Author : Cristina Bazavan

oscar-1-300x300ce-au zis nominalizatii la Oscar
filme simpa
12 years ago

ce-au zis nominalizatii la Oscar

cel mai mult la oscaruri (nominalizari si ceremonie) imi plac reactiile celor implicati. pentru ca noi ne imaginam ca actorii, regizorii, producatorii sunt niste supra oameni si sunt neclintiti in succesul sau ratarile lor.

ei bine, si ei se imbraca la fel cu pantalonii – cite un crac pe rind – , iar reactiile lor fac toti banii.
sigur cau unii nu vor sa coboare garda jos in faza nominalizarilor si dau un comunicat politicos, dar o sa-i vedem la ceremonie in cele citeva secunde inaintea deschiderii plicului- sub presiunea emotiilor o sa fie cu sufletul la vedere.

ceremonia este pe 24 februarie.

iata reactiile pe care le-am gasit:)

Hugh Jackman, lead actor in ‘Les Miserables’

“I hadn’t planned to listen live to the announcements, but when I got into the car this morning to go to work, the driver had the nominations streaming as they were being broadcast. To be honest, it’s very exciting but all a bit surreal, and it hasn’t fully sunk in yet. This is a brilliant awards year that has been defined by an eclectic list of stories that have been told by incredibly talented and courageous filmmakers, and it’s an honor to be mentioned in the same sentence as the other nominees in the best actor category. Having hosted the show, I have seen so many different sides of the Oscars, but to be an actual nominee is something I never would have dreamed possible.”

Denzel Washington, lead actor in ‘Flight’

“‘Flight’ was one of the most challenging roles I’ve ever had in my career, and it was an honor to be directed by Robert Zemeckis. It’s always nice to be asked back to the show, and it will be fun to share the evening with our nominated screenwriter John Gatins.”

Alan Arkin, supporting actor in ‘Argo’

“I am, of course, very excited about the nomination this morning. Ben Affleck is an amazing director, and I am so happy that ‘Argo’ was recognized in seven categories!”

Jacki Weaver, supporting actress in ‘Silver Linings Playbook’

“I arrived here from Australia just yesterday and this was the last thing I expected. I turned on TV this morning – I couldn’t sleep from being jet-lagged – and couldn’t believe it and said something very unprintable to myself! I think the film is very identifiable even if you don’t have those exact problems. We know people, we are related people as neighbors who have them. There are issues we can all identify with — broken hearts, mental illness, sports as religion. I was recently interviewed by a British journalist, and he wanted to talk about the mental illness in the movie and. I wondered to him, ‘This film is very American. Do you think Brits and Australians are going to get it?’ He said, ‘Oh my God, yes. The themes are universal.’ I’m so proud of this movie.”

 Emmanuelle Riva -leading actress in Amour

“I am truly happy, touched, and honored to receive, today in New York, a nomination for the role of Anne in Amour by Michael Haneke. For me, it is an immense gift, at this stage of my life, to be chosen by my sisters and brothers, for what I do as an actress. I never thought, while working throughout the years in Europe and France, that one day, i would cross the Atlantic Ocean, come to the United States, and be nominated. It is quite surreal for me. Shooting Amour with Michael Haneke was a complete joy for me, as I felt an absolute trust in him and we were in complete synch. Michael is the very music of his own film.” –

Best Supporting Actress, Helen Hunt

“I was deeply deeply asleep when the news came in this morning and the dog was the first one to get celebratory love from me and my boyfriend! I’m really really happy and feel this is a good sign that people like the spirit this character embodies. This film is definitely counter-programming to a lot of the pain and harshness in the world. It’s too bad that John [Hawkes] wasn’t recognized, but that doesn’t take away from the brilliance of his performance one bit.”

Best Supporting Actor, Robert De Niro

“I am very pleased that the Academy has chosen to honor the many individuals who were a part of ‘Silver Linings Playbook.'” –

Best Actress, Naomi Watts

“This was a complete surprise. For the other announcements this season I was in NYC, no problem… I had a proper full night of sleep. There’s something about this one, being in L.A., that creates a lot of angst! I had interruptions of sleep all night because of the kids, as if I wasn’t restless enough, and each time I woke up I kept thinking, “It’s not going to happen.’ BAFTA didn’t give us love this week, and I thought they were making the Oscar announcements at 5 a.m. so at ten after, I thought, ‘They would have called by now right?’ But my publicist texted and said, ‘They haven’t made the announcements yet!’ I was super lucky too that my name was mentioned first. Usually I’m at the end of lists. Overall, it’s very thrilling, especially in a year with so many incredible performances.”

Best Supporting Actress, Anne Hathaway
“It’s a wonderful morning. I’m still jet-lagged on Europe time because I spent the holidays there, so I’ve been up for a few hours already unsuccessfully trying to fall back asleep. It’s such an honor to be a part of a piece of work that has spread so much love throughout the world. I worked with a fearless cast and was so inspired by them every day. I sent Hugh [Jackman] an email. It’s also a bittersweet morning for all of us because [Tom Hooper]’s our captain, and there’s no way I’m on the phone with you right now without his influence in my life. He’s really happy for us, which is a great feeling.” —

Best Actress, Jennifer Lawrence
“I thought I would wake up, but I didn’t. My parents spent the night at my house, and they came in and kissed me on the forehead and told me about all the nominations for Silver Linings.”

Tim Burton – Best Animated Feature, ‘Frankenweenie’
“Frankenweenie is a very personal film for me. The idea of telling a feature length version was in the back of my mind for many years. Stop Motion was the perfect medium for this project, and one I’ve always loved for its expressiveness and dimensionality. I’ve worked with so many incredible artists: animators, cast members, set builders, and puppet makers, all who have helped bring this film to life one frame at a time. I’m so honored that the Academy has recognized this film as one of its nominees.”

Best Director, Michael Haneke
“I am very happy and gratified by the Oscar nominations that “Amour” has received today, and that the voting members of the Academy have taken the film so strongly to their hearts. It is fulfilling to discover that a film has found the audience and critical acclaim that “Amour” has garnered. I have been very fortunate on both those fronts, but it is especially rewarding to discover that a film has found favor among one’s industry peers who know, in particular, the effort that goes into getting a film – any film – made. I am also especially happy for all the people who made “Amour” with me. It is a joyous occasion for us all. Many thanks.” –

Best Director, Ang Lee

“I am deeply honored and frankly a little overwhelmed by all of the nominations that ‘Life of Pi’ has received this morning. So many talented people gave everything they had to this film, both in front of and behind the camera, and to see all of them receive this kind of recognition is something I am incredibly grateful for.”

Best Director, David O. Russell
“I’m beyond grateful, since I didn’t know what to expect. I’m especially over the moon for my actors. The fact that Bob (Robert De Niro) and Jacki Weaver were nominated is amazing.”

Best Cinematography, -Seamus McGarvey for “Anna Karenina”

“The director of the film I’m currently working on just texted me. We had a $100 bet that I wouldn’t get nominated, but he texted me that he’s $100 richer! I’m over the moon!”

0
1852
akramil iubesc pe…
diverse
12 years ago

il iubesc pe…

am mai scris despre asta. il iubesc pe Akram Khan. e unul dintre oamenii aceia atit de sinceri cu meseria lor, incit atunci cind o practica devin mai frumosi, le iese prin chip si trup bucuria.

am avut privilegiul sa-l vad si fata in fata si sa ascult o poveste suprarealista din viata lui si stiu ca, desi e foarte simpatic si in viata de dinafara scenei, nu e la fel de luminos, frumos, spectaculos, uluitor.

 

am revazut asta azi de dimineata, din intimplare – youtube imi sugereaza zilnic tot felul de lucruri inspirindu-se din vizionarile mele anterioare (ieri imi propunea Ombladon 🙂 ), si m-am gindit ca – daca vreti un moment de relaxare – ati putea sa va uitat la acest film de 5 minute. e din Desh, spectacolul pe care l-am vazut la Roma in care vorbeste despre relatia cu tatal lui.

duminica, Adi Telespan a fost la filmarile din Londra de la Desert dancer primul film in care Akrah Khan face coregrafia si-a facut un reportaj pe care-l cititi aici.

0
1945
mama, Madame farnell 1Mama mea, mandria mea
diverse
12 years ago

Mama mea, mandria mea

text de Noemi Revnic

Am mai scris despre mama mea cea talentata aici, dar de aceasta data am un motiv foarte intemeiat pentru un bis la scena deschisa.

Mama mea, alias Georgeta Pavel va juca intr-o piesa de teatru cu actori de la prestigioasa companie israeliana Hakameri, printre care se afla si actrita de origine romana Trixi Abramovici.

Iata si firul evenimentelor: Mama joaca  intr-o companie de teatru de amatori inca de acum 15 ani. De-a lungul timpului a avut roluri in piesele montate de regizorul Moshe Kalif – “Tartuffe” a lui Moliere, “ Cei ce-si fac bagajele”,  a unuia dintre cei mai mari dramaturgi israelieni, Hanoch Levin, iar in prezent joaca intr-o noua piesa, “Casa Bernard de Alba” a dramaturgului spaniol Federico Garcia Lorca. Piesa are multe reprezentatii si s-a bucurat de un succes fantastic.

Iar regizorul care lucreaza cu echipa a selectat-o pe mama ca sa joace intr-o piesa cu actori profesionisti, ce va avea premiera in luna mai si apoi se va juca in turneu in toata tara. Este vorba despre o piesa grea, a unui dramaturg evreu argentinian, “Vaduvele”, ce trateaza un subiect apasator din istoria Argentinei, jumatatea anilor ’70, cand peste 30,000 de copii, femei si barbati au disparut fara urma, torturati si ucisi de guvernul dictatorial din acea perioada. Tocmai am vazut un film greu din 2003 pe aceasta tema, “Imagining Argentina”, cu Emma Thompson si Antonio Banderas in rolurile principale.

Piesa “Almanot” este o drama a carei actiune se petrece intr-un oras din al carui rau incep sa iasa la iveala cadavrele celor disparuti.

Inainte sa joace teatru in Israel, mama a mai jucat teatru, alaturi de elevii sai (de fiecare data, ca ei sa nu aiba trac, isi alegea cate un personaj, de cele mai multe ori negativ si aparea in toate piesele montate la Casa Pionierilor din Campina). Imi amintesc de o vara (eram prin clasa a 7-a), cand a interpretat rolul unei vulpi sirete. La un moment dat a cazut pe scari si si-a rupt ambele picioare. A improvizat pentru a doua reprezentatie si a jucat asa, cu dureri crunte, sprijinindu-se intr-un bat de steag (invocand ca este vulpea prinsa de nea Ion) iar seara am dus-o la spital si au ghipsat-o.

Sa nu va mai spun ca in toamna lui ’89, la numai doua luni dupa ce am emigrat in Israel, cand s-a filmat la Akko o mare parte din filmul “Nu fara fiica mea” cu Sally Fields, mama a facut figuratie.

Abia astept sa vad premiera din luna mai a noii piese in care va juca mama. Am in poseta un port bonheur cumparat de mama in toamna trecuta, o mini carte din seria “O carte in dar”: “Fiica mea, mandria mea”. Iar eu pot spune la randul meu: “Mama mea, mandria mea”.

Mama mea care, la pensie deja de cateva luni, continua sa predea (pro bono) balet si dans modern, sa participe la concursuri cu elevii si sa ia premii nationale si internationale. Mama mea care calatoreste si este la curent cu cele mai noi filme. Mama mea care organizeaza toate petrecerile cu prietenii din gasca. Si mi-as dori sa arat la fel de bine ca ea si sa fiu la fel de cool si de energica la varsta de 66 de ani.

Mama mea cea speciala.

 

*

Noemi Revnic este specialist in comunicare, colaborator Harper’s Bazaar Romania. O puteti citi si pe blogul ei, Placerile lui Noe.

1
2355
Happy(ne) facem un cadou?
oameni din "aluatul bun"
12 years ago

(ne) facem un cadou?

astazi de dimineata am citit o poveste frumoasa la fifi pe blog.

Maria Coman, da, doamna simpatica pe care o vedeti prezentind stirile, se pregateste de aniversarea a 35 de ani. si-a scris pe blogul ei ce cadouri isi doreste sa primeasca.

in primul moment m-am incruntat, gindindu-ma ca va fi pe prima pagina a tabloidelor cu lucrurile pe care si le doreste si ca multa lume o va ataca pentru ce a scris. apoi am mers pe blogul ei si-am aflat ce-si doreste.

cadoul costa fix 99 de lei si povestea lui e aici

e o poveste despre fapte bune si despre oameni buni. e despre sa faci bine altora ca sa te bucuri tu de bucuria lor. e despre a ajuta sa functioneze un sistem care altfel aduce prejudicii multora. e, de fapt, despre a te ajuta pe tine.
nu conteaza daca o cunoasteti pe Maria ( nici eu n-am intilnit-o niciodata), dar cu atit mai frumos e sa intrati in jocul ei si sa-i faceti un cadou. sa va faceti un cadou.

La multi ani Maria. sa ai parte de tot ce iubesti.

P.S. contul meu paypal nu stie cu 99 Ron, asa ca am facut pe limba lui cadoul.

3
2937
candelan-am…
diverse
12 years ago

n-am…

n-am chef de scris, desi am deadline si sunt in intirziere.

n-am nicio idee desteapta si am lenevit toata ziua, in loc sa gasesc solutii la ceea ce scriu ca sa inaintez.

scuza a fost ca vin dupa o zi in care am scris 14 ore fara pauza si ca mai trebuie si creierasul sa se odihneasca. nu cred ca e adevarat si voi sta cuminte la masa de scris pina voi scrie ce trebuie:)

dar precum copiii pedepsiti, in loc sa fac ce trebuie m-am apucat de manufacturat

am facut o candela din coaja unei mandarine

2
1723
romania-tv-logo-300x138din nou despre rTV, dintr-o alta perspectiva
diverse
12 years ago

din nou despre rTV, dintr-o alta perspectiva

ma suna o prietena profesoara la universitate. voia sa ma invite la un curs sa dezbatem cu studentii probleme de etica.
ajungem inevitabil la boritura RTv si ce-au facut in ultimele zile.

– da te rog pe rtv, imi spune prietena mea, profesoara.

– nu ma mai uit, mi-am promis.

– da, un minut pe rtv. citeva secunde macar.

deschid televizorul, ajung la boritura.

– asa, bat cimpii niste domni, ii spun.

– cine sunt domnii?

– mircea diaconu si madalin voicu.

– si ei au protestat pentru ceea ce s-a intimplat. cind vor refuza sa se mai duca la acel post de televiziune, abia atunci se va face un pas catre schimbare, pina atunci e demagogie. in ultimele zile au fost printre invitati o multime de alti oameni care se pretind intelectuali fini.

***

asa mi-am dat seama ca publicul e mai greu sa-l educi, dar sunt multe alte cai prin care poti sa nu mai sustii un post despre care spui ca incalca grav orice regula de bun simt, ca de jurnalism nu mai e de multa vreme vorba.

inca mai sper ca oamenii de bun simt din tara asta se vor aduna si ii vor penaliza intr-o forma pe cretinii de la boritura RTV. un prim pas ar fi sa nu se mai duca la emisiunile lor.

pina atunci, cei ca madalin voicu sau mircea diaconu imi par niste cabotini tristi.

5
2724
OnteachingJournalism1curs creative writing
diverse
12 years ago

curs creative writing

oricit de talentat te crezi, n-ai sa poti sa scrii daca nu inveti sa stapinesti structuri narative.

oricit de netalentat te simti, ai sa poti sa scrii daca stapinesti structuri narative.

si daca vrei sa scrii – pentru ca simti ca ai ceva de spus, pentru ca povestea ta simti ca tu ai spune-o cel mai bine – ti-ar fi mai usor sa inveti de la altii care au trecut prin asta.

si daca scrii deja – pentru ca esti jurnalist, scriitor, scenarist – ti-ar fi mai bine daca ti-ai reimprospata mintea si energia reinvatind de la altii care au trecut prin asta.

asociatia ControlN lanseaza cursuri de creative writing cu scriitorul Cristian Teodorescu intre 22 ian -23 martie. am facut cursuri de scenaristica la ControlN si stiu cit de serioase sunt fetele de acolo, cit de mult m-a ajutat sa invat sa controlez tensiunea intr-un text ceea ce am invatat de la ele.

va recomand cursul acesta din inima. mai aveti timp o saptamina sa va inscrieti

iata un interviu cu domn profesor Cristian Teodorescu despre cum te poate schimba un asemenea curs

Interviu cu scriitorul Cristian Teodorescu from Control N on Vimeo.

2
2385
22092_001_0664.tif22092_001_0680.tif22092_001_0710.tif22092_001_0745.tif22092_001_0746.tif22092_001_0771.tif22092_001_0813.tif22092_001_1554.tif22092_001_2286.tif22092_001_2303.tif22092_001_2464.tif22092_001_2471.tifla ce ati rivnit din Dallas?
filme simpa
12 years ago

la ce ati rivnit din Dallas?

de fiecare data cind vad la tv promo-ul noii serii Dallas (incepe simbata asta si imi imaginez ca va fi o isterie nationala. abia astept sa vad audientele), imi aduc aminte de copilarie.

eu n-am fost fana a serialului, aveam alte preocupari la virsta aceea, dar tot am citeva amintiri.
una e un cadru cu paharul cu care bea whiskey Sue Ellen (ma rog cred ca apareau des cadre cu paharele ei, dar asta e ce imi amintesc eu);

la mine la alexandria erau pahare drepte cu care se bea apa si vin si orice. in film erau pahare cum eu nu mai vazusem.

de dimineata mi-am dat seama ca am un set de pahare asemanator cu ala si-am inceput sa rid pentru ca acum doua zile cind am vorbit cu un prieten despre ce isterie va fi cu filmul asta odata inceputa difuzarea noii serii, am spus repede ca nu m-a marcat in niciun fel, pentru ca nu ma uitam la el.

mi-am revizuit parerea intre timp.

asa ca vin si va intreb pentru ca mi se pare foarte simpatica ideea: ce va aduceti aminte din Dallas ca semn de viata rafinata la care nu aveati acces pe vremea aceea?

pentru ca orice s-ar spune, la vremea difuzarii primei serii Dallas, ceea ce vedeau romanii de rind, aia care nu aveau pedigree, pe ecran erau semne de rafinament si prosperitate…

6
3524
drake-rihanna-take-care-music-video-1imi place
muzici simpa
12 years ago

imi place

cultura mea in domeniu e spre minus, nu la zero. in plus nu-mi place rihanna, nici ca femeie, nici ca muzician.

dar imi place cintecul asta. mult. l-am descoperit astazi (da, stiu e vechi) si in ultimele 6 ore am scris insotita de el

romania-tv-logo-300x138mi-as dori sa aud/citesc scuze de la Romania TV
diverse
12 years ago

mi-as dori sa aud/citesc scuze de la Romania TV

eu sunt printre jurnalistii idioti din romania care mai cred in etica.
cred ca informatia, stirea, e cel mai valoros lucru pe care-l avem in meseria noastra.
si ca trebuie sa-i acordam respectul cuvenit.

am scris de multe ori despre asta, iar cei cu care am lucrat – fie am scris pentru ei (ca angajat), fie am scris despre ei (ca jurnalist) – stiu acest lucru.

azi mi s-a zbirlit parul in cap si nu inteleg de ce oamenii sunt atit de prosti si nu vad evidentele, de ce accepta sa fie mintiti in fata de niste cretini care isi spun jurnalisti. sa va explic.

***

simbata seara, televiziunea romania tv (pe care cu tot respectul care mi-a mai ramas, am numit-o si voi continua sa o numesc boritura), a dat o stire despre depunerea la judecatoria sectorului 1 a unei cereri de stabilire a paternitatii a unui domn care sustine ca e fiul lui Sergiu Nicolaescu.

stirea era exclusiva, desigur, jurnalistii din studio erau in posesia cererii (o aveau fizic, printata pe hirtie) cu toate datele celui care cerea stabilirea paternitatii. adica nume, prenume, cnp, adresa.

duduia paula rusu impreuna cu un alt cetatean au citit din cererea despre care spuneau ca a fost inregistrata la judecatorie. au anuntat ca au un document senzational cu 65 de minute inainte de a-l prezenta, apoi plini de mindrie jurnalistica l-au facut public.

in cele 65 de minute de la anunt si pina la a face publica informatia ar fi putut verifica la judecatorie, la politie, pe internet, toate datele din cerere. n-au facut-o.

astazi au anuntat, plini de aceeasi mindrie jurnalistica, tot ei, ca identitatea cetateanului respectiv era falsa.
le-a luat 30 si ceva de ore ca sa descopere ceva ce puteau rezolva cu un simplu search pe google (adresa mentionata era, de fapt, a unui hotel). in plus respectiva cerere a primit numar de inregistrare abia luni, deci la momentul la care ei o aveau nu era inregistrata oficial cum sustineau.

au dat, deci, o stire falsa.

si sunt senini si ii intreaba pe telespectatorii prea stupizi ca sa protesteze: cine a instrumentat asta?

***

o institutie cu respect pentru informatie acum si-ar fi cerut scuze. am dat o stire falsa, ne cerem scuze ca nu am verificat. am penalizat jurnalistii care au facut asta, i-am dat afara.

ca telespectator as vrea sa aud/citesc scuze de la Romania TV pentru ceea ce au facut.

ca jurnalist, as vrea sa nu mai existe televiziunea asta si-as vrea ca televiziunile concurente si ziarele sa explice clar care trebuie sa fie pasii intr-o asemenea situatie. ca sa inteleaga toti idiotii ce s-a intimplat de fapt si cum s-a facut smecheria pentru audienta.

ca om imi doresc sa nu-i intilnesc prea curind pe cei care lucreaza acolo si pe care-i cunosc personal, imi va fi rusine de rusinea lor.

***

mi-e evident ca exista o plaja – mare, dupa cum am vazut in audiente – de cretini care nu inteleg nimic din ce se prezinta la televizor si daca e cu morti, preoti si scandal e minunat: cascam gura.

mi-e la fel de clar ca, pentru ca patronul lor e parlamentar USL, n-o sa pateasca nimic din partea CNA-ului.

si stiu ca daca nu luam atitudine vor persevera – oare ati baut sampanie ca ati fost pe locul 1 in audiente simbata????? -, iar perseverind vor hrani si mai multi stupizi care o sa iasa in strada la urmatoarea inmormintare sau nunta sau botez ca sa injure si sa scuipe ca animalele.

P.S. pentru ca n-am vazut in direct stirea cu cererea paternitatii, am cerut inregistrarea de la o agentie de monitorizare. adica, am verificat, m-am documentat inainte de a scrie.

7
4880
ak4reportaj: Aplaudac la Akram Kahn
filme simpareportaj & story
12 years ago

reportaj: Aplaudac la Akram Kahn

text de Adrian Telespan

Acum cateva zile, Cristina (Bazavan adica) mi-a trimis un link din care am inteles ca unii, care fac un film coregrafiat de Akram Khan, au nevoie de voluntari pentru o filmare duminica, 6 ianuarie. Tot ea, Cristina, mi-a impus sa ma duc (pentru conservatori, eu si C.B. avem o relatie care nu presupune rugaminti). Avand in vedere ca mi-a fost sefa vreo doi ani, am cam ramas cu reflexul de executant si m-am dus! Nu. Mint. Nu m-am dus de asta. M-am dus pentru ca este o persoana influenta si, mai devreme sau mai tarziu, sigur voi avea nevoie de ajutorul ei si mi-am propus sa-mi incep doleanta viitoare cu urmatoarele vorbe: “Mai tii minte cand m-am dus 80 de kilometri prin ploaie ca sa aplaud gratis pentru tine?”.*

Inainte de a trece la subiect am o mica atentionare destinata celor care au deschis postul pentru impresii hipstero-artistico-contemporane. Nu ma pricep conceptual la niciun fel de arta, asa ca va imbratisez cu drag.

Filmul despre care vorbeam mai sus se numeste “Desert Dancer” si este bazat pe povestea reala a lui Afshin Ghaffarian, un cunoscut dansator/coregraf de origine iraniana care si-a riscat viata pentru a putea dansa. In Iran dansul este interzis. Secventa in care am figurat eu are ca subiect fix momentul in care Ghaffarian, in timpul unui turneu de teatru in Franta, in mijlocul piesei, a inceput sa danseze si a spus, mai mult sau mai putin exact: “Numele meu este Afshin Ghaffarian. Sunt dansator. Vreau sa dansez! Libertate in Iran!”. Asta se intampla prin 2009.

“Desert Dancer” este regizat de Richard Raymond care, conform imdb, este la primul lungmetraj, iar protagonistii sunt Freida Pinto (Slumdog Millionaire), Reece Ritchie (Lovely Bones) si Tom Cullen (Weekend). Toate secventele de dans din film au fost coordonate de Akram Khan care a si repetat cu actorii timp de 14 saptamani.

Cum a fost ziua filmarii. M-am trezit. Recunosc, nu foarte devreme. Fiind duminica transportul in comun din Londra e mai lenes, iar echipa de filmare a tinut cont de asta si a chemat voluntarii in jurul orei 11.00. Am luat doua autobuze si doua trenuri din zona 2 pana in zona… 2 si am ajuns. Filmarea avea loc in teatrul unei scoli in curtea careia, pe o ploaie marunta, ceata si nor cat cuprinde, vreo 30 de copii jucau cricket in pantaloni scurti.

La intrare, o doamna m-a intrebat: “Are you here to be crowd?”. I-am raspuns ca da si m-a dus intr-o sala in care multimea deja ajunsese. Dupa vreo jumatate de ora identificasem trei categorii de oameni: hipsteri, asistati sociali (era si un pranz inclus in toata treaba asta, se justifica usor prezenta lor) si ceilalti.

Mai fac o paranteza. In mailul trimis de productia filmului, voluntarii erau rugati sa vina imbracati french chic. Ulterior, am aflat ca ma inselasem complet in privinta asistatilor sociali. Erau, de fapt, figuratia platita. Dar jur ca nu erau french chic imbracati. Mai degraba Ramnicu Valcea 1994. Probabil, costumierii fiind britanici, si-au zis: “Hai mah sa le dam o palma francezilor astora care pretind ca au inventat moda. In your face!”

In privinta hipserilor nu m-am inselat, insa! Discutii superbe ca la Bucuresti… “Tocmai m-am intors de la Berlin. Acolo nimeni nu spune La Multi Ani de Revelion. Nici eu nu ma mai obosesc sa spun acum. E redundant!” Pfoa! Mi-am pus castile. In fata mea, la masa, s-a asezat un baiat, hipster cu tot sufletul. A mancat un biscuit mic, din ala uscat gen de ovaz, iar apoi s-a lins pe degete 10 minute, cum fac eu cand mananc ostropel cu mana. Cred ca voia sa fie senzual sau, cine stie, chiar i s-o fi prelins biscuitul pe degete. Ulterior, am aflat ca mama lui se va casatori la vara. Am stat in sala de asteptare aproape trei ore, timp in care am si mancat, am baut, am fumat si am facut record dupa record la Chicken Invader. Nu pot sa ma plang ca m-am plictisit. Din 10 in 10 minute venea cate un membru al echipei de filmare sa ne multumeasca pentru rabdare.

Pe la ora 14.00 am fost condusi spre sala de teatru. Ni s-a spus ca putem sa ne asezam unde vrem noi, dar sa tinem minte locul. Pe scena, printre vreo 15 oameni de la productie, lumini, camera etc., Akram Khan si Reece Ritchie repetau impreuna. Nu ma omor dupa dansul contemporan, dar Khan chiar se misca bine, natural, cu lejeritate si, chiar si pentru un ochi necunoscator, diferenta intre miscarile lui si ale lui Ritchie era evidenta. Khan radea mai mereu, glumea, mai punea cate o piedica mica, facea cate o modificare in miscari. Si asta mi-a placut cel mai tare la el. Nu facea modificari dramatice. Se uita la actorul care dansa si vedea cum putea sa-l faca pe acesta sa arate si mai bine atunci cand danseaza. Genunchiul indoit cu un grad mai putin, degetul tinut altfel, umarul drept dat puuuutin mai in spate. Si ce era si mai misto era faptul ca toate aceste ajustari le spunea ca si cum ar fi fost sugestii, nu corecturi. Nu am putut auzi prea mult din ce vorbeau pentru ca in sala era galagie, iar pe scena se vorbea destul de incet. Si ce mi-a mai placut la el e faptul ca arata impecabil. La 38 de ani nu ii dai mai mult de 28. Cam asta a facut Akram Khan in toate cele trei ore si jumatate cat a durat filmarea. De fapt, in total, nu cred ca s-au tras mai mult de 7 minute de pelicula. Repetau foarte mult inainte, iar cand piciorul era unde trebuia, pumnul cadea unde trebuia, mana se ridica cu forta cu care trebuia sa se ridice, filmau. De doua ori au tras doua duble. O data cand s-a impiedicat actorul de cortina si a doua oara pentru ca publicul avusese o reactie usor exagerata. Si toti erau foarte calmi. Era genul de echipa de ardeleni pe Xanax comparativ cu ce traiam eu in Buftea.

La scurt timp dupa ce am intrat in sala de teatru a aparut si regizorul care s-a uitat in sala si a zis cu o mutra acra: “Baietii de la balcon, va rog eu… Scaunele alea se pot misca, dati-va mai in spate si mai aproape de balustrada si mai repede ca nu stam dupa voi!”. Mi-am zis: “Frate ce nesimtit, dupa ce ca au au venit gratis!”, mai ales ca baietii de la balcon erau doua doamne foarte dragute, aranjate si cochete si un domn in varsta cu o fata de om bun. Oamenii s-au ridicat, si-au tras scaunele s-au reasezat si n-au zis nimic. Zambeau, asa, a relaxare. Apoi regizorul a continuat: “Doamna blonda, mai aproape, nu vreti sa fiti in rand cu ceilalti, nu vedeti ca nu e simetrie??”. Imi venea sa-l pocnesc, norocul lui ca a mai zis ceva: “Doamnelor si domnilor, ei sunt mama, tata si matusa! Ii iubesc si-au venit sa imi umple sala. N-as putea sa vorbesc asa unor straini!”.

Ce mi-a placut mie cel mai mult si cel mai mult la ziua asta?:)) Mie imi place sa aplaud. Cand merg la spectacole, aplaud. Ca mi-a placut, ca nu mi-a placut, eu aplaud ca prostu’. Mai ales dupa un spectacol prost, mi se pare singurul moment emotionant. Jumatate din filmarea asta a insemnat aplauze. Asta mi-a placut cel mai tare!

*Pentru cititorii fara umor, am mers la filmare pentru ca m-a rugat Cristina si suntem prieteni.

***
Adrian Telespan este jurnalist freelancer, a fost producator de televiziune si locuieste la Londra.

5
5943
mihai malaimare jrMihai Malaimare Jr la un virf de pantof de Oscar
filme simpa
12 years ago

Mihai Malaimare Jr la un virf de pantof de Oscar

S-au dat premiile criticii americane de film (The National Society of Film Critics) si intre toate numele acelea mari – Haneke la regizor si cel mai bun film, Daniel Day Lewis,Matthew McConaughey, Amy Adams si Emmanuelle Riva la actori, la imagine e un roman cistigator Mihai Malaimare Jr pentru The Master.

asta e primul motiv de mindrie, dar daca te uiti mai atent la premii si la numarul de voturi din dreptul fiecarui nominalizat, indiferent de categorie, vezi ca Mihai Malaimare Jr a avut cele mai multe – 60, il urmeaza Daniel Day Lewis cu 59.

dragi colegi jurnalisti, cred ca trebuie sa incepeti sa pregatiti profile inteligente despre Mihai Malaimare Jr pentru ca pe 10 ianuarie el va fi nominalizat la Oscar, iar in februarie va cistiga statueta.

de mic ii placeau aparatele de fotografiat. iata dovada:)

cum am ajuns in posesia acestei fotografii puteti citi aici si v-as ruga sa o faceti pentru ca vorbeste simplu si emotionant de dragostea tatalui lui, dl Mihai Malaimare, pentru juniorul sau.

9
4693
romania-tv-logo-300x138jurnalism, mitocanie, mizerie
diverse
12 years ago

jurnalism, mitocanie, mizerie

cred ca Romania TV este cel mai mizerabil post de televiziune. e mizerabil in continut, cum e mizerabil si pentru ca nu-si asuma continutul pe care-l produce.

sa ma explic.

ieri pe la 18.30 in studioul STIRILOR de la Romania tv erau Paula Rusu si doua reporterite. Anuntau ca au imagini exclusive cu “sicriul lui Sergiu Nicolaescu” si sa se pregateasca telespectatorii pentru o mare dezvaluire.

dau imaginile. spun ca sunt facute de un amator si trimise pe adresa redactiei (altfel un filmulet facut cu telefonul probabil de cineva care s-a dus sa-i aduca un omagiu regizorului si pe care ei l-au platit/rugat sa filmeze pe ascuns) si incep o dezbatere despre… cum de a indraznit sotia regizorului sa nu-i lase pe reporteri sa intre in locul unde era depus sicriul.

una dintre reporterite spune “uite e important sa vedem, sicriul e inchis, se coboara niste scari”

cealalta “sotia si-a dorit sa nu fie imagini de acolo, a interzis televiziunilor sa nu dea imagini de la inmormintare, dar nu era mai bine sa le interzica si oamenilor sa mai vina?!”

apoi, citind o femeie anonima, spun ca sotia regizorului nu pare afectata si nici n-a plins. si mentioneaza tendentios ca-i despart aproape 50 de ani. (de fapt, de fiecare data cind au mentionat-o pe sotia regizorului au fost tendentiosi – au numit-o inclusiv “femeia care vrea sa arda corpul regizorului” de parca e o straina pe care a apucat-o peste noapte gindul incinerarii)

am inchis televizorul in timp ce-mi doream ca aceste trei femei sa pateasca lucruri rele. cele mai rele. sa simta pe pielea lor nesimtirea si mitocania pe care o afiseaza imaginindu-si ca fac jurnalism, ca respecta interesul publicului.

am inteles ca, mai tirziu, colegii celor 3 au perseverat si-au adus documente false, dindu-le drept oficiale, legate de cererea de paternitate a unui posibil copil, apoi au aparut in discutie 5 copii ai regizorului, au cerut oprirea incinerarii si au vorbit din nou mitocanesc la adresa sotiei. au tinut-o asa pina la 12 noaptea.

iar ziarele au preluat stirea, la fel si televiziunile concurente (cit de pervertiti suntem????!!!)

***
ginditi-va o clipa, faceti abstractie de controversele din spatele muncii si vietii lui Sergiu Nicolaescu si ginditi-va la sotia lui: 17 ani a fost de o discretie impecabila, desi ar fi putut participa alaturi de sotul ei – dupa cum se vede si acum, foarte iubit de multi -la evenimente publice, ar fi putut iesi in presa si si-ar fi putut cistiga notorietate.

femeia aceasta a fost discreta si a ramas, cu bun simt, departe de orice activitate publica. si-a facut asta 17!!! ani, semn ca asa este aluatul din care e facuta (a devenit iubita lui Sergiu Nicolaescu cind avea 18 ani, ar fi putut fi usor tentata de notorietate/celebritate, dar n-a fost).

si-acum, niste mitocani care cred ca sunt jurnalisti pentru ca le-a pus cineva un microfon in mina, emit la o televiziune de stiri ipoteze nedemne nici de gunoiul televiziunilor OTV. si se amesteca in deciziile unei familii justificind ca e de interes national.

***

ce te mina in lupta pe tine, prezentatorule de stiri/ reporterule de la Romania TV?

dimineata cind te uiti in oglinda te simti bine? zici ca esti inteligent (a), ca esti profesionist si te bucuri de audienta pe care ai facut-o? (e minuscula!!!!)

pe unii dintre oamenii de acolo ii cunosc, stiu ca – in viata lor nepublica – au bun simt. nu-mi imaginez ca nu inteleg ca ceea ce spun pe sticla e echivalentul unei vome.

nu inteleg insa de ce fac asta, de ce n-au demnitatea sa spuna “NU” si sa nu intre in emisie daca exista alti oameni (producatori/manageri etc) care le cer aceasta directie redactionala.

cit de mare sa fie disperarea de a face bani ca sa accepti sa faci asa mizerii la televizor?

nu mai bine mergeti sa spalati vase intr-o bucatarie si traiti impacati cu voi?!

***
stiu ca in contextul modificarii legii de functionare a CNA-ului e aproape imposibil ca Romania TV sa fie penalizata, dar sper din tot sufletul ca televiziunea va muri pentru ca publicitarii nu vor dori sa-si puna reclamele intr-o asemenea boritura.

apadaca beau apa, pierd kg!
diverse
12 years ago

daca beau apa, pierd kg!

astazi am descoperit ceva f f f tare. “daca beau apa, pierd in kg.”

ma rog, e valabil in cazul meu, nu stiu daca si in cazul altora. eu am ceea ce se cheama “retentie de apa”. sa va explic.

***

dupa Craciun eram toata o suparare: am mincat mult si cum ma ingrasasem inainte de sarbatori, nu prea se vedea lumina unei siluete filiforme la capatul tunelului. urma un sir de vizite la prieteni, echivalent cu asezat la masa si, ca sa pregatesc terenul pentru toate refuzurile pe care le voi spune in vizite, am pus un status pe facebook

ieri un spiridus al lui Mos Craciun, Eliza Crihana, mi-a trimis un mail prin care m-a anuntat ca prietena lui Mos Craciun cind e vorba de tratamente corporale, doamna Lili Ticu – cea care a facut educatie in Romania in materie de slabit inteligent – ma invita la Silhouette sa vada ce probleme am.

astazi am fost la centrul de slabit si infrumusetare Silhouette de la Unirii. o domnisoara medic (a terminat medicina generala, am intrebat-o:) ) mi-a facut o serie de masuratori si analize (am tensiunea aproape ca de pilot:) ) si-a rezultat ca am retentie de apa – adica retin apa in tesuturi.

stiu, i-am spus eu pentru ca mai fusesem diagnosticata in directia asta.

beti apa?

be..au, am rostit mai rarut.

nu prea beti, de asta aveti retentie de apa.

si mi-a explicat apoi ca organismul isi face depozite de apa pentru ca stie ca nu primeste de la mine, bulversindu-mi cunostintele pentru ca in mintea mea era ca daca beau apa o sa retin si mai multa si-o sa ma fac pufoasa.

a rezultat ca daca beau apa constant pot sa rezolv doua dintre kg in plus care sunt depozite de apa in organismul meu.
mai am doua kg de dat jos, cu tratamente de remodelare si hidratare.

de saptamina viitoare sunt la Silhouette.

***

intimplarea aceasta e un exemplu bun pentru a demonstra ca e f bine sa vorbesti cu un medic inainte de a te apuca de slabit. ceea ce va rog foarte mult sa faceti inaintea oricarei diete.

puteti incerca Silhouette care au rezultatele acelea spectaculoase cu 7 kg in 2 saptamini, sau puteti incerca altceva cu un nutritionist. dar nu faceti lucruri de capul vostru. si nici nu va incredeti in nutritionistii care va recomanda ce sa mincati inainte de a va face analize.

5
3933
personal
12 years ago

the power of vulnerability – cum am plins o jumatate de ora

azi a fost o zi grea.

de dimineata, ingretzosata de parerile despre Sergiu Nicolaescu de la TV am scris asta, cu bunele si relele pe care le cunosc si le cred/simt despre regizor.

in urmatoarea jumatate de zi am sters zeci de mesaje de pe blog sau din private pe facebook care vorbeau despre organe sexuale ale rudelor mele pina la neamuri pe care probabil ca nu le-am intilnit niciodata. le-am lasat pe cele care se indoiau de inteligenta mea, asta e discutabila si la aprecierea propriilor repere.

in timpul asta m-am gindit ca daca pentru o parere m-am lovit de o asemenea reactie, eu – un cetatean cinefil cu un loc minuscul pe internet -, oare cum rezista cei care se opun unor decizii importante in lume, care iau atitudine pentru lucruri de care e nevoie de un curaj imens ca sa le rostesti in public?

s-ar putea sa nu stiu niciodata.

cert e ca intimplarea mi-a zdruncinat putin increderea si, mai spre dupa amiaza, cind faceam reporting pentru un subiect la care lucrez, mi-am pus serios problema daca sa merg mai departe cu cercetarea, daca nu e prea mult ce vreau sa aflu, desi nu am si nu voi avea niciodata intentii tabloide. si cred in eleganta (de)scrierii indiferent cine ar fi personajul.

si-apoi, nu stiu cum, mi-am adus aminte ca am primit de la Cristina Colotelo citeva inregistrari despre o doamna care crede in acelasi lucru ca si mine: nu exista om perfect, exista nuante de gri mai luminoase sau mai inchise din care ne iese chipul.

si-am vazut asta.

dupa vizionare am plins o jumatate de ora, cit pentru toate injuraturile pe care le-am incasat astazi.

Maybe stories are just data with a soul. Brené Brown

2085
daniela nanefrumusete, timp si prejudecati
culturale
12 years ago

frumusete, timp si prejudecati

de cind eram mica am crezut ca oamenii frumosi simt lumea altfel. la fel ca si oamenii cu ochii verzi sau albastri care , eram sigura – si am gasit mai tirziu cercetari care demonstreaza asta – vad culorile, deci si lumea, altfel.

 

cred ca, de obicei, oamenii frumosi primesc mai usor ceea ce-si doresc si lucrurile le ies mai repede, dar, in acelasi timp, pentru ca nu trebuie sa faca mari eforturi ca sa obtina ceva, sunt mai comozi.

 

tocmai am descoperit o exceptie. marturisesc cu mina pe inima ca aveam prejudecati legate de Daniela Nane. cu exceptia rolului scurt, dar genial, pe care-l face in Orient Express nu mai stiu nicio alta performanta actoriceasca pe care sa o fi tinut minte.

stiam ca e om bun, ca acorda o mare parte din timpul sau educarii copiilor prin actorie si pentru asta a avut aprecierea mea dintotdeauna : un copil care invata actorie cind e mic capata incredere in el, se dezvolta altfel si-are mult mai multe sanse sa se integreze in societate fara sa acumuleze frustrari.

am vazut acum interviul pe care l-a acordat despre frumusete si trecerea timpului in cadrul proiectului “momente insufletite de Silva Dark” si-am remarcat cit bun simt are si ce frumos gindeste.

“frumusetea complica lucrurile” spune undeva si eu m-am simtit vinovata pentru ca aveam prejudecati legate de ea.

si mai zice undeva ca “timpul e acelasi, noi trecem prin timp” ceea ce mi s-a parut minunat.

luati-va o pauza de 5 minute si uitati-va la acest interviu f frumos

4
2450
cartolina rezolutiiRezolutii pentru un nou an
diverse
12 years ago

Rezolutii pentru un nou an

text de Noemi Revnic

Nu stiu cum sunteti voi, dar eu am un ritual la fiecare trecere intr-un an nou: pe 31 decembrie imi scriu in jurnal tot ce a fost bun pentru mine in anul de care urmeaza sa ma despart. Iar imediat a doua zi, pe 1 ianuarie, iau o carte postala (achizitionata intr-una dintre calatoriile mele) si scriu pe verso rezolutiile pentru noul an. Sunt lacoma, la final sunt cam 20 de dorinte, dar toate depind de mine si atunci ma simt foarte bine cu asta. Din experienta ultimilor ani, rezolutiile mele nu sunt planuri (da, am invatat sa nu imi mai fac planuri); fiecare dorinta este adaptabila si atunci totul pare mai usor.

Cartolina este in permanenta cu mine, cum deschid agenda de intalniri, astfel incat stiu ca o am aproape si pot sa recitesc destul de des ce am scris.

La finalul anului voi constata ca am “rezolvat” mai mult decat jumatate din ce mi-am propus si atunci trec in noua cartolina ce nu am facut in anul precedent. Este ca un joc, dar pe de alta parte este singura modalitate de a imi controla cele 12 luni si de a face ceva pentru mine. Cartolina mea cu rezolutii este despre mine si despre oamenii importanti din viata mea. Nu exista aici victorii sau infatuari, ci doar satisfactia ca am petrecut inca un an cu mine si inca imi place aceasta companie.

Este un exercitiu, desigur, dar merita sa il incercati, macar o data. Sa vedeti cate lucruri puteti realiza intr-un an, pentru voi, amintiri dragi pentru mai tarziu.

Va doresc un an minunat, cu rezolutii cat mai frumoase si care sa se indeplineasca, mai ceva ca in povestile cu happy end!

Sursa foto: http://small-moments-blog.blogspot.ro

 

*

Noemi Revnic este specialist in comunicare, colaborator Harper’s Bazaar Romania. O puteti citi si pe blogul ei, Placerile lui Noe.

1
1749
sergiu-nicolaescuSergiu Nicolaescu, altfel
filme simpa
12 years ago

Sergiu Nicolaescu, altfel

Desi a lucrat cu unii dintre cei mai cunoscuti actori ai Romaniei, in filmele regizorului Sergiu Nicolaescu putini au facut actorie; cei mai multi au spus replicile decent (uneori, nici macar n-au spus ei replicile pentru ca regizorul si-a dorit o alta voce si i-a dublat) si-au avut multa miscare.

Sergiu Nicolaescu nu dadea pe platouri indicatii despre actorie, ci despre amplasarea in spatiu si miscarile in raport cu camera. Actori cu har precum Amza Pellea, George Constantin, Gheorghe Dinica, Mircea Albulescu sau Jean Constantin si-au construit singuri rolurile, altii mai putini inzestrati sau care au avut nevoie de indrumari, si-au spus replicile cuminti.

Sergiu Nicolaescu a fost regizorul contextului: a facut cele mai multe filme intr-o Romanie comunista, nu pentru ca ar fi fost cel mai talentat (Lucian Pintilie e exemplul cel mai bun), ci pentru ca a prezentat istoria dupa cum isi doreau conducatorii tarii. A realizat blockbusterele mioritice inainte ca romanii sa stie ce inseamna cuvintul blockbuster si-a ajutat la consolidarea unui sentiment patriotic: milioane de romani si-au indragit conducatorii din vremuri vechi pentru ca filmele lui Nicolaescu le-au potentat curajul si le-au romantat biografiile. (Cu filme ca Pistruiatul sau Revansa, romanii au invatat sa-i iubeasca si pe comunisti).

Dar a fost talentat, a fost un regizor care a intuit evolutia tehnologiei si-a folosit-o la maximum. Cum a intuit si ce ii place publicului si-a folosit in filmele lui actorii ca dupa o reteta americana. A facut-o si dupa 1990, cind filmele sale au avut in continuare un numar impresionant de spectatori. Nu a mai avut insa laudele industriei si, obisnuit sa fie rasfatat si adulat, a suferit. S-a aflat fata in fata cu o noua generatie care cistiga premiile pe care el nu le-a obtinut vreodata cu filme care foloseau cu totul alte mijloace decit ale sale si care tineau titlurile ziarelor locale si internationale: cu sinceritate si entuziasm.

I-a atacat pe mai tinerii sai colegi, i-a criticat si-a protestat de fiecare data cind acestia primeau finantari publice in detrimentul sau. Poate si pentru ca, dupa confirmarile – amplificate artificial de contextul comunist in care nu erau foarte multe productii straine in cinematografe – venite din partea publicului, Sergiu Nicolaescu stia ca e cel mai mare regizor roman.

Dar ceea ce a avut cu adevarat exemplar Sergiu Nicolaescu a fost patriotismul (a crezut in tara lui, in felul lui, de asta a si facut politica) si inteligenta extraordinara, mintea alerta care-i impingea trupul sa se urce pe cal la 70 de ani ca un tinar de 30 de ani. Si disciplina – o simti in munca lui, in felul in care organiza echipele, dar si in felul in care a facut sustinut, zilnic, gimnastica si cind trecuse de 70 de ani. Sergiu Nicolaescu a inceput sa-si simta virsta abia dupa cele doua operatii pe creier, cind s-a luptat scrisnind din dinti pentru recuperarea sa. L-au ajutat anii de exercitii si viata disciplinata.

Din pacate, a murit cu credinta si durerea ca nu mai e apreciat si n-a inteles de ce. Pentru ca a avut orgoliul sa nu-i asculte pe cei care au incercat sa-i spuna si adevarul vazut din partea cealalata a monedei.

Sa se odihneasca in pace.

***

Daca invatam sa ne privim corect eroii, cu bune si rele, vom invata sa ne respectam istoria si vom progresa.

Am mai scris acum citiva ani despre drama pe care intuiam ca o traieste Sergiu Nicolaescu si despre refuzul sau de a vorbi despre asta, in termeni reali, aici

OnteachingJournalism1bucurie
jurnalism
12 years ago

bucurie

e o mare bucurie cind stii ca un fragment dintr-un text are potentialul de a tine cititorii cu sufletul la gura, de a-i uimi.

ai furnicaturi in degete, undeva in stern incepe o borboroseala, iar in cap e ceva proaspat, ca si cum tocmai ai iesit la o plimbare pe faleza. zimbesti fara sa-ti misti buzele si gindul tau e mai puternic decit orice altceva pentru ca imaginatia e un drog periculos.

peste citeva ore, cind incepi sa conturezi ideea in scris, urasti si iubesti personajele pentru ca nu ai alta cale sa le redai starile. dupa care incepi sa te urasti pe tine. si neputinta de a pune pe hirtie senzatiile pe care le-a anticipat mintea ta.

si dupa alte citeva ore, daca ai avut o zi buna (nu pentru ca ar fi fost vreo muza, ci pentru ca ai perseverat si te-ai invins: ai tras de tine la masa ca sa scrii si rescrii), incepi sa simti din perspectiva cititorului ce aveai in gind dimineata.

si-abia atunci simti bucuria.

***

buna dimineata.

2
1771