Santra locuieste la Ahtari Zoo in Finland si este distractia tuturor cu exercitiile ei de stretching.
n-a invatat-o nimeni sa faca asta. e una dintre veteranele gradinii zoo si, cind se plictiseste in cusca, face ceva miscare… un fel de yoga:)
acum cei care nu fac niciun fel de sport ar trebui sa se rusineze.
Lansez a doua editie a internshipului la Tabu.
Postul: asistenta redactorului sef (adica acces la toate informatiile care tin de realizarea unei reviste – de la strategii editoriale pina la negocieri comerciale)
Profil: 20-25 de ani, sa nu mai fi lucrat in presa. Cu entuziasm si multa putere de munca. Cu dorinta de a face jurnalism. Cu intelegere ca jurnalismul nu e glorie, ci munca; nu e aparitie la tv ca sa te dai cu presupusul, ci bucuria de a descoperi subiecte care conteaza si pot motiva/informa lumea.
Durata 1 nov 2010 – 1 februarie 2011
Ce trebuie sa faca:
– Sa transcrie interviuri. La virgula, inclusiv cu “aaa”-urile de ezitare. Uneori peste noapte, in doar citeva ore. Uneori cu sunetul slab. Uneori 2-3 ore de inregistrari.
– Sa raspunda la o parte din corespondenta Email & telefoane de confirmari cel mai adesea
– Sa faca reporting (nu foarte complicat la inceput. Daca se descurca la fel de bine ca primul intern va ajunge sa scrie singur(a) un articol pentru revista)
– Sa participe la intilnirile de business la care merg.
– Sa tina un jurnal saptaminal al activitatii sale la tabu care va fi publicat aici pe blog.
*
Internshipul nu e platit si nu inseamna job de secretara. Cum nu inseamna ca va fi angajat la sfirsitul internshipului.
*
Ce primeste in schimb cel/cea care obtine job-ul?
O experienta intensa despre jurnalism, care sper sa conteze mult in viitorul sau: ca reper, ca emotie, ca intilnire. Mai detaliat:
– o prezentare detaliata a formatelor de revista si cum recunosti in ce categorie e o revista dupa o rasfoire rapida. (cu aplicatii de texte pentru targeturi & formate diferite)
– un curs intensiv (de la articole de citit pina la explicatii aplicate) despre cum se scrie un articol si de ce un stil sau altul. (va vedea toate editarile pentru oricare articol din revista si vom discuta pe fiecare text din revista in parte)
– diferentierea tehnicilor de scris print vs net.
– Va participa la sedintele de redactie si va intelege cum functioneaza o revista.
– Va merge la sedinta foto de cover si va vedea relationarea/negocierea cu vedeta
– Acces la informatii despre media ca business la nivel de top management.
Inscrierile se fac via email (cristina.bazavan la tabu.ro) pina la 15 octombrie cu o scrisoare de motivare (“de ce vreau sa fiu jurnalist”) nu mai mare de 4000 de semne si, daca exista, link-uri la ceva scris de aplicant(a) (nu e insa obligatoriu).
Pe 28 octombrie este anuntat cel/cea care a obtinut postul.
Atentie! Daca nu va incadrati in grupa de virsta, nu scrieti, nu iau in calcul. Daca nu va mentionati virsta, iar nu iau in calcul aplicatia. Daca v-ati exprimat via facebook or twitter dorinta de a fi intern si nu am primit mail pe adresa de Tabu, nu iau in calcul aplicatia.
Inca o data mentionez: nu e un internship platit; e un schimb – cred ca e onest – munca vs cunostinte.
Multumesc frumos tuturor celor care se vor scrie. Sper sa fie o intilnire memorabila si debutul unei prietenii frumoase intre noi.
Jurnalul primului intern la tabu, Elena Mihaila, poate fi citit aici.
In danemarca am trait versiunea live a unei emisiuni National Geografic. Am vazut ceea ce turistic se numeste Blacksun, innoptarea simultana a sute de mii de grauri.
Iata ce am invatat despre grauri☺
*
Dimineata se trezesc organizat, pe la 6, cind rasare soarele.
Mai intii se trezesc pasarile dinspre est (dorm grupate toate pe pamint). Prima care se trezeste incepe sa cinte, si una cite una, se trezeste fiecare pasare si cinta. De la est spre vest, ca un sunet surround. In 20 de minute se ridica toate, simultan, si-si iau zborul dupa hrana.
peste zi incepe scandalul. Sunt citeva sute de mii in Tonder (Danemarca), la inceputul toamnei sunt peste un million si toate trebuie sa manince pe o raza de citiva zeci de km.
In timpul zilei se cearta – “du-te mai incolo! Aici maninc eu!” Se straduie sa-si faca loc una fata de cealalta. Au nevoie de aproximativ 20 de metri, distanta intre ele ca sa se sature cu gizele si viermisorii pe care ii gasesc prin iarba. Daca dau de un hambar cu grine sau de o livada, se instaleaza toate acolo: iese de-o petrecere.
Graurii stau in danemarca 2-3 luni, special ca sa se ingrase. in aceasta perioada a anului au iarba verde si grasa, asa ca e loc de mincare.
De aici pleaca catre franta, dar daca nu ajung la de 3 ori greutatea lor nu pot sa treaca peste iarna, mor. Asa ca maninca. Si se cearta. Toata ziua.
Cind vine seara, lucrurile se schimba.
Nu poti sa dormi, pana linga pana, cu citeva cu care te-ai certat toata ziua, asa ca inainte de a merge la culcare socializeaza. Cinta la distanta 20 de cm una de cealalta. Mai intii ca si cum doar ei singuri ar exista pe lume. Apoi intra in cintecul “vecinului de craca” si “ii dau replica”, in timp ce micsoreaza distanta dintre ei.
Dupa o ora sunt deja stol – grupati pe populatiile din care provin : rusia, polonia, norvegia.
Si-ncep sa-si caute loc de innoptat. Tot spectacolul de innoptare se petrece la amurg, cind soarele a apus deja, dar mai e o urma de lumina.
Zboara in grup deasupra unei padurici si cauta sa vada daca sunt vulturi sau vulpi.
Citeodata grupul cedeaza naturii o pasare. Coboara una pentru “teste” si, daca are ghinion, e mincata.
Cind locul e sigur se anunta intre ele, cu sunete doar de ele stiute, si-ncep sa vina grupuri grupuri – zeci de mii. Se opresc deasupra locului de innoptat si isi dau drumul spre pamint ca si cum ar fi in cadere libera.
Sute de mii de pasari negre, mici care cad din cer.
De la distanta par ca o ploaie de furnici, de aproape sunt ca milioane de fluturi negri. Nu le pasa ca trec deasupra ta, la doar citiva centimetri; omul nu e un pericol pentru ele. Asezati mii in stoluri, graurii par ca deseneaza figuri abstracte imitind un pointillist depresiv care prefera negrul.
Cinta usor, spunindu-si unul altuia ca locul e sigur, iar zumzetul lor pare ca o apa care curge printre pietre de munte.
Cum coboara, jos, pe pamint, adorm unul linga altul. In mijocul grupului temperatura ajunge pina la 41 de grade, la margine – iarna – temperatura e si de minus 7 grade. Se incazesc unul de la altul, iar din timp in timp, pasarile din margine se ridica si se aseaza in mijlocul grupului ca sa se incalzeasca.
*
un scurt interviu cu gazda noastra, omul pasare, pe numele lui Iver Gram
pasarile astea vorbesc intre ele?
Stim ca isi comunica lucruri, dar nu stim inca cum o fac. Avem dovezi ca daca una descopera intr-o zi o livada cu mere coapte, a doua zi toate sunt acolo sa manince. Deci cumva comunica, dar nu stim cum.
Puteti deosebi sunetele lor de ale altor pasari?
Da, si de ale altor pasari, dar si sunetele lor intre ele. De exemplu, populatiile cinta diferit in functie de tara din care provin, dar au toate indiferent de tara de origine – acelasi sunet pentru primedjie care poate sa insemne vultur, vulpe sau orice altceva care le poate omori.
Cit zboara intr-o zi?
Pot sa zboare fara sa doarma pina la 5000 de km, cam in 3 zile fac distanta asta. Gindeste-te ca daca te pune cineva sa muncesti 3 zile si 3 noapti fara sa dormi, innebunesti; ele asa mici cum le vezi pot face asta.
Cit de mult maninca pentru a ajunge la de 3 ori greutatea lor ca sa treaca peste iarna?
Cit pot de mult. Uneori de 3 ori greutatea lor intr-o zi. Maninca toata ziua, de dimineata pina la lasarea intunericului. De asta cind se face amurgul vor sa se culce, pentru ca au multa mincare in stomac si nu vor sa consume energia zburind, vor sa o depoziteze in grasime.
Cind fac pui?
In aprilie. Amindoi parintii au grija de pui. Nu e ca la vultur, unde tatal omoara puiul daca e lasat singur in cuib.
De ce il omoara?
Ca sa faca cadou hrana femelei vultur. Pentru asta femela vultur nu paraseste cuibul, cum incearca vulturul tata sa se apropie de pui ii spune “sunt ai nostri, lasa-I in pace.”
Tata vultur e cam prost.
Asa e la vulturi. E pasare de prada si tot ceea ce stie e sa omoare si sa manince. Daca omoara prea mult, poate sa moara si el pentru ca maninca tot ce a pradat. Nu lasa nimik pentru o alta zi.
Lacom si prost.
Astia-s vulturii. Asa e natura.
*
Iver Gram a lucrat 20 de ani ca observator federal in muzeul de prezervare a naturii (ei, danezii, au un asemenea muzeu). “am muncit pentru stat”, ii place lui sa spuna.
De 7 ani si-a facut firma lui. Are 12 angajati, 2 permanenti iar ceilalti 10 fac munca a 7 oameni, lucrind part time. 4 dintre ei urmaresc pasarile in fiecare zi, dimineata si seara, ii dau informatii despre directia de zbor, cit de multe sunt in fiecare stol/populatie. El face harti, previzuni despre urmatoarea mutare si apoi le arata turistilor Blacksun… spectacolul in care merg sute de mii de pasari la culcare.
Cind vorbeste – o engleza germana –vocea lui suna “ca o pasare”, scurt, rastit, un pic agresiv.
I-a plimbat pe multi dintre regii europei ca sa le arate pasarile din danemarca pentru ca e prieten cu printii danezi; un rus bogat a venit cu avionul pina la copenhaga a cerut o excursie privata la “watching birds” si i-a dat o suma imensa pe care nu vrea sa o spuna. “ a ris de mine cind i-am spus care e rata mea normala”.
Omul pasare e foarte cunoscut in Tonder; oamenii il arata cu degetul, iar la amurg ii urmaresc masina. Unde merge el, acolo sunt si pasarile… pentru ca da, in fiecare saptamina – martea – pasarile isi schimba locul de dormit.
Nimeni nu stie de ce tocmai in ziua de marti.
*
uite si o inregistrare gasita pe youtube ca sa intelegeti un pic din fenomen.
noi, pentru ca eram “premianti”, am fost chiar sub stol, treceau deasupra capetelor noastre. iar senzatia era in-cre-di-bi-la.
de miine la chioscuri Tabu de septembrie.
cu INNA cover story si cu un indemn pentru autoritati sa se uite si la tinerii romani care au ajuns primii in lume (in muzica, moda) cind iau in calcul valorile pe care vor sa le puna in spatele brandului de tara.
foto cover & pictorial Edward Aninaru
eu am scris cover story si trebuie sa va spun ca mi-a placut f f mult de INNA. e foarte organizata, disciplinata, stie ce vrea si e incredibil de ambitioasa. toate astea consolidate pe un mega bun simt.
asa incepe story-ul din revista:
Pe 29 iulie am primit via email un tabel în care erau dispuse, în ordine, cuvinte în romånă și engleză, însoțite de cifre. Șiruri de informații tehnice – pentru mine. Pentru fanii Innei din lumea întreagă, detalii pe care dacă le-ar ști, le-ar înflăcăra imaginația dånd greutate palpabilă unor gånduri fierbinți. Cifre care pot trece granița matematicilor simple, ajungånd în zona erotismului; matematici erotice.
Un tabel cu trupul Innei descompus în bucăți mici: sånii ca doi struguri grei, întrezăriți printre danteluri în concerte – puși acum în funcția grosime/lungime bust; forma de clepsidră a trupului care a dus-o pe locul 1 în topul FHM al celor mai sexy femei din lume – transformată într-o integrală cu limite către vise nepovestite încă: dimensiune umeri, torace, șolduri; picioarele fine care au provocat fantezii multiplicate exponențial reduse aici într-o clipă la fibră vibråndă prin esența unui logaritm: grosime coapsă-genunchi-gambă. Plus un amănunt amuzant: măsura la pantofi. 34. Ca de copil.
În 23 de rånduri și 2 coloane stăteau aliniate toate detaliile celor mai fierbinți părți din – de acum – celebrul trup al Innei. Totul arăta multă rigurozitate, atenție pentru detalii și perfecționism, la kilometri distanță de informațiile seci gen << 38, M, S, XS>> pe care le primim la redacție de la vedete înainte de o sedință foto. Am făcut ochii mari: ce e în spatele succesului Inna?
tabu, septembrie, 2010
*
e un numar cu citeva exclusivitati dragutze.
un interviu cu Gary Sinise (multumim AXN), un interviu cu Max Azria, un alt interviu cu creatorii noului parfum Armani ( e un numar cu muuulta moda – 67 de pagini numai cu si despre moda!!!).
apoi un interviu cu Dorotheea Petre foarte emotionant cu povestiri despre bunicii ei si despre Mar Nero care vine pe ecrane la mijlocul lui sept, un alt interviu cu Zoltan Szabo, cel mai faimos somelier al Canadei – altfel roman pe care noi nu stim sa-l “exploatam”
o lectie despre “de ce nu avem cum sa slabim intr-o saptamina cind ne-am ingrasat intr-un an” explicata pe intelesul tuturor de Ladislau Kristof, suuuper personaj cu care va veti mai intilni in Tabu.
si multe multe alte lucruri dragutze
de dimineata, Blogatu a postat pe blogul lui despre un eveniment Palmolive din Rusia de acum citeva zile.
o fata imbracata in halat de baie s-a dat jos din taxi si a facut dus intr-o cabina in mijlocul strazii.
va suna cunoscut?
noi am facut asta (cu Dove parteneri) la inceputul lui mai.
atunci ne-au sarit multi in cap si la fel de multi s-au intrebat de ce nu comentez la acuzatiile de tot felul.
simplu: acuzatiile respective vorbeau despre prejudecatile oamenilor care le lansau si nu aveau nicio legatura cu evenimentul nostru. doar timpul putea sa dovedeasca asta.
acum orgoliul meu – caci ideea e a mea de mai bine de 10 ani – tresalta un pic de bucurie.
uite niste oameni care s-au inspirat de la noi. sau au gindit pe aceeasi lungime de unda.
*
ne punem pe gindit. sa mai facem lucruri care sa-i inspire pe altii.
stiti ca fac campanie “luati-va bilete la Sylvie Guillem”
e una dintre cele mai spectaculoase dansatoare din lume.
Mademoiselle NO i se spune pentru personalitatea ei puternica: nu accepta sa danseze orice:)
pe 22 octombrie la TNB in cadrul intilnirilor JTI. biletele se vind deja la Sala Palatului sau on line, aici
veti vedea un show demential. (unul dintre solo-uri il stiu si e… incredibil)
iat-o in doua fotografii tres simpa. la lucru si in “civilie”
si intr-un dans alaturi de un domn pe care eu il iubesc enorm: akram khan.
am zis odata ca daca-l vad pe khan live dansind, pot sa mor linistita.
asta pare sa fie tot mai aproape. sa-l vad pe akram khan adica:)
Magnumize your senses a ajuns la final.
Pentru mine a fost o experienta tres simpa, una dintre senzatiile verii si m-am amuzat de fiecare data cind m-a sunat cineva si mi-a zis “hei am incercat si eu inghetata pe intuneric de la Van Gogh Cafe”
*
Mi-a placut mult si intilnirea cu cititoarele blogului la degustarea mea speciala magnumise your senses si conversatiile de dupa, dar si muzica pe care in seara aceea ne-a facut-o cadou invitatul meu special, Mihai Dinu – creierasul muzical de la Radio Guerrilla.
campania asta m-a “costat” magnum pentru toata redactia Tabu, cind si-au atins un obiectiv strategic pentru pagina de facebook.
si-am ramas cu un gind: sa stau o zi in bucataria lui henrik sebok, chef-ul care a facut magie accesorizind couture inghetata magnum.
*
in termeni de cifre, evenimentul acesta a fost un super succes.
Degustarea de inghetata pe intuneric s-a terminat pe data de 15 august. A fost un eveniment-concept semnat de Magnum, care a adus in camera oscura 2714 persoane.
Si pentru ca am ajuns la final, iti putem dezvalui cum aratau si din ce erau realizate deserturile pe care le-ati comandat.
Astfel, povestea “Plaja Imaculata” era un desert care avea la baza Magnum White, povestea copacul “Copacul” continea Magnum Clasic, iar “Stanca” avea la baza Magnum Almond.
Cum la degustare am avut 2714 persoane, tot 2714 inghetate au fost consumate astfel:
· Povestea Stanca: 967 deserturi
· Povestea Copacul: 948 deserturi
· Povestea “Plaja imaculata”: 799 deserturi
abia astept o campanie care sa o concureze pe asta in nonconformism si impinsul limitelor acolo unde nici nu te-ai astepta.
nu, gargantua nu e personajul de pe coperta de sept. e locul unde tocmai m-am asezat ca sa scriu povestea care va insoti fotografiile pictorialului principal.
in parcul Gradina Icoanei, cu o inghetata cu fistic, mure si lamiie, un fresh mixt cu multe fructe. locul meu preferat din ultima saptamina:)
*
acum inspiratie sa avem. am inceput cu bine & rapid.
aveam deja structura cind m-am asezat la masa.
pe 22 octombrie vine sylvie guillem la bucuresti in cadrul intilnirilor JTI.
pentru ca vreau sa va conving sa mergeti la spectacolul ei – n-ati mai vazut/trait asa ceva – in fiecare saptamina, pina la spectacol, am sa postez ceva legat de ea.
( si nu, nu fac parte din vreo strategie de promovare a organizatorilor. imi cumpar bilet ca toata lumea, dar vreau sa fiu sigura ca stiti cit mai multi de ea si decideti sa (nu) mergeti in cunostinta de cauza)
pentru acesata saptamina o fotografie.
avea 37 de ani cind vogue franta i-a cerut un autoportret. “sa vorbesc despre mine?”, a zis si gindindu-se mai bine a ales sa se fotografieze.
goala , fara make-up.
asta e cadrul care a facut ocolul lumii
vogue, feb 2004
sylvie guillem va fi cu solo-ul asta la bucuresti, in octombrie, pe 22, la intilnirile JTI.
uitati-va doar 2 min, pt ca apoi nu veti mai putea sa va opriti (are 8 min cu totul, iar pe l amin 4 incepe sa vi se taie respiratia:) )
Biletele s-au pus în vanzare în reţeaua Eventim la: Sala Palatului, magazinele Germanos, Vodafone, Orange, Domo, librăriile Cartureşti, Humanitas şi online pewww.eventim.ro.
Spectacolul va avea loc la tnb.
asta e vestea care mi-a facut ziua minunata. de fapt, cred ca m-a bucurat pentru vreo luna.
Sylvie Guillem vine la bucuresti la intilnirile JTI.
e una dintre cele mai minunate dansatoare ever, iat-o aici intr-un solo demential
JTI Romania va invita pe 22 octombrie 2010 la „Intalnirile JTI”. De aceasta data, pe scena Teatrului National „I. L. Caragiale” Bucuresti, „Intalnirile JTI” va prezinta spectacolul „PUSH”, avandu-i ca protagonisti pe Sylvie Guillem, un simbol pentru dansul contemporan si pe celebrul coregraf si dansator Russell Maliphant.
„PUSH” este alcatuit din patru momente coregrafice, purtand semnatura coregrafului Russell Maliphant: „Solo”, interpretat de Guillem, pe muzica de chitara a lui Carlos Montoya, confera balerinei postura mandra a unui mare artist de flamenco; „Shift”, purtand semnatura solo a lui Maliphant; „Two”, un solo orbitor, care pare ca o prinde pe Guillem intr-o cutie de lumina; si „Push”, un duet care combina abilitatile acestui extraordinar cuplu.
si un fragment din ce va dansa la bucuresti
trebuie neaparat sa o vedeti, trupul ei sfideaza legile mobilitatii si ale gravitatiei, iar eleganta ei ar trebui sa fie pusa in locul definitiei cuvintului “elegant” din dictionar. pur & sofisticat.
N-am avut timp sa scriu un making of legat de articolul din luna iunie despre Dragos Bucurenci, Efectele Dansez pentru tine. Astazi am postat on line integral povestea din revista si ma folosesc de prilejul acesta ca sa scriu ce n-am scris/spus in text:
– am vrut sa scriu genul asta de poveste despre Dragos Bucurenci pentru ca, desi nu promite din titlu, e un portret pe bune al lui. cu garda jos. citindu-l, intelegeti de ce face ceea ce face, cit efort e in spatele reusitei lui si, mai ales, cita disciplina.
*
N-o sa mai recunosc asta alta data, dar am vrut sa scriu despre aceasta latura a personalitatii lui Dragos Bucurenci – teama de a nu fi perfect – pentru ca o cunosc bine. Si eu ma lupt cu ea.
Stiu foarte bine prin ce a trecut Dragos ca sa se expuna intr-o forma care dupa standardele sale putea parea ridicola. Si mai stiu cit a luptat cu el ca sa-si depaseasca limitele.
Dupa prima editie de Dansez pt tine, mi-am adus aminte de o conversatie in care-mi spunea cum vrea sa-si depaseasca fobiile si fricile. Cum se lupta cu limitele lui. Ascultindu-l, mi-am amintit de o secventa din copilaria mea:
Aveam 6 ani si ma dusesem cu mama la piata. Am tinut neaparat sa car si eu o plasa. Era grea si simteam ca o sa-mi rupa mina. Tata m-a rugat sa-i dau lui plasa, si-atunci i-am spus: “Nu, lasa-ma sa vad cum e. Mina n-are cum sa cada, vreau sa vad pina unde pot s-o car”.
De atunci, de fiecare data cind a existat o bariera, am vrut sa vad daca pot s-o duc mai departe. Stiu ca asa face si Dragos. De asta am vrut sa scriu despre el, din aceasta perspectiva.
Ii mai multumesc o data, pentru ca mi-a povestit despre lupta cu sine.
fragmentul meu preferat:
Cred că limitările pe care ţi le impui te împiedică să-ţi trăieşti viaţa. Ele vin dintr-o perioadă din copilărie când au fost utile. Cu timpul nu mai sunt aşa…”, îşi susţine Dragoş teoria pentru care face lucruri care par uneori nebuneşti.
Ca atunci când s-a suit pe o platformă eoliană de 100 de metri, deşi ştia că are o teamă îngrozitoare de înălţime.
A urcat un nivel, l-a apucat tremuratul, angoasa s-a instalat, dar nu vroia să dea înapoi. Erau la baza eolienei câţiva oameni pe care, după reperele lui, nu i-ar mai fi putut privi în ochi dacă ar fi abandonat. Când strângea din dinţi şi tremura mai tare a auzit vocea inginerului care-l însoţea: „Staţi liniştit, nu vă grăbeşte nimeni”. Şi-a dat seama că pentru o vreme nu trebuie să decidă dacă să o ia în sus sau în jos. Poate să stea acolo. Mai târziu, la 100 de metri deasupra pământului, cu senzaţia de „înălţime de-aproape”, înălţime neprotejată, a trăit o imensă bucurie. A recunoscut acolo voluptatea victoriei cu sine. A coborât şi, la prima provocare, a luat-o de la capăt. Cu Dansez pentru tine.
Concurs discriminatoriu DOAR PENTRU FETE
Iti place inghetata? Spune-mi de ce si descrie un moment de rasfat cu inghetata. Real. Tag-uieste-ma ca sa vad ce ai scris si poti cistiga o invitatie la blind dinner Magnumize your senses.
te voi insoti la blind dinner – intre fete:) – unde te va mai astepta o surpriza.
conditii de participare
sa fii din bucuresti & sa o ora libera miine (vineri) seara incepind cu ora 19.00
sa -ti placa inghetata
sa intri in jocul concursului pina astazi la ora 20.00
ce se intimpla la degustarea pe intuneric din cadrul experimentului Magnumize your senses?
[gallery]P.S. exista o cistigatoare in avans Sabina Cornovac. e un cadou din partea Redactiei Tabu pentru ajutorul la campania “Da un like la FB TABU ca sa mincam si noi inghetata”.
am pus un pariu cu colegii mei, daca aduna 200 de like -uri intr-un anume timp, le faccinste cu inghetata. au adunat mai multe cu ajutorul tuturor prietenilor lor si le-am cumparat Magnum. Sabina a fost una dintre promotoarele “agresive” ale lobby-ului colegilor mei si acum va primi Magnumul ei
cind Magnum a lansat campania Magnumize your senses am avut o maaaare dorinta.
sa vorbesc cu Henrik Sebok, chef-ul care a creat minunatele deserturi care sunt degustate pe intuneric.
vroiam sa aflu (si) cum pot sa-mi impresionez iubitul cu o inghetata:)
cum stiu ca e o mare arta sa pui ingrediente surprinzatoare unul linga altul ca sa provoci simturile dincolo de limite, sunt fascinata de munca chef-ilor de renume. Henrik e Chef al Howard Johnson Grand Plaza, e canadian si e unul dintre mai mai faimosi chef-i din tara lui natala. La Avalon, restaurantul vedeta de la Howard Johnson a creat o multime de “nebunii” culinare.
i-am trimis intrebarile pe mail si m-a impresionat f tare ca mi-a raspuns la 12 si ceva noaptea, ca sa-si respecte promisiunea de a-mi da materialul in deadline. mi-am adus aminte de povestile altor chef-i faimosi despre cit de multa munca e intr-o bucatarie faimoasa si…cit de multa presiune: trebuie sa -ti iasa extraordinar totul in fiecare zi.
asa ca azi noapte, m-am gindit ca i-am putea face o bucurie lui Henrik, aflati un pic mai jos cum
Thanks Henrik.
*
The work you did with Magnum ice cream is quite magic. What combination was the most provocative for you? (In order to find the most surprising and tasteful ingredient)
All three combinations was a challenge. Exactly what I love! ☺ After tasting all the three variety of Magnum ice cream I went ahead, trusting my experience and imagination and I design all desserts in my head. Then I implemented and “re-tested”.
The result was exactly what I had expected. I’m very happy that it was a real success.
If the desert wouldn’t be served in a blind dinner, would you have made a different combination with this ice cream? (I think you use your tricks with fruits & plants with different textures to force us to use our senses at maximum ☺ )
I would not change anything except the construction of the food on the plate! Also I would add structural elements to the dish in order to make it stand out to please the eyes also.
Did you taste your magnum desert in a dark room? What was it like?
No, I haven’t tried it in the dark, since I was the only person whom knew how it is! After all I “dreamed” those desserts! ☺
When you‘re thinking of Magnum Ice cream, what are the taste that comes first in your mind?
As for the texture: smooth full body well balanced with crunchy chocolate coating.
As for the taste: Just a right amount of fine quality Bourbon vanilla, roasted almond.
When you’re thinking of a desert with ice cream and trying to innovate, what are your ideas?
I like to create something to remember. Combine flavors and textures to please the “soul” and excite the brain.
What are the things that you follow?
I follow my instincts and the harmony of the ingredients.
Do you make a list with Do’s & Don’ts?
I don’t use rules. Everything is based on trial and error! Some combinations are good and some are great. Matter of finding the correct combination and then you have to fine-tune it!
Please propose me a full menu for a dinner that can be finished with Magnum ice cream as desert.
Magnum Ice cream can be a sensational finale of any menu! But since you ask here is one:
French Polynesian Onion Soup
Thin slice Garlic roasted crouton and Four Cheese Mix
Salmon & Cheese Lolly Pops
Chèvre & Fresh herbs, Feta& Hot Chili, Cream Cheese & Horseradish
Duo of Duck Confit & Seared Magret
Served on Duo Rosti Potatoes, Poached Pear, Black Currant Compote,
Stewed Red Cabbage en Gel and Baby Asparagus
Warm Chocolate Fondant
Creamy Toffee Feeling, Thai Vanilla Ice Cream & Cracked Raspberry
I’ve tasted (…) and I have no idea what fruits were there. Can you tell me what was the combination?
Robust white chocolate coated Vanilla ice cream complimented with an Iranian Pistachio sponge. Served over a spicy & sweet Champagne infused Mango Chutney. Smooth textured Aerated Milk Chocolate, Fresh & Lyophilized Raspberry. A touch of spearmint.
Can you tell me a special secret to combine the ice cream with some magic ingredients to impress my boyfriend?
It’s all depending on the type of ice cream you use as a base of your dessert. Fresh berries are always a great choice. Crunchy texture can be obtained by using Oreo cookies (no cream). Don’t forget about a sauce! Can be chocolate, caramel, Bailey’s, etc…
Haideti sa-i facem o bucurie lui Henrik. Daca ati participat (sau participati la degustarile Magnumise your senses care mai sunt pina duminica) si v-a placut ce ati testat, scrieti-i un mesaj lui Henrik pe pagina de FB Magnum.
Aveti incredere in mine, o sa-i facem o mega mega bucurie.
azi va fi ziua Magnum la mine pe blog.
in curind lansez concursul pentru exclusive blind dinner cu inghetata Magnum, putin mai incolo va fac cadou citeva dintre secretele chef-ului care a creat cele 3 deserturi cu inghetata care se degusta la Magnumize your senses, iar acum va arat celelalte doua povesti care insotesc deserturile (am postat deja povestea desertului pe care l-am degustat eu)
la Grand Cafe Van Gogh de astazi pina duminica se poate experimenta una dintre cele mai tari senzatii ale acestei veri Magnumize your senses – inghetata magnum in accesorii haute couture create de Henrik Sebok.
acestea sunt ultimele zile de degustare, detalii pe pagina de Facebook Magnum, unde este un alt mega concurs.
atentie! degustarea e gratuita, accesul se face pe baza unor invitatii pe care le primiti de la promoterii Magnum in zona Lipscani.
*
iata ultimele doua povesti despre deserturile Magnumize your senses
Copacul
Cel mai frumos copac din lume, cu trunchiul alb si frunze de ciocolata. asezat pe un cimp in care vintul miroase dulce. cel mai placut e sa te asezi ep spate sub copac si sa te uiti la soare printre frunze. numai asa razele sale te improspateaza racoros.
Stinca
De la departare pare o stinca.
Atunci cind te aproprii, vezi ca poti sa musti din ea, ca e gustoasa, bine prajita si emana o aroma plina de mister. efectul e unul dulce si racoros.
mai am un pic de scris la prezentarea mea pentru prima conferinta despre retelele sociale: connect|FB.
vorbesc miine dimineata de la 10:)
uite in avanpremiera citeva idei
de ce protocolul facebook-ul e ca un ritual al dragostei/sex-ului?
– captarea atentiei
– sortarea “candidatilor”
– voyeurii vs exhibitionistii
de ce ramin oamenii pe pagina (mea) de FB?
*
so, we’ll have some fun. with photo included.
*
ne vedem miine dimineata, sper sa va treziti.
conferinta se va putea vedea live aici.
saptamina trecuta Pufuletele Gusto mi-a facut o mega surpriza cu ocazia lansarii noilor pufuleti cu, desigur, mega surprize.
am scris despre ea si, pentru ca m-a impresionat f tare gestul complicilor (Ioana Ulmeanu si fetele de la The Practice), m-am inscris in Liga Optimistilor pe Facebook si m-am oferit sa fac si eu o surpriza, drept complice al pufuletelui Gusto.
am ales dintre povestile propuse de voi dar, pt ca vreau sa fie surpriza pe bune, nu va spun aici ce am ales.
semnatarul povestii va primi astazi un mail de la mine ca sa putem lua legatura sa trecem la pasul 2: sa vedem cum surprindem omul care are nevoie de o mica bucurie.
Pufuletele Gusto o sa mearga cu mine la facut de surpriza si o sa va arat foto curind.
il iubesc pe Baryshnikov.
iubirea asta e dinainte de aparitia lui in Sex & The City, e de la White Nights, e de la seria de 11 piruiete consecutive. e de la energia si magnetismul lui (nu ma pot uita la niciun alt dansator cind danseaza in grup) si, mai e, de la miinile lui foarte frumoase si foarte expresive.
mi-am dorit tare sa-l vad in spectacolul Three Solos & A Duet cu care a fost in turneu in franta, anglia si italia dar nu m-am potrivit niciodata cu programul peste spectacole.
Noemi a fost saptamina trecuta la Tel Aviv unde, printr-o coincidenta frumoasa, Baryshnikov avea spectacolul asta.
mi-a adus programul spectacolului.
stiu ca poate parea o copilarie, dar alea 8 pagini de program ( dintre care 8 in ivrit!!) mi se par o maaaare comoara. (le-am citit din scoarta in scoarta, nu ca as intelege ceva din ivrit)
ii multumesc tare lui Noemi ca s-a gindit la mine sa-mi faca asa o bucurie.
*
uitati-va un fragment dintr-unul dintre dansurile din show-ul Three Solos & A Duet (care reia teme din patru mari succese ale lui Baryshnikov) si ginditi-va apoi ca amindoi dansatorii (Barishnikov si Ana Laguna) au virsta bunicilor vostri.
“cit e ceasul? 12 fara un sfert, vezi la 12 fara un sfert am zis ca vin si am venit. si tu esti deja gata”, i-a spus un domn la 70 si ceva de ani sotiei sale care il astepta pe un scaun intr-un salon de coafor.
doamna, proaspat vopsita, coafata si cu manichiura facuta, s-a ridicat cu greu de pe scaun, sprijinindu-si cei 70 de ani intr-un baston de lemn, maro.
“iti multumesc ca ai venit”, a spus calma cu aceeasi privire calda cu care se uitase pe fereastra in ultimele 10 min, de cind doamnele din coafor o pregatisera de plecare.
*
“Vine aici de 20 de ani, la fiecare 2 saptamini, iar domnul Cornel o ia punctual de fiecare data”, mi-a explicat mai tirziu responsabila salonului, doamna Ani.
Habar nu am cum o cheama pe doamna cu parul alb care la mai mult de 70 de ani isi pastreaza cochetaria feminina cu o demnitate pe care i-am invidiat-o in dimineata asta. sunt sigura ca nu o dau banii afara din casa si cu toate acestea, vine la coafor la fiecare 2 saptamini pt ca se respecta pe sine.
era asa de frumoasa cu toti anii pe care-i purta si cu mindria bunului simt cu care vorbea cu toata lumea, incit m-a impresionat teribil. cum m-a impresionat si mindria domnului Cornel, ca si-a luat sotia cu maxima punctualitate. au plecat tinindu-se de mina, iar in miinile celelalte sprijinindu-se in bastoane.
o sa ma intilnesc cu doamna aceasta, peste doua saptamini:)
*
incepe sa-mi placa in cartierul meu cel nou.
cum nu imi functioneaza inca toate lucrurile prin baie (renovari, curatari etc) am cautat un coafor prin vecini sa ma spal pe cap.
asa am ajuns la salon Gioconda, care tine de Igiena, cu doamne care lucreaza acolo de 20 de ani.
Din decembrie anul trecut, cind la iesirea din trustul Realitatea Catavencu am auzit comentarii aiurea despre rezultatele Tabu, mi-am promis ca voi face publice SNA-urile la fiecare val.
iata cele mai recente rezultate, pentru publicatiile de femei in categoria Up market, in mii de cititori.
aprilie09 – aprilie10
Tabu 135
Elle 104
The One 82
Tango 53
Beau Monde 48
In Style 37
Marie Claire 23