nu la fel de des si mai mult cu piesele vechi – la Magic FM, Gold FM si Romantic FM. (plus National FM care are in play list numai muzica romaneasca)

Ca aceste statii nu au audienta la care ea (si cintaretii din aceeasi zona) si-a dorit-o, asta e cu totul alta discutie. Toate celelalte statii au formate comerciale axate pe un public pina in 35 de ani. In play listul acestor statii sunt cintecele pe care lumea doreste sa si le puna in IPod. (citi oameni din Romania au in IPod melodiile noi ale Madalinei Manole, ale lui Adrian Enache sau Adrian Daminescu?)

Print
Pentru publicul caruia i se adresau creatiile ei, in presa scrisa putea obtine coperte de la Formula AS, Femeia, Flacara. Iar in divizia glossy – cel mult Tango care vizeaza un public mai batrior. (de altfel cind Alice Nastase conducea Tabu si realiza o revista asemanatoare cu Tango, a avut-o pe coperta si pe MM).

Pentru ca avem o cultura media (si de producator, si de consumator) de doar 20 de ani, nu avem toate nisele de public acoperite in presa scrisa.

In Romania nu exista o revista glossy up market pentru publicul de peste 40 de ani.
Si nici nu e timpul sa apara pentru ca cei care au 45-50 de ani nu au in obisnuinta sa citeasca reviste glossy, nu exista produse targetate special pentru ei (deci nici publicitate) si- cel mai important – in Romania sunt categoria cea mai defavorizata financiar.
Va trebui sa treaca inca 20 de ani pentru ca actualul public al revistelor 25-35 ysl sa ajunga la 45-55 cu obiceiurile de consum de acum si cu un venit mai mare decit cel al parintilor lor. Ma rog, intre timp cred ca printul nu va mai exista (de unde o concluzie rapida ar fi ca vor trebui sa apara site-uri si pt public “matur”)

Daca am fi avut background-ul francezilor sau americanilor, cu toate nisele acoperite cu publicatii, o artista ca MM si-ar fi gasit publicatia unde sa se exprime. (categoric una 40+)

TV
Acelasi comportament de consumator este urmarit si la statiile tv: ce face si ce e de interes pentru publicul intre 25-35 de ani, pentru ca in acest target sunt oamenii care dispun de cei mai multi bani, prin urmare sunt de interes pentru advertiseri.
Din acelasi motiv (un background foarte tinar de televiziune privata) nu avem foarte multe canale de televiziune care sa vizeze publicul peste 40 de ani. (poate Acasa tv, Romantica – din zona televiziunilor private, plus TVR-ul). Dar din nou – cu exceptia Acasa tv- celelalte televiziuni nu au audienta la care rivnesc artistii maturi. (dar, pentru ca producatorii de tv stiu ce au de fct, artisti ca MM se regasesc si la Acasa Tv si la TVR. Romantica nu mai are productie proprie, din cite stiu)

Artistii maturi vs cei tineri

E foarte usor ca “batrinii” sa dea vina pe “tzitze, craci si cururi” ca sa justifice de ce ei nu mai apar la tv sau la radio/reviste.
Din pacate e o idée falsa: in ultimii 5 ani (grosso modo) cele mai difuzate cintece in Romania apartin urmatorilor artisti Loredana, Directia 5, Stefan Banica Jr, Holograf, CRBL, Smiley.

Nici argumentul cu “adevaratele valori care umpleau stadioane in anii 80-90 “ nu tine.
Nu mai e acelasi context al consumului: in anii 80, in lipsa accesului la informatiile din categoria divertisment – ceea ce aveam in materie de muzica, film, teatru etc era acceptat ca unica unitate de masura si evaluare.
In lipsa oricaror altor concerte/show-uri, spectacolele pe stadioane era unica distractie asa ca accesul publicul in numar mare avea alte motivatii.

Astazi, piata divertismentului s-a diversificat si nisat; nu doar in Romania ci peste tot in lume. Si la nivel international, artistii sunt toti mai nisati iar nume care umpleau stadioane, astazi cinta in sali. Cei care cintau in sali, astazi incearca clublurile sau petrecerile private.
Promovarea nu se mai face pe stadion decit in cazul trupelor “legendare”, pentru ca nu mai este cost effective. Astazi show-urile pe stadion nu mai sunt shushe ca in anii 80, sunt adevarate spectacole de sunet/lumini/coregrafie si costa foarte mult.

la noi, indiferent de ce scuza/acuza s-ar rosti, televiziunile/radiourile si presa glossy se comporta la fel ca la nivel internaional cind e vorba de alegerea artistilor pe care ii promoveaza. Artistii de dinainte de anii 80 sunt promovati – in locurile unde se regaseste publicul care e interesat de ceea ce faceau ei atunci.

Si nu, nu suntem un popor de manelisti.
Si asta e o scuza ca sa nu ne uitam mai bine in “ograda noastra”.
Toti artistii maturi au ramas incremeniti in proiectele lor muzicale si comunicationale din anii 80.

Au aceiasi manageri de turnee care le organizeaza aceleasi shushe pe litoral – si dupa ce am vazut Rolling Stone sau Aerosmith in concert, de ce as merge la o astfel de shusha daca am 30 de ani?

Au comunicarea cu publicul aproape inexistenta. In epoca emailurilor se asteapta sa primeasca scrisori timbrate. Artistii maturi daca au o cit de mica activitate online e o minune, oricum nu sunt updatate zilnic site-urile lor, nu sunt dinamice paginile personale, nu sunt “actuale”.

Lucreaza cu aceiasi compozitori din anii 80 si cu aceiasi producatori.
Cu exceptiile mentionate mai sus, plus VH2 si Iris, nu stiu trupe cu artisti maturi care au incercat si reusit sa se “reinventeze”.

Sigur ca e schizoid si al dracului de greu ca mintea ta (si trupul) sa inainteze in virsta, dar sa trebuiasca sa fii conectat la actual & tinerime si, mai mult, sa creezi pentru ei. Dar asa e in meseria asta cu muzica.
Iti iese si place publicului, sistemul – asa precar cum e el – te ridica la suprafata si ai succesul la care rivnesti. Dar mingea e in terenul artistului. Ma rog, in capul si-n talentul lui.

*
Zilele astea i-am revazut (pt a treia oara fiecare) in concert pe Faithless si Pink Martini.
Maxi Jazz de la Faithless are 53 de ani. In concert a dominat si “dresat” publicul care i-a stat la virful degetului. Cu o seara inainte fusese intr-un club si cintase/mixase cu baietii de la Urma intr-un jam session.
Cam asa se tine spiritul tinar. Dar si asta e o lectie pe care o inveti intr-un mediu concurential cu vechime.

China Forbes de la Pink Martini e proaspata mamica, are 40 de ani si s-a mai ingrasat de la ultima vizita in Romania. Dar pe cuvint ca a cintat dumnezeieste, iar publicul era in urale. Poate o avea legatura cu faptul ca are ceva scoala (a terminat Harvard).

despre ce vorbesc la connect|fb

mai am un pic de scris la prezentarea mea pentru prima conferinta despre retelele sociale: connect|FB.
vorbesc miine dimineata de la 10:)

uite in avanpremiera citeva idei

de ce protocolul facebook-ul e ca un ritual al dragostei/sex-ului?

– captarea atentiei
– sortarea “candidatilor”
– voyeurii vs exhibitionistii

de ce ramin oamenii pe pagina (mea) de FB?

*
so, we’ll have some fun. with photo included.
*
ne vedem miine dimineata, sper sa va treziti.
conferinta se va putea vedea live aici.

2521

miss romania a renuntat la coroana

habar nu am de ce abia acum s-a prins ca, odata cistigatoare, tre sa presteze activitati timp de un an de zile.
ca sa fiu foarte sincera nici nu-mi pasa f tare ca domnisoara Alexandra Filip a renuntat la titlu de Miss Romania.

ma bucur insa ca in locul ei pleaca Oana Paveluc care, pt ca am fo si le-am vzt ca membru al juriului presei, mi-a plct cel mai mult.

super smart si foarte bine educata e Oana.

912

vama veche merge mai departe. (me) happy

am crescut in acelasi timp in care crestea si Vama veche.
si, desi pot intelege motivele care duc la destramarea unei trupe, in acest caz, mi se parea o aberatie maxima faptul ca Tudor Chirila nu mai putea sa cinte cintecele pe care le-a compus.

Vama Veche merge mai departe.
Membrii fostei trupe Vama veche au anuntat astazi ca au ajuns la un acord si pot cinta in concertele trupelor Vama si Trupa Veche cintecele compuse pe cind erau o familie, pina in 2006.
Ba chiar vor scoate un DVD cu cele mai misto cintece din concertele Vama Veche.

Nu stiu cine a fost inteleptul care i-a adus la aceeasi masa ca sa cada la pace, dar sunt happy.

Au fost o gasca misto (s-a intimplat sa-i vad si “pe dinauntru” in pregatirile concertelor pentru Europa FM) si, chiar daca relatia dintre ei s-a consumat, pentru ce au creat in anii in care au fost impreuna, trebuia sa fie asa cum e acum.

me happy.

1347

AVENTURILE UNEI MUTARI IN BATISTEI -poveste fara de sfirsit

Dorobantiul e departe, toate bagajele mele sunt in Batistei si, la momentul la care scriu, din cele 18 cutii si 3 saci cu bagaje, mai am 4 cutii nedesfacute (haine groase si pantofi).

S-ar zice ca stau bine, dar… aventurile mutarii curg in valuri.

Curatenia

Dintr-un motiv pe care nu-l cunosc, m-a apucat excesul de zel si am refuzat ajutorul oricarei doamne specializate in curatenie. “pot si eu, n-am cum sa nu pot”, mi-am zis amintindu-mi de momentele cind, acasa la mama, executam curatenie generala.

Uitasem insa cum injuram cind ma punea mama sa spal geamuri, dar recolta de vorbe de duh a fost mai bogata acum, desigur.

Cind am tras linie, curatenia m-a costat mult mai mult decit daca as fi pus o doamna sa lucreze pt mine:

am cumparat cele mai scumpe mascari de curatat, uneori si cite 2 pentru o categorie – chiuveta, geamuri etc;

am executat totul cu o incetineala de melc – cu pauze generoase de spalat si de cremuit miinile;

am tinut-o dintr-o eroare in alta.

Mai intii am aruncat peria veche de WC (am aruncat totul din casa de fapt). Dupa care m-am prins ca in magazinele de fitze din cartier nu vinde nimeni perii de WC, de parca oamenii de pe aici nu merg la toaleta. Ce cosmaruri am avut imaginindu-mi cum voi spala toaleta fara perie. Am gasit la mare distanta de casa, in timp util.

Mai apoi n-am descoperit unde se arunca gunoiul. Acolo unde teoretic s-ar arunca gunoiul e o usa de fier incuiata. Asa ca iata-ma coborind seara de seara, discret, cu sacul cu gunoi in fata blocului, unde stiu ca pe la 11 trec gunoierii.

Cind casa a fost curata, am trecut la decorat. Pentru asta a fost nevoie de o excursie la Ikea.

*

Vizita la Ikea

Pe acelasi principiu “pot eu singura” am refuzat categoric sa merg cu un posesor de masina. “Am de luat o masa si un scaun, plus nimicuri, ce poate sa fie greu? Oricum ce e greu, ii rog pe cei de la Ikea sa le transporte”, am sustinut sus si tare.

Foarte corect, doar ca nu mi-am pus problema ca scaunul si masa, frumos si compact ambalate, vor fi in raft cit mai sus puse, asa ca de la inaltimea mea de 1,56m nici o sansa sa ma descurc.

Pina la urma, am dat din gene pe la toti angajatii care mi-au carat cele 4 colete, pe care mi le-au si adus acasa. Eu, ca o doamna respectabila, am carat cu taxiul 2 pungi cu decoratiuni si nimicuri.
Doar ca atunci cind am ajuns acasa (mai corect, la 4 ore dupa ce am ajuns acasa), am descoperit ca unui dintre lucrurile pentru care ma dusesem la ikea – niste tevi suport pentru uscatorul de vase – nu se mai afla in bagajele mele.

Banuiesc ca le-am uitat in taxi, dar nu sunt sigura 🙂

*

Acum sunt la faza decoratiuni. Trebuie sa cumpar un paravan si nu stiu de unde 🙂

Si sunt aproape gataaaaaaaaaa.

Asa ca pot sa ma gindesc la prezentarea mea de la Connect|FB

3197
6981_iadul-este-amintirea-70femeia care as vrea sa fiu

femeia care as vrea sa fiu


Cind eram pustoaica si imi cautam repere in femeile de-care-“soi”-as-fi-vrut-sa-fiu, mi-am ales-o pe ea drept model.

Am vazut-o intr-un film si mi s-a parut cea mai frumoasa persoana din lume, cea mai rasata, cea mai eleganta. O femeie oximoron: fragila dar ferma, fina dar cu asperitati ascunse, cu inima pe tava fara sa o dea insa oricui.

Nu stiam sa verbalizez trasaturile astea atunci, dar ma fascina cu ochii ei albastri, cu chipul ei ireal si cu focul pe care – habar n-am cum – i-l simteam cum tremura pe dinauntru. A fost actrita revelatie de la sfirsitul anilor 80.

Am revazut-o aseara intr-o piesa de teatru, la 20 de ani distanta de la premiera filmului a carui secventa cu ea imbracata in alb stind in barca pe lac ma urmareste de atunci.

Aseara, la finalul piesei, pentru prima data de cind merg la teatru, am plins pe aplauze.
De la cap la coada.
O simteam cum tremura si plinge, cum se bucura ca joaca; era la doi pasi de mine si energia pe care o transmitea apasa pe ceva din interiorul meu, asa ca tisneau lacrimile.

La finalul piesei cind spectatorii ii dadeau flori, ii lua in brate cu totul, parca agatindu-se de ei, iar mie gestul mi s-a parut o frumoasa metafora.

Acum are aproape 50 de ani si daca e sa-mi iau un model despre cum vreau sa fiu cind o sa fiu mai mare, tot ca ea as vrea sa fiu.

Fina, filiforma, vibrinda pe dinauntru si cu o energie interioara cu care ar muta si muntii dintr-o privire. Si cu toate astea, incredibil de delicata, de calda. impacata cu sine si bucuroasa ca (RE)traieste cu pasiune bucuria de a juca un rol care sa-i impinga limitele emotionale dincolo de ce-si doreste orice om obisnuit.

Si cu aceeasi ochi albastri magici care poarta acum cu ei amintirea lucrurilor traite.

*
“Nu va suparati, cum o cheama pe actrita care a jucat-o pe Agnes?” m-a intrebat o doamna pe strada.

Eram la intersectia Batistei cu Calderon, iar teatrul Odeon unde se jucase piesa era la destul de mare distanta, asa ca intrebarea mi s-a parut stranie. (Poate a auzit dialogul nostru, m-am linistit in gind)

“Diana Gheorghian. Si noi am mers la piesa asta pentru ea”, am spus eu atingind femeia pe urmar, ca si cum mi-as fi confirmat ca exista.

“Incredibil a jucat. N-am mai vazut-o pina acum.”

“Da, e minunata. N-a fost in tara”, am adaugat sigura pe mine. Citeva minute mai tirziu, cautind pe internet, am descoperit ca a fost foarte in tara, dar ca n-au mai distribuit-o regizorii in roluri mari.

*

Ne despart 15 ani. Fix. Am descoperit aseara ca avem aceeasi zi de nastere.
Oare cind o sa fiu (mai) mare o sa pot sa fiu macar un pic ca ea?

*
Diana Gheorghian joaca la Teatrul Odeon in piesa Iadul este amintirea (fara puterea de a mai schimba ceva), un rol principal, greu si minunat, dupa foarte multi ani.

4 femei, nevoia de dragoste si mutatiile care apar in lipsa ei.
O piesa in regia Marianei Camarasan ( Cui ii e frica de Virginia Woolf, de la Act).

Cind se reia stagiunea in toamna, am sa va bat la cap sa mergeti sa o vedeti.

5219

nea Nicu de la herghelie part 2

“eu vreau sa vin la toamna citeva zile, ma primiti sa stau aici?”
“sigur. ia noteaza numarul meu de telefon sa ma suni.”
“spuneti”
“stai ca nu-l stiu.”

scoate tacticos telefonul din buzunarul gecii de cowboy, apoi ii inlatura husa de piele maro. apasa pe taste si imi intinde ecranul
“ia si noteaza tu ca e mai bine asa, eu oricum nu vad. trece acolo: Nea Nicu.
acu’ suna-ma sa vad daca l-ai notat bine.”

in timp ce formez, ma fixeaza cu privirea care ascunde un zimbet ghidus. in citeva secunde, din palma lui incepe sa se auda un nechezat de cal.

“ce tareee, asa va suna telefonul?!”, rid eu aropiindu-ma.

“de la mine face, nu de la tine. si nici de la caii astia din grajd” spune Nea Nicu mindru tare.

*
cine e nea nicu?

1252

nea Nicu de la Herghelie

Are aproape 60 de ani si, de cind se stie, traieste la herghelie.

Tatal lui a venit la herghelie prin ’40, dar nu-si aduce aminte sa-i fi povestit de calul Regelui Mihai, despre care se spune ca a murit aici.
“Io cred ca e legenda pentru turisti”, ride nea Nicu cu toti dintii.

In toti anii astia a vazut zeci de cai nascindu-se sau murind. I-a tzesalat, i-a dresat, i-a ingrijit si i-a iubit. Si i-a invatat si pe altii sa-i iubeasca.

Odata si-a rupt clavicula cind a invatat un cal cu zabala, altadata si-a rupt o mina.
“Cine spune ca nu a cazut de pe cal si e calaret, sa fuga cu oglinda de aici. Sigur minte”, asta e vorba lui nea Nicu.

Pe vremea lui Ceausescu, scotea 15 cai in manej, iar francezii si nemtii stateau la coada la lectiile de calarie. Astazi, pentru ca hergheliei nu i se mai face publicitate, sta mai mult cu caii decit cu oamenii.
“Turistii vin tot mai rar. Dar daca vin si ne spun sa stam in cap, asta facem”. Are si mindrie si amaraciune in vocea tabacita precum pielea de la palaria cafenie cu boruri mari sub care-si ascunde privirea.

Nea Nicu are casa in Herghelia de la Mangalia, n-are copii si, intr-un mod ciudat, seamana cu caii pe care-i are in grija. Cind ride ies la iveala niste dinti lungi si lati, ca ai cailor, iar palaria de cowboy acopera o fatza prelunga, cu ochii rotunzi si calzi.

Daca mergeti la Mangalia cautati-l pe Nea Nicu (va dau si numarul de telefon).
Chiar daca nu vreti sa calariti, are sigur o poveste pentru voi.

2573

femei puternice si independente

pentru ca saptamina asta am ajuns din intimplare sa ma intilnesc cu fetele de la miss romania universe, iar aseara – dupa ce m-am sustras obiectiv de la jurizarea finala, in direct la tvr – le-am revazut sustinind standard ca vor sa fie “femei puternice si independente”, ma bintuie un gind.

*
nici puterea si nici independenta nu sunt lucruri/stari/etape pe care sa le trimbitezi in gura mare. nu sunt ca timbrele, nu se lipesc de tine daca le scuipi.

sunt etape ale vietii care trebuie traite, invatate si asumate.

iar cele mai puternice & independente femei pe care le cunosc au o serenitate si sunt atit de impacate cu sine, incit nu fac niciun tam tam nici despre putere, nici despre independenta lor.
de fapt, cred ca asta e o mare parte din puterea lor.

*
ma rog, e un gind care-mi bintuie prin cap, dupa 2 ore de stat pe balcon cu marea linistita in fata.
buna dimineata

2604

miss romania universe 2010

eu am votat-o la Miss Romania Universe pe Oana Paveluc.

just to know.

(am votat pt ca eram parteneri media, ca altfel nu ma apuca pe mine evaluatul de frumusete)

842

Prieteni care aduna ajutoare pt sinistratii inundatiilor

Stiu ca toata lumea e stresata de majorarile de taxe si impozite, dar – oricit de amar ar suna – sunt unii care o duc mai rau decit noi. Si pe care am putea sa-i ajutam.

Stiu la fel de bine ca exista o saturatie fata de campaniile umanitare de toate felurile, ca va simtiti agresati din toate partile, dar acum e foarte nashpa si chiar trebuie sa facem ceva.

noii mei prieteni de la Mini Euro Storage ( unde mi-am depozitat o parte din amintiri odata cu mutarea) au in acesata saptamina campania “Să dăm o mână de ajutor!”

Vino pe 10 şi 11 iulie intre orele 11:00 – 18:00 la cladirea Euro Mini Storage din Bd. Theodor Pallady nr.42 J si da o mina de ajutor sinistratilor din Moldova.
Ii poti ajuta cu haine, bunuri casnice sau, pur si simplu, cu alimente.

In cazul asta, citeva conserve pot insemna hrana pentru citeva zile a unor oameni care nu mai au nimic, dar -ceva nepretuit – si confirmarea ca nu sunt singuri pe lume, ca sunt oameni despre care ei nu stiu nimic, care-i ajuta pentru ca stiu ca le e greu.

Facem de-o fapta buna?

(eu nu am sa fiu in bucuresti in acest week end, dar pentru ca vreau sa particip la asta, cumpar astazi conserve si le dau prietenilor sa le duca la Euro Mini Storage simbata. te rog mult, ajuta si tu)

2773

cu dragoste pt cinema: 6 replici – 5 filme diferite

pentru ca tot ziceam putin mai devreme despre implicarea lui ridley scott in proiecte alternative cinema-ului, m-am gindit sa va arat ceva genial.:)

ridley scott asociates a creat 5 filmulete plecind de la aceleasi 6 replici.
o demonstratie ca “exista milioane de feluri prin care poate fi spusa o poveste”.
parte din campania philips ambilight.
proiectul se numeste parallel lines

what is that?
it’s a unicorne
never seen one up close before
beautiful
get away, get away
i’m sorry

5 filme diferite cu aceleasi dialoguri

exista si un concurs valabil pina la 8 august. daca va tin puterile, faceti un film cu aceleasi replici si aveti sansa sa va intilniti cu ridley scott. regulamentul si premiile aici.

1722

life in a day – super proiect al lui Ridley Scott

domnul Blade Runner, Gladiatorul, GI Jane sau, mai recentele, A Good Year si Robin Hood e din ce in ce mai prezent in new media.

noul lui proiect: life in a day

in urma cu 2 ani, scott a anuntat ca va face un film din fotografiile realizate cu un telefon sony ericsson:), acum vrea o continuare de la Alien in 3D.

1275
OnteachingJournalism1plata jurnalistilor de print dupa performante on line?

plata jurnalistilor de print dupa performante on line?

ieri Cristi Manafu m-a rugat sa comentez urmatoarele declaratii:

“Printre indicatorii de performanţă pentru toţi jurnaliştii din trust (Adevărul Holding) va fi numărul de accesări la propriile articole, numărul de comentarii la articole sau la propriul blog”.

“Fiecare jurnalist trebuie să aibă blogul lui şi atunci când publică un material în ziar va apărea şi pe blogul lui. De aici vor rezulta comentarii cărora va trebui să le răspundă”.

Dinu Patriciu

raspunsul meu apare alaturi de cele ale lui Dragos Stanca, Iulian Comanescu si Simona Tache

il postez insa si aici.

Am o problema de nuanta, fata de ce a declarat dl Patriciu: ce facem daca angajatul are blog despre gradinarit (ca asta ii este pasiunea) si el scrie la trust despre politica? Cum masuram audientele si comentariile? Si de ce sa-l obligam pe angajat sa puna pe blogul lui ceea ce a scris la ziar, unde de multe ori ( din contexte care tin de politica ziarului/ de actualitate/ de ceea ce scriu ceilalti colegi) are si articole care nu-i fac nicio placere?

Un ziar/revista nu se face doar cu editoriale si articole de fond. Ca jurnalist ai parte si de “bataturica”, nu doar de “prajiturica”.

Dar altfel, da, cred ca poate fi un barometru audienta unui articol pe net pentru performanta prestatiei jurnalistului. Doar ca el va trebui sa fie scris ca pentru net, sa contina multimedia, sa aiba o structura diferita de print (cu mai multe intertitluri, cu fotografii altfel asezate etc).

La angajarea unui jurnalist, notorietatea sa din on line poate fi un bun barometru; e importat de stiut cit de bine este conectat la retele sociale, ce drive de imagine are si care sunt mijloacele personale prin care poate capta audienta.

Cred ca viitorul va fi al jurnalistului crossmedia, care sa poata relata la radio/tv, scrie pt on line si pt print.
Restul…depinde si de angajat si de angajator ce isi negociaza ca sistem de plata si cu cit jurnalistul are un brand mai puternic (si) in online, cu atat va putea cere mai mult. Dar n-as amesteca blogul personal cu articolele pentru ziar.

Revenind la Dl Patriciu, daca isi propune acum acest criteriu (“numărul de accesări la propriile articole, numărul de comentarii la articole sau la propriul blog”) si-l aplica peste 2 ani, dindu-le timp angajatilor sai sa-si creasca bloguri si sa invete sa scrie acelasi text si pentru print si pentru on line, e un criteriu onest. Altfel n-ar fi decit inca o solutie smechera de criza – sa mai taiem niste salarii – cind mai onest ar fi sa le spunem oamenilor ca doar banii astia ii avem, pe astia ii impartim.

1446

Mega surpriza – follow up

saptamina trecuta Pufuletele Gusto mi-a facut o mega surpriza cu ocazia lansarii noilor pufuleti cu, desigur, mega surprize.

am scris despre ea si, pentru ca m-a impresionat f tare gestul complicilor (Ioana Ulmeanu si fetele de la The Practice), m-am inscris in Liga Optimistilor pe Facebook si m-am oferit sa fac si eu o surpriza, drept complice al pufuletelui Gusto.

am ales dintre povestile propuse de voi dar, pt ca vreau sa fie surpriza pe bune, nu va spun aici ce am ales.
semnatarul povestii va primi astazi un mail de la mine ca sa putem lua legatura sa trecem la pasul 2: sa vedem cum surprindem omul care are nevoie de o mica bucurie.

Pufuletele Gusto o sa mearga cu mine la facut de surpriza si o sa va arat foto curind.

1014

fuga de sine

sa stai o zi sau doua fara muzica, fara televizor, fara sa vorbesti prea mult si fara sa-i asculti pe altii vorbind.

sa te asculti pe tine, nerostit, dintre ginduri.

*
ne uitam la televizoare cum avem un pic de timp liber, dam drumul la calculatoare si-i citim pe altii, ascultam radio-uri sau IPod-uri pe drum. si nu mai apucam sa fim cu mintea noastra.

sa ne confruntam cu gindurile noastre.

*

“uneori e mai usor sa faci fata stirilor despre criza, decit sa -ti faci fata tie”, mi-a spus aseara un prieten in fata caruia militam pentru renuntarea la televizor.

1407

in juriu la Miss Romania Universe

O tinara in costum de baie asezata pe un scaun in fata unei mese lungi la care stau aliniate 13 persoane cu ochii pironiti in ea, cautindu-i defectele.

Dupa aia alta tinara, apoi alta, apoi alta. 30 cu toatele.

Le-am vazut astazi in fata mea pe finalistele de la Miss Romania Universe si-a trebuit sa le dau note: pentru atitudine/raspuns la interviu/ chip/trup.
Dupa ce au trecut citeva, m-am imunizat la emotiile lor; am inceput sa ma uit cu singe rece la cit de ferm le era fundul, daca parul era ingrijit, daca dantura era perfecta, daca fata era expresiva si daca puteau glasui ceva coerent.

Dupa o ora mi-am dat seama ca ma uit la fetele alea ca la cai; sa vad care e ala mai frumos. Si mi-a fo mila; si de ele, si de mine.

*
Dupa mai bine de 5 ani, astazi m-am dus din nou intr-un juriu desi urasc asta.

N-ai cum sa dai note frumusetii umane; n-ai cum sa dai note artei (ca m-au tot chemat la jurizari la festivaluri de teatru si i-am refuzat); n-ai cum sa pui – decit formal-rece-si-al-dracului-de-subiectiv – note intr-un domeniu in care nu exista cel putin un pat al lui Procust pentru masura

*
Nu ma mai prinde lumea la vreo alta jurizare prea curind. Acum eram parteneri si m-am mobilizat cu gindul ca ma duc sa o revad pe frumusetea de Julia Verdes (fosta Miss Romania in 1998, acum vedeta la Bollywood), o femeie cu un bun simt incredibil despre care am scris in tabu de iunie.

*
vineri seara la tvr, puteti urmari in direct finala concursului Miss Romania Universe.

P.S. Sora lui Victor Hanescu e in competitie. fosta inotatoare de performanta:)

1624

Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!