Category : diverse

dantelaAi incredere in cosmeticele bio?

Ai incredere in cosmeticele bio?

text de Mihaela Dumitrescu

Citeam recent pe un blog un mic studiu facut pe cca. 300 de persoane care au avut bunavointa sa raspunda la un chestionar – de ce nu folosesc romanii cosmetice bio ?

Si motivele erau in ordine descrescatoare: pretul prea mare, accesibilitatea, increderea si lipsa de informatii.

Pretul poate lasa loc la largi polemici pentru ca de fapt aici trebuie vazut pret raportat la calitatea produselor, la beneficiile lor, la valoarea perceputa si de ce nu la ce NU contin. Plus faptul ca nu sunt produse in masa si nici materia prima nu se gaseste chiar pe toate drumurile fiind asa cum am mai spus criterii destul de dure de selectie a culturilor ecologice, organice.

Referitor la partea de accesibilitate imi place sa cred ca aici se lucreaza si apar tot mai multe magazine fizice, shop-uri online si chiar in marile supermarketuri apar sectiuni de bio.

Partea cu lipsa de informatii – aici intr-adevar e o problema pentru ca BIO nu e un domeniu care sa genereze inca asa mult interes si nu e foarte mediatizat, plus ca “ar deranja” marile branduri. Dar internetul abunda in genul acesta de informatii, totul e sa vrei sa afli si sa ai curiozitatea sa vezi ce inseamna cu adevarat bio, care sunt efectele negative ale unor ingrediente, conservanti si  lista poate continua.

Si am lasat la urma partea de incredere, unde te lovesti de ca de o usa inchisa pentru ca unii incearca timid sa construiasca ceva si altii darama, macina increderea.

Si eu am primit intrebari de la clienti de genul “da chiar e bio?” si de fiecare data am oferit informatii referitoare la cum pot verifica acest lucru: 1. Certificarea bio si 2.Ingredientele.

Aceste certificari sunt de fapt un fel de sigiliu de calitate pentru cosmeticele naturale,  sunt garantia ca acele produse au trecut prin niste filtre foarte stricte de verificare si au fost sau nu admise, au primit statutul de bio.

Marile institute care dau aceste ceritificari sunt : ECOCERT, NaTrue, Demeter, BDIH, Soil Association. Verificati ca siglele acestor institute sa fie pe ambalajele produselor bio si asa aveti garantia ca ce folositi e cu adevarat bio.

Dar pe de alta parte, citind recent un articol despre Soil Association care a verificat produse care aveau label de Natural (deci aveau claim de marketing ca sunt naturale dar nu aveau certificari) mi-am dat seama cat de usor poti pierde increderea. ..Va invit sa-l cititi si voi si sa imi spuneti ce parere aveti

(Nota – studiul il puteti gasi pe blogul Jurnal bio)

*

Mihaela Dumitrescu este creatoarea shop-ului on line Seebio, cu cea mai mare diversitate de produse cosmetice bio dintre shop-urile romanesti, toate certificate international.

 

austriaAustria: Cand vrei ca timpul sa stea in loc

Austria: Cand vrei ca timpul sa stea in loc

text de Elena Prodan

***

Ti-ai tinut vreodata respiratia…incercand sa pacalesti timpul sa stea in loc? In Oetz, in inima muntilor, la apus, pe lacul Piburg  pe un ponton, o orchestra simfonica cu traditie din 1826 a cantat Strauss pentru noi. Si timpul s-a oprit. Si cuvintele noastre.

O doamna in varsta, de langa mine, cu pigment specific austriac, blonda, cu pielea alba si cu ochii albastri, imbracata intr-o haina neagra, statea sprijinita in umbrela cu spatele perfect drept. Era singura. Isi clatina trunchiul in ritmul undelor marunte de pe lac, in ritmul muzicii lui Strauss si pe toata durata concertului pe fata ei a fost un zambet discret si lacrimi in coltul ochilor. Si noi am fost la fel.

Astfel am schimbat registrul dupa senzatiile extreme de la Aria 47. La concert am ajuns dupa ce am mers pe o poteca intunecoasa prin padure. In mod normal ar fi durat 10 minute plimbarea. Noua ne-a trebuit mult mai mult pentru ca era imposibil sa nu te opresti sa faci poze. Natura era din nou din povesti.

Ne-am incheiat ziua pe marginea lacului ghemuiti unii in altii fara sa ne pese prea mult de frigul noptii. Cumva ne obisnuisem cu frigul. De dimineata fusesem la ghetar la Solden la nu mai putin de 2675 m. Ningea si oriunde te uitai, imprejur in departare…era zapada si noi fantasme. Si tuturor ne-a venit in minte gandul ca in tara trebuie sa fi fost peste 30 de grade…Copii din noi nu au rezistat si ne-am bulgarit serios. Si cand zic serios, vorbesc serios.

Am plecat de la ghetar si cuminti l-am urmat pe ghid care ne-a oprit intr-o parcare in mijlocul lui nicaieri. Am pornit pe o poteca in sir indian. Ma repet deja, stiu. Dar trebuie sa spun. Din nou natura hipnotizanta. Am ajuns la o cabana veche de 300 de ani in Gampe, unde proprietarii ne asteptau cu masa plina de bucate traditionale. Varza, galuste, cartofi, carnati, oua, apine de casa. Pare o combinatie nastrusnica, dar cat de delicioasa! L-am cunoscut pe Jakob care mi-a adus aminte de Nicolai Tand, la fel cald, cu zambet larg. A gatit cu noi si ne-a invatat sa facem Kaiserschmarren- un desert traditional austriac, cumva imparatul deserturilor ni s-a explicat (Kaiser inseamna imparat). De abia astept sa-mi adun prietenii acasa si sa prepar acest desert.

Solden a mai insemnat pentru noi din nou spa, masaj, rasfat. Si surprize. La Bergland Hotel ne-am intalnit cu Iulia care a avut grija de noi. Iulia este din Medias si a plecat de aproape 20 de ani din tara. Vorbeste cu accent ardelenesc si i s-a luminat ochii cand ne-a vazut. Ne-a povestit despre toate produsele folosite la SPA, produse care se gasesc doar pe o raza de 40 de km in zona. Totul natural, totul avand la baza materie prima autohtona. Mi-a placut tare fericirea ei.

Duminica a fost ultima zi in Austria. Stiu deja ca o sa vreau sa ma reintorc aici vara. Inca nu imi pare rau ca plec pentru ca mai avem de facut o oprire pe care mi-am dorit-o din tot sufletul. Cum nu am fost niciodata la Viena, si pentru ca eu cred ca atunci cand iti doresti ceva …se va intampla, am reusit sa ii instig pe prietenii mei cu care calatoresc intr-una dintre masinile Dacia dedicate acestei tabere sa plecam la o ora indecenta (5 dimineata. De obicei nici inima nu-mi bate la ora aia) si sa petrecem cateva ore la Viena. I love u so much Cristina, Cosmin, Mariciu pentru ca imi faceti aceasta bucurie. Si da, stiu deja ca o sa imi doresc sa ma reintorc si la Viena.

A ramas concluzia ca niciunul dintre noi nu mai putem spune ca Austria este frumoasa doar iarna. Va veti convinge de acest lucru daca urmariti pe Instagram si pe Facebook hashtagurile #TFB5 #occupyTyrol

Tabăra de Fotografie pentru Bloggeri, ediția a cincea, este un eveniment organizat de Foto Union și Austria.info cu sprijinul Dacia Group și Hotel Continental Forum Oradea.

fotografiile sunt realizate de Cristian Sutu

2092
area 41 -2Austria – Aria 47 – Cand lucrurile extreme sunt cele mai sigure

Austria – Aria 47 – Cand lucrurile extreme sunt cele mai sigure

text de Elena Prodan

Dupa ce ai intrat in Aria 47 primul lucru pe care il auzi este susurul unui rau. Apoi vezi o minunatie de munti cu varfurile pline de zapada pravalindu-se parca peste tine. Totul este natural, iar filosofia locului este back to basics. Ne-am cazat in cabane si conceptul de tabara de fotografie a devenit  tare firesc in locatia data. Am stat in cabana 15. Doua camere in care gaseai doar cate doua paturi, un sifonier mare si o noptiera. Nimic pe jos. Totul simplu. Spatiul utilizat la maxim. In fata aveam rau, iar in spate o limba de padure unde am gasit fragute. Si totul era ca in povesti.

Ne-am trezit la prima ora :”mancam repede si apoi ne aruncam in cap, da?”, am convenit toti cumva. Am plecat spre locul de intalnire spre cei care aveau sa ne pregateasca pentru flying fox. Tradus inseamna tiroliana. Din 12 plecat-am 10 la razboi, 6 ne-am pus hamurile, in final 4 s-au dat cu tiroliana si 2 au continuat. Eu am fost convinsa ca voi sari. M-am mai jucat in trecut cu genul acesta de activitati si mi-a placut senzatia.

Ni s-a facut instructajul si apoi, cand am fost gata, aratam pregatiti ca pentru a intra in mina: casti de protectie, un dispozitiv cu 2 role pentru tiroliana extrem de greu si hamuri. Am mers pe o carare pana la un pod. Podul il observasem deunazi cand ne-am cazat. Din cand in cand de pe el mai sareau oameni cu un strigat ca a lui Tarzan: aaaaaaaaaaaaaaaa. Si apoi din nou linistea muntilor. Parea usor.

Cand am ajuns la pod, Cristina s-a oprit. A stiut ca nu mai vrea. Cosmin si Mariciu au urcat si eu i-am urmat. In spatele meu Papen si Toma. Nu au vrut sa ma lase ultima. Asa ca au avut grija sa  fiu in vizorul lor. Totul bine. Mi-am legat clipsurile de funie. Totul bine. Am facut cativa pasi. Nu mai era asa bine. Mergeam pe un pod facut din funii si calcam pe scanduri de lungimea antebratului meu, late cat doua palme de-ale mele. Si credeti-ma nici antebratul si nici palmele mele nu sunt foarte mari. Nu prea mai vorbeam intre noi si senzatia era ca jucam in filmul Indiana Jones.

Si au inceput sa se clatine scandurile si funiile si m-am uitat in jos si am vazut un hau. Cu tiroliana te dai de la 27 m….Insa, pana sa ajungi la tiroliana trebuia sa treci de incercarea acestui pod si apoi sa mergi pe scanduri nu mai late decat talpa unui barbat, lipit de un zid pana la postamentul de unde efectiv iti dai drumul pe tiroliana.”Pas. Eu cobor”. Toata lumea s-a oprit. “Esti sigura?” Instructorul care ne insotea astepta sa ma decid. Insa, pana sa termine de intrebat Cosmin eu deja trecusem pe langa Papen  si eram la doi pasi distanta de scari. “ii vedem de jos pe baieti, ok?”, mi-a spus Cristina. Aaaaaaa am auzit de la fiecare domn, dar le-a placut tare. Doar doi domni au incercat si Mega swing, adica un fel de coarda elastica care te zgaltaie serios pret de cateva minute.

In timp ce coboram de pe pod ma uitam la cei cinci domni. Nu aveau cum sa renunte. Poate le era frica, poate nu. Dar cum ar fi putut renunta? Pentru ca esti femeie toate aceste lucruri inseamna cumva sensibilitate, feminitate, fragilitate. S-au asigurat ca eu sunt ok si m-am simtit din nou protejata si rasfatata si au mers mai departe. Stiu sigur ca unora le-au tremurat genunchii (puteti citi la Papen un text foarte dragut despre frica), dar au mers pana la capat.

Dupa acest start cu o doza de adrenalina faina ne-am bucurat toti ca niste copii de tot ce oferea Aria 47. Si credeti-ma este vis: motocross, blobbing…sfidezi gravitatia efectiv. Vedeti aici despre ce este vorba. Daca v-ati tinut respiratia, ei bine, aveti si de ce.

Un alt cuvant cheie pentru Aria 47 este fun. Aici s-a facut un Harlem shake care este in top  world wide. Pe langa multe sporturi extreme poti participa si la multe petreceri fun fun fun.

Unde ne-am intalnit cu totii a fost la rafting. Sa faci rafting cand afara sunt mai putin de 15 grade intr-o apa cam de 5 grade poate fi …interesant. Costumele de neopren  ne-au ajutat mult, iar dupa ce am inteles toate regulile explicate in timpul instructajului am vaslit toti cot la cot si: nu ne-am rasturnat, am ras cu lacrimi, am functionat ca o echipa, ne-au batut inimile tare, tare, tare.

Concluzia a fost ca niciunul dintre noi nu mai putem spune ca Austria este frumoasa doar iarna. Va veti convinge de acest lucru daca urmariti pe Instagram si pe Facebook hashtagurile #TFB5 #occupyTyrol

Tabăra de Fotografie pentru Bloggeri, ediția a cincea, este un eveniment organizat de Foto Union și Austria.info cu sprijinul Dacia Group și Hotel Continental Forum Oradea.

(fotografiile sunt realizate de Cristian Sutu)

2437
raifaissen-live-blogging-03_resizeRaiffeisen Start – impreuna la inaltime – live blogging

Raiffeisen Start – impreuna la inaltime – live blogging

Astazi m-am intors la munca intr-o corporatie. Pentru o singura zi si intr-o companie foarte speciala , Dragos Astafei si Cristian Manafu. Suntem la inaugurarea sediului central Raiffeisen, in Sky Tower si traim corporatist in casual friday.

Avem un birou intr-o biblioteca, in mijlocul unui etaj, unde sunt si spatii de lucru, dar si spatii de relaxare.

Va arat putin mai incolo fotografii din sediul central si va fac cunostinta pe parcursul acestei zile cu oameni frumosi din aceasta companie. va promit super povesti, ale unor oameni pe care-i stiati de pe Facebook, de pe bloguri, sau din evenimente caritabile si sportive, doar ca nu stiati ca lucreaza in Raiffeisen.

***

 137 m inaltime, 37 etaje,  1700 de persoane. Sky Tower – cea mai inalta cladire din Romania. construita intr-o viteza atipica pentru tara noastra: un etaj la 5 zile!!!

***

prima noastra descoperire: Magda Sandulescu – coordoneaza tot ce inseamna partea de dezvoltare clienti persoane fizice – si e foarte pasionata de social media. e genul de om care umple camera de energie si, ma iertati pentru prejudecati, e la fel de pasionata de lucruri culturale si de pasiunile oamenilor pe cum e de pasionata de produse bancare.

Magda stie ca e important sa le prezinte clientilor produsele in contextul pentru care au fost create… asa a ajuns sa prezinte aplicatia smart mobile de banking Raiffeisen Online cu trimitere la un anume anticariat din Iasi care are cea mai mare colectie din Romania de carte liliputana. sau sa prezinte aceeasi aplicatie in vama veche, pentru ca demonstratia este eficienta cind ii arati utilizatorului ca poate achizitiona lucruri, poat eface tranzactii bancare in locurile cele mai neasteptate; nu de la un birou.

Magda se plimba cu bicicleta si aseara tocmai ce a descoperit ca s-a deschis la Biblioteque din herastrau. A postat repede pe pagina ei de Facebook. “nu era nimeni aseara, dar daca am anuntat astazi pe pagina me ade facebook, citiva prieteni tot o sa se duca. daca anuntam lucrurile frumoase, o sa se creeze o comunitate care sa  aiba de unde sa aleaga.’

 

Magda are 3 telefoane. da da, cele din fata ei sunt toate ale ei: unul pentru convorbiri de birou, altul pentru transfer securizat de date si unul pentru Social Media si convorbiri personale.

***

let’s meet THE GIRLS. FETELE – scris cu majuscule – pentru ca sunt frumoase, destepte (lucreaza la Trezorerie, unul dintre departamentele cheie ale bancii ) si sunt din categoria pe care eu o numesc “oameni din aluatul bun”

de la stinga la dreapta Melania Radutoiu & Maria Duduman.

 

Melania a facut voluntariat inca din facultate ( a terminat Limbi straine), iar cind a ajuns in Raiffeisen a inceput sa colaboreze cu Light into Europe ( o fundatie care are grija de copiii cu dizabilitati de vedere sau auditive): le organizeaza evenimentele, traduce documentele lor, face traininguri pentru voluntarii care intra noi in proiecte. e genul de om care crede ca trebuie sa faci lucruri bune nu ca sa iesi tu in evidenta, ci ca sa se miste lumea intr-o directie mai buna.

la prima vedere pare party girl – cocheta, cu glumele la ea -, cind incepe insa sa vorbeasca despre cit de important este pentru ea sa raspunda la solicitarile celor pe care si-a propus sa-i ajute, intelegi ca lumea de dincolo de zimbete e profunda si e asezata pe baze solide. ( de Paste au solicitat-o cei de la Light into Europe pentru o traducere; era plecata si, fizic, nu avea cum sa o faca, asa ca si-a sunat o fosta colega de facultate, a rugat-o sa faca traducerea si, desigur, a platit-o pentru munca ei )

Maria a descoperit odata cu Raiffeisen ce inseamna cu adevarat voluntariatul si, mai ales, ce inseamna sa fii mentor. A lucrat pentru United Way intr-un program de voluntariat si a ajuns la Asociatia Ana si copiii, unde pentru un an a fost mentorul fratelui Anei din numele asociatiei – asociatia a pornit prin a ajuta copiii defavorizati si si-a luat numele de la prima fetita ajutata. Odata cu mentoratul (citeva ore pe saptamina a mers cu cel mic la muzee, la spectacole, i-a raspuns la orice intrebare), Maria a inteles ca oamenilor le-ar fi mai usor sa se implice daca ar stii exact ce inseamna munca unui voluntar intr-un domeniu sau altul. Acum lucreaza la o platforma prin care ONG-urile sa-si anunte necesitatile de voluntariere si, intr-un mod aplicat, matematic, voluntarii sa fie informati de tot ceea ce ar insemna munca lor ca sa ia o decizie corecta si sa se implice.

*
mi-a placut mult ca in intilnirea cu Maria si Melania, Cristi Manafu a uitat ca e jurnalist, ca treaba lui e sa descopere povesti, si a inceput sa discute aplicat cu Maria despre ce ar trebui sa contina platforma pentru voluntari, despre proiecte similare in tara si in lume, despre cum reactioneaza voluntarii in general. in 10 minute au trecut de la intervievator/ intervievat la parteneri.

si mi-a placut ca THE GIRLS nu s-au dezmintit, au iesit din tipare si de data asta: ne-au dus la ele in biroul magic, care se separa prin geamuri de sticla de restul etajului lor. am stat departe, foarte departe, de computerele unde se fac tranzactiile uriase si-am intrat fara aparatate de fotografiat, dar am putut vedea gasca simpatica si am inteles de ce se spune ca la trezorerie sunt cei mai veseli, cei mai simpatici , dar si cei mai frumosi angajati:) si care au mereu dulciuri:P

***

 

in fotografia asta sunt Monica Teodorescu si Paula Stoica.

ca sa obtina cadrul asta au tras 340 de fotografii si-au sarit pe terenul de baschet de linga Sky Tower doua ore si 10 min. apoi au avut nevoie de un week end intreg ca sa aleaga fotografia: “aici nu ma vad bine”/ “saritura mea nu e frumoasa aici” / “aici nu ne sincronizam”.

au inscris-o pe ultima suta de metri in concursul intern cu tema “La Inaltime” si-au cistigat.

intimplator era si preferata fotografului echipei noastre, Dragos Astafei, dar nu asa s-a stabilit cistigatorul, ci prin votul celor din companie, asa ca fetele au muncit mult cu “sales direct” ca sa cistige.

fetele din fata acestor umbre sunt prietene din 2006 cind s-au angajat amindoua la Raiffeisen. sunt colege de birou si sunt pasionate de sport. Monica alearga la maraton, iar Paula – ei bine, Paula – e un mare exemplu de vointa: din februarie si pina in iunie a slabit 18 kg, cu un regim strict si mult sport.

(o informatie importanta pentru simpaticii din Sky Tower: terenul de baschet se intoarce la intrare. de saptamina viitoare. a fost indepartatat temporar pentru concertul lui Smiley, dar … revine si veti fi din nou una dintre rarele companii – hai sa-i zicem corporatii, ca asta sunteti – care aveti un teren de baschet la intrare)

***

Dana Cernat e coordonator de produs pe factoring, dar eu o stiu cu mult inainte de a afla ca lucreaza la Raiffeisen. O stiu de la un seminar pe care l-am tinut la Incubator 107, unde si ea tine lectii de… cusut. Dana are Idei Cusute, un blog simpatic unde prezinta lucrurile pe care le face cu o masina de cusut si mai multe materiale colorate.

Am aflat acum ca e din 2005 in banca si ca mai intii a trecut pe la IMM pe o functie de comunicare pentru ca tocmai ce terminase o facultate de profil. Intre timp a terminat sesiunea anului nr 2 de la Finante (“daca vreau sa promovez in banca trebuie sa stiu intre ce am de ales, si un master nu ma ajuta: am luat scoala de la capat, am facut Finante la IBR”).

Dana face ateliere de cusut pentru copii si adulti si te invata ca, in timpul in care cosi materialele, sa-ti descosi mintea, sa te relaxezi si sa te bucuri de rezultatele muncii tale. Dana e genul de om care ii inspira pe cei din jur, fara sa faca eforturi speciale, iar citeva din colegele ei de birou si-au luat masini de cusut si-si fac haine inspirate de alegerile ei.

O saptamina anume pe an – Saptamina Altfel – Dana isi ia concediu de la banca. Merge in scoli si in licee si tine ateliere de cusut si-i invata si pe copii ca atentia pe care o acorzi unui lucru pe care-l faci cu mina ta te disciplineaza si iti formeaza caracterul.

Am fost surprinsa sa constat ca putini din banca stiu ca Dana e Idei Cusute. “Nu ma promovez printre colegi, mi se pare ca as face spam. Imi vind lucrurile pe care le cos mai mult in afara bancii”.

Heeeeei, simpaticilor din Raiffeisen, ia uitati-va ce minunatii face Dana. Sigur, sigur o sa va cumparati ceva de la ea. Imaginati-va bucuria ei cind va descoperi ca si fara promovarea ei, tot v-ati cumparat ceva de la ea: pentru ca va place, pur si simplu.

***

Carmen Ghita a fost unul din oamenii acestui proiect special si habar n-am cum i-a convins pe sefii ei sa lase trei oameni straini sa intre in banca si sa intilneasca ce oameni vor ei, sa se plimbe pe unde vor ei (in limitele unor restrictii de siguranta, desigur, pentru ca ne aflam intr-o banca).

N-am intervievat-o pe Carmen, dar am stat cu ea o zi intreaga si-am avut timp sa observ lucruri:) E unul dintre oamenii care -si dedica mult timp meseriei si nu stie alta cale decit… “din toata inima”.

Si cind proiectele se fac din inima, rezultatele sunt frumoase. Odata cu prezenta noastra in companie a fost lansata si pagina oficiala de facebook Raiffaisen Bank Romania care a depasit deja 3500 de fani.

Aurelian Buluceanu  a fost si el “partners in crime” in acest proiect atipic pentru orice corporatie si mi-a fost evident ca i-a placut foarte tare sa ne povesteasca despre fiecare dintre obiectele achizionate in cea mai inalta cladire din RO. si stia in detaliu despre fiecare obiect pentru ca echipa lui a facut majoritatea achizitiilor.

Cu el am vorbit mult despre cladire (dar cea mai inalta cladire din RO merita un post separat pentru ca are niste povesti incredibile), dar printre vorbele de business am avut timp sa descopar ca e pasionat de baloanele cu aer cald, ca face mult sport (simbata participa la triatlon), ca-i place muzica rock si ca s-a dus in Germania la un super super concert pentru The Killers si ca, asa simpatic cum este, e aprig in negocieri. Are o relaxare care nu aduce cu nimic a corporatist/ corporatie, dar are pareri ferme in zonele sale de competenta si gindul meu a fost ca nu prea as vrea sa negociez ceva cu el si nici sa avem vreo disputa pe vreo tema:).

***

si-aceasta imagine e din banca. stiu, nu seamana a ceea ce stiti despre o banca, dar dansatorii astia invita lumea sa mearga in curte la mici si bere si la un concert Smiley. cea mai inalta cladire din lume merita inaugurata cu o petrecere frumoasa. dar si cea mai simpatica pagina de facebook a unei banci merita un like. il puteti da aici.

multumesc frumos pentru intilnire si timpul pe care mi l-au acordat tuturor celor pe care i-am intilnit in orele petrecute in sediul central Raiffeisen Bank Romania.

[caption id="attachment_23545" align="alignnone" width="509"] cu Carmen Ghita si Cristian Manafu[/caption]

 

toate fotografiile au fost realizate de Dragos Astafei.

 

 

3288
falafel simpa detaliuam creat o mincare… afrodisiaca :)

am creat o mincare… afrodisiaca :)

pentru mine Orientul e senzualitate si erotism, rafinament culinar si … textura ( in materialele din care sunt facute hainele, in mix-ul alimentelor etc).

Cind Radu Tanase de la Calif (unul dintre restaurantele cu specific oriental din Bucuresti care are o atentie foarte foarte mare asupra detaliilor si care isi produce “in house” tot ceea ce foloseste pentru preparatele din meniu; cu exceptia celor pe care le aduce din Orient direct – condimente, adica) m-a invitat sa creez un fel de mincare pentru restaurantul lui mi s-a parut provocarea suprema.

Nu sunt specialist, iar gusturile mele si perceptia mea asupra importanta si intelesul actiunii de a minca sunt putin diferite de practica uzuala.

*

Eu cred ca mincarea trebuie sa fie o bucurie, nu o necesitate; trebuie sa fie o experienta senzoriala si, pe cit posibil, sa-ti hraneasca si mintea, ba chiar si… libidoul.

Maninci ca sa-ti faci bine si sa te bucuri de experienta mesei; maninci ca sa aduci in organism energia de care ai nevoie ca sa fii mai luminos, mai fericit, mai sanatos.

Acum ca stiti asta, mai vreti sa gustati mincarea creata de mine?!

***

De astazi la Calif , pe str Avrig (linga Piata Iancului), se afla in meniu Falafelul S!mpa, iar eu sunt foarte foarte happy.

Falafelul S!MPA e o mincare vegetariana care e texturata, senzuala si… afrodisiaca.

Pe linga chiftelutzele de falafel mai contine sos de vinete cu tahina, ceapa cu tumac, roshii, seminte de rodie, totul pe o lipie preparata in casa, in cuptorul de linga tine, lipie care e “mingiiata” de un sos Domatos – un fel de zacusca dulce, cu baza de roshii dar si alte legume gustoase transformate in pasta.

Fiecare dintre ingrediente are rostul lui acolo, dar o sa va povestesc doar despre 2 (ma rog, 3) dintre ele.

tahina – este un sos pasta de susan care e afrodisiac, dar si stimulent intelectual si cu propietati anti ageing, regenerante. in combinatie cu vinetele coapte rezulta ceva de vis… sosul de vinete e dulce si onctuos, sosul de tahina e putin aspru si ramine pe papilele gustative.

linga ele, semintele de rodii, cu sucul lor dulce acrisor, dar foarte racoritator, sunt ca o surpriza de ziua ta. apar in mincare cind te astepti mai putin si, pur si simplu, iti explodeaza in gura.

(salata de vinete cu seminte de rodii este una din preferatele mele si obisnuiesc sa o prepar si acasa)

***

deci, avem Falafel S!mpa de astazi la Calif, pregatit la grill, cu putine calorii, fresh si… afrodisiac. costa 11 lei simplu, si 13 lei in meniul cu limonada. in week end-ul asta o sa fac si eu o vizita acolo sa le fac cinste prietenilor mei.

va astept sa-mi spuneti daca va place ce am creat:)

 

somnnu dorm. panica. dorm. panica.

nu dorm. panica. dorm. panica.

m-am obisnuit sa spun despre mine ca sunt insomniaca. o parte din secretul multelor lucruri pe care le fac intr-o zi e faptul ca dorm putin si am citeva ore in plus fata de restul lumii.

era o parte din secret.

de duminica trecuta dorm. mult. si asta imi complica foarte tare programul. m-am intors la o senzatie care o aveam pe la 25 de ani; panica de dinainte de culcare:)

(ma rog, exagerez putin cu panica de acum, care nu mai e ca aceea de la 25 de ani, dar… e pe acolo)

***

in anii astia de nesomn am trecut prin toate fazele.

furie. eram obosita si mi-as fi dorit sa adorm in prima clipa in care ma bagam in pat.

lupta. medici. pastile naturiste. sport. alimentatie adecvata. (mai putin somnifere). gindul ca l-as lua de barbat pe cel in bratele caruia as putea dormi 7-8 ore ca orice om normal, desi casatoria – in forma ei conventionala – mi se pare ceva gresit. (stiu, asta e, nu dati cu parul)

resemnare. cum pot folosi timpul asta mai bine? sa citim, sa vedem filme.

drag/ dragoste. e minunat sa ai ragazul de a te uita cum doarme cel de linga tine. sa incerci sa-ti sincronizezi respiratia cu el intr-un “parteneriat” pe care-l stii doar tu. cam ca sarutul pe care-l lasa unii parinti pe crestetul copiilor care dorm.

disciplina si respect. sa reusesti sa nu faci prea mult zgomot in vacante ca sa nu-l trezesti pe cel de linga tine la ore care se exprima prin semne cu degetele de la o mina.

din nou furie. de la multa oboseala. ceva probleme de sanatate pentru ca organismul nu se regenereaza. din nou drag. disciplina. respect.

de duminica dorm. n-am mai dormit in felul asta , 7 ore pe noapte atit de multe zile consecutive, de nici nu mai stiu cind.

n-am o explicatie. nu s-a intimplat nimic special. nu am schimbat nimic in alimentatie. nu m-am apucat de cine stie sport si nici n-am descoperit vreo pastila minune.

prima noapte am pus-o pe seama oboselii din multele saptamini de deplasare si pe faptul ca, in sfirsit, ma relaxasem (jumatate de zi am stat in aer liber). la  a doua am ridicat din sprincene. dupa a treia noapte cu 7 ore de somn am inceput sa ma incrunt.

mi se pare ca s-a scurtat ziua, ca sunt in urma cu ceea ce am de facut, ca nu citesc toate lucrurile pe care le citeam inainte.

mi-am pus ceasul sa sune la ora 6 – o ora la care, de obicei, eram treaza si in plina activitate – tot ceea ce am facut astazi a fost sa opresc soneria, sa evaluez ce zi a saptaminii este (implicit ce program de intilniri am) si sa ma culc la loc.

ca si succesul, somnul pare ca vine cind nu te mai astepti, daca ti-l doresti foarte mult. as vrea o zi mai lunga, se pune?

 

2327
aventura heinekenvrei aventura vietii tale? inscrie-te in competitia The Voyage Heineken

vrei aventura vietii tale? inscrie-te in competitia The Voyage Heineken

nu stiu cit stiti voi ca lucrurile alea senzationale si profund emotionale din spoturile Heineken s-au intimplat pe bune. adica baietii aia microbisti chiar au mers la plictiseala aia de concert de muzica clasica in seara finalei Champions League, sau ca frigiderul ala magic cit o camera intreaga chiar a existat (a fost unul si intr-o casa din Bucuresti pe care am vizitat-o si eu🙂 )

spiritul Heineken despre a te bucura de viata si a trai aventuros e real. uite aici ce i s-a intimplat lui Andi Moisescu in urma cu doar citeva saptamini cind a mers la finala Champions League.

daca ai rivnit la o asemenea aventura (si n-ai cum sa nu fi zis “mamaaa, cit de tare a fost pentru oamenii astia sa traiasca asa ceva”) acum e sansa ta: inscrie-te in competitia The Voyage Heineken si sunt absolut sigura ca o sa traiesti ceva incredibil.

imagineaza-ti ca in timpul competitiei ai putea fi  “abandonat” în cele mai îndepărtate colțuri ale lumii, cu minimul de provizii si citeva indicatii de baza. sigur ca e cineva acolo care te supravegheaza si are grija sa fii in siguranta, dar e treaba ta sa -ti indeplinesti task-ul si sa ajungi la destinatie.

e o competitie despre aventura, despre barbartie si e … ca-n filme. filmele alea cu eroi legendari.

te poti inscrie aici. mai sunt 3 zile.

 

4366
aqua domoAustria, asa cum nu o stiti, part 1

Austria, asa cum nu o stiti, part 1

Prietena mea, Elena Prodan, ma reprezinta in tabara de fotografie cu nr 5, in Austria, intr-o companie simpatica: multi bloggeri talentati si veseli.

Iata impresiile ei, impreuna cu ceva fotografii care imi trezesc o invidie teribila si gindul ca sigur nu sunt in Austria, pentru ca Austria asta mi-e necunoscuta, desi am fost de multe ori acolo:)

[caption id="attachment_23451" align="alignnone" width="554"] Elena Prodan, fotografiata de Cristian Sutu[/caption]

“This is your captain awaiking. We are now flying over Tirol. Ne vedem in 15 minute jos la micul dejun, da? Ne grabim?” asa ne-a trezit Cosmin Tudoran pe toti cei 12 din TFB 5, adica Tabara de fotografie pentru blogeri organizata de Foto Union. Eu sunt alaturi de ei pentru ca, prietena mea Cristina pe blogul careia ma cititi, mi-a facut acesta bucurie minunata. Varianta mea este ca am murit si, pentru ca am fost cuminte, am ajuns unde trebuie. Respectiv in Austria in plina vara. Nu va grabiti sa va ganditi doar la ski, pentru ca nu stiti ce pierdeti.

Dupa ce am inchis receptorul am fugit repede la dus. 15 minute pentru a fi gata poate fi o provocare pentru o fata. O problema a fost si ca la Aqua Dome nu mai voiai efectiv sa iesi din camera. Primul impediment era sa cobori din patul imens indreptat spre peretele de geam. Indiferent de camera in care te aflai, primul lucru pe care il vedeai dimineata in fata ochilor erau muntii invaluiti in ceata. In prima zi ne-am precizat ca ceea ce vedeam nu este un tablou… Daca treceai de prima incercare si coborai din pat nu vroiai papuci pentru ca podeaua de stejar austriac era o placere pentru talpi. De altfel, toate simturile erau rasfatate de materiale naturale extrase si prelucrate autohton, de nuante relaxante de bej.

Dupa ce ieseai din camera iti era greu sa te decizi ce anume vrei sa faci mai intai: spa, sauna uscata sau umeda, masaj si cate si mai cate sau sa inoti in aer liber in piscine ce arata precum ozn-urile cu apa termala si sa te bucuri de soare uitandu-te lenes la peisaje si respirand aer curat.

Ieri, dupa micul dejun, ne-am luat bicicletele puse la dispozitie de cei de la hotel- exista si varianta sa inchierezi for free un mini decapotabil cu care te poti plimba pana in Italia, noi nu am mai avut timp sa facem acest lucru desi ne-am dorit tare- si am plecat sa facem biking pe un traseu putin mai domol decat Transfagarasanul lung de mai bine de 25 de km. Am avut inima cat un purice pentru ca eu practic am invatat ieri sa merg pe bicicleta.

Am plecat. Toti 12 in sir indian unul in spatele celuilat. Tur-retur, din Längenfeld pana in Solden. Din nou precizarea peisajele nu sunt tablouri. Primii 3 km au fost usori. Dupa care a inceput urcarea. Dupa 2 km vroiam sa ma opresc. Toma a venit repede din spate si m-a oprit ca sa-mi ridice saua pentru ca observase ca nu mergeam corect si oboseam prea repede. Mi-a schimbat si vitezele si a facut el cativa metri cu bicicleta mea ca sa se asigure ca totul e ok. Corina si Ariel m-au asteptat. Aproape de Solden mi-a sarit lantul, iar Papen s-a intors ca sa-l repare si a avut grija ca bicicleta mea sa fie iar ok. Pe Papen nu ai cum sa nu-l remarci. Are aproape 50% din suprafata corpului tatuata, si, daca la prima impresie acest lucru poate fi inhibant, dupa o conversatie retii doar tonul calm si faptul ca ai ras mult. La intoarcere totul a fost mult mai usor, dar tot nu ma simteam safe sa raman singura. De altfel, nici nu am ramas. Papen a fost mereu in urma mea . Cristina s-a asigurat si ea ca sunt bine. Ea a mers in fata mea si la cateva minute intorcea capul cu tot felul de pretexte si ori de cate ori trebuia sa schimb vitezele ridica mana si imi arata cu degetele in ce viteza trebuia sa fiu. S-a intamplat sa fiu si in viteza corecta.

Indiferent de varsta e placut sa simti ca sunt oameni care au grija de tine. Acelasi lucru l-am simtit si cand am urcat pe munte sa vedem una dintre cele mai frumoase cascade din Austria. Cand am ajuns la cascada ne-am oprit pentru picnic. Aveam tot ce ne trebuie in rucsac: sandvich-uri, apa, suc, ciocolata, mar. Mai tineti minte de pachetelul pentru scoala cand eram mici? E frumos ca cineva sa se gandeasca sa nu iti lipseasca absolut nimic. Iar cei de la Aqua dome au avut grija ca relaxarea noastra sa nu fie deranjata.

Dupa spa si inot in aer liber am plecat spre Aria 47. Va povestesc in curand. Aria 47 este o poveste inceputa in 1988 de un pasionat de rafting care astazi a devenit un cocktail de senzatii extreme. Totul cu muntii in fata ochilor si cu aer tare in piept.

*
Tabăra de Fotografie pentru Bloggeri, ediția a cincea, este un eveniment organizat de Foto Union și Austria.info cu sprijinul Dacia Group și Hotel Continental Forum Oradea

 

 

2094
porsche 1Sugar rush – sau cum e sa fii intr-o caravana Porsche

Sugar rush – sau cum e sa fii intr-o caravana Porsche

text de Sorana Savu

La începutul anilor ’90, când cofetăriile reînvățau să facă prăjituri cu frișcă iar noi ne reobișnuiam cu ideea de a găsi ceva comestibil în vitrinele lor, nu doar Violeta cu un dubios fondant mov, am avut o super ieșire la “un suc” cu, pe atunci, prietenul meu. Amândoi pofticioși declarați, aflați la o vârstă la care caloriile nu se numără, am decis să comandăm toate prăjiturile care ne făceau cu ochiul, cu riscul asumat să ni se facă rău.

Cine nu a copilărit înainte de 1989 o să râdă superior de isprava noastră, dar pentru noi a fost o declarație de independență de care – voila! – ne amintim până în ziua de azi. Evident, am mâncat toate prăjiturile la care visasem cât eram mici mici. Evident, de la un punct încolo nu mai decelam aromele. Evident, ni s-a făcut rău. Evident, după toată experiența am ieșit din cofetărie cu un zâmbet până la urechi.

Ceva asemănător ni s-a întâmplat peste weekend. Și îmi asum să mă considerați snoabă sau în toate chipurile, dar vă rog încercați să judecați cele două experiențe (și) cu ochi de copil și veți vedea că sunt asemănătoare, prin bucuria inexplicabilă pe care ți-o aduc.

Pentru că am crescut și am înlocuit, douăzeci de ani mai târziu, prăjiturile cu nu mai puțin de 6 modele Porsche. Sâmbătă, prietenul meu de acum 20 de ani mi-a stat în stânga și a condus o Panamera GTS, un Cayenne Turbo, un 911 coupe, altul cabrio și două Boxstere. Zi de vară până-n seară, din București la Cheile Grădiștei și  retur, pe autorută, pe serpentine, pe drumuri cu pietriș, prin șantiere și prin gropi și apoi înapoi pe serpentine, pe autorută etc…

Caravane de acestea se întâmplă rar – și de obicei au nume și ocazii speciale. Aceasta a fost Porsche World Roadshow, a inclus în total 22 de mașini, una mai fascinantă ca alta, și a fost mânată de doi instructori germani veniți de la fabrica din Stuttgart. Care s-au distrat ținându-ne pe toți în limitele legii, aliniindu-ne și organizându-ne în fel și chip, ca să ne simțim bine și să ne și întoarcem acasă cu toate mașinile intacte.

Perspectiva de a fi pe drum în coloană, toată ziua, practic, de la 9 dimineața până la 9 seara nu e una care să mă încânte grozav în mod normal. Ce să mai vorbim de cea de a parcurge drumuri de munte, cu serpentine, pe sport sau sport plus, tot în coloană… Dar o dată porniți la drum, revelațiile n-au întârziat să apară.

Ne-am simțit din nou copii, căzuți în oala cu smântână, cu masa plină de prăjituri în față. Am putut face comparații directe între mașini aparent incomparabile, pe care rareori le poți conduce succesiv, si aproape niciodată într-o singură zi. Am descoperit că nu simt drumurile de munte și curbele dacă sunt într-un Boxster cu motor central.

Am văzut câtă responsabilitate implică un condus sportiv în limitele legii sau un condus preventiv în coloană. Am înregistrat sportivitatea absurdă a Cayenne-ului Turbo și am înțeles de ce toată lumea spune că sfidează legile fizicii. M-am bucurat de protecția climatizării din Boxster sau 911 Cabrio și am înțeles cum poți să uiți că-ți trebuie, totuși, o șapcă pe cap când le conduci în miezul verii.

Am înregistrat și reacțiile celor din jur, pe lângă care trecea caravana un pic ireală de mașini Porsche cu numere de Germania – m-am bucurat să văd că stârnea mai mult zâmbete de surpriză decât încruntări. M-am întrebat ce-ar fi fost în sufletul meu dacă aș fi văzut-o pe vremea când eram eu copil. M-ar fi motivat altfel? Mi-ar fi stârnit invidia? M-ar fi făcut să visez?

Nu știu. Poate că există o vârstă pentru fiecare fel de prăjitură. Și mă bucur că, în cazul meu, lucrurile s-au așezat chiar bine, așa încât să mă bucur și de supradoza de zahăr de acum 20 de ani, și de cea de adrenalină de acum 2 zile. De care o să-mi amintesc cu drag peste alți 20 de ani.

 
*
Sorana Savu este specialist in comunicare, senior partner Premium Communication
1700
praline leonidasMasterCardElite – momente nepretuite si lectii despre praline

MasterCardElite – momente nepretuite si lectii despre praline

sigur stiti vorbele care au devenit parte din cultura urbana “sunt momente nepretuite, pentru restul exista MasterCard”, eu le-am trait din plin saptamina trecuta.

am fost dar de aniversarea zilei de nastere a Cristinei Popa, producator la Antena 3. si-a dorit de ziua ei sa bea o cafea cu mine si cu complicitatea colegilor ei, s-a trezit cu mine acasa la ea, la cafeaua de dimineata. (intreaga poveste e aici)

*

partea nespusa acolo e drumul meu prin bucuresti pentru darul ei. ce poti sa-i faci cadou unei doamne care vrea un dar care nu e deloc material de ziua ei – o intilnire cu cineva cu care imparte aceleasi valori?

am mers pe directia girlish pentru ca nicio femeie nu rezista la ciocolata din cea mai fina si-am facut o escala la Leonidas care e parte din proiectul MasterCard Elite (adica daca platesti cu un card MasterCard premium primesti reduceri speciale).

am invatat ceva foarte simpatic in cele citeva minute pe care le-am petrecut in Leonidas de pe Doamnei: daca ati cumparat pralinele pentru cadou nu le bagati in frigider, depozitati-le la un loc racoros si umbros, pe gresie sau in debara.

explicatia e foarte simpla : la temperaturi foarte mici compozitia din ciocolata se contracta si deasupra pralinelor apare cristalizarea apei din compozitie, ceea ce da impresia de vechi, chiar daca ele au fost cumparate/preparate in ziua respectiva.

gustul nu este afectat de expunerea la rece, asa ca daca pralinele sunt cumparate pentru uz personal si stiti ca sunt proaspete, le puteti pastra in frigider.

***

lectia despre praline am primit-o in timp ce doamna care se afla in Leonidas mi-a dat sa gust din pralinele care-mi faceau cu ochiul, dincolo de discountul MasterCard si de ceea ce achizitionasem. despre asta este proiectul special MasterCard Elite – despre transformarea cumparaturilor intr-o experienta, nu un fapt banal.

altfel, doamna de la Leonidas habar nu are nici acum ca am fost acolo ca mystery shopping.

 

2154
frigider arcticConcurs:cistiga o combina frigorifica Arctic TET

Concurs:cistiga o combina frigorifica Arctic TET

ne apropiem de finalul proiectului la care am fost “Consultant in Electronomie” si in care alaturi de Arctic, ti-am aratat cum sa economisesti bani, timp si energie. e ultima saptamina din program si imi place sa cred ca in aceste 4 saptamini – fie si numai pentru ca ati studiat site-ul Arctic sau brosura online a proiectului – ati descoperit cit de importante sunt detaliile si cit de simplu este sa economisesti  – pentru tine si pentru cei din jur, protejind mediul – daca iti achizitionezi electrocasnicele Arctic TET.

in aceasta ultima saptamina premiul pus in joc este unul foarte potrivit cu anotimpul acesta fierbinte: o combina frigorifica No Frost Arctic TET, care pe langa un plus de confort, poate aduce multe alte beneficii.

ce trebuie sa faceti ca sa fie a voastra? raspundeti la intrebarea :  Ce functii si caracteristici ale combinelor frigorifice Arctic TET te ajuta sa faci economii substantiale de energie, asigurandu-ti in acelasi timp un mod de utilizare simplu si confortabil? 

ca de obicei, va va fi foarte simplu sa raspundeti daca vizitati site-ul Arctic TET sau brosura online , sau daca va jucati cu  Electronomic .

Arctic a creat gama TET, ce include combine frigorifice, masini de spalat, plite si cuptoare incorporabile, cu functii care te ajuta sa economisesti bani, timp si energie. TET inseamna Tehnologie de Economisire pe Termen lung.

aceasta ultima etapa a concursului va fi premiata cu o combina frigorifica Arctic TET. regulamentul complet este disponibil aici .

***

va doresc mult succes si la aceasta ultima etapa din concurs si sunt sigura ca si noul cistigator se va bucura la fel de tare ca doamna Tudora Calinic care a fost prima cistigatoare a programului si care a fost chiar de aici de pe blogul meu.:)  bafta tuturor.

dominare si control

dominare & control – (pr)in dans. ca mesaj, dar si ca tehnica.

aproape 2 min dureaza dansul, e pacat sa nu va uitati.

1414
canyon 1Canyon – sau cum sa faci PR destept

Canyon – sau cum sa faci PR destept

in ultimele saptamini de deplasari am tot pierdut lucruri.

cind am ajuns acasa am gasit un pachet cu o scrisoare

“Stim ca-ti place sa asculti muzica si ca ai pierdut doua perechi de casti. De aceea, ne-am gindit ca-ti va fi de folos aceasta pereche de casti de la Canyon. Iti dorim sa asculti numai muzica frumoasa si sa ai o vara splendida. Cu drag, Canyon.”

nu stiu cine e PR la Canyon, dar are din inima felicitarile mele pentru ca a stiut sa speculeze inteligent un moment din viata mea si sa-mi faca un dar memorabil.

tehnic vorbind, dincolo de darul in sine, sunt foarte multe lucruri prin care cu acest gest compania Canyon a ajuns la mine: am asociat-o emotional cu atentia pe care mi-o acorda, m-au flatat ca stiu de existenta mea, mi-au trimis un obiect atunci cind am nevoie de el.

e atit de potrivit momentul si de personalizat cadoul incit nici nu mai este PR. este un dar de la niste prieteni pe care nu-i cunosti, dar te bucuri ca te stiu ei pe tine.

as vrea foarte tare sa stiu cine se ocupa de PR la Canyon ca sa-i transmit din inima felicitarile mele. isi face treaba cu pasiune si vinde foarte bine valorile brandului lor (scrie pe antentul scrisoricii “create, perform, explore, enjoy”)

cu siguranta de cite ori voi folosi castile imi voi aduce aminte de gestul lor. multumesc frumos.

2272
mom 14Sibiu, in secvente (part2) oamenii

Sibiu, in secvente (part2) oamenii

Denisa are 19 ani si e chelnerita pe o terasa mica din Piata Mare. ultimii 5 ani si i-a petrecut in Spania impreuna cu mama si sora ei. desi in sibiu era premianta, in primul an in spania n-a vrut sa raspunda la nicio lectie la scoala. spera sa o exmatriculeze, sa o lase repetenta ca sa se intoarca acasa. n-a vrut sa plece, dar n-a avut incotro.

cum a terminat scoala s-a intors acasa si vrea sa-si faca un business aici. la 4 ore dupa ce a ajuns in Sibiu a fost la un interviu de angajare, vazuse la intrarea in oras la o benzinarie un anunt de post liber. dupa trei luni si-a gasit job-ul de la terasa. e platita la cite ore munceste si pune toti banii deoparte pentru afacerea ei. traieste din bacsisuri.

s-a gindit sa-si faca o spalatorie pentru ca in casa bunicilor ei ar fi suficient spatiu pentru asa ceva, plus ca linga ea tocmai s-a facut un teren de fotbal; “cit stau baietii la meci, le spal masinile si pleaca tocmai bine”.

in perioada festivalului a muncit si cite 14 ore pe zi, dar nu s-a plins. “mama a fost singura femeie din piata. avea si 2 angajati. am vazut-o cum pleca dimineata si se intorcea seara. muncea mult si e un exemplu pentru mine.”

mi-ar placea sa-si indeplineasca visul cu spalatoria. e un copil foarte ambitios si bun. cind ajungeti la terasa ei, una mica, ungureasca din Piata Mare, amintiti-va ca traieste din bacsisuri. si ca un bacsis mai generos ar ajuta-o sa-i implineasca visul.

***

Adrian (deAdMAR) a fost persoana cea mai greu de intervievat pe perioada festivalului, nu pentru ca era inaccesibil, ci pentru ca nu voia sa se vorbeasca despre el. (este autorul vizualului genial din acest an, cu fata care e conectata la tehnologie si are mufe in mina ca un indemn la dialog – un text amplu despre semnificatiile visualului veti citi curind pe webcultura.ro). a cintat intr-o trupa, si-a ales facultatea pe care sa o urmeze, in ultima zi de inscriere, dupa ce a dat un ocol la toate tarabele din universitate unde erau prezentari cu materiile de admitere. e autorul multor reclame, ale tuturor afiselor teatrului Radu Stanca din Sibiu si al ultimelor doua afise ale FITS.

– cum lucrezi? te gindesti mai multe zile, faci schite?
– ascult la nesfirsit aceeasi melodie. sau recitesc din cartile mele preferate.
– ce citesti?
– eee, multe. am toate editiile aparute ale cite unei carti care-mi place. le cumpar pe toate, sa fie acolo.
– zi-mi una.
– spuma zilelor.
– si esti tentat sa vrei sa le schimbi layoutul copertelor cu ceva care sa fie mai frumos?
– nu, tot ce e acolo, fiecare litera, caseta editoriala, tot… sunt minunate daca sunt intr-o carte care-mi place.
– zi-mi ce film iti place ca sa incerc sa te apuc de undeva… obisnuiesc sa ghicesc oamenii dupa gusturile lor la filme.
– la vie de boehme – Aki Kaurismaki. sunt zile in care il vad si de doua ori.

i-am zis ca semanam foarte tare ca si eu am scris o carticica ascultind la nesfirsit un singur cintec, dar tot nu m-a lasat sa scriu despre el in articolele despre festival. in ultima zi, i-am promis ca atunci cind ajung acasa am sa ma uit la filmul lui preferat si i-am spus care e filmul meu preferat din toate timpurile (Bleu – Kieslowski).

ce nu i-am spus este ca intr-o vreme cumparam toate DVD-urile cu Bleu din librarii ca sa le fac eu cadou cui ar fi inteles filmul, sa nu ajunga pe miini gresite. si ca am acasa editii de Bleu in franceza, germana si italiana.
dar nu mai era nevoie pentru ca, atunci, in ultima zi, l-am intrebat daca ma lasa sa scriu despre el pe blog si sa arat ca seamanam. “poti sa faci ce vrei”, a zis si, evident, am luat asta ca o aprobare.

sigur, sigur o sa lucram impreuna cindva in viata asta.

***

Diana Ribana  e unul dintre cei mai calzi si mai buni oameni pe care i-am intilnit in ultima vreme. e varianta fashionable a lui Amelie, din filmul acela minunat. si-are un magnet la povesti si la oameni cu povesti. ca domnul care a intrat in atelierul ei si i-a spus ca acolo a fost cu multi ani inainte atelierul lui de reparat instrumente muzicale. ar fi vrut sa-l ia inapoi, sa ceara retrocedarea casei, dar cind a vazut cit de mult a muncit ea ca sa transforme locul intr-o oaza de poveste pentru atelierul ei, a decis sa se mute peste drum.

Diana mi-a spus o poveste despre dragoste cu atit de multe laturi si atit de intensa incit am plins pe strada, in hohote. a fost cel mai frumos si mai emotionant moment din zilele petrecute acum la Sibiu.

era o poveste despre bunicii ei, ultimul lor Paste impreuna, iubirea dintre ei. dar fiecare cuvint pe care-l rostea, felul in care povestea, era si despre dragostea ei pentru bunici. in ziua aceea ar fi trebuit sa mearga la cimitir la bunica ei, dar a aminat ca sa se vada cu mine. “e nevoie de o zguduitura din asta, ca sa inveti sa spui mai des te iubesc”, a zis pe strada in timp ce si ea avea lacrimi in ochi.

mi-a oferit unele dintre cele mai puternice emotii pe care le-am simtit ascultind povestea cuiva si ii mai multumesc o data si aici. (daca Diana imi va da voie vreodata, am sa scriu povestea auzita de la ea; dar puteti sa o simtiti putin pe Diana din scrisoarea asta dedicata bunicilor ei)

***

Nu-i stiu numele, dar e sofer pe taxi si ne-a dus pina in Dumbrava. pe drum am aflat ca de 18 ani isi creste copiii singur (“acum ma cresc ei pe mine”), ca a invatat sa gateasca si sa faca toate lucrurile casei. sotia l-a parasit si-a privit-o cum pleaca impreuna cu copiii, uitindu-se de la balcon cum isi cara bagajele in masina.  a fost antrenor de arte martiale pe vremea lui Ceausescu, a avut chiar sala lui de antrenament.

-l-ati cunoscut pe Nicu Ceausescu?

– am stat linga el la masa.

are teoria lui despre Revolutie si, pentru ca a fost intr-un batalion de elita in armata, crede ca daca atunci in decembrie 89 i-ar fi chemat pe colegii lui si pe el la lupta, tara ar fi fost altfel.

ne-a aratat Sibiul cu mindrete “nu ocolim, o luam doar pe alte strazi ca sa mai vedeti ceva din orasul nostru.”

 

(foto Sebastian Marcovici, despre care scriu in episodul urmator)

2188
arcticCONCURS ARCTIC: un set plita si cuptor din gama TET

CONCURS ARCTIC: un set plita si cuptor din gama TET

astazi e prima mea zi acasa, adica fix in casa in care locuiesc, dupa mai bine de 2 saptamini de pribejie cu diverse treburi. ba chiar trei saptamini daca uit de jumatatea de zi in care am stat in bucuresti cit sa particip la o lansare de carte la Bookfest.

cel mai mult si mai mult in perioada asta mi-a lipsit mincarea gatita acasa. oricit de bun ar fi restaurantul sau hotelul dupa 2 saptamini de prinzuri si cine pe la mese straine, ti se face dor sa te asezi la masa ta, sa ai in farfurie ceva gatit de tine si sa miroasa a gatit in bucatarie. ti se face dor de drumul cu farfuriile aburinde pina la masa.

pare ciudat pentru ca si eu sunt dintre cei care gatesc doar lucrurile care se prepara in citeva minute si as vrea sa petrec cit mai putin timp in bucatarie, asa ca stiu de ce plita si cuptorul incorporabil Arctic TET sunt tovarasi de nadejde.

***

Am ajuns in a treia saptamana a programului “Consultant in Electronomie”, in care, alaturi de Arctic, iti voi arata cum sa economisesti bani, timp si energie.

Stiai, de exemplu, ca programul Express al masinilor de spalat Arctic TET este cel mai scurt cilcu de spalare de pe piata. Dureaza doar 14 minute. Recunosc ca pina la acest proiect eu nu stiam, si-acum cu valiza plina de haine din calatorii, ma gindesc ca mi-ar fi utila o masina ARCTIC TET:)

Intrebarea acestei saptamani este: Ce functii ale plitelor si cuptoarelor ne ajuta sa economisim timp? Cauta raspunsul, vino pe blog apoi si scrie un comentariu cu raspunsul tau.

Ar fi bine ca raspunsul tau sa faca referire la una dintre functiile TET. Pentru inspiratie, consulta site-ul  si brosura online  sau joaca Electronomic . Intra pe site sau deschide brosura online si vei gasi rapid informatii. Vino pe blog apoi si scrie un comentariu cu raspunsul tau.

Poti castiga un set plita si cuptor din gama TET.

Arctic a creat gama TET, care include combine frigorifice, masini de spalat, plite si cuptoare incorporabile, cu functii care te ajuta sa economisesti bani, timp si energie. TET inseamna Tehnologie de Economisire pe Termen lung.

Saptamana viitoare vom avea o noua intrebare si un nou premiu. Poti participa cu un singur raspuns pe saptamana. Raspunsurile sunt pastrate in moderare pana la urmatoarea intrebare. Regulamentul complet este disponibil aici

sibiuSibiu, in secvente (part 1)

Sibiu, in secvente (part 1)

Sibiu – locul unde oamenii asteapta sa se faca verde la semafor chiar si cind nu e nimeni pe strada. pentru ca asa e regula.

sau  ca in secventa asta…

trecerea de pietoni din fata Teatrului Radu Stanca, pe partea cu teatrul o doamna la 60 si ceva de ani, cocheta, cu geanta si pantofi asortati, cu tocuri mici. incepe sa traverseze la culoarea verde si cind ajunge aproape de capat vede o alta doamna trecuta de 70 de ani, intr-un deux pieces gri verde care face doi pasi pe sosea. “nu mai aveti timp sa traversati, tocmai se face rosu”, ii spune doamnei in verde.

femeia zimbeste larg si cald “vaaai, n-am vazut ca mai sunt citeva secunde.” si in timp ce se intoarce pe trotuar, ii ureaza o zi buna celeilalte femei.

***

Sibiu – locul unde femeile sunt cochete. in timpul saptaminii, in centru, nu gasesti niciun coafor liber in mijlocul zilei. “avem nunti si serbari scolare”, spun doamnele care ar vrea sa te ajute. iar cind inteleg ca tot ce vrei e sa te speli pe cap si sa-ti intinda cineva parul cu peria, o cheama pe colega de la frizerie. “nu va lasam sa plecati asa, daca ati intrati la noi, se poate?”

***

Sibiu – locul in care chelnerii au o memorie vizuala minunata si le pasa de clienti. alearga dupa ei pe strada anuntindu-i ca in urma cu o zi si-au uitat cine stie ce prin circiuma lor. mi s-a intimplat mie cu ochelarii de vedere.

sau… locul in care chelnerii sunt personaje ca-ntr-o piesa de teatru. cum e Cristian de la Mojo.

– esti student la actorie?, l-am intrebat observindu-i dictia perfecta, spatele drept si atentia cu care rostea fiecare fraza.

– nu, sunt special.

***

Sibiu – locul in care gasesti prajituri ca-n copilarie. cu gustul ala si doar sortimentele clasice. cofetaria aroma are laborator propriu si face prajituri respectind la virgula retetele de dinainte. la tejghea serveste o doamna care de 30 de ani face zilnic acelasi drum: de acasa pina la cofetarie, pe strada cetatii.

are o fata care acum e adult cu familie si, cind era mica, ii ducea cite o prajitura in fiecare zi “n-o minca pe toata, era doar surpriza pentru ca ma intreba mereu ‘ ce mi-ai adus?’ si trebuia sa vin cu ceva pentru ea.”

in toti anii astia, copiii care veneau la cofetarie la inceput au acum copii pe care-i aduc in locul cu 3 masute metalice, ramas neschimbat de pe vremea lui Ceausescu. chiar si soba de teracota e acolo si e functionala, incalzeste “de duduie”.

***

m-as muta oricind la Sibiu.

acum cind am aflat cam cit costa o casa pe aici, visul asta pare realizabil pentru vremea batrinetilor mele.

 

2785
cristian stan vunkDomn Stan – sau cum iti schimbi ziua de nastere intr-o luna care-ti place

Domn Stan – sau cum iti schimbi ziua de nastere intr-o luna care-ti place

unul dintre cei 3 domni cu numele de Cristi Stan pe care-i cunosc  e managerul trupei VUNK, adica e intr-un fel seful meu.

astazi este ziua lui de nastere, desi nu e nascut astazi, iar intimplarea e un bun exemplu pentru spiritul din gasca VUNK.

 

Cristi e nascut iarna si nu-i place cind e ziua lui. Asa ca a decis cu de la sine putere sa-si schimbe ziua de nastere vara cind e cald si bine. Si-a ales drept zi de nastere 14 iunie, dar nu va ginditi ca a facut cercetari de numerologie, ca s-a uitat la horoscop sau a ales o zi cu o semnificatie personala.

Nope. A vrut vara. A vrut sa-si sarbatoreasca ziua peste hotare. Isi doreste de multi ani sa vada un concert Bon Jovi, asa ca s-a uitat pe internet, a gasit in turnelul mondial Bon Jovi o data care sa fie in anotimpul pe care si-l dorea, si-a cumparat bilet la concert si … a decretat ziua drept aniversarea lui.

Azi e la Dublin, diseara il vede pe Bon Jovi si isi serbeaza in felul lui ziua de nastere.

La multi ani Cristi, sa-ti fie bine si sa ai parte de tot ce iubesti.

***

intimplator, dar pur intimplator, ziua lui de nastere a ajuns in zodia gemenilor unde mai traiesc mai mult sau mai putin linistiti (dupa cum le complica viata zodia dubla) inca doi domni din trupa VUNK, Cornel si Nicu. probabil ca au si intimplarile astea rostul lor de s-a infratit si-n zodie cu ei.

***

altfel, dupa ce si-a schimbat data nasterii pe facebook, intr-o discutie legata de niste aspecte comerciale ale trupei si facebook a trebuit sa-si trimita buletinul de identitate. desigur acolo nu e aceasta zi de nastere, iar la location era trecuta o tara imaginara, dar nu mai tin minte cum se numea. i-a luat ceva timp sa le explice oamenilor alora ca e vorba tot despre el.

scriu asta si ca sa intelegeti ce viata am eu in gasca VUNK.

la multi ani Cristi!

***

il puteti descoperi in afara activitatii din gasca VUNK pe blogul lui.

1978
oil#MasterCardElite … my moment la Eden Spa Sibiu

#MasterCardElite … my moment la Eden Spa Sibiu

ieri am trait pe deplin tot ceea ce  se spune legat de avantajele pe care le ai daca esti posesor de un MasterCard premium. in programul MasterCard Elite – in care o serie importanta de magazine, locatii si destinatii au discounturi importante pentru posesorii de MasterCard premium, plus ca la momentul in care beneficiezi de serviciile respective tot accentul cade pe experienta si pe a-ti oferi recomandari personalizate.

***

vin dupa 3 saptamini de stat prin hoteluri si alergat pe la evenimente culturale (si-acum scriu din camera unui cochet hotel din Sibiu), am avut multa treaba in aceste zile, asa ca atunci cind am aflat ca si Eden Spa din Sibiu este in programul MasterCard Elite, mi-am facut o programare.

am ales un program de hidratare intensa (dupa ce te speli prin 3 hoteluri cu 5 feluri de gel de corp, iar apa are proprietati diferite de la oras la oras, pielea urla dupa hidratare).

am testat mai intii aromele cu care as vrea sa mi se faca scrub – alge marine, ciocolata si capsuni; eu m-am oprit la alge marine.

si-apoi uleiul cu care sa se realizeze hidratarea: ghimbir sau ciocolata. am ales ghimbir pt ca e energizant.

50 de min a durat tratamentul, o jumatate de ora am dormit din timpul asta. in restul timpului am aflat ca terapeutul care ma avea in grija, Ramon, e venit din Spania.

arata foarte exotic si vorbeste o romana perfecta, cu un mic mic accent nazal.

**

Ramon a fost organizator de concerte , ii plac jazz-ul si rock-ul, si viata i s-a schimbat dupa ce a invatat in Lituania tehnici rusesti de masaj. A ajuns in Ro dupa ce a aplicat pentru postul de terapeut la un alt lant hotelier. de 1 an si jumatate e la Continental din Sibiu si e trainerul pentru terapeutii din tara ai acestui centru.

cind nu face terapii corporale, Ramon e antrenor de inot pentru copii si adulti si spune ca nu a plecat niciun adult fara sa invete sa inoate. “daca nu pluteste dupa 10 lectii, nu-mi trebuie banii”.

pe 20  iunie il intilniti in Bucuresti, la Eden Spa de pe Victoriei. Sta 5 zile.

***

evident cu cardul meu simpatic am beneficiat de o reducere la serviciile Eden Spa (asa ca mi-am luat si un ulei hidratant) si mi-am continuat ziua (care a fost ca un maraton) mult mai voioasa. iar experienta mea e o replica la rasfatul la care se supune colega de proiect Noemi, la Bucuresti 🙂

1705
mnacFluturii sunt liberi in regatul teilor

Fluturii sunt liberi in regatul teilor

text de Noemi Revnic

Cred ca aceasta perioada ploioasa este propice pentru hai-ku. Daca as avea mai mult timp, as scrie cateva.
Dar pentru ca timpul a devenit pentru mine cel mai pretios lucru, doar voi admira dansul fluturilor care au invadat orasul si ma voi bucura cat mai mult de parfumul teilor de iunie.

Si pentru ca am spus “parfum”, Casa Dior tocmai a anuntat ca noua imagine Dior Homme este “vampirul” Robert Pattison.

Daca nu ati vazut la Sibiu, in festival, spectacolul “Dojoji” al companiei Yamanote Jijosha din Tokio, aveti ocazia sa il vizionati la teatrul Odeon, miercuri, 19 iunie, de la ora 19:00.
Iar la MNAC avem expozitia “New Sights in Chinese Contemporary Art”, pana in data de 15 iulie. China in imagini surprinse de artistii chinezi ai momentului.

Dupa acest pelerinaj cultural, mai avem o oprire, la Readers Café (unul dintre locurile mele preferate din Bucuresti), unde expun patru fotografi, dintre care consacratul si prietenul Cornel Lazia, Dan Andrei, Matei Crisan si Radu Coman (redactorul sef al revistei Esquire, care este fotograf amator si se pricepe foarte bine, in opinia mea).

Va doresc un weekend minunat, cu tot ce e mai bun.

Saptamana viitoare revin cu un top al locurilor in care am mancat diverse delicatese dulci.
Pa, pa, pa, pa, pa!

*

Noemi Revnic este specialist in comunicare, colaborator Harper’s Bazaar Romania. O puteti citi si pe blogul ei, Placerile lui Noe.

1791
perjovschiSibiu. secvente in dialog. Lumea (e a) mea

Sibiu. secvente in dialog. Lumea (e a) mea

–  la cine zimbesti tu catre computer?

andi vasluianu mi-a deranjat concentrarea pentru o corespondenta amuzanta legata de Festivalul International de Teatru de pe o terasa din piata mica din Sibiu.  i-am explicat la ce muncesc, iar el mi-a spus ca are spectacolul Iluzii in festival chiar in seara respectiva (adica ieri);

– cit mai e pina vine bebe?

l-am intrebat stiind ca, impreuna cu sotia lui, tocmai a terminat de aranjat camera copilului care urmeaza sa vina.

– putin, foarte putin.

a facut un semn din degete ca si cum ar fi aratat timpul in milimetri.

– esti pregatit?

– eu? de-abia astept. eu sunt demult pregatit.

inainte de a se intoarce la masa lui unde era cu Vlad Zamfirescu, colegul de distributie din Iluzii, a aparut Diana Roman care a avut in aceeasi seara in festival “Priveste inapoi cu minie”. pentru un minut, cit ne-am salutat, am avut in fata jumatate din clipul baietilor de la Voltaj – Lumea e a mea – Andi si Diana fiind protagonistii povestii de acolo.

***

“Ma bucur ca te-ai facut actrita”, i-am scris prin sms prietenei mele Carla Maria Teaha dupa ce am vazut-o jucind in “Priveste inapoi cu minie”. plecasem imediat dupa piesa si am scris sms-ul pe drum pina la taxi.

abia mai tirziu cind am ajuns la hotel mi-am dat seama ce am scris si mi-a placut. mi-am dat seama ca am scris cu sinceritate, era cursiv si era intr-un sms in care -i explicam de ce nu am ramas sa o felicit dupa spectacol.

(nu-mi place sa vad actorii/ artistii dupa spectacole, mi se pare ca mi se spulbera magia si vreau sa-i mai pastrez in minte in “forma” in care i-am vazut pe scena.)

***

cea de-a XX-a editie a festivalului international de teatru de la sibiu are tema Dialog.

desenul ii apartine lui Dan Perjovschi si e de pe o expozitie work in progress de pe un zid aflat in prelungirea teatrului Radu Stanca din Sibiu

 

 

2058

Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!