Monthly Archives : February 2018

oprahUn cont de instagram super ironic cu starurile- Joel Strong

Un cont de instagram super ironic cu starurile- Joel Strong

La noi conturile de Instagram sunt despre propriile persoane, despre cat e autorul de magnific din diverse unghiuri fotografiat, la altii conturile de Instagram sunt un canal prin care sa-si prezinte idei creative.

Joel Strong e un adolescent care face un montaj live cu vedete mixate in viata reala. Decupeaza capetele unor vedete din diverse fotografii si le suprapune pe trupuri reale in spatiul public.

Proiectul lui e o ironie la adresa societatii moderne care vrea sa copieze tot mai mult comportamentul unor vedete – produse create de echipe cu multe resurse.

Unul dintre cele mai cunoscute proiecte ale lui Joel Strong este  O zi cu Leo, in care ii potrivea chipul lui Leonardo DiCaprio pe diverse trupuri intalnite zilnic pe strada in perioada in care actorul se afla intr-o campanie sustinuta pentru castigarea unui Oscar.

pe Joel Strong il gasiti aici

download (1)download (2)download Joel_strong_osso_magazine_7_670 my-day-with-leo-celebrity-photos-joel-strong-2-605x605 my-day-with-leo-celebrity-photos-joel-strong-3-605x605 my-day-with-leo-celebrity-photos-joel-strong-6-605x605 my-day-with-leo-celebrity-photos-joel-strong-17-605x605 my-day-with-leo-celebrity-photos-joel-strong-19

my-day-with-leo-large-500my-day-with-leo-thumb-1-245

my-day-with-leo-thumb-2-245oprah

1663
mariah-carey-rents-beverly-hills-mansionCasa doamnei Mariah Carey din Beverly Hills

Casa doamnei Mariah Carey din Beverly Hills

Stiti noua mea pasiune: sa ma uit la cum sunt decorate casele celebritatilor si ce case mai scot ei spre vanzare sau inchiriere.

Ei bine, doamna Mariah Carey inchiriaza una dintre casele sale din Beverly Hills.

O stiti pe doamna Carey e toata mereu un slipici si un decolteu generos. Cred ca au scos mobilierul din casa ca sa fie sigur ca o pot inchiria, ca nu orbesc vizitatorii de la accesoriile stralucitoare.

Casa are 8 dormitoare, 4 bai cu cada si 4 bai cu dus, piscina si o generoasa curte.

Pretul este de 35.000 de dolari pe luna.

adica din chiria pe 4 luni iti iei o casuta a ta.

mariahcarey_bh_lse1 mariahcarey_bh_lse2 mariahcarey_bh_lse3 mariahcarey_bh_lse4 mariahcarey_bh_lse5 mariahcarey_bh_lse6 mariahcarey_bh_lse7 mariahcarey_bh_lse8 mariahcarey_bh_lse9 mariahcarey_bh_lse10 mariahcarey_bh_lse11 mariahcarey_bh_lse12 mariahcarey_bh_lse13 mariahcarey_bh_lse14

2434
selena-gomez-dirtde week end: una dintre casele Selenei Gomez care e scoasa la vanzare –

de week end: una dintre casele Selenei Gomez care e scoasa la vanzare –

Si Selena Gomez isi vinde una dintre case.

Are 25 de ani, a fost vedeta intr-un serial Disney, dar si intr-unul Netflix, are cantece in topuri si o viata amoroasa tumultuoasa.

Si a facut suficient de multi bani ca sa-si cumpere o casa in Texas pe care acum o vinde cu 2.999 milioane de dolari.

 

Casa are 5 dormitoare si 6 bai. E in Forth Worth, Texas si arata cam asa.

selenagomez_tx1 selenagomez_tx2 selenagomez_tx3 selenagomez_tx4 selenagomez_tx5 selenagomez_tx6 selenagomez_tx7 selenagomez_tx8 selenagomez_tx9 selenagomez_tx10 selenagomez_tx11 selenagomez_tx12 selenagomez_tx13 selenagomez_tx14 selenagomez_tx15 selenagomez_tx16 selenagomez_tx17 selenagomez_tx18 selenagomez_tx19

2970
meryl streep katherine grahamDosar – Ce trebuie sa stiti despre filmul The Post, nominalizat la Oscar, inainte de a-l vedea –

Dosar – Ce trebuie sa stiti despre filmul The Post, nominalizat la Oscar, inainte de a-l vedea –

 

Pentru femeile care (mai) au legatura cu jurnalismul in Romania, filmul acesta va fi motivational: e despre lidership feminin (fara sa fie –foarte – feminist), e despre cum se face jurnalismul si cat de departe suntem noi si am fost dintotdeauna de asemenea jurnalism.

Dar filmul e o fictionalizare pentru efect artistic al unor intamplari dintr-o redactie de ziar care ar trebui sa ne invete sau sa ne aduca aminte despre niste valori din meseria asta.

Filmul The Post vorbeste despre momentul in care in America anilor 70, un angajat al unei organizatii non guvernamentale care se ocupa cu analiza si cercetarea unor aspecte legate de strategia militara a scos din arhiva secreta a Pentagonului documente care aratau ca razboiul din Vietnam aducea pierderi uriase statului american dar oficialii nu voiau sa-l opreasca pentru ca… ii interesa perceptia populatiei: sa nu fie considerati lasi sau slabi.

Documentele au ajuns la New York Times initial, reporterii de la NY Times au muncit 3 luni sa verifice informatiile si-au scris un articol care a facut valuri mari in America  dar le-a si adus o interdictie judecatoreasca pentru o viitoare publicare a documentelor in alte articole. (astazi aceste documente sunt publice integral si pot fi gasite aici)

The Washington Post a folosit acest moment, a facut rost de documente si  le-a publicat. Scriind un articol in 8 ore dintr-un teanc de hartii care nici macar nu erau asezate in ordine, au cautat cateva subiecte si editorul lor Ben Bagdikian a scris rapid un text.

A fost mai degraba o decizie despre a avea stirea cea mare si despre dreptul la libera exprimare decat despre o buna documentare pentru un articol.

prsht Peste ani intamplarea a fost povestita atat de Key Graham – publisherul ziarului la vremea respectiva in cartea ei Personal History ( o gasiti aici) , cat si de Ben Bradlee- editorul sef al ziarului in acel moment (in cartea A Good Life: Newspapering and Other Adventures) si daca vreti sa stiti povestea exact cum s-a intamplat, dar si sa va motivati sa mai faceti jurnalism intr-o Romanie care nu pune pret pe informatia corecta si documentata, cititi-le cartile.

Inainte de a merge sa vedeti filmul iata alte cateva detalii – din viata reala – de context:

Filmul ii este dedicat scenaristei  si regizoarei Nora Ephron (doamna cu Sleepless in Seattle, Tou’ve got mail, When Harry met Sally, Julie & Julia etc).

Atat Spielberg cat si Meryl Streep si Tom Hanks au lucrat cu Ephron, asa ca dedicatia e naturala. Ephron a fost unul dintre primii reporteri femeie cu putere de semnatura din redactia The Washington Post (in anii 60 femeile aveau voie sa faca doar documentare, nu semnau articole nici daca le scriau integral:) ), mai tarziu Ephron a fost casatorita cu  Carl Bernstein si el jurnalist la The Washington Post, implicat in publicarea documentelor din scandalul Watergate. Cei doi au divortat dupa 4 de ani de mariaj pentru ca Bernstein o insela cu o doamna politician.

Ma rog, Ephron s-a razbunat si a pus totul intr-o povestire care a si fost ecranizata, unde nu a fost deloc generoasa in descriere nici cu Bernstein, nici cu amanta acestuia. Filmul  se numeste Heartburn si i-a avut in rolurile principale pe Jack Nicholson si pe Meryl Streep.

Spielberg a primit scenariul filmului The Post cu 6 zile inainte de alegerile prezidentiale din America din 2016 si s-a gandit ca va avea un trend foarte bun in contextul in care in America va fi o femeie presedinte. A castigat Trump si lucrurile s-au schimbat radical. Spielberg spusese ca face filmul doar daca Tom Hanks si Meryl Streep sunt in rolurile principale. Ei au citit scenariul in februarie 2017 si au acceptat imediat.

Desi impreuna au facut peste 100 de filme, au 5 Oscaruri, 10 Emmy-uri si 12 Globuri de Aur, Tom Hanks si Meryl Streep nu s-au mai intalnit niciodata intr-un film pana la The Post.

Putin context despre femeile in America in anii 60 – 70.

Filmul The Post apare in Ro in acelasi timp cu o carte in care sunt descrise comportamentul si educatia, pregatirea pentru viata, a femeilor din lumea bogata a Americii acelor ani. Cartea se numeste Lebedele de pe Fifth Avenue, am mai scris despre ea aici. (De altfel Key Graham e descrisa in carte, cand e special guest star la o petrecere la New York, si e prezentata cu toata stangacia si lipsa ei de stil. In film, Spielberg e mai flatant cu Meryl Streep si ii da o nota in plus in stil si eleganta)

In acea vreme, femeile nu munceau. Erau crescute sa fie un fel de gheise – sa aiba grija de sotul si copiii lor, sa-i bine dispuna, sa-i hraneasca si sa-i educe (desi pentru asta aveau bone specializate). Asa ca atunci cand Katherine Graham a fost nevoita sa ajunga publisherul The Washington Post ( sotul ei care era de fapt publisherul s-a sinucis, iar ziarul era o afacere de familie – fusese cumparat de tatal ei  – asa ca nu a avut alta solutie) a avut de luptat foarte mult nu doar cu prejudecatile oamenilor, ci si cu propria educatie (avea 45 de ani si nu muncise nici macar o zi nicaieri): si-a luat profesori de economie, de public speaking si de management si a invatat foarte multi ani.

A avut oricum o viata foarte grea la The Washington Post pentru ca la cateva luni dupa scandalul Pentagon Papers (prezentat in acest film), a avut loc scandalul Watergate prezentat in filmul All the president’s men.

Fiica ei povesteste intr-un interviu in care vorbeste despre ce e adevarat si nu din productia hollywoodiana despre Pentagon Papers ca mama sa avea un simt special al stirii si al competitiei pentru stire. Si spune o anecdota amuzanta.

La cativa ani distanta de la scandal, Lally Graham Weymouth era jurnalist pentru New York Times si intervieva oameni politici importanti ai vremii. Asa a ajuns la o cina cu Papa Ioan al II-lea in resedinta privata a acestuia de la Vatican. Lally i-a povestit mamei ei intr-o discutie informala despre vizita din Roma ca Papa a intrebat-o despre scandalul Monica Lewinski (pentru ca tocmai se intamplasera dezvaluirile) iar Katherine Graham cum a inchis telefonul a dat stirea catre ziarul ei.

Si putin context Romania versus America in jurnalism.

Daca vi se pare ca e prea mult interventia avocatilor ziarului in investigatia jurnalistica, asa cum e ea prezentata in film, trebuie sa stiti ca este reala. Si astazi in America, chiar si in epoca fake news, publicatiile mari care se respecta au departamente legale cu zeci de angajati care nu fac decat sa verifice sursele din articole. Revista Vanity Fair a dezvaluit candva ca departamenul sau de „verificat informatii” are peste 100 de angajati si ca fiecare jurnalist preda articolul alaturi de o lista cu contacte unde pot fi verificate informatiile.

In Romania, de cand exista ziare n-am avut niciodata un business de presa construit pe etica. In anii 70, aceeasi perioada in care se desfasoara actiunea din film, noi aveam ziare controlate de partidul comunist, iar in anii 80 ele erau profund cenzurate de comunisti.

In anii 90, ziarele au fost create de oameni imbogatiti peste noapte care au folosit – dupa o schema pe care o stiau deja din comunism – publicatiile pentru propriile interese. Dupa cunostintele mele, nu stiu sa existe departament specializat in verificarea informatiilor care apar in ziare. Cel mult exista bunul simt al editorului responsabil de sectia respectiva, acolo unde exista.

*

Iata cum arata jurnalistii in realitate vs actorii din The Post.

meryl streep katherine graham tom hanks bill

9300
sb11Shamekh Bluwi – un uimitor proiect pe instagram cu moda, ilustratie, fotografie si o idee geniala f f simpla –

Shamekh Bluwi – un uimitor proiect pe instagram cu moda, ilustratie, fotografie si o idee geniala f f simpla –

Stiti ca sunt fascinata de tinerii artisti care cu idei simple pot spune foarte multe lucruri. Tocmai am descoperit contul de Instagram al unui artist visual care are si job-uri ca architect sau ilustrator de moda si care a reusit sa imbine munca lui din domenii atat de diferite intr-un proiect care-ti tie repiratia.

Nici nu tiu ce sa laud mai mult: desenele, ideea ca moda face parte din viata si din natura si ca se poate integra natural in mediu, ca tot ceea ce facem e o inspiratie si o reformatare a ceea ce avem in natura…

Sunt multe multe mesaje pe care le transmite uimitorul proiect al lui  Shamekh Bluwi care la baza este extrem extrem de simplu. Dar atat de puternic.

Uitati-va la fotografiile de mai jos, sigur o sa vi se taie respiratia cat sunt de frumoase si de puternice in ideea lor.

Il gasiti pe   Shamekh Bluwi pe Instagram aici

sb01 sb02 sb03 sb04 sb05 sb06 sb07 sb08 sb09 sb10 sb11 sb12 sb13

 

3060
brucewillis_1we3(foto) Cum arata noua casa de 7.9 mil dolari a lui Bruce Willis –

(foto) Cum arata noua casa de 7.9 mil dolari a lui Bruce Willis –

In ultima vreme cautand solutii pentru a decora ceva in casa, am ajuns sa am uit pe site-uri unde sunt scoate la vanzare casele celebritatilor sau sunt anuntate achizitiile acestora.

Asa se face ca am scris zilele trecute despre  o casa pe care Harvey Weinstein o scoate la inchiriere, iar acum va arat casa pe care a cumparat-o recent Bruce Willis in New York.

Actorul american pare ca vrea sa-si aseze viata in New York pentru ca impreuna cu sotia lui, fostul model Emma Hemming a vandut niste proprietati in Los Angeles ca sa-si cumpere aceasta casa in New York care costa 7.9 milioane de dolari si are 3.055 metri patrati, 4 dormitoare si 5 bai.

Pe geam vede Lincoln Center, deci este intr-o zona foarte eleganta a Manhattan-ului.

 

Casa este in aceasta cladire… brucewillis_1we1

interiorul arata asa

brucewillis_1we2 brucewillis_1we3 brucewillis_1we4 brucewillis_1we5 brucewillis_1we6 brucewillis_1we7

2779
weinsteinCompania care detine ciocolata Lindt a dat in judecata compania lui Harvey Weinstein. Meryl Streep l-a numit jalnic –

Compania care detine ciocolata Lindt a dat in judecata compania lui Harvey Weinstein. Meryl Streep l-a numit jalnic –

Ani la rand am scris despre cum facea lobby Harvey Weinstein – agresorul sexual sef al Hollywoodului – pentru castigarea unor Oscaruri pentru filmele sale.

Cam in aceasta perioada a anului era agitatia cea mai mare, cu petreceri sofisticate care incepeau din decembrie si se incheiau in martie dupa ceremonia Oscarurilor, cu cadouri super valoroase trimise discret unor membri influenti ai Academiei, cu telefoane peste telefoane pentru cei care voteaza.

Ei bine, in scandalul hartuirilor sexuale, in retragerea la liniste a lu Weinstein ca sa nu-l mai prind apresa la interval, in respinderea oricarui proiect al lui pentru orice premiu (unele nedrept pentru valoarea lor individuala, dar important ca mesaj global), deci intre toate acestea care au dus rapid la falimentul Weinstein Co, a mai aparut un scandal si un process.

Ieri Lidlt & Sprungli producator de trufe si de ciocolata a dat in judecata Weinstein Co pentru nereturnarea unor bani ca urmare a nerespectatarii unui contract de sponsorship pe care-l aveau.

Lindt platise 400.000 de dolari in 3 transe pentru a fi sponsorul principal al petrecerilor companiei legate de Globurile de Aur editiile 2016, 2017 si 2018.

In 2016 si 2017 evenimentele au iesit perfect, invitatii au primit ciocolata scumpa la pachet, la petrecerea cu multe vedete s-au servit produsele de lux ale companiei, dar in 2018 n-a mai fost nicio petrecere.

Iar Lindt vrea 133.000 dolari inapoi.

Ocazie cu care transpira sumele pe care se fac asemenea contracte de sponsorship pentru petreceri…

Intre timp sa nu credeti ca domnul Weinstein s-a linistit sau a devenit un mare character.

Tot ieri avocatii lui au cerut oprirea procesului intentat de 6 actrite pentru hartuire sexuala, viol etc. motivul? A fost demult si oricum niciuna dintre cele care au depus plangeri nu au fost in stare sa dea detalii exacte despre cum s-au desfasurat lucrurile.

In plus avocatii au citat in process vorbele lui Meryl Streep si ale lui Jennifer Lawrence care spuneau ca au lucrat decent cu Weinstein si nu au avut nicio problema cu el, producatorul purtandu-se foarte elegant cu ele.

Citarea lor in process pe aceasta tema le-a inflamat pe actrite, Meryl Streep a iesit imediat cu o declaratie si a zis ca domnul Weinstein e jalnic si, asa cum stia toata lumea, fara caracter si spera sa fie judecat pentru ce a facut.

Adica e deranj din nou.

2456
hellen mirren(foto) Time’s Up si #metoo au alt efect pe covorul rosu la Berlinale #NobodysDoll –

(foto) Time’s Up si #metoo au alt efect pe covorul rosu la Berlinale #NobodysDoll –

Festivalul de film de la Berlin a fost cunoscut mereu pentru militantismul sau, asa ca miscarea Time’s Up nu putea lipsi  de la Berlinale, cum nu a lipsit de la nicio ceremonie importanta legata de lumea filmului in acest an.

In timp organizatorii au refuzat sa puna dress cod negru pentru galele de premiere ale filmelor din competitie, actritele au iesit cu mesaje puternice despre exploatarea lor ca papusi sexuale in asemenea ceremonii, cu scopul de a genera audienta.

Actrita Anna Brüggemann a lansat o miscare in replica pentru campania #metoo care se refera la aparitiile femeilor pe covorul rosu la asemenea ceremonii. Numita #NobodysDoll, campania incurajeaza femeile sa nu mai poarte tocuri inalte si rochii care le ingreuneaza miscarile, ci sa aleaga hainele cu care se simta bine pe covorul rosu.

annaAnna Brüggemann, 36 de ani, spune ca ceremoniile de pe covorul rosu sunt de fapt un bazar unde barbatii decid care actrita este marketabila si care nu, asa ca femeile se simt obligate (sau sunt obligate de producatori) sa poarte haine absolut imposibile, inconfortabile si cateodata umilitoare.

Actrita germana recunoaste ca a primit multe mesaje de sustinere pentru campania ei, dar si mesaje de la femei carora le e frica sa intre in acest joc.

Sigur ca in calcul sunt luate si niste contracte comerciale pe care actritele mari nu le pot incalca pentru campania lui Brüggemann, multe sunt imaginea unor mari case de moda si au clauze cu aparitii specifice in asemenea ceremonii.

Directorul Berlinale, Dieter Kosslick, a iesit cu o reactie spunand ca spre deosebire de Festivalul de film de la Cannes unde pe covorul rosu nu e acceptat nimeni fara tocuri (a si fost o disputa in 2015), la Berlin nu au fost impuse niciodata restrictii vestimentare.

Festivalul a inceput joia trecuta, se incheie duminica si deja avem cateva tinute spectaculoase, dar si imbracaminte casual, relaxata …
Juriul editiei 68 a Festivalului de film de la Berlin
juriu berlin

Anne Heche

anne heche

Bill Murray
bill murray

 

 

 

Cecile de France
cecile de france

Edwin Thomas, Rupert Everett, Emily Watson
Edwin Thomas, Rupert Everett and Emily Watson for the premiere of their latest film, The Happy Princ

Elle Fanning
Elle-Fanning-Berlinale-International-Film-Festival-Red-Carpet-Fashion-Valentino-Couture-Tom-Lorenzo-Site-1

Hellen Mirren
hellen mirren

Hugo Weaving
Hugo Weaving berlin

black 47

Isabelle Hupert
isabelle hupert

Jeff Goldblum
jeff goldblum

Paula Beer
paula beer
tonigarrn_vogueint_16feb18_rexfeatures__jpg_3086_north_499x_white

Tilda Swinton, Greta Gerwig, Wes Anderson
wes anderson tilda swinton greta gerwig

2118
Fecioarele-1-1(Am vazut) Our Ladies of Perpetual Succour (Fecioarele noastre grabnic ajutătoare) în regia și coregrafia lui Răzvan Mazilu

(Am vazut) Our Ladies of Perpetual Succour (Fecioarele noastre grabnic ajutătoare) în regia și coregrafia lui Răzvan Mazilu

La teatrul Excelsior puteti vedea musicalul Our Ladies of Perpetual Succour (Fecioarele noastre grabnic ajutătoare) care e o desfasurare de forte in actorie, dans si cantat care te incanta pur I simplu.

Ma asteptam ca spectacolul sa arate bine – in sensul visual (lumini, costume, estetica de pe scena) – pentru ca stiu ce face Razvan Mazilu si ii cunoc gusturile, n-ar lasa ceva la public care sa nu arate cat mai aproape de impecabil.

Ce nu ma asteptam e ca distinsele actrite de pe scena sa cante si sa danseze atat de mult si de bine. Pe unele dintre ele le-am mai vazut in muzicalurile precedente montate de Razvan Mazilu, dar pareau ca au si mai putin text si ceva mai putin de cantat (si pe alocuri mai usor)

De data aceasta au de cantat pe voci(!!!!) bucati corale din Bach, Pergolesi si Handel, dar si Beatles, Eric Clapton sau Rod Stewart, intr-un context dulce amar al povestilor unor adolescente care vor sa descopere viata odata cu o excursie la un concurs intre coruri de liceu.

Actritele sunt insotite pe scena de o orchestra cu doua piane, percutie si chitara bas…

Toata lumea canta LIVE!!!!

fecioarele 2-1 Fecioarele-1-1 Fecioarele-noastre

Textul are la bază romanul The Sopranos (Sopranele) de Alan Warner si are un premiul Oliver obtinut anul trecut, dar subectul e universal valabil si l-as recomanda mamelor cu adolescente sa mearga impreuna. Ar fi o dovada de incredere si o complicitate mama fiica de care isi vor aduce aminte multa vreme.

Limbajul e usor mai relaxat si apar unele cuvinte licentioase pentru ca sunt conversatii reale, autentice intre adolescente.

Spectacolul de la EXCELSIOR le include în distribuție pe Alina Petrică, Meda Topîrceanu, Aylin Cadîr / Ioana Mărcoiu, Daniela Tocari, Oana Pușcatu și Ana Bianca Popescu.

Orchestra este formată din Adina Cocargeanu – pian, Imola Tamás – percuție, Andreea Archip – pian și Dana Georgescu – chitară bas.

Razvan-Mazilu-Fecioarele-noastre-grabnic-ajutătoare-3

Pentru mine e o mare mirare si un mare mister ce face Razvan Mazilu de reuseste sa ii aduca in fata publicului pe actritele si actorii din distributia spectacolelor sale la nivelul in care canta impecabil, danseaza in sincron de multe ori si au si text cu actorie, iar spectatorul nu aude nicio gafaiala, nu simte ca actorii fac efort.

Uneori ma gandesc ca asta tine de disciplina lui de fost balerin si de dorinta de a fi cat mai aproape de perfectiune care ii sunt imprimate in oase, nu va avea cum sa scape toata viata de asta, asa ca ii “chinuie” pe actori:)

Dar chiar si asa: unde le gaseste pe aceste actrite care canta si danseaza mai bine decat majoritatea cantaretelor din topuri?!!!

Daca aveti un copil adolescent, o fetita mai ales, care descopera acum lumea si dragostea, duceti-o la acest musical. Va rade, o va pune pe ganduri, o sa fie surprinsa ca exista asa spectacole si in Romania si o sa se uite cu muuuult respect la dvs, parintele, pentru ca aveti atat de multa incredere in ea sa ii aratati un spectacol in care se vorbeste (si) despre viata sexuala a unor adolescente.

Spectacolul se joaca pe 22 si 23 februarie, saptamana aceasta, mai sunt bilete si – daca aveti incredere in mine – luati-va bilete. O sa va placa f f mult. Si o sa va ganditi: vaaaai, dar nu stiam ca se poate asemenea spectacole in Romania!

Va puteti lua bilete de aici

Razvan-Mazilu-Fecioarele-noastre-grabnic-ajutătoare-4

2800
harveyweinstein_weho_lse2(foto) Englezii au facut un documentar despre cum e sa muncesti cu Harvey Weinstein, iar el a inceput sa-si scoata casele la inchiriat –

(foto) Englezii au facut un documentar despre cum e sa muncesti cu Harvey Weinstein, iar el a inceput sa-si scoata casele la inchiriat –

Daca vi se parea ca valul de mizerii descoperite publicului, facute de Harvey Weinstein, s-a mai linistit, ei bine, ieri au aparut alte acuzatii.

Producatorul filmului “My week with Marilyn” – David Parfitt – a povestit aseara intr-un documentar Channel 4 dedicat mizeriilor lui Weinstein ca dupa ce a terminat la filmul despre viata lui Marilyn Monroe, producatorul Weinstein a fost extrem de nemultumit ca nu e suficient de mult prezenta Marilyn in film incat l-a luat la bataie.

Weinstein a trimis o replica spre canalul de televiziune in care spune ca da, au avut divergente, ca a spus cuvinte pe care acum le regreta si ar vrea sa le retraga, dar ca nu a fost niciodata vorba de violenta fizica.

My Week With Marilyn a fost un film lansat in colaborare cu The Weinstein Company si i-a avut in rolurile principale pe Williams, Kenneth Branagh, Eddie Redmayne, Dominic Cooper, Judi Dench, Emma Watson si Julia Ormond. Filmul a fost regizat de Simon Curtis, iar scenariul ii apartine lui Adrian Hodges.

Aseara Channel 4 a difuzat in Marea Britanie un documentar care se numeste Working With Weinstein si readuce in atentie comportamentul violent, dominator si agresiv al producatorului american. Lansarea documentarului cu doar 2 saptamani inainte de ceremonia de decernare a premiilor Oscar, adica exact in perioada in care se voteaza, pare a nu fi intamplatoare. Industria filmului pare ca vrea sa-l dea afara cu totul din mijlocul ei pe producatorul american.

Intre timp una dintre casele sale din West Hollywood, California a fost scoasa la inchiriat pentru 7,495 dolari pe luna.

Proprietatea are 1,386 mp, 2 dormitoare si 2 bai

iata cateva imagini din casa, asa cum este ea prezentata pe site-urile de inchirieri (a se remarca imaginile de pe ecranele televizoarelor din casa, mereu cu nunti si multa fericire:) )

harveyweinstein_weho_lse1 harveyweinstein_weho_lse2 harveyweinstein_weho_lse3 harveyweinstein_weho_lse4 harveyweinstein_weho_lse5 harveyweinstein_weho_lse6 harveyweinstein_weho_lse7 harveyweinstein_weho_lse8 harveyweinstein_weho_lse9 harveyweinstein_weho_lse10 harveyweinstein_weho_lse11 harveyweinstein_weho_lse12

2150
jennifer lawrenceCele mai simpatice tinute de aseara de la premiile Bafta

Cele mai simpatice tinute de aseara de la premiile Bafta

Aseara s-au decernat premiile Bafta, echivalentul britanic al premiilor Oscar, iar vedetele au dus si in Marea Britanie mesajul Time’s Up prin tinute negre.

Mai jos lista completa a castigatorilor, dar inainte de asta cateva dintre tinutele care mi-au atras atentia.

Nu stiu de ce, dar mi e pare ca la Londra s-au straduit mai mult decat la Los Angeles pentru Globurile de aur si-au venit cu tinute mai sofisticate, mai elegante, nu neaparat ostentative.

Sa incepem cu doamna Kate Middleton, la care trebuie sa fac cateva precizari. Intrucat regulile interne ale Casei Regale britanice spun ca membrii sai nu au voie sa se implice in miscari politice, a fost foarte asteptata decizia doamnei Middleton in ceea ce priveste culoarea rochiei sale.

A optat pentru un gri antracit, care nu e negru, dar nici foarte departe de el:)

kate middleton

Angelina Jolie, alaturi de actrita cambogiana Loung Ung
angelina jolie loung ung

Isabelle Huppert
isabelle huppert

James Ivori si Helena Bonham Carter
James Ivory and Helena Bonham Carter

Jennifer Lawrence
jennifer lawrence

Kate Mara
kate mara

Kristin Scot Thomas
kristn cott thomas
Laura Bailey
laura bailey
Lupita Nyong’o
lupita Nyong 'o
Naomie Harris
Naomie Harris and Afua Hirsch
Octavia Spencer
octavia spencer
Salma Hayek
salma hayek
Saoirse Ronan
saoirse ronan

 

bafta

Leading Actor

Gary Oldman, Darkest Hour – WINNER
Daniel Day Lewis, Phantom Thread
Daniel Kaluuya, Get Out
Jamie Bell, Film Stars Don’t Die in Liverpool
Timothee Chalamet, Call Me By Your Name

Leading Actress

Frances McDormand, Three Billboards Outside Ebbing, Missouri – WINNER
Annette Bening, Film Stars Don’t Die in Liverpool
Margot Robbie, I, Tonya
Sally Hawkins, The Shape of Water
Saoirse Ronan, Lady Bird

Supporting Actor

Sam Rockwell, Three Billboards Outside Ebbing, Missouri – WINNER
Christopher Plummer, All the Money in the World
Hugh Grant, Paddington 2
Willem Dafoe, The Florida Project
Woody Harrelson, Three Billboards Outside Ebbing, Missouri

Supporting Actress

Alison Janney, I, Tonya – WINNER
Kristin Scott Thomas, Darkest Hour
Laurie Metcalf, Lady Bird
Lesley Manville, Phantom Thread
Octavia Spencer, The Shape of Water

Director

Guillermo Del, The Shape of Water – WINNER
Denis Villeneuve, Blade Runner 2049
Luca Guadagnino, Call Me By Your Name
Christopher Nolan, Dunkirk
Martin McDonagh, Three Billboards Outside Ebbing, Missouri

British Film

Three Billboards Outside Ebbing, Missouri – WINNER
Darkest Hour
The Death of Stalin
God’s Own Country
Lady Macbeth
Paddington 2

Film

Three Billboards Outside Ebbing, Missouri – WINNER
Call Me By Your Name
Darkest Hour
The Shape of Water
Dunkirk

Bafta fellowship

Ridley Scott

Rising Star

Daniel Kaluuya – WINNER
Florence Pugh
Josh O’Connor
Tessa Thompson
Timothée Chamalet

Adapted Screenplay

James Ivory, Call Me By Your Name – WINNER
Armando Iannucci, Ian Martin and David Schneider, The Death Of Stalin
Matt Greenhalgh, Film Stars Don’t Die In Liverpool
Aaron Sorkin, Molly’s Game
Simon Farnaby and Paul King, Paddington 2

Original Screenplay

Martin McDonagh, Three Billboards Outside Ebbing, Missouri – WINNER
Jordan Peele, Get Out
Steven Rogers, I, Tonya
Greta Gerwig, Lady Bird
Guillermo del Toro, The Shape Of Water

Outstanding Debut

I Am Not A Witch – WINNER
The Ghoul
Jawbone
Kingdom Of Us
Lady Macbeth

Film Not In The English Language

The Handmaiden – WINNER
Elle
First They Killed My Father
Loveless
The Salesman

Documentary

I Am Not Your Negro – WINNER
City Of Ghosts
Icarus
An Inconvenient Sequel
Jane

Animated Film

Coco – WINNER
Loving Vincent
My Life As A Courgette

Original Music

Jonny Greenwood, The Shape Of Water – WINNER
Benjamin Wallfisch and Hans Zimmer, Blade Runner 2049
Dario Marianelli, Darkest Hour
Hans Zimmer, Dunkirk
Alexandre Desplat, Three Billboards Outside Ebbing, Missouri

Cinematography

Roger Deakins, Blade Runner 2049 – WINNER
Bruno Delbonnel, Darkest Hour
Hoyte van Hoytema, Dunkirk
Dan Laustsen, The Shape Of Water
Ben Davis, Three Billboards Outside Ebbing, Missouri

Editing

Jonathan Amos and Paul Machliss, Baby Driver – WINNER
Joe Walker, Blade Runner 2049
Lee Smith, Dunkirk
Sidney Wolinsky, The Shape Of Water
Jon Gregory, Three Billboards Outside Ebbing, Missouri

Production Design

The Shape Of Water – WINNER
Beauty And The Beast
Blade Runner 2049
Darkest Hour
Dunkirk

Costume Design

Phantom Thread – WINNER
Beauty And The Beast
Darkest Hour
I, Tonya
The Shape Of Water

Makeup & Hair

Darkest Hour – WINNER
Blade Runner 2049
I, Tonya
Victoria & Abdul
Wonder

Sound

Dunkirk – WINNER
The Shape Of Water
Baby Driver
Blade Runner 2049
Star Wars: The Last Jedi

Special Visual Effects

Blade Runner 2049 – WINNER
Dunkirk
The Shape Of Water
Star Wars: The Last Jedi
War For The Planet Of The Apes

British Short Animation

Poles Apart – WINNER
Have Heart
Mamoon

British Short Film

Cowboy Dave – WINNER
Aamir
A Drowning Man
Work
Wren Boys

2010
ileana popovici(am citit) Reconstituiri cu Ileana Popovici

(am citit) Reconstituiri cu Ileana Popovici

Pentru cei care nu stiu, Ileana Popovici este o doamna foarte specala care in anii 70 a fost vedeta in multe filme importante, dar si in emisiuni de televiziune.

Absolventa de Conservator, Ileana Popovci a ajutat la realizarea coloanei sonore pentru multe emisiuni si filme, dar si pentru exercitiile la sol ale generatiilor de autor din gimnastica romaneasca.

reconstituiri

Cu un chip si un corp care aducea mai degraba cu Giulietta Massina a lui Felini, doamna Popovici a fost departe de divele din Romania acelor vremuri si cu toate acestea unii dintre cei mai importanti regizori de film ai momentului au fost profund indragostiti de ea.

In carte e un moment in care descrie cu discretie si eleganta cum regizorii Dan Pita si Sergiu Nicolaescu s-au inchis in bucataria ei din Drumul Taberei pentru a-si disputa iubirea ei. La vremea respective era iubita lui Pita, dar Nicolaescu lucrae cu ea si incepuse sa-I faca curte.

Cartea recupereaza o parte din  anecdotele acelor vremuri si da cateva indicii despre omul care este Ileana Popovici (foarte generos, un jurnalist foarte bun, un mentor pentru multi dintre cei pe care -i vedem astazi la televizor, unul din oamenii din spatele multor cariere muzicale ale anilor 70-80).

Mai un fragment absolut delicios dessper castingul pe care l-a dat pentru unuld intre cele mai bune filme din istoria cinematografiei romanesti, Reconstituirea – in regia dlui Lucian Pintilie. Ileana, studenta pe atunci la Conservator, nu stia cine este domnul Pintilie, dar sora sa care tocmai terminase institutul de teatru i-a spus sa se duca la proba.
Proba a dat-o cu Vladimir Gaitan care fusese instruit de regizor sa o provoace pe Ileana pentru a vedea cum reactioneaza in diverse situatii; Ileana sincera s-a certat cu Gaitan:))

aici cateva imagini din Reconstituirea

Cartea contine si cateva randuri – ca o caracterizare – de la oameni importanti sau cu notorietate care au lucrat cu doamna Popovici, marturisiri care – puse fata in fata cu gratia si smerenia doamnei – par in unele cazur pline de ego si emfaza. E o oglinda frumoasa (si involuntara) a raportarii Ilenei Popovici la lumea artistica in care a trait si lucrat multi ani.

Ca un cititor profesionist de biografii si nu numai, dar si ca editor de multe texte, am o singura observatie – cartii i-ar fi trebuit o editare mai riguroasa mai ales in partea intrebarilor reporterului care face interviul amplu care da, asa zisa, structura a cartii.

Scrisa sub forma unui interviu lung, singura structura a cartii e data de o cronologie simpla a vietii subiectului, dar cred ca acest subiect ar fi meritat o structura mai elaborata si mai riguroasa.

E un gand al meu de fiecare data cand citesc biografii romanesti: in lipsa unei scoli de specialitate care sa –i invete pe jurnalisti sa scrie mai riguros, dar si a unei culturi prin care marii scriitori sa ajute la scrierea unor biografii importante, cartile biografice despre romani sunt modeste in scriere si in structura.

Sigur ca asta nu afecteaza cititorul care va fi cucerit de povestile din carte, stiu insa ca ar fi fost si mai mult impresionat daca aceasta carte ar fi fost scrisa de cineva care avea scoala americana pe scrieri de forma lunga. (si ma gandesc aici de gasca de la DOR care ar putea sa ia in calcul sa ajute la scrierea unor asemenea biografi)

Sa cititi Reconstuiri cu Ileana Popovici, e o excursie frumoasa in timp prin sufletul unei doamne foarte foarte speciala.

Cartea nu se gaseste in librarii, din pacate, dar o puteti comanda online de aici. Eu am citit-o in varianta online cumparata de pe elefant.ro.

ileana popovici ileana popovici 1 Ileana popovici (1)

4555
ivenkoRalph Fiennes face un film despre celebrul balerin Rudolf Nureyev

Ralph Fiennes face un film despre celebrul balerin Rudolf Nureyev

 Zilele acestea la festivalul de film de la Berlin, Ralph Fiennes le prezinta distribuitorilor un film despre care sper ca se va vorbi multa vreme. The White Crow, un film despre viata celebrului balerin si coregraf Rudolf Nureyev

Fiennes a regizat povestea lui Nureyev, concentrandu-se pe plecarea acestuia din Uniunea Sovietica in anii 60, prima plecare spre vest a unui artist mare din blocul comunist, evadare care a avut un mare impact cultural si politic la vremea respectiv.

Partea simpatica este ca Ralph Fiennes (pe care noi il stim din Lista lui Schindler, Pacientul englez, Skyfall sau The Grand Budapest Hotel ) are in plan acest film de mai bine de 20 de ani, inca de cand a citit biografia balerinului publicata de Julie Kavanagh si nu s-a lasat pana nu a gasit cea mai buna formula pentru realizarea lui.

Fiennes care este la al treilea film ca regizor vrea sa faca o poveste despre autenticitate si despre esenta unui artist, fiind cunoscut faptul ca Nureyev a fost un artist pe care – in acele vremuri – il numeau nonconformist, dar el era autentic si vorbea prin fiecare actiune a sa despre spiritul si credinta in felul in care vede aceasta meserie.

Scenariul este scris de David Hare (care a mai scris scenariile pentru The Reader sau The Hours pentru carea  fost nominalizat la Oscar), asa ca trebuie sa ne asteptam la o poveste foarte puternica in mesaj si foarte emotionala.

Evident ca filmul contine multe secvente de balet, care au fost coregrafiate si supravegheate de fostul prim balerin de la Mariinsky Ballet ( unde a lucrat si Nureyev), Igor Zelensky.

In rolul lui Nureyev este un tanar balerin care nu a mai jucat niciodata intr-un film, dar are o parte importanta din infatisarea lui Nureyev si din charisma lui. Se numeste Oleg Ivenko.

Din distrbutie mai fac parte Sergei Polunin si insusi Fiennes.

Filmarile au avut loc in Rusia ( in Ermitaj!!!!! – din 2002, de la filmul lui Alexander Sokurov, Russian Ark nu a mai avut nimeni voie sa filmeze in celebrul muzeu Ermitaj), dar si in Louvre si in cateva castele franceze.

Iata cateva imagini cu Nureyev, pentru ca mai jos sa aveti fotografii si cu actorul care il interpreteaza pe ecran. Filmul e in plan a ajunga pe ecrane la sfarsitul acestui an.

 

giselle1Nadia-Nerina-460_1005605c nureyev (1)nureyev 0  nureyev 2nureyev 3 nureyev 6 nureyev

 

 

Oleg Ivenko

ivenko 1 ivenko 2 ivenko 3ivenko 4 ivenko

5232
berecleanu tabu 2008 -1(ARHIVA) INTERVIU – Andreea Berecleanu -femeia lui Almodovar –

(ARHIVA) INTERVIU – Andreea Berecleanu -femeia lui Almodovar –

Interviul de mai jos l-am publicat in 2008 (adica acum 10 ani) in revista Tabu. L-am recitit  ca sa-l pun online, pentru ca nu a fost niciodata online, si mi-am dat seama ca Andreea Berecleanu e la fel si acum.

Bine, m-am mai gandit ca e posibil ca astazi oamenii sa nu mai aiba aceeasi rabdare sa asculte, sa citeasca si sa se uite la cel din jurul lui ca sa-l descopere.

In cei 10 ani de cand am facut acest interviu, Andreea Berecleanu s-a recasatorit (dr Constantin Stan, sotul ei, e un geniu al chirurgiei estetice, am asistat candva la o prezentare a muncii dansului si am fost uluita), iar copiii au crescut si sunt niste superbitati. Fata -Eva – este o Andreea cu altceva cu vino-ncoa. Baiatul – Petru – e un tanar cavaler foarte politicos, cu maniere impecabile.

In ultimii ani, Andreea l-a ajutat pe doctorul Stan sa dezvolte un concept integrativ care reuneste specialitati medicale care duc spre un pacient frumos si sanatos ( Chirurgie Estetica, ORL, Chirurgie Generala, Chirurgie Oculo-Plastica, Dermatologie, Obstetrica si Ginecologie sau Nutritie)

E vorba de un centru de sanatate si frumusete pe care-l manageruieste, un centru in care ai de la tratamente cosmetice de ultima ora pana la alimentatie sanatoasa, de la interventii chirurgicale cu aparatura SF pana la interventii noninvazive.

Cronos Med se numeste locul care e gandit ca un intreg pentru ceea ce inseamna preocuparea pentru sanatate si frumusete, cu sali de operatii, cu spital, dar si cu Cronos Institut care are in grija medicina regenerativa si cea anti-aging, ambele fiind forme avansate de preventie.

Puteti citi mai multe despre ce au creat aici.

Dar Andreea Berecleanu nu s-a schimbat fata de textul care e mai jos. Are in continuare acea ironie simpatica si acida cand vrea sa spuna ceva “pe bune”, munceste mult mai mult decat la vremea interviului, dar e la fel de senina si pe alocuri intimidanta prin gratia ei princiara si frumusetea aproape de perfectiune.

Anul acesta ma gandesc sa fac un nou interviu cu ea, “dupa 10 ani” de la primul, si stiu o smecherie pe care o sa o aplic cand vom vorbi: ca sa nu ma mai intimideze (desi nu face nimic special, nu are vreun ton superior, nu ma priveste de sus, sau ceva similar), dar ca sa nu ma mai intimideze am sa ma gandesc cum manca ea pufuleti cu super multa pofta intr-o dupa amiaza in cabina de machiaj de la Antena, acum cativa ani:)

Si printesele sunt oameni.

 

Andreea Berecleanu – femeia lui Almodovar?

Tabu, mai 2008

Fotografiile au fost facute de Cosmin Bumbut

Daca v-am spune ca are ceva din Raymunda din filmul Volver al lui Almodovar v-ati incrunta dezaprobator? O stiti drept prezentatoarea stirilor de seara de la Antena 1, un chip angelic, o femeie intotdeauna imbracata elegant, corect, clasic. Tot ce ati citit despre ea va duce cu gåndul la o imagine perfecta: un sot celebru, doi copii, o familie împlinită, cariera de succes, niciun scandal public. Si daca asta nu e totul?

 

 

2008-05-13-17-07-36

„Am avut intotdeauna un conflict personal intre infatisarea mea delicata si cum sunt de fapt. Pentru ca sunt un om al extremelor, foarte tumultuoasa, spun lucrurilor pe nume, sunt vulcanica. Cu vremea am invatat sa expun problemele diplomatic, dar adevarul deranjeaza de multe ori. Sunt caustica si imi spun parerea fatis chiar si atunci cånd nu sunt intrebata. Faptul ca nu am gri-uri, ci doar alb si negru, nu  e prea bine pentru societatea in care traim, dar stii ce e frumos? Ca atunci cånd vrei sa-ti faci prieteni, ii cåstigi foarte usor pe cei care vor sa stie lucruri corecte despre ei. |ntotdeauna omul care vine catre mine din dorinta de a cere un sfat, stie ca nu-l mint si ca ii spun exact ce gåndesc.”

Au fost primele vorbe care mi-au ramas in minte dupa intålnirea cu Andreea Berecleanu. Stabilisem sa facem interviul inainte de a-i propune scenariul sedintei foto pentru a avea o baza reala, extrasa din personalitatea ei, pe care sa o exploatam in fotografii.

Nu era deloc Andreea Berecleanu pe care o stiam de la televizor. Adica era la fel de frumoasa, la fel de eleganta, ceva mai relaxata si mai putin sobra, dar cånd o vedeam la stirile de seara de la Antena 1 nu parea ca e ca un vulcan pe dinauntru si nici ca ar fi  genul sportiv- baietos.

„Nu ma deranjeaza ca exista imagini diferite si nici ca lumea imi spune ca ‹‹in realitate››  sunt mai naturala, mai miniona si mai vesela, ceea ce e de bine. Cred ca m-ar deranja sa fie invers. De altfel, nu fug de oamenii care ma abordeaza pe strada, imi face placere sa le raspund la intrebari sau sa fac poze pentru ca vin catre mine cu blåndete si bucurie. Exista insa o perdea bine trasa intre ecran si viata privata. Imi place meseria asta si cred ca mi se potriveste foarte bine rolul de stirist. Pentru ca este un rol! In timp, mi s-au propus si talk show-uri pentru ca era apreciat felul meu de a glumi cu subinteles, dar exista riscul de a fi gresit interpretat si e riscant atunci cånd vorbim despre o emisiune de televiziune. Or, la divertisment, ca sa fii pe placul a milioane de oameni, trebuie sa fii numai si numai foarte calina, agreabila.”

Cu aceeasi sinceritate, auto analitica, mi-a marturisit ca dincolo de imaginea ei publica pe care am caracterizat-o drept princiara, glaciala, britanica („nu stiu de ce ti se pare tie asa, pentru ca eu sunt genul sportiv, tot timpul pe fuga”) se afla radacini grecesti.

berecleanu tabu 2008 -1

„Strabunicii mei paterni au venit din Salonic si s-au stabilit la Galati. Erau greci get-beget. Se numeau Carvunis si Theoharis. Insa mama e bucuresteanca iar eu m-am nascut tot in Bucuresti.”

 

Dincolo de sticla ecranului, temperamentul ei e mai degraba latin, cu influente care-ti amintesc de filmele lui Almodovar pentru ca familia e o parte importanta din ceea ce inseamna ritualul ei de viata. Cånd vorbeste despre copilarie foloseste intotdeauna pluralul desi nu are frati, asta pentru ca toate momentele importante le-a trait alaturi de rudele apropiate.

„Curtea in care am crescut era despartita de un gardulet de curtea verilor mei. Eu n-am avut frati, surori, dar m-am jucat tot timpul cu verii mei. Sunt dependenta de familie, de parintii mei, de bunica mea, si-mi pare rau ca, acum, ei stau långa Parcul Carol si eu in partea de nord a capitalei.  Ne vedem in fiecare saptamåna, dar pentru mine e prea putin. As fi cea mai fericita sa stam intr-o vila, ei la parter si noi la etaj. Dar sa fim impreuna! Sa avem apartamente separate, ca nu e ok sa stam toti in acelasi loc, dar sa impartim aceeasi curte. Din pacate, este doar o dorinta unilaterala pentru ca tata este prea legat de casa pe care el insusi a construit-o.”

Mai stiti secventa din Volver cånd Raymunda (interpretata de Penelope Cruz) cånta echipei de filmare pentru care gatise, o melodie pe care o invatase de la mama ei? Ei bine, si in familia Andreei exista o conexiune directa cu muzica.

„Tata a cåntat mult timp. Aproape 17 ani; a avut chiar atestat de cåntaret profesionist si are multi prieteni din lumea artistica. Facea doua meserii in paralel. Ziua era inginer pe santier iar noaptea se daruia cu pasiune muzicii. Asa l-a cunoscut si mama. A mers sa-l asculte cåntånd intr-un club, iar el s-a indragostit pe loc de ea. A fost o poveste frumoasa de dragoste si atipica pentru vremurile acelea. Eu am crescut pe ritmuri de conga si, mai ales, in armonie. Cånd eram mica, tata ma sorbea din priviri, eram tot timpul in bratele lui, iar mama, din cauza asta, s-a vazut nevoita sa ma pupe mai mult in somn. Pentru ca daca eram alintata si de mama si de tata, nu era in regula. Tata imi spunea tot timpul ca sunt frumoasa, ca-s desteapta, ca sunt talentata la orice. Mama imi dadea exemple de copii la fel de buni ca si mine. Mi-a placut si imi place sportul. In copilarie, la prima lectie de tenis am aruncat din prima mingea peste fileu; m-am dus la ping-pong, am inceput sa sar in timp ce loveam ca sa derutez adversarul si am cåstigat punctul. La schi eram magarusul, cel care aduce fisele de cablu cel mai rapid, iar la 6 ani am coboråt cu viteza prea mare Clabucetul si m-am dat peste cap intr-o prapastie. Nu aveam gratie, cum spui tu, aveam nerv.”

berecleanu tabu 2008

Astazi, Eva – fata ei – o “Andreea” in miniatura, pare ca parcurge un traseu similar. E buna la sport (ii plac inotul, aerobicul si tenisul), a intrerupt baletul la aceeasi vårsta la care Andreea in copilarie a fost nevoita sa renunte la balet.

„Crezi in semne?”, am intrebat-o din instinct. Fara a ma gåndi atunci la superstitiile din filmele lui Almodovar. „Nu sunt superstitioasa, dar sunt lucruri din viata mea care se repeta la Eva, poate ca sunt doar intåmplari comune, dar e cu atåt mai frumos.”

(…)

Cum si-a administrat viata sentimentala in relatia cu parintii? „Mi-au cunoscut intotdeauna prietenii, chiar daca i-au acceptat sau nu. La 18 ani m-am mutat singura,cu chirie platita din salariul meu. Eram studenta dar incepusem sa lucrez in presa. A fost o perioada mai grea dar eram måndra. Fusesem rasfatata acasa, alintata de patru bunici, nu prea stiam sa ma gospodaresc si nici nu stiu daca am invatat imediat, dar m-am descurcat. A fost momentul in care parintii mei, de care sunt atåt de legata, si-au dat seama ca am crescut, dar tatalui meu tot ii era greu sa accepte ca am plecat.”

Astazi e la fel de atasata de copiii ei, precum au fost – si sunt – si parintii de ea.

„As face orice pentru ei. Uite un detaliu despre formele iubirii pe care nu le intelegi påna nu esti parinte. Cånd nu eram mama, mi se parea foarte ciudat cånd vedeam un parinte care-si saruta copilul pe gura. Astazi imi vine sa-i sarut mereu, chiar si pe gura.”

Mai vreti o asemanare cu lumea lui Almodovar?  „Dupa cum studiez femeile si feminitatea, misterul, contururile, gesturile, cred ca intr-o alta viata am fost barbat. Daca m-as transforma in barbat mi-ar placea sa fiu personajul din Parfumul lui Suskind, cel care adulmeca dupa miros femeile. Cred ca este si motivul pentru care inteleg asa de bine barbatii si psihologia lor.”

Probabil ca nu v-ati gåndit niciodata la Andreea Berecleanu ca la una dintre femeile lui Almodovar. E prea eleganta, prea distinsa, poate chiar prea frumoasa pentru un astfel de rol. Dar mai gånditi-va o data: are un temperament vulcanic, o relatie speciala cu familia, in special cu fiica ei, are micile ei semne aducatoare de noroc si, cånd te astepti mai putin, iti spune in fata ce o deranjeaza. Si ceea ce e cu adevarat frumos, are acelasi limbaj caustic si transant si cånd vine vorba de propria-i persoana.

*

Iata cum arata acum copiii Andreei. Eva e in fotografia de mai sus din “bucataria lui Almodovar”, iar acum – cand e deja la liceu – e imaginea unor campanii de moda, desi nu-i prea place si nu se gandeste sa faca o meserie din asta. Petru e si el la liceu si, cum spuneam, e foarte manierat si politicos. Cele doua fotografii de mai jos sunt de pe pagina de facebook a Andreei.

 

evapetru

3899
Le Burger Extravagant7 dintre cele mai scumpe mancaruri din lume (un burger de 5000 dolari, o inghetata de 25000 dolari) –

7 dintre cele mai scumpe mancaruri din lume (un burger de 5000 dolari, o inghetata de 25000 dolari) –

Am scris zilele trecute despre un sandvici care costa aproape 200 de euro si evident ca m-am gandit care sunt cele mai scumpe mancaruri din lume in acest moment si unde pot fi gasite.

Ma rog, si cum arata, pentru ca nu cred ca ma apuca turismul culinar pe mii de euro pentru cateva grame de mancare.

Sa nu ma intelegeti gresit, apreciez mancarea facuta inteligent si inovator de chefi super talentati. Am mancat in cateva restaurante care aveau stele Michelin, dar bugetul meu e de om modest, nu mi-as putea permite ceea ce e mai jos. Nu rad de aceste mancaruri, doar le expun.

 

La categoria branzeturi avem un produs foarte special care costa 1000 de euro kiogramul. Branza Moose care se face in ferma cu acelasi nume din Suedia. Eamana cu branza feta la structura si gust, dar e facuta dintr-un lapte tratat special. Acest sortiment de branza se produce intr-o cantitate foarte mica si este foarte foarte exclusivista.

branza moose

La categoria burgeri, avem niste minunatii care se gasesc intr-un restaurant din New York pe nume Serendipity 3.

Pentru 295 de dolari puteti manca Le Burger Extravagant care contine trufe albe infuzate in unt, vita japoneza Wagyu (care e un alt soi decat Kobe 🙂 ), branza cheddar James Montgomery si ou de prepelita prajit. Se servete cu un sos din caviar, smantana si trufe.

Si vine insotit de o scobitoare din aur.

Le Burger Extravagant

In acelasi restaurant mai este un buger care costa … 666 dolari. Se numeste Douche Burgerthat e cu carne de vita Kobe, foie gra, caviar, trufe, branza Gruyere si un sos de Barbeque care e facut din cafea Kopi Luwak care costa (doar cafeaua) pana al 1200 dolari kilogramul.

Acest burger a fost creat ca o satira la burgerul de mai sus, La Burger Extravagant (adica si ei in acelasi restaurant fac misto de propriile produse), dar – dei e la vanzare – nu a fost comandat decat o singura data in ultimii trei ani.

Douche Burgerthat 1

Si daca vi se pare ca aceste burger-uri sunt scumpe, pentru o excursie in Las Vegas, la un restaurant super faimos pe nume Fleur puteti comanda burgerul cu acelasi nume care costa…. 5000 de dolari.

Ma rog, e adus alaturi de o sampanie de 2500 de dolari – Chateau Petrus, deci nu dati toti banii astia pe un burger, ci doar jumate:)

Fleur-Burger-Hubert-Keller2

Si dupa aceste delicatese, sa trecem si la un desert care sfideaza buzunarele.

Cel mai scump desert din lume e tot in restaurantul Serendpity 3 dn New York.

25.000 de dolari. Cat un apartament intr-un oras de provincie de la noi. Sau chiria pe un an intr-un studio din new york. Se numeste The Frrrozen Haute Chocolate este o inghetata care vine la pachet cu o tavita si o lingurita de aur, dar si o bratara din aur de 18 carate pe care le poate lua acasa cel care a comandat inghetata.

Frrrozen-Haute-Chocolate_0

Cel mai scump curry costa 3200 de dolari si poate fi gasit in Londra intr-o brasserie care se numeste Bombay Brasserie.

The Samundari Khazana  – adica comoara fructelor de mare – contine un crab Devon, trufe albe, caviar Beluga,  homar infasurat in foita de aur si patru oua de prepelita.

expensive-curry

Cel mai scump hot dog din lume poate fi gasit in Seattle, se numeste Tokyo Dog si costa 170 de dolari. Se vinde intr-un restaurant care e inspirat de bucataria japoneza, contine ciuperci maitake, carne de vita Wagyu, ceapa in sos teriyaki, fois gras, trufe negre, caviar si maioneza japoneza.

Il comanzi cu 2 saptamani inainte si te programezi in restaurant pentru o masa care va dura probabil 10 minute. Ciupercile maitake sunt considerate unele dintre cele mai scumpe ingrediente din lume  si sunt renumite pentru beneficiile sale asupra organismului.

Tokyo Dog

 

am mai gasit cateva minuni culinare care te soocheaza prin pret, poate mai scriu zilele viitoare.

altfel sunt sigura ca la maa dv de pranz din week endul care vine se va gasi o mancare gustoasa care arata si bine si e si foarte accesibila ca pret … in plus e facuta cu dragoste pentru familiile voastre.

3154
wagyumafiaCum arata un sandvici de aproape 200 de euro?  –

Cum arata un sandvici de aproape 200 de euro? –

Un sandvici de aproape 200 de euro arata bine in poze. Si are si mare succes international.

A inceput prin a fi servit intr-un restaurant de lux din Tokyo, Wagyumafia, sub numele The Cutlet.

Sandvici-ul pare simplu de pregatit la prima vedete, doua felii de paine alba prajita si carne de vita la mijloc, doar ca nu e orice fel de vita, ci Kobe, preparata cu ceva mirodenii secrete.

Restaurantul are un macelar care certifica pe loc calitatea carnii folosite. Sandvici-ul a fost intens promovat (au si niste fotografii minunate pentru social media in care valorizeaza pregatirea vitei Kobe pentru acest preparat), iar acum reteta este preluata prin franciza de un restaurant din New York.

Americanii, mai practici, vor face si o versiune mai accesibila care sa coste doar 45 de dolari.

Iata cum arata unul dintre cele mai scumpe sandvici-uri din lume:)

 

368588_2_800

wagyumafia

 

368588_4_800368588_5_800 368588_6_800368588_7_800 368588_8_800

 

3086
cybele young umbrelaArtista Cybele Young creeaza o lume fantastica a obiectelor obisnuite din… hartie

Artista Cybele Young creeaza o lume fantastica a obiectelor obisnuite din… hartie

text de Eliza Manolescu

O pereche de casti galbene. O carcasa de vioara. Un set de chei. Toate obiectele in miniatura sunt inspirate din arta japoneza origami, de catre artista de renume international din Toronto, Cybele Young.

Talentata si mereu zambitoare, Cybele a expus in galerii din New York, Londra, Vancouver si Calgary. Arta ei si viata de familie au inspirat-o de-a lungul timpului sa creeze si carti pentru copii.

Imaginatia ei nu are limite. Fiecare obiect pe care il creeaza in miniatura, oricat de ludic ar fi, este expus pas cu pas intr-un proces dramatic de metamorfoza, deoarece se transforma in forme de viata neobisnuite. O pereche de role din sticla devine treptat o retea de membrane asemanatoare ciupercii, sau o poseta obisnuita genereaza un strat gros de spite ascutite.

Artista juxtapune sculpturile in miniatura, cu motive abstracte si familiare, pentru a crea un sentiment de dialog sau joc intre ele – la fel ca micile momente aparent nesemnificative din viata noastra de zi cu zi, care reunite pot crea rezultate neasteptate.

cybele young poseta cybele young origami Cybele Young art cybele vase cybele origami cybele bormasina cybele pesti cybele paper

2321
Lebedele de pe Fifth Avenue(fragment in exclusivitate) Lebedele de pe Fifth Avenue – Melanie Benjamin

(fragment in exclusivitate) Lebedele de pe Fifth Avenue – Melanie Benjamin

Am bucuria sa va prezint in exclusivitate un fragment din romanul Lebedele de pe Fifth Avenue de Melanie Benjamin, cartea care sunt sigura ca va fi una dntre vedetele din librariile din Romania din acest an.

Cartea povesteste viata lui Truman Capote din perspectiva omului monden care incearca sa-si faca loc in inalta societate New Yorkeza. Povestea este inspirata de fapte reale si porneste de la un faimos articol din Esquire semnat de Capote (un fragment din cartea Answered Prayers) care i-a distrus cariera. In respectivul articol Capote a dezvaluit unele dintre cel mai ascunse secrete din viata unora dintre cele mai importante femei ale epocii – femei bogate sau maritate cu barbati foarte bogati care se prezentau in publicatiile vremii (Vougue, Harpers Bazaar, Life) drept neveste cu o viata perfecta.

Capote – care era prietenul lor intim, acceptat de toti sotii pentru ca era gay deci nu era o amenintare pentru cuplu – s-a infiltrat usor in vietile acestor femei, s-a autoinvitat la petrecerile lor si a sfarsit prin a le face publice unele dintre cele mai intime secrete.

Cartea, pe langa povestile savuroase din lumea mondena din New York-ul anilor 60, dezvaluie si cum erau crescute aceste femei pentru a fi neveste perfecte, iar asta ar putea fi informatii amuzant nostalgice despre cum se raportau femeile la ideea de casatorie si cum ajungeau sa le fie pe plac unora dintre cei mai importanti si bogati barbati ai lumii.

Lebedele de pe Fifth Avenue de Melanie Benjamin se lanseaza pe 14 februarie la Libraria Humanitas Cismigiu, la ora 19, si am sa fiu si eu acolo:)

lansarea lebede

Mai jos un fragment din roman, dar ca sa asezam frumos realitatea impreuna cu fictiunea, iata cum aratau in realitate, la vremea cand se petrece actiunea, o parte din personaje.

Truman Capote

capote

Barbara Cushing – Paley

babe paley

Gloria Guinness

soar_guinness_v

Marella Agnelli

marella-agnelli-theredlist

Lebedele de pe Fifth Avenue – Melanie Benjamin      

(roman)

Traducere din engleză și note de Florica Sincu

Colecţia Raftul Denisei, colecţie coordonată de Denisa Comănescu

© Humanitas Fiction 2018

 

„A fost odată ca niciodată…“

Niciodată n-a fost atât de bine, niciodată n-a fost atât de rău…“

„A fost odată unul din Nantucket…“

Truman râdea de se prăpădea. Îşi ținea mâna la gură ca un băieţel şi umerii sfrijiţi i se cutremurau de râs, iar ochii albaştri îi sclipeau de o veselie răutăcioasă, încât ai fi zis că e nici mai mult, nici mai puţin decât o întrupare a unei statui de-a lui Pan.

— Of, Big Mama! Sunt aşa un drăcuşor răutăcios!

— True Heart, eşti nepreţuit! Slim îşi amintea că şi ea râdea până o dureau fălcile. Truman avea efectul ăsta asupra ei, în vremurile acelea glorioase de început – o făcea să râdă. Asta era tot, pe cuvânt. Nimic mai simplu şi mai adevărat.

Pe când era tânăr, prin 1955, când şi ele erau tinere – sau, oricum, ceva mai tinere –, când faima era călduță şi prietenia căpăta aripi, alimentată de şampanie, de caviar şi de cadouri de la Tiffany, Truman Capote era o sursă nemaipomenită de haz.

— „A fost odată ca niciodată…“ a rostit Slim în cele din urmă.

— Da. În fine… a repetat Truman cu vorbirea lui tărăgănată, teatrală, şi a adăugat câteva vorbe: „A fost odată ca niciodată un oraş pe nume New York“.

„New York.“

Familiile Stuyvesant, şi Vanderbilt, şi Roosevelt, şi respectabila, tihnita Washington Square. Trinity Church. Vestita sală de bal a doamnei Astor[1], Cei Patru Sute, elita secolului al nouăsprezecelea, snobul de Ward McAllister. Edith Wharton, trădătoarea. Restaurantul Delmonico. Zany Zelda şi Scott[2] în fântâna din Grand Army Plaza. Grupul de scriitori şi de actori strânşi în jurul mesei rotunde de la hotelul Algonquin; Dottie Parker[3], cu pana şi cu limba ei, amândouă ascuţite ca briciul. Spectacolele de revistă The Follies. Grupul de editorialişti de scan dal care semnau cu numele Cholly Knickerbocker. Clubul 21. Seratele dansante organizate de Lucky Strike la clubul Stork. Clubul de noapte El Morocco. Recitalul incomparabilei Hildegarde[4] în Salonul persan de la Plaza Hotel, cu Cary Grant, îngenuncheat la picioarele ei, în adoraţie. Fifth Avenue: magazinele Henri Bendel, Bergdorf, Tiffany.

Exista şi un New York subteran, plasat mai jos, din toate punctele de vedere. Ellis Island, Bowery Lane şi Lower East Side. Metroul. Schrafft’s şi alte localuri cu autoservire, tonete cu hotdog şi cu pizza vândută la felie. Pui atârnaţi la ferestre în Chinatown, murături la putină pe Delancey Street. Beatnicii din Village, cu ciorapi găuriţi, cu helănci jegoase şi cu un desăvârşit dispreţ față de orice.

Numai că nu spre acest New York tindeau ambiţioşii, visătorii, nesăţioşii. Ei erau atraşi de impunătorul New York, oraşul clădirilor impozante şi al apartamentele luxoase de la St. Regis, de la Plaza ori de la Waldorf, acel New York pentru care Trenul de la linia A e un cântec, nu o opţiune. Acel New York unde găseşti la cel mai mic semn un taxi galben încăpător, dacă limuzina e ocupată. Acel New York cu premiere strălucite la Metropolitan, cu nenumărate baluri şi banchete de caritate, cu trotuare largi şi curate, unde nu se îmbulzesc cărucioare cu umeraşe pentru haine, şi copii care se joacă. Cu panoramă spre parc, spre râu, spre pod, nu spre străduţe dosnice, întunecate şi spre ziduri de cărămidă afumată. Acel New York al teatrelor, al cinematografelor, al cărţilor, al revistelor The New Yorker, Vanity Fair şi Vogue.

Un far călăuzitor, un pisc, un far aşezat pe un pisc. O lumină strălucind necontenit în depărtare, vizibilă până şi din lanurile de porumb din Iowa, de pe dealurile din cele două state Dakota, din deşerturile Californiei ori din mlaştinile Louisianei. Trimiţând fără întrerupere semnale. Chemându-i pe cei nemulţumiţi, seducându-i pe visători. Îndemnându-i pe cei cu sânge fierbinte şi iute să îşi privească familiile placide, vecinii blazaţi, mormintele strămoşilor adormiți şi să-şi spună: „Eu sunt deosebit. Sunt altfel. Sunt mai mult“. Veneau toţi la New York. Nancy Gross, din California, poreclită de prietenul ei, actorul William Powell, „Slim“. Gloria Guinness, „La Guinness“, născută într-o familie de ţărani dintr-un sat mexican. Barbara Cushing, căreia i s-a zis „Babe“ încă de la naştere, mezina unui triplet senzaţional de surori din Boston.

Şi Truman. Truman Streckfus Persons Capote, care şi-a făcut într-o bună zi apariţia în avionul privat al soţilor William S. şi Babe Paley. Se ţinuse ca scaiul după Jennifer Jones şi David O. Selznick, buni prieteni ai familiei Paley. Bill Paley, preşedinte fondator al companiei de radio şi televiziune CBS, a rămas cu gura căscată la vederea acelui faun tânăr, subţirel, cu ochi mari albaştri şi cu o voce caraghioasă.

— Mi-am închipuit că vorbeai despre președintele Truman, i-a şoptit el ironic lui David. N-am mai auzit până acum de… individul ăsta mărunțel. O să trebuiască să ne petrecem tot weekendul cu el?

— Vai, Bill, fireşte c-ai auzit de el, a murmurat gingaş Babe Paley, soția lui, şi a ieşit să-l întâmpine pe musafirul nepoftit cu legendara ei căldură şi graţie.

Sigur că auzise şi Bill Paley de Truman Capote. Mai era cineva în Manhattan care să nu fi auzit de el în 1955? „Truman, Truman, Truman“, şuşotit, fluierat, invidiat, dispreţuit. Abia împlinise treizeci de ani Băiatul-Minune, acest Wunderkind, dacă nu chiar Mica Teroare, cum i se spunea doar printre scriitori. Truman Capote, subţirel, cu părul căzut nostalgic pe frunte, cu ochii expresivi şi cu buzele țuguiate, în aşteptare, întins leneş pe canapea, arunca o privire senzuală de pe coperta primului său roman, Alte glasuri, alte încăperi. Un roman pe care, ce-i drept, nici Babe, nici vreuna dintre prietenele ei, cum ar fi Slim sau Gloria, nu-şi dăduse osteneala să-l citească. Îi şuşoteau totuşi numele la petreceri, la vreo gală de binefacere şi la masa de prânz.

— Trebuie neapărat să-l cunoşti pe…

— Eu sunt pur şi simplu înnebunită după…

— Nu se poate să nu-l cunoşti pe…

„Truman.“

— Eu ţi l-am prezentat mai întâi, i-a amintit Slim lui Babe după acel weekend nefast petrecut în locuinţa din Jamaica a soţilor Paley; acel weekend uimitor, ameţitor, când Babe şi Truman s-au trezit orbiţi de cel dintâi răsărit al soarelui prieteniei, încă atât de nou pentru ei, încât nu îşi dăduseră bine seama că fuseseră prinşi amândoi în mrejele unui lucru de care muritorul de rând nu avea parte. Tu chiar nu-ţi mai aminteşti, dar a fost al meu, a fost Inima mea Credincioasă. Nu-i cinstit că mi l-ai furat! Şi Slim şi-a ţuguiat buzele şi şi-a scuturat părul blond, care îi intra mereu în ochi şi o făcea să semene cu Lauren Bacall mai mult decât semăna Lauren Bacall cu ea însăşi, ceea ce era perfect justificabil, din moment ce Lauren Bacall o copiase întâi pe Slim. A fost cam pe-atunci când Truman lucra la scenariul filmului Mai tare ca diavolul şi Leland l-a invitat într-o seară la masă. Nu ții minte?

— Nici vorbă, eu l-am descoperit prima, a insistat Gloria, aruncând scântei din ochii aceia exotici, ca de cărbune, care ameninţau întruna să-i demaşte originea bine ascunsă de rochiile Balenciaga, de coafurile concepute de Kenneth şi de accentul ei britanic studiat. Mă mir, Slim, c-ai uitat, a continuat ea. S-a întâmplat la scurt timp după ce Truman a adaptat pentru teatru Harfa de iarbă, ca să fie jucată pe Broadway. Normal că nu mă dau în vânt după Broadway, a zis, aruncându-i o privire răutăcioasă lui Slim, care s-a zbârlit toată. Dar mă bucur nespus c-am fost la premieră în seara aceea. Imediat ce ne-am văzut ţi-am povestit totul despre el, dragă Babe.

— Te-nşeli, draga mea! Eu l-am chemat într-un weekend la Paris, nu v-aduceţi aminte? a intervenit Pamela cu un accent britanic atât de pronunțat şi un glas atât de reţinut, încât toate s-au aplecat instinctiv spre ea să o audă (şi toate i-au recunoscut instinctiv şiretlicul care îi făcea pe soţii lor să se aplece la fel şi să dea cu nasul de magnificul ei decolteu, scos în evidenţă de croiala Dior). Asta a fost cu mult înainte să-l cunoaşteți voi, a continuat Pamela, pe vremea când lui Truman tocmai i se publicase Alte glasuri, alte încăperi. Bennett Cerf – îl ştiţi, editorul – m-a întrebat dacă nu vreau să-i țin companiei tânărului său romancier, care era foarte agitat la gândul criticilor pe care avea să le primească. Pamela şi-a reţinut cu greu un tremur al umerilor; doar nu era convenabil să recunoşti că ai avut de-a face cu tipi de felul ăsta. Erai şi tu acolo, Babe, a mai zis ea. Sunt sigură!

— Doamnelor, doamnelor! le-a pus la punct C.Z., neclintită şi inaccesibilă, ca de obicei, nici chiar „înăuntru“, dar nici total „în afara“ lumii lor. Simplă, deloc complicată, o blondină hitchcockiană cu un surâs luminos (şi un accent bostonian excesiv de apăsat şi de curat). Tot grupul ştia că C.Z. era mai fericită să lucreze prin grădină cu o săpăligă în mână sau să îşi vadă de cai decât să ia masa la Le Pavillon. De obicei, a spus ea, lucrurile astea mă lasă rece, dar cred că eu i l-am prezentat pe Truman lui Babe. Când făceam cumpărături la Bergdorf. Truman se pricepe de minune să aleagă exact geanta potrivită. În după-amiaza aia erai şi tu acolo, Babe.

— Nu, eu aş zice c-a fost pe iahtul nostru, a spus Marella, nesigură pe engleza ei, mereu timidă şi reţinută în tovărăşia prietenelor, dat fiind că era mult mai tânără decât ele şi niciodată sigură de statutul ei, în ciuda imensei bogăţii şi a unei frumuseţi remarcabile. Un chip despre care Truman spunea că ar fi putut să fie opera lui Botticelli, dacă artistul ar fi avut mai mult talent. Alec Corda l-a adus, într-o vară. Cred că tu şi Bill eraţi atunci cu noi, aşa-i Babe?

Într-un costum Chanel de in, dintre cele care nu se şifonau oricât ar fi fost de cald în New York, Babe Paley n-a răspuns. Abia dacă le-a aruncat amuzată câte o privire în timp ce îşi scotea mănuşile, le plia şi le băga în geanta ei Hermès din piele de aligator. Aşezată la cea mai bună masă în mijlocul restaurantului Le Pavillon, era atentă la cei din jur. Se afla în lumea ei, o lume de o eleganţă calmă, artificială; un univers al aparenţelor, în care prânzul era cel mai însemnat moment al zilei, un motiv să te dai jos din pat dimineaţa, să mergi la coafor, să cumperi ultima noutate de la Givenchy ori de la Balenciaga, drept recompensă pentru grija de a avea o casă perfectă, nişte copii perfecţi, un soţ perfect. Şi pentru păstrarea unui trup perfect. La urma urmei, de cinat, cinezi acasă ori la vreo petrecere, altfel la ce bun să mai angajezi un bucătar-şef, dacă nu chiar doi?! Însă la prânz mergi la The Colony ori la Quo Vadis. Şi, cu precădere, la Le Pavillon, unde Henri Soulé tratează doamnele din înalta societate ca pe nişte obiecte de artă, cum de altfel şi sunt, le plasează cu mândrie în salon pe banchete de pluş roşu, la mese acoperite cu pânzeturi fine, unde vaza de cristal cu flori proaspăt culese e înconjurată de pahare Baccarat, de porţelanuri şi de tacâmuri de argint. Ele îşi beau vinul preferat şi fac mofturi la cele mai fine preparate franţuzeşti (pentru că, de bună seamă, când ai ţinuta şi prestigiul care îţi asigură intrarea în Le Pavillon, nu vii acolo să mănânci), bârfesc şi sunt văzute.

Pe trotuarul din faţa restaurantului se înghesuiau întruna fotografi gata să imortalizeze lumea încântătoare dinăuntru, iar Babe, înaltă, cu ţinuta ei regală şi cu zâmbetul graţios, era cea mai căutată, spre permanenta frustrare a prietenelor ei şi în ciuda dispreţului manifestat de ea. Cu toate astea, o persoană înzestrată cu spirit de observaţie, aşa cum era Slim, ar fi putut să constate că Babe îşi încetinea imperceptibil pasul dacă se întâmpla să nu fie prin preajmă nici un fotograf, ca şi cum ar fi căutat cu privirea sau şi-ar fi dorit să apară vreunul ca prin minune.

Oare de ce era preferată Babe Paley? De ce tocmai ea era în centrul atenţiei? De ce căutau cu încăpăţânare un prilej să o salute reverenţios mulţi dintre cei care nu se bucurau de privilegiul de a fi aşezaţi la aceeaşi masă cu ea? Nu era cea mai frumoasă. Gloria Guinness se bucura de această onoare graţie gâtului ei lung, elegant, a unui păr ca pana corbului şi a ochilor ei scânteietori. Nu era nici cea mai amuzantă, ci Slim Hayward, ale cărei zeflemele ori vorbe de spirit fuseseră şlefuite la picioarele unor bărbaţi precum Ernest Hemingway, Howard Hawks ori Gary Cooper. Nici cea mai nobilă nu era, fără îndoială. Nobleţea şi-o împărţeau între ele Pamela, Honorable Pamela Digby Churchill, fiică a unui baron, fostă noră a unui prim-ministru, şi Marella Agnelli, o prinţesă bona fide, căsătorită cu Gianni Agnelli, moştenitorul regatului Fiat.

Babe Paley îşi căpătase rangul datorită acelui har care e stilul. Se spunea şi despre celelalte că au stil, însă Babe era însăşi în truchiparea stilului. Nimeni, de pildă, nu băga de seamă ce purta, cel puţin nu la prima vedere, deşi era întotdeauna îmbrăcată  cu cele mai alese creaţii originale de modă. Remarcată era ea însăşi, silueta ei înaltă, zveltă, ochii ei gravi şi întunecaţi, felul în care îşi ţinea geanta la încheietura braţului, graţia nesofisticată cu care îşi împingea ochelarii de soare pe creştet ori îşi descheia mantoul cu o singură mână şi îl lăsa să-i cadă de pe umeri în braţele unui maître d’hôtel care aştepta în spatele ei.

Ce nu observa lesne lumea era singurătatea care o însoţea pretutindeni, asemenea parfumului ei preferat, suav, cu miros de iarbă, Vent Vert, de la Balmain. În ciuda bogăţiei fabuloase, a nenumăratelor case, a copiilor, a unui soţ mai dinamic şi mai influent decât toţi bărbaţii prietenelor ei, tovărăşia ei permanentă era singurătatea. Mai bine spus „fusese“. Până acum.

— Chiar nu contează, a rostit Babe într-un târziu, pecetluind definitiv discuţia. Sunt pur şi simplu bucuroasă că l-am cunoscut. Pentru Truman! a mai adăugat şi a ridicat cupa cu şampanie Cristal.

— Pentru Truman! au răspuns ca un ecou cele patru prietene şi au ciocnit paharele în cinstea ultimei lor descoperiri, stârnite şi anticipând cu mare poftă o mulţime de ocazii de distracție, nimic mai mult.

— Pentru Truman, a mai şoptit o dată Babe, însă doar pentru sine, şi a surâs aşa cum prietenele ei nu o mai văzuseră făcând până atunci. Însă tocmai în clipa aceea a intrat în restaurant ducesa de Windsor, care şi-a întors cu un gest suveran faţa mică şi dură la stânga şi la dreapta, de parcă ar fi fost cu adevărat de spiţă regală. Pe loc s-a stârnit în jur focul bârfelor.

— Ai mai cunoscut vreodată pe cineva mai plictisitor decât ducele?

— Totuşi, bijuteriile…

— Singurul lucru pe care l-a făcut şi el vreodată ca lumea!

Şi, în toiul agitației, nici una dintre prietenele ei nu i-a mai aruncat măcar o privire lui Babe. În afară de Slim, care a mijit ochii şi şi-a muşcat buza. Şi s-a minunat.

*

(…)

[1] Caroline Webster Lina Schermerhorn Astor (1830–1908), proeminent membru al Celor Patru Sute de familii reprezentând protipendada newyorkeză din secolul al XIX-lea. Numărul acesta fusese stabilit în funcţie de capacitatea sălii de bal a doamnei Astor, de către Samuel Ward McAllister (1827–1895), autoproclamat arbitru al eleganţei.

[2] Francis Scott Key Fitzgerald (1896–1940) şi soţia lui, poreclită Zany Zelda (Zelda cea Nebună).

[3] Dorothy Parker (1893–1967), poetă, nuvelistă, critic literar şi satiristă. A făcut parte dintre fondatorii grupului de critici şi scriitori The Algonquin Round Table.

[4] Hildegarde Loretta Sell (1906–2005), cântăreaţă americană de cabaret.

4965
dragnea 1Dau o masa la cel mai scump restaurant din Bucuresti pentru un jurnalist care-l intreaba pe dragnea…

Dau o masa la cel mai scump restaurant din Bucuresti pentru un jurnalist care-l intreaba pe dragnea…

Sunt dintre cei care s-au saturat de tupeul teribil al domnului dragnea in intalnirile sale cu jurnalistii.

De aroganta cu care le spune cand se loveste cu o intrebare directa despre mizeriile pe care le face “asta vi s-a spus din redactie sa ma intrebati?”

De nesimirea cu care raspunde “doar atat puteti sa ma intrebati?” ca sa mute discutia si sa-l atace pe jurnalist sa nu mai insiste pe intrebare…

Cele mai recente doua raspunsuri ale sale m-au enervat cumplit.

Intr-unul – cand a fost intrebat despre ce parere are ca un consilier al premierului, numit de el, a fost condamnat la 8 ani de inchisoare cu executare – a raspuns “da, trebuie sa-l  omoram astazi” – cu un tupeu nesfarsit. detalii aici

Intr-altul cand  a fost intrebat de achizitiile fiului lui o casa cu piscina si mega acareturi cumparata la un pret de nimic de la Tel Drum inainte de a fi cerut falimentul teldrum (despre care a scris Rise Project pe larg aseara, aici), maria sa suleyman de teleorman a raspuns cu mega nesimtire – “nu stiu. trebuia sa-mi comunice mie?”. detalii aici

(desi, cred ca ar fi bine sa-l sune pe fiu macar sa vada ce mai face pentru ca sigur are bani pentru copiator ca sa poata sa-l ajute sa-si citeaca dosarul.)

Asa ca enervata de tupeul si de nesimtirea domnului dragnea, am decis ca fac cinste cu o masa (cina, pranz)  la cel mai scump restaurant din Bucuresti (oricare ar fi acela) pentru jurnalistul care il intreaba  una din cele doua chestiuni de mai jos, intr-o transmise live din Parlament, la sesiunea de intrebari ad hoc de pe holuri.

  1. Nu vi se pare ca ne raspundeti cu aroganta si aveti o mare doza de nesimtire?!
  2. Ne luati de prosti pe noi, jurnalistii? De ce nu raspundeti punctual si cu respect la intrebari?

 

Marius Tudosiei de la Bacania Veche a supralicitat si a spus ca pentru jurnalistul sau jurnalistii care-l intreaba aceste lucruri pe preamaritul arogant dragnea, merge acasa la el si-i (le) gateste.

Dragi Jurnalisti, am vrea sa va ajutam si altfel in meseria voastra; personal donez pentru site-urile de stiri care aduc informatia curata si fac anchete importante. Din pacate atat putem face.

Dar credeti-ma, am sa va fac cinste cu cea mai delicioasa masa pentru aceste intrebari adresate domnului dragnea.

Multumesc.

 later edit: Catalin Tenita a completat zestrea: Ofer si eu jurnalistilor care il intreaba pe Dragnea un album Sandman Annotated.

33871
bringoCum e in culisele Bringo, aplicatia care face cumparaturile in locul tau?!

Cum e in culisele Bringo, aplicatia care face cumparaturile in locul tau?!

Am scris de multe ori pe facebook ca folosesc o aplicatie pentru cumparaturi – Bringo, prin care primesc la usa tot ce am comandat in maximum 90 de minute.

Am putin peste 1 an de cand folosesc aplicatia si inca din primele zile am tot scris ca imi doresc sa merg sa vad cum fac, cum procedeaza de reusesc sa fie asa eficienti si sa povestesc cu oamenii care lucreaza: veneau la mine drept livratori barbati – unii foarte tineri – care achizitionasera fructele care aratau cel mai bine, erau impachetate fiecare corect si igienic, pe categorii de produse. Adica o grija pe care, cu sinceritate, nici eu nu o am intotdeauna cand merg la cumparaturi.

Oamenii din spatele Bringo mi-au raspuns imediat pe facebook si m-au invitat la ei, dar abia la aproape un an distanta de la prima mea postare am putut sa ma coordonez sa ajung.

Asa ca iata-ma intr-o zi, om la om pe tot terenul cu un livrator Bringo care este in companie aproape de la inceput: Alex Cujba, baiat super simpatic si cu mult bun simt care mi-a raspuns la toate intrebarile, mi-a aratat cum functioneaza aplicatia din interior si… m-a lasat sa merg cu el la cumparaturi. (bine, n-am cumparat si n-am carat nimic, sa nu fac vreo nefacuta, dar am stat si m-a uitat).

 

Pentru cine n-a folosit niciodata Bringo, cateva informatii.

Bringo e o aplicatie pentru cumparaturi care functioneaza dupa urmatorii pasi.

Pui adresa de livrare si iti apar magazinele de unde se pot face livrari in zona ta.

Fiecare magazin are zeci de produse pe categorii (Carrefour e unul dintre magazine, deci va imaginati cam ce e acolo. Sunt insa si farmacii, florarii, cofetarii:) ), pe gramaj, pret… Iti alegi ce iti trebuie si trimiti comanda, optand pentru plata cash sau card.

In 90 de min ajunge un livrator la usa cu tot ce ai comandat.

 

Pentru mine, dincolo de faptul ca imi salveaza mult timp, e o chestiune de organizare si de eficienta cumparaturilor. Cumpar doar ce am nevoie, nu ma apuca vreo cumparatura compulsiva.

Cel mai adesea fac comenzi in week end, si pur si simplu, ma tin de lista de cumparaturi pe care o completez pe parcursul saptamanii in functie de ce vad ca incepe sa se termine sau am nevoie. Comand dimineata si pana fac micile lucruri administrative, pana luam micul dejun, au sosit si cumparaturile la usa. Iar timpul pe care l-am salvat, il folosim cu bucurie cu alte activitati simpatice.

Cum e in culise la Bringo si ce am aflat de la Alex…

Cand primeste comanda si o ia in grija, livratorul trimite imediat lista si catre magazinul de unde are de facut cumparaturi. In unele locuri, cum sunt supermarketurile Carrefour, e un ajutor din magazin care preia comanda trimisa , picker cum il numesc ei intern.

Eu am fost la cumparaturi in Carrefour Veranda, unde exista un cos de cumparaturi alocat special pentru Bringo in care o doamna simpatica incepuse deja sa puna cumparaturile din lista la 3 minute de la comanda (cam atat am facut noi pana la punctul de intalnire).

Livratorul verifica – gramajul produselor, datele de expirare ale produselor si se purta un dialog continuu cu responsabilii de la raioane. Adica la categoria legume si fructe, unde clientul ceruse un anume fel de ardei gras, a venit in cateva secunde confirmarea cuiva din raion ca aceea era alegerea buna (erau 3 feluri de ardei grasi verzi pe tarabaJ )

Doamna care era picker si-l ajuta pe Alex (isi impartisera ce era pe lista) nu stia cine sunt, asa ca se comporta natural, nu era deloc ostentativa sau demonstrativa in ceea ce avea de facut. I s-a parut natural sa intrebe daca e specificat cum trebuie sa fie vinetele (mai mari, mai lungi) pe care le-a comandat clientul. (asta pentru ca aplicatia iti permite ca in dreptul fiecarui produs sa pui indicatii suplimentare pentru alegere)

Mie mi s-a parut totul foarte amuzant si foarte “de rasfat”, practic – pentru ca toti cei din supermarket stiau de existenta livratorului Bringo, pentru clientul respectiv (al carui nume nu il stiu, dar nu era cineva faimos, era un utilizator absolut obisnuit)  s-au facut cumparaturi ca de nivel VIP. De fapt, oamenii voiau sa selecteze cat mai repede cumparaturile ca sa fie eficienti si pentru ca stiau unde e fiecare lucru din lista se miscau foarte repede.

Cumparaturile – undeva la 200 ron si putin – s-au facut in mai putin de 15 de min. Fara sa fie vreo presiune pe cineva, toate lucrurile au fost verificate, ba chiar doamna care era picker a sunat in depozit sa afle daca exista carne de bibilica pentru ca nu se gasea la raft.

Livratorul a sunat clientul, i-a spus ce a gasit, l-a intrebat daca mai alte cumparaturi, cum lista era completa, am platit si am plecat. De fapt, am plecat dupa ce Alex a ambalat pe categorii de produse fiecare lucru din lista.

Bun, ce am aflat dincolo de ce am vazut.

Sunt doua doamne printre livratori, cu una dintre doamne m-am intalnit si eu o data – doamna Mariana, cand mi-a fost rusine ca o femeie imi cara cumparaturile. Multumesc mult, doamna, inca o data.

Alex spune ca in viata lui din afara job-ului nu e atat de atent la cumparaturile pe care le face, nu verifica mereu gramaj sau alte detalii, dar ca s-a obisnuit cu rigoarea pe care o impun cumparaturile din lista BRINGO si o tot invita pe mama lui sa mearga impreuna la cumparaturi:)

Cel mai mult se bucura ca pot ajuta oameni. Au printre clientii fideli persoane cu deficiente motorii sau de vedere. Pentru cei care nu vad, aplicatia pare a fi o solutie salvatoare pentru ca exista programe speciale care pot citi textele si isi pot face cumparaturile foarte organizat. Plus ca aplicatia salveaza cumparaturile precedente si poti alege dintre produsele pe care le folosesti in mod uzual.

Daca vreti sa folositi aplicatia o puteti descarca de aici.

Acum, gandindu-ma ca o sa fac public textul si o sa-l vada si livratorii, mi-am dat brusc seama ca o sa-mi fie usor rusine la urmatoarea comanda pentru ca o sa ma localizeze usor.

Anyway, cei mai multi stiu ca sunt fan Bringo:)

 

37388

Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!