Invitatii celei de a XIII-a editii a Intalnirilor JTI sunt coregraful afro-american Alonzo King si compania de dans contemporan Lines Ballet San Francisco, care vor sustine un spectacol pe scena Teatrului National din Bucuresti, pe 17 noiembrie, ora
19.00.
uitati-va la cele 6 minute din show din filmuletz si veti intelege de ce trebuie sa va interesati de bilete. acum!
Biletele pentru spectacolul din Bucuresti sustinut de Alonzo King si Lines Ballet din San Francisco, se gasesc in reteaua Eventim – magazinele Vodafone, Germanos, Orange, Domo, librariile Humanitas si Carturesti, Sala Palatului si online pe eventim.ro.
poate ca vi se pare ca textul de mai jos nu e potrivit pentru inceputul unei saptamini, dar cred ca viata noastra ar fi mai frumoasa daca am constientiza si am fi pregatiti sa murim oricind. nu-s pesimista. deloc.
***
I think that in our youth-obsessed culture of denial, we don’t deal very with, or prepare for death. All of us should have conversations with loved ones about our intentions, and that means filling out advance healthcare directives that can help doctors and loved ones know what life-extending measures to perform in an emergency or when someone is critically ill. One focus of the series was the question of whether, with ballooning healthcare costs and huge budget deficits, we need to examine whether we are extending life in some cases or merely prolonging the process of dying. We all want to think medicine can keep us alive for ever, and it almost can. But at what cost?
***
Steve Lopez, finalist la Pulitzer 2012, dar deja cistigator de Pulitzer cu seria de articole care au stat si la baza filmului The Soloist (despre violoncelistul homeless). Anul acesta a fost nominalizat pentru o serie de articole despre moarte, cu punct culminant un text despre moartea tatalul sau. il puteti citi aici
De joi incepe cea mai tare competitie a anului: Siemens Race – un concurs intre 5 echipe de cite 2 bloggeri care au de parcurs un traseu prin jumatate de tara.
Anul trecut, la prima editie, ii invidiam foarte tare pe participanti, anul asta, alaturi de Cristina Chipurici sunt in competitie, ne-am numit echipa “Cistigatoarele” si ne-am pregatit sa ne distram.
Am vorbit cu doi dintre competitori – Razvan Baciu si Adi Ciubotaru – si ei sunt pusi pe distractie:) Adi a zis ceva care m-a inspirat “s-ar putea sa cistigati voi pentru ca Pyuric are o comunitate puternica pe facebook”. Cred mult si in comunitatea mea, in voi adica, si uite ce am in minte:)
Ca sa fiu foarte sincera, scopul meu in aceasta cursa e sa intilnesc oameni frumosi si sa aflu povesti nespuse inca: despre solutii creative de sustenabilitate, despre prietenie, despre locurile pe care le vizitam. Dar stiu ca nu vom putea merge de la Chitila la Craiova, sau de la Craiova la Govora, sau nu vom putea ajunge la Iasi sau Constanta, fara ajutorul vostru.
Pentru ca la fiecare destinatie primim un quiz cu 4 intrebari pe care trebuie sa-l rezolvam cu ajutorul vostru, pe o pagina de facebook. Cum Adi ne-a dat un hint, am decis sa ne desfasuram mai intii pe pagina lui Pyuric – Cristina Chipurici, apoi pe pagina mea. Fiecare trebuie sa rezolve pe pagina ei cite doua quiz-uri:)
Avem si un premiu pentru cel mai activ membru al comunitatii noastre – cel care ne va ajuta mai tare: un ebook.
***
daca vreti sa ne ajutati sa cistigam (suntem simpatice, stiti, nu?) tineti minte urmatoarele info:)
In Race aveti sunt Quiz la: Bucuresti (10 mai), Campulung (11mai), Vaslui (14mai) si Galati (15 mai). Fiecare Quiz are 5 intrebari.
· In afara acestor Quiz-uri mai sunt citeva teste. Testele sunt diferite de la locatie, la locatie. Acestea se afla in localitatile: Chitila, Craiova, Govora, Brasov (2 teste), Bacau (2 teste), Iasi, Vaslui, Tandarei si Constanta.
Toate raspunsurile la chestionarele Siemens sunt disponibile online, astfel incat sa puteti avea acces la informatii. Sursele oficiale de informatii sunt website-ul Siemens Romania si blogul Siemens
***
ma astept sa fiu incurca lume, sa o ratacesc pe colega de echipa, sa fac tot felul de nastrujnicii – pentru ca viata mi-a demonstrat ca pot sa ma ratacesc si cu road book in fatza:)
dar stiu sigur ca o sa fac tot posibilul sa va povestesc cele mai tari si mai emotionante intimplari din cursa: si despre colegii competitori (o gasca tres tres simpa: Alex Mazilu & Razvan Baciu, Alex Negrea – Adrian Ciubotaru , Andrei Crivăț– Marius Sesc, Dan Dragomir – Răzvan Pascu ) si despre Siemens, si despre locurile si oamenii pe care-i intilnim pe drum.
***
apropo, cursa incepe joi pe 10 mai si se termina pe 16. ce sa-mi pun in bagaje? aveti alte sfaturi de dat?:)
credeti ca o sa cistigam, noi, Cristinele?
P.S. sa ne puneti o vorba buna la supervizerul competitiei, Dan Santimbreanu, ca nu se stie niciodata cind avem nevoie de o pila:) si sa urmariti detalii despre competitie pe pagina oficiala de facebook, Siemens Race.
trebuie sa recunosc, ma iertati voi cei pasionati profund de moda, ca pentru mine Anna Dello Russo era pina astazi o doamna gen Donatella Versace, putin nebuna in ale modei.
am primit filmuletul acesta in care Anna (fost director de mda Vogue Italia, actual consultant de fashion Vogue Japonia) anunta colaborarea ei cu H&M pentru o linie de accesorii si, dupa ce i-am vazut casa, dar am si auzit-o rostind “pentru mine moda e ca semiotica, e un alt limbaj” , mi-a devenit f f draga.
uitati-va putin la film sa vedeti cum e casa ei si cit respect are pentru obiectele vestimentare.
Nu aveti idee cat de bine imi pare ca a venit caldura! Sa pot sa ma bucur de un frappé rece la o terasa cocheta fara sa ma fi imbracat in prealabil in straturi de jachete; sa ma uit la cerul senin si sa nu ma ingrijorez prea tare atunci cand acesta imi mai trimite cate o ploaie calda de mai-august. Pot sa scriu un eseu destul de lung pe aceasta tema, dar cum de la o vreme imi place sa scurtez povestile, voi trece in revista propunerile mele pentru acest weekend:
Readers Cafe de pe Iancu de Hunedoara isi redeschide oficial terasa, chiar incepand din aceasta vineri. Iar prietenii de la Gargantua au scos canapelele cu vedere spre parc inca de acum doua saptamani.
Sambata, 5 si duminica, 6 mai, V for Vintage ne asteapta la Sala Dalles cu comori de pe cele mai chic site- uri vintage, cu o selectie de designeri romani via Molecule-F si cu alte bunatati, totul in spiritul hip orange Aperol Spritz. Sa treceti si pe la coltul Iubirrre, pentru ca prietenele mele care salveaza zilnic vieti de caini, pisici & cai va asteapta cu haine si accesorii care odata vandute, vor hrani multe patrupede minunate, in asteptarea unor stapani iubitori.
Salonul de proiecte (din Calea Mosilor 62-68, et.2) ne asteapta pana in 10 iunie cu un dublu vernisaj al artistilor romani Daniel Knorr si Sorin Popescu. Despre Piggy Bank si Coate Goale cititi mai mult pe site- ul spatiului de expunere, o prelungire desteapta si mai centrala a unuia dintre muzeele mele preferate, MNAC.
In rest, va doresc un weekend cald, cu multi prieteni in jur, cu carti proaspete si tot ce se mai afla pe lista voastra de dorinte.
Pe curand!
***
Noemi Revnic este specialist in comunicare, colaborator Harper’s Bazaar Romania. O puteti citi si pe blogul ei, Placerile lui Noe.
Allen Fuqua e un tinar cinefil pasionat de calatorii si-a reusit sa capteze interesul intregii lumi cu proiectul pe care-l numeste MovieMimic – recreaza secventele din filme, merge in locul filmarii si se fotografiaza el.
mi se pare minunat proiectul lui si aproape ca-mi vine sa-l invit in romania, sa ne promoveze si noua filmele, mai ales ca stim si locurile (uneori casele ) in care s-au filmat productiile romanesti multi premiate:)
iata citeva dintre fotografiile lui (am vrut sa postez doar 3, dar cind intri pe site nu te poti abtine sa nu parcurgi tot ca sa vezi pe unde a mai fost si ce a mai identificat din filme)
Movie: Drive
Actor: Ryan Gosling
Location: MacArthur Park, Los Angeles, CA
Photographer: Kevin Thomas
Movie: Lost in Translation
Actress: Scarlett Johansson
Location: Jōgan-ji Temple, Tokyo, Japan (成願寺, 東京都, 日本)
Photographer: Leslie Kyan
Movie: 28 Days Later
Actor: Cillian Murphy
Location: Westminster Bridge, London, United Kingdom
Photographer: Helen Miras
Movie: Love Actually
Actor: Liam Neeson
Location: South Bank, London, United Kingdom
Photographer: Allen Fuqua
Movie: Before Sunset
Actor: Ethan Hawke
Location: Paris, France
Photographer: Jazz Gabriel
Movie: Inception
Actor: Leonardo DiCaprio
Location: Pont de Bir-Hakeim, Paris, France
Photographer: Jazz Gabriel
Movie: Casanova
Actor: Heath Ledger
Location: Venice, Italy (Venezia, Italia)
Photographer: Allen Fuqua
tanti Elena a trecut de multa vreme de jumatate de secol de viata. e sotie de “cowboy”, traieste la Herghelie de cind se stie si, chiar daca locul casei s-a schimbat dintr-un oras in altul, mereu au fost caii si sotul, Nicu, cowboy-ul.
in dimineata asta am facut piine de casa amindoua. mi-a pus toate ingredientele pe masa si m-a lasat pe mine sa framint piinea. intre timp mi-a oprit televizorul mic de pe frigiderul ei vechi “lasa stirile, piinea se framinta cu dragoste in liniste, ca sa creasca mare”.
pe cind framintam si ma supraveghea indeaproape, am vorbit despre cai. daca ii place sa calareasca, daca are un preferat din herghelie, cu care cal imi recomanda sa ma joc mai mult.
dupa ce-am intrebat “care dintre ei e armasar naravas?” s-a lasat linistea. n-a mai zis nimic.
dupa o vreme mi-a adus o copaie in care sa punem piinea la dospit, un stergar cu care sa o acopar, s-a uitat la ce am produs si, cind s-a asezat inapoi pe scaunul de unde ma supraveghea a zis:
“si oamenii si caii sunt la fel. o iubire mare o recunosti in doua feluri – cind te intilnesti prima data sau cind ai pierdut-o. am auzit replica asta ieri intr-un film.”
a oftat si, pentru ca terminasem de framintat, mi-a dat inapoi drumul la televizor.
daca vrei sa cistigi o excursie in Italia pentru doua persoane, oferita de Intesa Sanpaolo Bank, inscrie pe platforma Live Inspire fotografii cu lucrurile care te inspira.
ai voie maxim 10 fotografii, competitia incepe pe 1 mai si dureaza 3 luni.
*
la mine inspiratia vine dupa ce se produce un melanj dintre research, disciplina, sa stii sa astepti, sa stii sa asculti, sa stii sa te bucuri. va doresc sa fiti inspirati si sa cistigati.
*
inspiratia e ca bucuria, o stare de spirit pe care trebuie sa o simti cu toti porii.
daca ar fi sa spuneti numele unei persoane (preferabil, publica) – din ROMANIA – care v-a marcat existenta in vreun fel in ultimii 22 de ani, ce nume ati rosti?
multumesc pentru raspunsuri.
le voi folosi intr-un proiect, deci apreciez orice raspuns scris la comentarii.
astazi Jean Paul Gaultier a implinit 60 de ani si mi se pare ca e un moment potrivit sa va arat o coperta pe care o pastrez in arhivele mele “intru inspiratie”, coperta care a realizat-o el – cu el- cind a fost guest editor pentru Liberation, acum citeva luni.
e o coperta care vorbeste despre creativitatea lui Gaultier, dar si despre spiritul lui liber si tineretea de pe dinauntrul lui.
Draga mea draga, Kristina Dragomir, si-a lansat o noua colectie de palarii. foarte somptuoase, regale as spune.
n-am fost la lansare pt ca eram la Milano, dar vazind fotografiile cu creatiile m-am gindit ca ar fi putut sta perfect in oricare expo de design din Fiuori salone.
iata citeva exemple
pentru minunatiile acestea de zile de primavara, de fapt pt dupa amiezele cu cocktailuri si evenimente elegante, palariile din colectia The Florist v-ar cam transforma in niste printese.
Poti sa ajungi la Amsterdam din multe motive. Unele dintre ele sunt ilegale oriunde altundeva in Europa. Altele sunt alb cu albastru (dar sunt sigura ca v-ati saturat deja de cat v-am povestit despre cristal si portelan). Altele sunt vii, sunt cu milioanele si nu sunt neaparat oamenii din Amsterdam. Desi si ei sunt foarte interesanti.
Ca sa n-o mai lungesc, am fost in weekend la un eveniment de lucru cu 10 dintre cei mai influenti bloggeri din Romania, iar organizatoarea (pentru ca este o ea, Marta Usurelu), a ales dintre toate zilele anului tocmai cele in care sarbatoarea lalelelor de la Keukenhof era in toi.
La o jumatate de ora de aeroportul Schipol (care in sine mi se pare un templu al creativitatii functionale), Keukenhof este un parc imens, in care in fiecare an, producatorii olandezi de bulbi de lalele, zambile, crini si alte minunate flori de primavara isi aduc si isi expun minunile.
7 milioane de minuni. Palcuri de lalele in cele mai neasteptate culori sau combinatii de culori. Rauri de zambile, albe, piersicii, roz, fuchsia sau purpurii. Narcise de culoarea untului. Bonus, un pavilion dedicat orhideelor spectaculoase si altor plante exotice.
Pentru parada (pe care noi n-am prins-o), oamenii se aseaza de dimineata in jurul parcului, pe ruta pe care defileaza carele de lalele, iar, de la un punct incolo, circulatia se blocheaza cu totul, doar ca nimeni nu sufera prea tare pe tema asta, dimpotriva. Dupa lalele, la Keukenhof e sezonul crinilor – intreaga petrecere vegetala dureaza doua luni, de la sfarsitul lui martie pana la sfarsitul lui mai.
N-am argumente verbale pe masura delirului floral de langa Amsterdam, dar, din fericire, in calatorie am fost cu fotografi pasionati, asa ca argumentele vizuale le gasiti la Cristian Sutu, Alexandru Negrea, Costin Cocioaba, Cristi Dorombach. Cum toti in online avem “personalitati multiple”, ca sa vedeti toate pozele, cautati si pe FB, si pe blogurile lor. Veti avea parte de un festin de culoare.
Partea cea mai buna este ca, acum, spre deosebire de secolele precedente (cand oamenii se omorau pentru bulbii cei rari si fragili), din Amsterdam poti sa te intorci cu un fragment din Keukenhof in valiza. Asa se face ca azi dimineata in zori, dupa numai cinci ore de somn, cautam de loc in gradina pentru cei 120 de bulbi cu care am ajuns acasa. Printre ei, si lalele negre…
In Milano, saptamina trecuta, am ajuns intr-un cartier in care toate balcoanele erau transformate in gradini cu flori. Erau blocuri triste, ca ale noastre – comuniste, dar asa impachetate in flori pareau o bucurie.
M-am gindit ca asta e calea si pentru ca Bucurestiul nostru sa arate mai vesel in zonele in care blocurile cenusii incurca dispozitia celor care le locuiesc. Dar mi-am dat seama ca pentru asta oamenii de acolo, din acele case, vor trebui sa munceasca. Sa le ingrijeasca.
***
Si m-am gindit ca observatia e la fel ca ideea de inspiratie: e despre a fi cu ochii si cu sufletul deschis ca sa primesti ce e in jur, dar e si despre munca.
Inspiratia e ca o floare, daca nu ai grija de ea, moare.
***
timp de o luna realizez un moodboard al inspiratiei cu oameni si intimplari care m-au inspirat , parte din proiectul international LiveInspire la care participa bloggeri din intreaga Europa. ma puteti vota aici
raspunsul la intrebare e… cu piciorul, dar trebuie sa cititi pina la capat ca sa intelegeti:)
***
v-ati gindit vreodata ca masinile seamana cu rochiile? sau pantofii? (domnilor, nu dati cu pietre, stiu ca nu e un limbaj cu care sunteti obisnuiti, dar…)
cind ne cumparam o masina o alegem pentru raportul dintre performantele ei tehnice si pretul sau, citeodata insa vedem o masina si e ceva – dincolo de ce intelegem in partea tehnica – in ea care ne face sa zicem: e pentru mine.
iar asta vine din design. din croiala.
***
pina joi nu m-am gindit niciodata ca o masina poate semana cu o rochie (sau, cum ziceam, o pereche de pantofi), dar am avut o intilnire simpa cu echipa de designeri care a creat noul Ford Kuga si, brusc, am vazut masinile dintr-o perspectiva noua.
spre disperarea barbatilor (mai ales a celor care fac jurnalism de calitate din a scrie despre masini)
o rochie pe care merita sa dai oricit de multi bani trebuie sa fie facuta pe tine. pe masurile tale, sa-ti vina perfect, sa fie fluida si sa urmareasca (fie si in miscare, abia sesizabil) linia corpului.
noul Kuga – de fapt multe dintre Ford-urile create dupa 2000 incoace – au la baza un concept care se numeste design kinetic, adica “energy in motion”, o preocupare speciala pentru dinamica liniilor fiecarei componente a masinii, iar ansamblu e croit astfel incit sa se muleze pe personalitatea celui care o cumpara.
*
a fost foarte interesant sa descopar ca noul Ford Kuga se adreseaza pentru 3 categorii foarte bine delimitate de public: James-ii europeni (sportivi, activi, 35- 45 de ani, antreprenor), Carrie-le americane (30- 40 ani, sigure pe ele, independente financiar, active social, party people) si Ken Cheung -ii asiatici (30-40 de ani, show off, manager).
cum Ford face acum designul la nivel global ( asta inseamna ca echipa europeana poate crea si pentru piata asiatica, si viceversa), a fost o provocare sa se rezolve problema “cum ii multumim pe toti cei trei (reprezentantii target-urilor) cu aceeasi masina?”
raspunsul e ca la moda si-a stat in designeri: s-au luat repere din stilul de viata al fiecarei categorii de public, de la incaltamintea cu care se simte comfortabil pina la sporturile pe care le practica si au facut moodboard-uri de culori, linii, preferinte de materiale si structuri pentru materiale si-apoi au fost accesorizate masinile in functie de aceste moodboard-uri.
de exemplu, din moodboard-ul lui Carrie a rezultat ca poarta haine de ski mulate, bicolore, asa ca de aici au aparut niste linii speciale in scaune care par ca o haina care te imbraca 🙂
din moodboard-ul lui Ken Cheung a rezultat ca ii place sa fie remarcat, pentru el orice investitie e pentru ochii celorlalti, asa ca au aparut in optiunile pentru culorile caroseriei un roshu metalizat si un albastru electric.
***
cind iti cumperi masina nu te gindesti la nuantele acestea fine cu care esti convins sa iei decizia de cumparare, detalii care inconstient te fac sa spui ca respectiva masina iti este familiara, iti apartine.
(tot din categoria familiar, toate masinile Ford au aplasate butoanele care declanseaza comenzile speficice in acelasi loc chiar daca comenzile au avansat sau e vorba de un Ford Focus sau un Ford Kuga – pentru a fi foarte intuitiv la uitilizare si a te simti din prima acasa in masina)
***
dar ce ma fascineaza pe mine cel mai tare la masini sunt inovatiile care par ca sunt facute sa-ti aduca zimbetul pe buze.
anul trecut va povesteam despre iubitul meu Ford Focus care parca singurel si avea o camera in oglinda retrovizoare care vedea semnele de circulatie si te avertiza pe bord ce urmeaza sa intilnesti.
de data asta, Ford Kuga are un deliciu de inovatie creata de echipa din America, special pentru femei, dar adoptata pentru toate masinile Kuga: deschizi porbagajul cu piciorul:)
imaginati-va ca sunteti cu multe plase in brate, dupa o sesiune generoasa de cumparaturi, si ca vreti sa deschideti portbagajul ca sa le puneti la loc sigur (apropo, e imens portbagajul de la Kuga, as putea dormi acolo). nu aveti cum sa deschideti cu nicio mina, dar cu o miscare eleganta ca si cum ati da un sut cu virful pantofului sub masina portbagajul se deschide.
ca sa intelegeti cit de simpatica e aceasta facilitate, imaginati-va 30 de jurnalisti din lumea intreaga care jucau fotbal cu un Kuga rizind cind se deschidea/inchidea portbagajul.
dincolo de asta, mai are alte multe facilitati foarte smart, cum ar fi ca oglinzile retrovizoare detecteaza lumina de la masinile din spate si reduc automat stralucirea luminii reflectate ca sa nu mai fi afectat de luminile din traficul de noapte.
iar parbrizul reflecta lumina pentru a nu incalzi masina in timpul verii.
inovatiile acestea care se refera la lucruri mici care-ti fac viata mai usoara sunt preferatele mele. imi imaginez mereu cum niste cercetatori au studiat mult comportamentul celor din publicul tinta, au gasit o nevoie care trebuie acoperita si au trimis celor care se ocupa de partea tehnica mici probleme de rezolvat, ca temele de la matematica din copilarie: cum deschide portbagajul o femeie care are bratele pline de cumparaturi?
***
lansarea noului Kuga s-a facut la Milano, in inima scolii de design italian, la fundatia Gianfranco Ferre, in zilele in care tot Milano aducea un omagiu designului si artei in cadrul Fiuori Salone (tirgul de mobila si de design). in peste 350 de locuri puteai vedea instalatii de design contemporan, mobilier al carui design asuce imbunatatiri vietii cotidiene, sau creatii care te puteau inspira in oricare alta munca plina de creativitate.
sa lansezi Kuga in acest context a fost un mesaj despre cit de multa atentie a fost acordat designului in cazul acestei masini. si da, eu care m-am plimbat cu ea, pot sa va spun ca e ca o rochie couture.
***
abia astept sa apara o reclama si cu noua facilitate pentru portbagaj ca aceasta cu parcarea. va fi f f f funny.
am fost la milano la tirgul international de mobila (fuori salone).
353 de locatii in care se intimpla ceva: o expozitie de arta contemporana, un performance in care era implicat design-ul, dar si un parfum.
oameni din toata lumea veniti sa expuna ceea ce au creat sau sa vada ce expun altii ca sa se inspire.
***
intre toti, multi studenti italieni. universitatea lor de design (creata in 1924) avea propriile expozitii, studentii isi expuneau creatiile ca la licenta, doar ca erau vazuti de oameni din lumea intreaga.
***
uitindu-ma la bucuria cu care descopereau alte lucrari, m-am gindit ca noi, din pacate, suntem la zeci de ani distanta in design nu pentru ca n-am fi talentati, ci pentru ca nu avem cadrul de informare.
pentru ca inspiratia inseamna, inainte de toate, research.
***
***
timp de o luna realizez un moodboard al inspiratiei cu oameni si intimplari care m-au inspirat , parte din proiectul international LiveInspire la care participa bloggeri din intreaga Europa. ma puteti vota aici
toata viata mea a fost – este – o lupta cu creativitatea.
miza mea e sa fac ceva diferit, care se fie mai bun – mai eficient -, dar in acelasi timp creativ, special.
in orice am facut: la revista, in online, la tv, in viata personala.
fara creativitate ne plictisim. pe noi, publicul nostru, dar si familia.
uneori e ingrozitoare presiunea ca trebuie sa creezi din nou ceva diferit. pui multa presiune pe tine, si pe ceilalti, iar cind nu ti-e recunoscut efortul iti vine sa-ti iei cimpii.
in loc de asta, te asezi frumos in fata hirtiei si incepi sa gindesti “cum ma diferentiez? daca mi-a iesit pina acum, n-are cum sa nu-mi iasa si de data asta.”
tragi de tine, apucindu-te din toate colturile.
iar cu vremea intelegi ca toate razboaiele mari sunt in mintea ta, nu in afara ei. si perseverezi.
***
timp de o luna realizez un moodboard al inspiratiei cu oameni si intimplari care m-au inspirat , parte din proiectul international LiveInspire la care participa bloggeri din intreaga Europa. ma puteti vota aici
de cind cu posibilitatea de a vedea cit este ora pe ecranul telefonului mobil, industria producatorilor de ceasuri a scazut considerabil.
marketing-ul a inceput sa-si faca datoria ( ceasurile scumpe se vind aproape la fel de bine, pentru ca vind un statut , o eticheta, nicidecum ora), iar departamentele de creatie au trecut la reinventarea ceasului.
iata creatia Biegert & Funk, prezentata recent la un tirg de design
ceasul cu litere care-ti transmite mesaje in limba natala. din pacate nu va inlocui telefonul pentru ca nu poate da sms-uri:)
