Set Nivea Barbati (aftershave si spuma)
Pret pornire: 15 RON / set/ 10 RON
Donator: Redactia Tabu
the heart asks pleasure first
ana vrea sa ia lectii de pian si, auzind-o, mi-am adus aminte de The Piano. daca n-ati vazut filmul, pliz do do do do.
super rafinat. super emotionant. cu un erotism si o sensibilitate …mmmmmm:)
am cintecul asta in Ipod si intr-o vreme l-am ascultat pe repeat.
am si cd-ul original cu soundtrack-ul, pe care i-l dau anei care cit am scris eu post-ul asta si-a si gasit profa de pian.
“stiti povestea cu dinica atunci cand a zis ca e stere gulea?”
Eu n-am amintiri personale cu dl Dinica si, intr-un mod egoist, regret asta. Asa ca zilele astea, plina de ginduri bune pt dinsul, traiesc amintirile prietenilor mei.
Astazi Anca Macoviciuc (aka Mako)
*
ani buni auzisem prieteni la party-uri povestind faze care incepeau cu “o stiti pe aia cu dinica atunci cand…”. se povestea intamplarea, iar lumea radea. preluai faza si ziceai mai departe, pt ca povestile cu dinica salveaza orice conversatie
asa ca in momentul in care a urcat pe covorul rosu la tiff, acu 4 ani cred, cu sotia, l-am salutat emotionata, mi-a raspuns, si-am avut deodata sentimentu’ clar ca in seara aia o sa am si eu momentul meu cu dinica
stiam ca trebuia sa fie dus de oana b. intr-o anumita parte a culiselor la un moment dat in desfasurator si vazusem ca am si eu ceva liber in timpul ala;
cum eram eu fericita in capul meu si eram sigura ca nimic n-are cum sa iasa gresit, m-am dus cu voluntarele mele in culisele de pe stinga ca sa ma asigur ca stiu dupa ce actori/staruri tre sa mearga si sa-i aduca unde trebuie, fix cu 5 min inainte de cum scria pe desfasurator, pe motiv de paranoia. a inceput gala, parea sa mearga totul ca uns.aveam o fata jumate uguroaica, f emotionata, care insa nu prea stia actorii romani si aia avea un singur invitat de urmarit: pe stere gulea. stia ca sta la loja x pe dreapta s-a dus dupa el, era intuneric, a intrat, a vazut un domn cu parul alb si-a intrebat daca e stere gulea. i s-a raspuns ca da… pe holuri i s-a parut ei ceva ciudat, parca era mai altfel decat i l-am descris, pt ca si vorbea si parea f amuzant si o tot intreba de unde-l stie, daca i-a vazut filmele – in calitate de stere gulea.
si ajunge in culise… moment in care eu m-am albit, am scapat toate hartiile: era gheorghe dinica!
l-am salutat frumos, cat am putut sa scot din mine fara sa lesin, l-am rugat sa astepte 1 sec, am luat-o pe tanara tremurinda s-o intreb ce naiba e fost in capul ei de l-a luat pe dinica. el trebuia sa fie peste 10 min in cu totul alta parte a teatrului, in spatele scenei, dupa tot felul de cotloane si eu nu stiam drumul. semiunguroaica zicea ca l-a intrebat daca e stere gulea si de vreo 2 ori i-a zis ca da, dar numai ea stie cum a fost drumul de la loja in culise.
sper ca i-am oferit un pahar de apa domnului dinica. parea incantat ca l-a recunoscut cineva pana la urma si povestea amuzant ca a reusit sa para mai tanar si mai important. a zis ca se plictisea in loja si trebuia sa se dezmorteasca. domnisoara creata era f draguta, cauta un om cu parul alb si nu putea s-o dezamageasca. asa ca, de ce nu?
stere gulea se asezase in alta parte cred, sau, nu mai stiu cum a fost, conteaza doar ca n-a iesit momentul premiului acordat lui asa cum planuisem pe hartie; intre timp oana reusise sa ajunga la dinica si sa rezolve in asa fel incat dumnealui sa ajunga unde trebuia.
imi amintesc doar ca gheorghe dinica era f relaxat si vesel. noi eram varza si el ne tot zicea sa zambim, ca asa e in viata, tre sa razi, sa fii pregatit pt astea.
evident la live si la tv nu s-a vazut nimic suspect, totul a mers ca la desfasurator
dar in echipa noastra a fost cu semilesin la mine si la oana, cu vitamine, lacrimi de nervi si apoi lacrimi de ras, ce sa faci?cel mai important: domnul dinica a fost in superforma, a avut un discurs simpatic, lumea in picioare l-a aplaudat o gramada, si el s-a purtat minunat cu toti cei care l-au abordat.
l-am revazt la o alta editie a tiff si, dupa ce l-am salutat, mi-a zis ceva de genul: ai invatat sa razi sanatos! am ramas putin dezorientata. a trecut mai departe, inconjurat de lume, zambind…
si am inceput sa rad. ce sa fac.
de atunci, cand vine momentul galei tiff, toata lumea isi aminteste faza cu dinica, se asigura ca asa ceva n-are cum sa se mai intample. sa nu ne mai stresam ca o sa fie bine.
iar eu m-am ales, fara sa vreau, cu o bucata de poveste care incepe cu “stiti povestea cu dinica atunci cand a zis ca e stere gulea?”
cum da vara, cind e in concediu de la F5 (unde e Project Manager), Anca Macoviciuc e de gasit la Cluj – Accreditation Coordinator la TIFF. Face parte din echipa TIFF de la a doua editie a festivalului.
*
Daca ai o poveste cu Dl Dinica, poate o scrii aici. Multumesc.
O intilnire cu Vlad Ivanov
Desi lucrez de vreo 15 ani ca jurnalist, nu m-am obisnuit sa iau de bun/uzual intilnirea cu oamenii MARI pe care-i admir. Stiu ca face parte din job, dar mi-e mai usor sa vorbesc cu ei cind fac interviu decit intr-o conversatie normala, pentru ca intilnirea imi provoaca intotdeauna un amestec de bucurie-rusine- spaima- incintare.
Oricum e greu de descris reactia care apare intr-o asemenea situatie, adrenalina pe care o simti prin vene. Cred ca e una dintre cele mai frumoase laturi ale meseriei asteia.
*
Si pentru ca stiu cit ma bucur de asemenea intilniri, imi place sa le dau ocazia oamenilor care admira pe cineva foarte tare, sa-l vada pe acel cineva de aproape.
Asa s-a intimplat cu Cristi China – chinezul pentru bloggeri – pe blogul caruia am citit ca, dupa vizionarea de la Politist adjectiv, l-a clasat printre actorii lui forever favoriti pe Vlad Ivanov.
Eu sunt o foarte mare fana a lui Vlad Ivanov si, pentru ca am avut norocul sa-l intilnesc, stiu ca e un super om in real life. Asa ca l-am invitat pe Cristi China la vizionarea de la Amintiri din Epoca de Aur, in speranta ca Vlad va veni si le voi face cunostinta.
S-a intimplat asta si sper ca domn Cristi s-a bucurat la fel de tare ca mine de intilnire.
(acum citeva luni, cind am primit un sms in care eram anuntata ca, in citeva minute, o sa ma intilnesc cu Vlad Ivanov, am avut nevoie de 10 minute de plimbare prin Mall ca sa –mi gasesc rasuflarea si sa –mi construiesc un raspuns decent la intrebarile “WTF? Ce ma fac acum? Ce vorbesc cu omul asta?”)
*
Am pus in editorialul meu din JN, o secventa din intilnirea de dupa proiectia de Aminitiri …part2.
Pe holul cinematografului, Vlad Ivanov comenta familiar filmul împreună cu doi dintre tinerii faimoşi în online-ul românesc (Cristian China-Chinezu şi Adrian Ciubotaru) cu care tocmai îi făcusem cunoştinţă. Se râsese mult în sală la o replică în care şoferul încearcă să capteze atenţia unei hangiţe care frământă un cozonac, iar Vlad – provocat de băieţi – a comentat: “Şi cum zice: «E bună drojdia?». Ar fi putut să întrebe orice, dar el întrebă asta”. Băietii au râs din nou, recunoscând perfect intonaţia din film, iar eu am conştientizat că şi Vlad Ivanov, oricât de mare actor ar fi, se uită la un film ca oricare alt spectator, bucurându-se de poveste.
Vlad Ivanov in 30 de secunde, JN, 24 oct
*
aici puteti citi, cum s-a vzt dinspre partea lui cristi aceasta intilnire
margaret atwood, femeia oracol & interview
am avut un crash pentru doamna asta cind am citit Povestea Cameristei. sunt citeva bucati acolo in care, pentru a demonstra ceva stilistic, toate cuvintele au acelasi numar de litere. (eu stiu varianta in engleza, nu p ecea in romana)
la vremea lansarii cartii Povestea Cameristei in Romania, am fct un interviu pt Tabu cu doamna atwood. astazi editura leda ma anunta, stiindu-mi pasiunea pentru autoare, ca in noiembrie mai lanseaza o carte in Romania, Femeia Oracol
*
iata, in premiera, interviul cu atwood needitat:) interviul in varianta tradusa(of cors) a fost publicat in mai 2007, in Tabu
1. It is said that for a writer, each novel is a correction to the one that came before. What is your aim? And the aim of your work?
Answer: The aim of any writer is to complete whatever book he or she is working on in such a way that the reader, too, will wish to complete it.
As for the aims of my work, this is a subject best left to critics. They can have a good deal more fun with it than I will ever have.
Let’s just say I write about whatever happens to interest me at the time. I’ve had many interests.
2. What advice would you give to young women today?
Answer: That would depend completely on where such a young woman lives, what motivates her, and what resources are available to her. But in general: 1. Have some financial independence, if you can. 2. Wear shoes that won’t distort your feet – twenty years from now, you’ll be glad you did. 3. You are not the sum of what everyone else thinks about you.
3. Do you think that men are a little bit taken by surprise by everything that is happening with women today?
Answer: Some men are easily surprised. You cannot however change the position of women in a society without also changing the position of men, and vice versa.
4. Could be described your book The Handmaid’s Tale a feminist anticipation of Matrix story/ movie?
Answer: Although both centre on forms of totalitarianism, the Matrix story is completely different. In the Matrix, the world has been taken over by advanced computer forms, which have destroyed biological life, except for human beings kept in cocoons and used as a source of bio-energy. The “real world” – the one that resembles the world we know –is a simulation; in the REAL real world, you’ve got plugs in your back and you’re asleep. There is a small resistance group of people who are “awake,” and are fighting the enslavement of human beings. All of this resembles Plato’s parable of the cave and its many spinoffs, and bears scant relation – apart from a metaphorical one — to the slice of reality we currently inhabit.
The Handmaid’s Tale, on the other hand, is an answer to the question, “What would totalitarianism look like in America, suppose it were to come to pass?” We already have all the ingredients for the world The Handmaid’s Tale describes. And we are seeing some of the inclinations.
The United States began as a theocracy in the 17th Century, and that sub- currant has never been absent from it.
Incidentally, The Handmaid’s Tale is not a “feminist” book as such. If it were, all the men in it would be having a great time, and all the women, not. Instead it is a true totalitarianism (pyramid-shaped), seen through the eyes of a member of a slave sub-set. There is a difference.
4. There are a few differences between your book and the The Handmaid’s Tale movie. What do you think about this?
Answer: Film is a very literal medium. It shows everything. As such it is more inflexible than language. A film is also shorter than a book, by and large, so thing get left out.
Thus the film could not show the last chapter; nor are the costumes in it the same as the ones described in the book.
Interestingly, The Handmaid’s Tale is now also an opera – in opera, people can sing their emotions and thoughts out loud, so the opera is actually closer to the book.
Radu Mihaileanu cu taraful pe covorul rosu la IFF Roma
Radu Mihaileanu e un domn extrem de interesant. Am impartit o masa acum citiva ani in curtea interioara de la Muzeul de arta din cluj, la Tiff. Era spontan si plin de glume si-avea ochii antene parabolice dupa frumusetile feminine din jur.
M-am gindit atunci, stiindu-i filmele extrem de emotionante, ca din veselia aia si din “joie de vivre”-ul evident isi gaseste arme ca sa ilustreze tragediile de pe ecran, adesea inspirate din fapte reale.
Acum e la festivalul international de film de la Roma cu Concertul, o comedie dulce amara, un gen care i-a devenit brand personal.
Duminica, la premiera filmului, pe covorul rosu, in festivalul de la Roma, Mihaileanu a dus un taraf tiganesc; mini concertul tarafului poate fi vazut aici
aici declaratiile de la conferinta de presa
Filmul ii are in distributie, in partea romana (caci exista si francezi si rusi) pe Vlad Ivanov, Valentin Teodosiu, Maria Dinulescu, Ion Sapdaru şi Ovidiu Cuncea. Rolurile principale sunt detinute (conform imdb.com pt ca nu am vzt inca filmul si nu stiu actorii in cauza) de Alesei Guskov, Melanie Laurent, Dmitri Nazarov
Concertul vine in cinematografele noastre pe 20 nov.
making of Lavazza calendar 2010
daca vreti sa aveti o idee despre cum se fac sedintele foto la casele foarte mari, uitati-va la making of-ul de mai jos.
citeva detalii ca sa aveti o imagine mai aproape de realitate.
sedinta foto pentru calendar a durat 7 zile. cite un cadru pe zi, iar seara se incepea pregatirea pentru cadrul de a doua zi. chiar si fotograful, Miles Aldridge (altfel, cu mari shootinguri la activ), spune ca a fost uimit cum desenele lui au prins viata in decoruri spectaculoase.
Miles e un f f mare fan Fellini si, pentru acest calendar, a lucrat la 2 pasi de studioul unde acesta si-a facut filmele, in cinecitta. marea lui bucurie a fost ca unul dintre domnii care i-a facut decorurile, mai exact statuile care apar in poze, este cel care a facut toate statuile in filmele lui Fellini de la 8 1/2 incoace. domnul in cauza ( nu si-a reamintit numele lui, dar o sa mi-l trimita ofiterul sau de presa) i-a aratat schite facute de Fellini pentru filmele sale si “a fost ca un vis implinit,am fost aproape de Fellini”
cum am stat multicel de vorba cu dl Aldridge o sa revin cu citeva detalii simpatice de la diverse sedinte foto, pt Vogue sau The New York Times.
Milano – lansarea calendarului Campari 2010
pentru ca nu pot inca incarca fotografii, ca sa va arat cum a fost la lansarea calendarului Campari 2010, va povestesc in vorbe:)
cum spuneam si ieri Olga Kurylenko (cea mai recenta Bond Girl) este vedeta calendarului acestui an, dupa ce in anii precedenti Campari a avut vedete ca Jessica Alba sau Salma Hayek.
Kurylenko a venit la lansare (care a avut loc in fabrica veche Campari din Milano, acum sala de expozitii) imbracata intr-o rochie de matase rosie (Red passion, ca si bautura:) )
E foarte frumoasa, nu e foarte inalta, dar arata f f bine.
*
cea mai simpatica faza de la vernisajul fotografiilor calendarului:
Toata lumea era buluc dupa Kurylenko, fotografii o urmareau in sir indian, asteptind sa se aseze in dreptul vreunei fotografii-exponat ca sa-si faca propriile fotografii. Urlau, la propriu, numele ei incercind sa o convinga sa se uite catre ei, pentru o ipostaza mai buna.
In spate, intr-un colt pe o canapea statea autorul fotografiilor din calendar (care infatiseaza niste transformari f f spectaculoase). Pe fotograf nu-l baga nimeni in seama, statea cu o prietena, cuminte, stingher, incurcat de imbulzeala.
I-am facut o fotografie, s-a uitat la mine si mi-a spus de la distanta “Thank youuu”. Il cheama Simone Nervi si e o tinara speranta a fotografiei italiene. N-avea nimik din stralucirea lui Kurylenko, era doar un om care-si facuse meseria (imbracat in jeans, tricou si camasa, toate negre) si, desi eram veniti la vernisajul expozitiei cu fotografiile lui, toata lumea era atenta la vedeta din poze, nu la el.
de unde se vede treaba ca o Bond Girl, ramine o Bond Girl orice ar face.
cum e Bond Girl- kurylenko
astazi dupa amiaza am intilnit-o pe olga kurylenko cea mai recenta bond girl ( in quantum of solance , cu daniel craig partener).
olga e noua imagine a calendarului campari 2010 si a acordat citeva interviuri.
rindul meu a fost pe la 3 dupa amiaza, cam la 6 ore de la debutul intilnirilor ei personalizate cu jurnalistii. culmea e ca ,era perfect zimbitoare, gata sa raspunda la orice, fara nicio urma de oboseala.
in pauzele dintre interviuri, adica pina iesea un jurnalist ca sa intre altul, olga isi citea mesajele pe blackberry.
cind i-am spus ca sunt din romania, mi-a raspuns “stiu. te asteptam. am o prietena buna din romania. o cheama anca, e actrita si cintareata la paris”
am sapat putin ca sa aflu mai multe despre anca, dar pentru asta trebuie sa cititi revista de noiembrie.
am vorbit cu domnisoara bond despre cum i-a educat simtul artistic mama, care e pictorita, despre prietenii din copilarie si despre actorie si cursuri de actorie.
m-a socat cind mi-a zis ca nu ii e dor de nimik legat de ucraina, tara ei natala.
cind a vazut expresia mea, mi-a explicat ca a fost f mult timp plecata si mi-a spus o poveste ca sa inteleg de ce se simte mai frantzuzoaica decit rusoaica.
*
cum am simtit-o dincolo de vorbe?
foarte autoritara, foarte hotarita, ferma. am inteles din primele 10 min de ce a divortat de 2 ori, desi are doar 29 de ani.
foto in curind
*
(am fost f f happy sa constat ca frantza avea un singur reprezentant, de la ELLE, romania tot unul – pe mine:) , asa ca my special thanks pentru o asa mare bucurie Sorinei Daescu si echipei Cristalex)
*
P.S. rita primesti un calendar campari, raspunsul la intrebarea ta pentru the bond girl, il vei gasi insa in revista.
pe platouri de filmare:)
“Suntem gata? Nu mai tragem inca una? Sunteti siguri?”
Regizorul si-a consultat echipa (asistenta de regie, directorul de imagine), in timp ce si-a strins parul catre spate cu ambele miini. Chipul lui aduce cu al lui Haneke si intrebarile astea, dupa a 17-a dubla, mi-au adus aminte de perfectionismul domnului care a facut, printre altele – one of my fav –, Pianista.
Erau la mai bine de 8 ore de la inceputul filmarii, trasesera aceeasi secventa (de 9 minute) una dupa alta, cautind una mai buna. Si mai buna. Si mai buna. Iar regizorul era gata sa mai traga inca o dubla daca cineva din echipa i-ar fi dat cel mai mic semn ca n-a fost bine.
“Ok, gata avem”
Actorii s-au relaxat, au iesit de la cadru si actrita din secventa filmata s-a asezat linga regizor sa urmareasca ultima dubla.
S-a incruntat la doua dintre replicile ei, regizorul a simtit-o si a linistit-o
“Se pot corecta”.
Ea a ramas cu privirea in monitor si a inceput sa-si roada o unghie fara sa zica nimik.
“Hai spune-mi ca mai vrei sa tragem o dubla. Spune-mi mie la ureche, numai mie”, a luat-o regizorul dupa umeri.
Ea a tacut, desi privirea spunea ca isi doreste sa se intoarca din nou la secventa.
“Te macina propozitia aia, nu-i asa?”
“Mi se pare ca am avut un accent moldovenesc”
“Pai poate esti moldoveanca”
“Pai eu sunt moldoveanca, dar nu stiu daca si personajul e…”
*
O secventa despre obsesia perfectionismului. Am vazut-o astazi in multe alte detalii si forme pe platourile de filmare de la o pelicula pe care o veti vedea in toamna anului viitor.
Mi-a placut obsesia echipei de a obtine o dubla si mai buna decit dubla trasa si m-a incintat dilema regizorului: “cind ma opresc?”
***
Dintr-o alta perspectiva, stiu obsesia asta: apare cind scrii despre un subiect la care vrei sa dai totul. Aduni informatii si aduni informatii, cauti si cauti, si nu-ti mai vine sa te opresti: “daca merg cu cautarea un pic mai departe, e posibil sa obtin si altceva mai bun/ mai intim/mai aproape de adevar?”
*
M-am dus la filmari ca sa vad la lucru un domn pe care-l iubesc tare. Va fi subiectul unui articol mare pt revista intr-una din lunile urmatoare. In momentul asta ma aflu cam ca in secventa descrisa mai sus: caut si caut, si mai caut. Si ma intreb “Daca mai sap un pic nu pot gasi si altceva la fel de frumos? Sau si mai frumos?”
vrei sa intrebi ceva pe o Bond Girl?
joi, ora 13.00, villa Campari. Milano.
voi fi fata in fata cu una dintre celebrele Bond Girl. fac un interviu.
una dintre intrebari poate fi a ta. scrie aici ce vrei sa stii despre o Bond Girl, daca aleg intrebarea ta (o singura intrebare aleg) primesti un cadou legat de Bond Girl.
concursul se incheie miine, 7 oct, ora 24.00
(din motive obiective, nu va pot spune inca numele ei)
De la Monk si Law &Order la Teatrul National din Bucuresti
La TNB se joaca, din stagiunea asta, Tartuffe de Moliere cu Horatiu Malaele. Combinatia aceasta e suficienta pentru a aduce public mult in sala, doar ca piesa e mai mult decit atit.
Moliere-ul de la TNB marcheaza intoarcerea pe scena romaneasca a regizorului Andrei Belgrader, care are in palmares regia unor episoade din Monk sau Law & Order, plus piese multi premiate pe Broadway; regizor care a fost professor la Yale si Julliard.
*
Cum se simte munca lui in piesa?
Era o atmosfera relaxanta, o energie buna in aer. Actorii pareau ca nu se iau in serios, au jucat cu o relaxare care i-a facut si mai simpatici. Nu s-au straduit sa traga la public cu glumite sau gesturi de susa. ( e de vazut daca vor pastra finetea asta si peste o jumatate de an)
Tartuffe-ul lui Belgrader e o montare bulevardiera, turistica, relaxata, chiar daca la sfirsit te loveste un pic mesajul regizorului (adaugirea lui la piesa): ne asteptam, cind ne bagam in necazuri, sa ne salveze cineva. oricine ar fi acel cineva: Hitler, Dali, Einstein sau Ceausescu.
*
In sala la premiera Romulus Vulpescu era vecin de scaun cu Silvia Kerim, actorii TNB aveau un colt al lor, unde Ilinca Goia si Monica Davidescu straluceau.
Cuplurile cele mai admirate au fost Florin Zamfirescu si Catalian Mustata; Miron Mitrea si sotia.
*
Regizorul despre munca lui in America:
Lucrez foarte mult cu Tony Shalhoub (nota red.: actorul care-l interpretează pe Adrian Monk, în serialul omonim), care mi-a fost ¬student. Prin el am regizat un show care se cheamă „Monk“. E unul dintre puţinele show-uri în care regizorul are ceva de spus. La cele mai multe există o formulă gata pregătită. Trebuie să termini într-o zi de lucru de 14 ore ceea ce ar trebui făcut într-o săptămână. Lumea serialelor de la Hollywood e obosită. Îmi place, dar nu aş vrea să fac numai asta.
*Să fiu cinstit, eu nu prea mă uit la text. Am fost deseori criticat că îl masacrez pe Shakespeare, că masacrez o mulţime de lume. Eu nu-s chiar aşa convins că i-am masacrat, dar criticile păreau atât de convingătoare! Cu Beckett fac exact pe dos. Respectul meu pentru Beckett e enorm: omul chiar ştia ce indicaţii să dea, până la ultimul gest. Prima oară când am încercat să mă abat, nu mi-a ieşit. Ceva nu era bine, nu-mi dădeam seama precis ce, dar mi-era clar că Beckett avea dreptate. Ori de câte ori inventam ceva dincolo de textul lui, mecanismul se deregla. Trebuie că Beckett a fost ceasornicar
bye bye Hollywood, welcome Nollywood
nigeria vine puternic din spate in industria filmului.
in 16 ani s-au produs 872 de filme in nigeria, conform statisticilor UNESCO.
fara ajutor guvernamental. asta intr-o tara in care mai mult de jumatate din populatie traieste cu mai putin de un dolar pe zi.
in materie de productie, doar india (bollywood) e mai prolifica decit nigeria.
cu inovatii de genul doua filme trase simultan, cu camere in directii opuse, filmele produse in Nollywood sunt scoase cel mai adesea direct pe dvd si se vind in 25.000- 50.000 de exemplare.
conform cifrelor UNESCO, peste 200.000 de oameni lucreaza in domenii legate direct de industria filmului si alte aproape 1 milion in domenii conexe, ceea ce transforma cinematografia drept a doua mare industrie dupa agricultura, in Nigeria.
cea mai cea actrita pe care am gasit-o pe net din Nollywood se numeste Kate Henshaw si a facut peste 100 de filme in cinci ani.
asta ma face sa cred ca Nollywood va fi un cuvint pe care-l vom folosi des in foarte scurt timp.
hugh jackman frate cu tudor chirila
astazi a facut ocolul lumii o stire cum ca actorul Hugh Jackman a intrerupt un spectacol pe Broadway pentru ca intr-unul dintre cele mai tensionate momente ale piesei, i-a sunat telefonul unui spectator.
in vara, la sfirsitul stagiunii trecute, Tudor Chirila facea un gest similar. l-a explicat raspicat pe blogul lui, unde spectatorii au fost de acord cu el.
am asistat insa la discutii (cu oameni din bransa) care sustineau “e actor, trebuie sa joace in orice conditii, asta e”.
*
n-ar fi bine ca telefoanele sa fie lasate la garderoba, printr-un regulament al teatrului?
nu-ti convine, stai acasa si vorbeste linistit cu cine vrei tu, asta e.
Breakfast at Tiffany’s, Theatre Royal Haymarket, London
pentru mine Breakfast at Tiffany’s are eleganta lui Audrey si finetea frazei lui Capote.
adica imi place nuvela lui Truman Capote (care initial a fost publicata in Esquire) mult mai mult decit filmul, dar Holly Golightly nu poate sa aiba alt chip decit cel al lui Audrey Hepburn.
probabil ca mine sunt foarte multi, iar englezii care au pus in scena textul au riscat multicel. s-au descurcat insa bine pentru ca au stiut cum sa-si promoveze show-ul (si Holly, si William au momente de nuditate completa).
am vazut miercuri seara Breakfast at Tiffany’s la Theatre Royal Haymarket. piesa e una dintre atractiile sezonului in Londra, a avut premiera in urma cu 3 saptamini si are deja foarte multe cronici in marile lor ziare.
n-am avut voie sa facem foto asa ca nu pot exemplifica cele ce le voi scrie: productia a excelat la capitolul scenografie si decoruri.
fara sa fie extravaganta, ba chiar minimalista (cu doua schele care imitau scarile cladirilor vechi), scenografia a fost super personaj in piesa; a adus dinamism, a facut foarte rapida trecerea de la o scena la alta, de la un cadru la altul.
actrita din rolul principal (Anna Friel) s-a facut blonda cu de la sine putere si perceptia mea, influentata desigur de Pop Icon-uri, a fost ca Holly a ajuns un fel de Marilyn-o-cauta-pe-Madonna-ca-sa-o-intilneasca-pe-Audrey.
*
Iat-o pe Anna Friel pe vremea cind era bruneta
*
Olivia (gazda noastra la piesa asta) spunea ca l-au facut pe William un personaj mai slab decit in carte. Cind am ajuns acasa am recitit putin din cartea lui Capote si mi-am dat seama ca nu aveau cum sa puna finetea frazei lui Capote in rolul tinarului Josep Cross (pe care l-ati vazut la cinema in Milk alaturi de Sean Penn, era frumuselul Dick Pabich). Capote scria incredibil, pur si simplu.
Pe mine m-a deranjat insa adaptarea, pentru ca au pastrat rolul povestitorului suprapus peste cel al lui William. Cartea e scrisa asa, dar povestirea la persoana a III-a in teatru mi se pare too old.
*
dar la capatul zilei (si al piesei) a fost o experienta dragutza. mult deasupra majoritatii pieselor care se joaca la bucuresti.
*
later edit: am descoperit pe net fotografii cu Anna blonda
amintiri (reale) din epoca de aur … la studio
simbata 26 sept, cinema studio ora 9.30 oamenii stateau la coada pentru bilete la film.
rula Amintiri din Epoca de aur, iar asta m-a facut sa zimbesc.
o parte din spectatori au intrat fara bilete, fiind invitatii tabu sau ai echipei de filmare.
printre ei actorul Claudiu Istodor, dar si un domn la 50 si ceva de ani cu o veste de jeans peste o camasa alba, insotit de o doamna timida.
– Sunt din partea echipei de filmare, a zis si s-a indreptat catre domnisoara care avea lista de invitati. Am jucat in filmul asta.
– Ati jucat in film?, intreb eu neincrezatoare.
– Da. Sunt politistul. Dar astazi mi-am uitat uniforma acasa, a ris timid dar cu bucuria ca a facut ceva special.
Nu stiu daca era actor cu acte, dar mi-a placut tare ce mindru era ca fusese politistul intr-unul din filmele din proiectul Amintiri din Epoca de aur.
*
– Eu i-am pus filme generalului Stanculescu. A vazut de multe ori Dorian Gray, ca era cu prostii. Si filmul ala cu piticul, dar nu mai stiu cum il chema.
– Aici in sala? Si vedea doar el sau avea invitati?
– El vedea, ii dateau aia pentru ca datea multi soldati pentru filmele lor. In sala mica. Odata am dat film si pentru ambasadorul Statelor Unite. Un baiat finut. A vazut Mihai Viteazu, copia buna, nu aia care a rulat in cinematografe. Stii cum se vedea?! Mamaaaaaaaa, aveau cardinalii aia niste uniforme, straluceau de parca erau din aur.
Tanti Nutzi da filme la cinema Studio de aproape 50 de ani. Saptamina viitoare o scot la cafea.
“Am fost odata si la o emisiune la radio. Aia a fost cea mai tare. ‘Extraordinara viata a proiectionistei Nuti Ciocan’, asa au zis. Care extraordinara? Am stat aici si am dat filme.”
exclusiv kinodiseea: lectia de actorie cu Maria Dinulescu si Laurentiu Banescu
in festivalul kinodiseea -primul festival international de film pentru copii din romania – au fost o serie de workshopuri destinate cresterii creativitatii copiilor. printre ele si un atelier de actorie.
cum eu nu eram in tara, am rugat-o pe mihaela iancu (pe care o puteti citi si pe liternet cu o rubrica saptaminala, Drumul spre oz) sa mearga la un atelier de actorie pentru copii si sa descrie o secventa de acolo, special pentru blogul meu.
faceti deci cunostinta cu Matei si Malina, vedete in citiva ani:)
*
Matei e un ghem de zulufi castanii, doi ochi caprui migdalati si obraji plini. Cand afla ca trebuie sa repete scena singur, buzele lui cad subit din zambetul larg intr-o linie plata. E pedepsit pentru ca nu a fost atent la actiunea fetelor incheiata ceva mai devreme. Tocmai el, care era regizorul lor. Asa ca acum va fi actorul, iar Malina, una dintre fetite, va fi regizoarea.
– Tu esti hotul, ii spune ea pe un ton autoritar. Atentie, trebuie sa faci roata, spagatul si alte lucruri mai complicate.
Matei incearca sa intervina. Malina i-o taie scurt.
– Fara comentarii, eu vorbesc.
Ceilalti copii izbucnesc in ris, Matei nu intelege.
– Te rog sa-l faci sa inteleaga, ii cere Maria Dinulescu, unul din trainerii atelierului.
– Atentie, pentru tine, elixirul e o comoara adevarata. Tu trebuie sa faci miscari din alea, extrem de…
– Complicate, pricepe Matei.
– Da, adica sfoara, spagatul…
Se urca linga el pe scena.
– Astea sunt firele electrice, zice ea si atinge cu varfurile picioarelor linii invizibile pe podea. De exemplu, faci pac-pac-pac (adica pasi laterali) si pac (cade in spagat). Vin garzile. Trebuie sa scapi si dupa aia sa spui “Sunt un mare fraier.” Merci.
Iese triumfatoare de pe scena, iar copiii o aplauda.Matei se pregateste cu Laurentiu Banescu, cel de-al doilea trainer. Pentru Malina, e un fel de spectacol mut in care vede doar aratatorul lui Laurentiu descriind traseul, escaladarile lui Matei pe scaune pana la tron si pasii de hot. Intervine.
– Poti sa pasesti si asa – adica incrucisand picioarele.Ca sa pari mai hot, te rog.
Incepe actiunea. Matei pleaca din dreapta scenei. Are de trecut un scaun pe post de fereastra. Se suie pe suportii lui si ajunge pe cealalta parte. Nu-l scapa din ochi pe Laurentiu. Scoate din buzunar o pereche de ochelari de vedere. Lentilele mari si rotunde il fac mai adorabil decat e. Toti rad. Paseste cum stie el, se urca pe scaune, ia elixirul, coboara, trece printre firele invizibile si ajunge iar la fereastra impovizata. E mereu cu ochii catre Laurentiu care il priveste incurajator de pe margine. Matei ia ochelarii şi îi scapă pe jos într-un gest care s-ar fi vrut spontan, dar pe care il face cu atata grija incat copiii explodeaza in rasete. Se preface surprins de stangacia lui.
– Ni-no, ni-no, ni-no, porneste Laurentiu o alarma si toti copiii il imita.
Matei trece si de ultimul obstacol.
– Replica, spune Maria.
– Sunteti niste fraieri, asa mi-a spus el sa zic, il paraste pe Laurentiu.Sala e distrata. Secventa se reia. Malina se urca pe scena pentru comentarii. Se opreste langa “fereastra”. Ramane sobra.
– Eu am facut putin mai activ totul. Ai intrat gresit. Nu trebuie sa calci aici – adica pe o latura a scaunului unde conventia spune ca e perete – ci sa te urci pe scaun, sa te rotesti si sa cazi pe partea cealalta. Altfel e interzis.
– Actiune, spune Malina si apoi se asaza cu palmele pe buza scenei si isi culca fata pe bratele impreunate. A topit orice exigenta.Matei intra pe fereastra cum trebuie, face cativa pasi, scapa un oftat scurt cand isi aminteste ca a uitat de ochelarii. Se reintoarce langa fereastra si ii pune la ochi, apoi merge lejer inainte. Numai hot nu zici ca e. Isi da seama ca nu e bine, se reintoarce la fereastra si incepe sa calce cu grija.
– Stop, stop, ii striga Malina. In filmari, toata lumea te priveste. Poti sa faci greseli, dar sa nu le repeti asa. Actiune, reia Malina.
Matei trece de fereastra cu miscarile care ii sunt cel mai la indemana, paseste mai departe, uita de ochelari, dar isi propune sa continue, ajunge la elixir, il ia de pe tron, se intoarce lenes la fereastra, scapa cu grija ochelarii jos si alarmele pornesc prin vocea lui Laurentiu si a copiilor. Iese din sala tronului unde se petrecea actiunea.
– Sunt un mare fraier, spune apasat, ca si cum ar crede-o. Apoi sare obosit de doua ori in sus. Toti copiii il aplauda si rad sanatos.
Maria si Laurentiu cad de acord – “Malina e cea mai buna regizoare cu care nu am vrea sa lucram niciodata pentru ca e dura.”
Mihaela Iancu
nota mea: pt bunul mers al industriei o precizare. pentru acest post guest star, mihaela iancu a fost retribuita cu 50 de ron din bugetu-mi personal. sunt sigura ca mihaela ar fi scris si fara bani, dar nimik n-ar trebui sa fie gratis. nici chiar pe web.
furt la kinodiseea
primul festival international de film pentru copii din romania, kinodiseea, s-a lovit de furturi inainte de a incepe.
ieri au disparut 100 de m de cablu de la cinematograful Gloria, unul din locurile in care festivalul se va desfasura incepind de marti.
cum printre organizatorii festivalului ( Asociatia Culturala SCRIPT si Metropolis Film) se afla si Daniel Mitulescu, producator de film si frate al regizorului Catalin Mitulescu ( Cum mi-am petrecut sfirsitul lumii), care a copilarit in cartierul Titan, a fost ales si cinematograful din cartier pentru acest festival.
numai ca, desi a fost angajata paza si totul se desfasoara cu acordul primariei sectorului 3, in doar o singura zi, au inceput sa dispara lucrurile aduse de organizatori.
marti incepe Kinodiseea la MTR si cinema Gloria.
*
daca aveti copii duceti-i la atelierele pentru elevi din cadrul festivalului: de regie, actorie si efecte speciale, sustinute de cineasti tineri, cu experienta in lucrul cu copiii.
juriul festivalului este format din copiii actori minune aparuti in filmele post decembriste, dar despre ei am sa mai scriu zilele viitoare.
Nicu Constantin in loc de :(, :)
actorii au marele avantaj ca ramin pe pelicula si ne putem aduce aminte de ei, zimbind
e egoism desigur, ca ne aducem aminte, cel mai adesea, cind nu mai sunt
sa zimbim deci
ce va cinta diseara susan boyle la america’s got talent
Susan Boyle e special guest star la finala America’s Got Talent, in aceasta seara.
acesta e cintecul pe care-l va cinta in show.
Wild Horses, primul extras pe single de pe albumului care se va lansa pe 23 nov, I Dreamed A Dream. (despre album se zice ca a batut deja recordurile de pre sale pe amazon)