biografie Antoine de Saint Exupery
pret de pornire 30 ron
licitatia se incheie marti 15 noiembrie la ora 24.00, cel mai mare pret licitat la comentarii este desemnat cistigator.
banii obtinuti la licitatie merg catre tinara pictorita Gabriela Florea a carei poveste o puteti citi aici.
Licitatia face parte din campania “Economisesti cumparind cu cardul” realizata in colaborare cu MasterCard
Kit-ul de cesti Rosenthal – colectia Kentridge are 2 cesti espresso editie limitata semnate de artistul William Kentridge (unul dintre cei mai faimosi ilustratori din lume) si o cutie de cafea Illy espresso 250g.
pret de pornire : 260 ron
licitatia se incheie marti 15 noiembrie la ora 24.00, cel mai mare pret licitat la comentarii este desemnat cistigator.
banii obtinuti la licitatie merg catre tinara pictorita Gabriela Florea a carei poveste o puteti citi aici.
Licitatia face parte din campania “Economisesti cumparind cu cardul” realizata in colaborare cu MasterCard
Sunt lucruri pe care le poti cumpara cu bani, dar sunt gesturi care ramin nepretuite
Cind am intrat in campania MasterCard “Economisesti cumparind cu cardul”, am avut in minte sa facem si-o fapta buna.
Timp de o luna am cumparat intr-un buget prestabilit, lucruri simpatice de la reduceri si-am invatat ca poti sa economisesti (aproape dublul sumei cheltuite) daca stii sa cumperi inteligent si te folosesti de un card de credit la momentul oportun.
O parte din lucruri le-am folosit cu maxima incredere, pe altele stiu ca le rivnesc multe doamne si domnisoare (stiu, balerinii Marc Jacobs sunt cei mai invidiati), asa ca impreuna cu voi va propun ca incepind de astazi timp de o saptamina sa facem un gest care va fi nepretuit pentru beneficiara lui.
Scot la licitatie citeva dintre obiectele achizitionate, iar banii pe care ii stringem merg la o tinara pictorita cu o poveste minunata.
***
Gabriela Florea este in clasa XI-a la liceul Tonitza din Bucuresti, este liderul clasei si una dintre cele mai bune eleve. Asta poate ca nu ar insemna nimic, ar fi ca orice alt copil, daca n-am spune un detaliu: pina la 17 ani, Gabriela a locuit, trait si invatat la Sofia, intr-un alt sistem de invatamint, intr-o alta limba.
In noiembrie trecut cind a venit in Bucuresti (pentru ca familia s-a mutat aici), stia sa rosteasca in romana cuvintele vocabulatului de baza. Primul an (si singurul petrecut pina acum in Romania) a fost cel mai greu: n-avea prieteni, la scoala nu se putea exprima la nivelul colegilor, chiar daca intelegea tot ceea ce se preda si ar fi avut opinii de expus la lectii.
A luat totul de la zero, cu dictionare si lecturi suplimentare pentru fiecare lectie. “La inceput abia citeam cite o pagina de carte, pentru ca eu am facut scoala in alfabetul chirilic. Si acum mai am probleme cu lecturile obligatorii pentru vacante, dar am inceput sa ma descurc mult mai bine”, mi-a spus Gabriela la singura noastra intilnire, in sala de conferinte de la Premium Communication care arata ca o sufragerie cocheta.
Venise cu lucrarile ei cele mai recente (una era proaspat terminata, nici nu se uscase foarte bine vopseaua) si vorbea cu mare hotarire si determinare; daca n-ar fi povestit inainte ca isi perfectioneaza limba romana, n-ai fi crezut ca a trecut printr-un mic soc de adaptare la scoala: avea un accent minunat, o cursivitate a exprimarii demna de orice premiant si… o viteza de vorbire care, pe linga faptul ca trada avalansa de ginduri din capul ei, te amuza teribil.
Gabriela e genul de invingatoare. O vezi, stii ca are 18 ani si ca e inca in formare, dar simti ca va fi cistigatoare in viata, pentru ca stie sa lupte.
Cind a venit in Bucuresti a descoperit cu bucurie tirgurile hand made si si-a dat seama ca si ea poate face obiecte frumoase asa ca a inceput sa tricoteze si sa croseteze accesorii pe care le-a dus la un magazin de pe Lipscani. L-a ales pe cel mai cochet, unde patroana avea cele mai multe pretentii si accepta greu noi furnizori. I-a prezentat hotarita ceea ce a creat si-a asteptat reactia ei. “Le pastrez pe toate, mai adu-mi”, a spus femeia si Gabriela a stiut ca a reusit si de data asta.
Astazi isi imparte timpul intre lectiile de la scoala (studiaza mai mult decit ceilalti colegi ca sa simta ea ca a recuperat la vocabular), intre orele de pictura de acasa si intre cele in care mestereste tot felul de accesorii pe care le vinde… Plus, 2 ore cu prietenele din Bulgaria pe messenger in fiecare seara.
Si-a mesterit si prin camera ei unele lucruri; a vopsit o masuta veche pe care a pictat-o apoi si-a transformat-o in obiectul ei preferat.
Si stiti cum picteaza?
“Pictez ce visez. Daca nu-mi iese din prima, nu-l mai fac. Mai pictez si comenzi, dar rar.”
Gabriela Florea nu-si semneaza inca lucrarile, i se pare o responsabilitate mare si un gest pe care nu si l-a cistigat inca – sa scrie pe fata unei picturi. Doar pentru competitiile scolare (pe care le-a cistigat fara drept de apel) a semnat citeva lucrari.
*
Pentru ea, ca sa-i cumparam culori pentru tablouri facem licitatia din aceasta saptamina. E o investitie in viitorul unui copil foarte foarte talentat, care demonstreaza in fiecare zi ca stie sa se lupte ca sa mearga mai departe. E un gest care peste timp va fi nepretuit, mai ales pentru cei care vor participa la licitatie: vor putea spune ca au contribuit si ei, cindva, cu un gest frumos pentru o tinara pictorita devenita celebra.
Iata obiectele licitate. (link-ul va duce pe o pagina cu detaliile obiectului)
Set cesti cafea editie limitata William Kentridge
si in mod exceptional, un tablou al Gabrielei
Tablou Gabriela Florea
(tabloul face parte dintr-o serie. intial erau 3 papadii, au ramas doar 2; si, desigur, i-au aparut in vis)
pret pornire 400 ron
licitatia se incheie marti 15 noiembrie la ora 24.00, cel mai mare pret licitat la comentarii este desemnat cistigator.
banii obtinuti la licitatie merg catre tinara pictorita Gabriela Florea a carei poveste o puteti citi aici.
Licitatia face parte din campania “Economisesti cumparind cu cardul” realizata in colaborare cu MasterCard
sandale Marc Jacobs
masura 37
pret de pornire: 160 ron
licitatia se incheie marti 15 noiembrie la ora 24.00, cel mai mare pret licitat la comentarii este desemnat cistigator.
banii obtinuti la licitatie merg catre tinara pictorita Gabriela Florea a carei poveste o puteti citi aici.
Licitatia face parte din campania “Economisesti cumparind cu cardul” realizata in colaborare cu MasterCard
o cutie cacao Storico- venchi
o cutie ciococaviar
pret pornire: 20 ron
licitatia se incheie marti 15 noiembrie la ora 24.00, cel mai mare pret licitat la comentarii este desemnat cistigator.
banii obtinuti la licitatie merg catre tinara pictorita Gabriela Florea a carei poveste o puteti citi aici.
Licitatia face parte din campania “Economisesti cumparind cu cardul” realizata in colaborare cu MasterCard
Aseara la New York s-a lansat colectia Versace pentru H&M (povesteam ieri ca si Loredana a fost printre invitatii speciali)
Iata 4 minute din prezentarea propriu zisa
toate modelele ajung si la noi, probabil in magazinul vedeta din Romania – UNIRII.
citeodata judec oamenii dupa o singura privire. de fapt, nici macar nu-i judec: se intimpla ceva in capul meu, se declanseaza un mecanism, si stiu dupa o clipa ca omul respectiv e unul bun.
o clipa care poate sa fie cit un articol de ziar. asa am remarcat-o pe ana maria onisei. citeam observatorul cultural, un text scris de ea si-am spus “imi place fata asta, vreau sa lucrez cu ea”. si nu m-am inselat nicio secunda asupra caracterului ei.
o clipa care poate sa fie cit o sedinta foto asa m-am imprietenit cu ioana blaj. eram la o sedinta foto unde il urmaream pe fotograf (care o fotografia pe ea) pentru un articol si, dupa 5 minute de vorbe, stiam ca e un om bun si ca o sa fie prietena cu mine.
o clipa care e cit un interviu am facut un interviu cu marius manole acum 6 ani si cind primeam raspunsurile la intrebari, tot ce aveam in minte era ” e ca mine”. si nu m-am inselat asupra caracterului lui.
scriu despre ei pentru ca au fost oricum prezenti aici pe blog, dar am clipe din astea traite cu multi oameni care imi sunt acum prieteni si pe care uneori ii chinui ca sa-si depaseasca limitele, dar si ei ma slefuiesc pe mine, invatindu-ma lucruri minunate.
(am sa scriu curind un story mare despre o asemenea intimplare; m-am uitat la tv si-am zis: asta e un om bun… iar acum e printre prietenii mei)
nu stiu cum functioneaza mecanismul asta: dar ma uit la om si simt ca o sa-mi fie prieten… sau ca avem ce sa ne spunem pe termen lung.
si nu, nu apuc sa ma pacalesc asupra caracterelor, pentru ca acelasi instinct sau intuitie sau cum se va fi numind, imi spune cel mai adesea “nu nu, omul asta nu e din echipa ta.”
nu ca n-ar fi bun, corect etc , ci pur si simplu ca nu e pe lungimea mea de unda si-atunci ma indepartez discret.
vi se intimpla asta?
de fiecare data cind aud “noi fotografii cu Marilyn”, “fotografii rare” etc, si aud destul de des asta, ma gindesc: dar cam cite fotografii a facut in viata ei Marilyn?
nici macar nu a trait intr-o era a digitalului ca sa avem o explicatie cit de cit decenta: ar fi fost ieftine fotografiile.
asa ca am dezvoltat o teorie, cred ca din cind in cind, cam la 5 ani distanta, aceleasi fotografii sunt scoase din nou la lumina… sigur ca sunt unele legendare pentru ca au putere de simbol, dar pe restul nu le tine minte lumea, asa ca sunt usor de reciclat…
iata doua dintre cele mai noi ” fotografii rare cu Marilyn”, ieri anuntate:)
in aceasta seara la New York are loc lansarea oficiala a colectiei Versace pentru H&M.
la lansare, Romania va fi reprezentata cu onor de Loredana care va fi intr-o companie foarte simpatica: Jessica Alba, Selma Blair, Helena Christensen, Sofia Coppola, Patrick Demarchelier, Linda Evangelista, Jennifer Hudson, Emma Roberts, Anna Sui, Uma Thurman si multi altii
colectia, care reactualizeaza citeva piese de referinta create de Casa Versace de-a lungului timpului (si le aduce pe piata la un pret accesibil), va fi prezentata intr-un show sustinut de Prince si Nicki Minaj.
daca te uiti la filmele romanesti, ai spune ca bucataria e decorul preferat.
intr-o ordine aleatorie
Politist, adjectiv – Politistul lui Dragos Bucur maninca linistit supa pregatita de nevasta in timp ce aceasta in lcamera vecina asculta o melodie a Mirabelei Dauer.
Marti, dupa Craciun – bucataria e mai moderna – e parte din living – si e centrul confruntarii in care sotia interpretata de Mirela Oprisor afla de relatia extraconjugala a sotului interpretat de Mimi Branescu
Francesca – inainte de a pleca in Italia, Francesca (Monica Birladeanu) face o escala la parinti si poata o conversatie cu tatal ei… in bucatarie.
Principii de viata din nou o bucatarie in spatiu deschis, o masa cu cearta la care personajul lui Vlad Ivanov se cearta cu fiul din prima casatorie.
A fost sau n-a fost – sper ca nu ma insel, dar Mos Craciun ad hoc de scara blocului isi petrece ceva timp si in bucatarie.
Cum mi-am petrecut sfirsitul lumii Eleva Dorotheea Petre isi incepe diminetile cu mic dejun cu unt si piine… in bucatarie.
cred ca si Felicia, inainte de toate are o secventa, dar n-o localizez acum, cum si Medalia de Onoare cred ca are
Mai stiti alte filme romanesti care au o secventa in bucatarie?
ma gindesc la asta inca de cind Ikea avea concursul simpatic cu decorarea bucatariilor mici si salvarea tuturor spatiilor. a fost o placere pentru mine sa ma uit atunci pe site-ul lor si sa-mi imaginez cam ce povesti au bucatariile din fotografii. (ii gasiti aici pe cistigatori si fotografiile lor cu bucatariile mici mici mici)
in perioada campaniei am primit un cadou de la Ikea, un pantofar f simpatic (mai detin si eu unul, in care-mi tin multe perechi de bascheti), pantofar pe care il voi scoate la vinzare cu toate cadourile primite, de Craciun pentru o fapta buna.
toate insa la vremea lor… acum mi-ar placea sa stiu daca va mai amintiti alte secvente din filmele romanesti in care bucataria e personaj:)
*
altfel, stiu ca nu ma intreaba nimeni, dar eu va spun de dragul fotografiei, mi-ar placea sa am o bucatarie asa:)
si sunt absolut fascinata de solutiile ingenioase pe care le gasesc cei de la Ikea ca sa organizeze spatiile.
daca mi-ar stii IP-ul ar vedea cit de des vizitez site-ul lor:)
later edit de la Domn Viorel Copolovici alte filme cu secvente in bucatarie: Marfa şi banii, Visul lui Liviu, California Dreamin’ (epocala discuţie dintre Assante şi Mareşalu’)…
ieri m-am vazut cu un prieten vechi, om de radio foarte talentat si cu audienta de jumatate de milion de ascultatori pentru programele lui.
povestea cu maxima naturalete despre stinghereala lui de a iesi in public la tot felul de evenimente, tot asa cum povestea despre ca i se pare normal sa le raspunda ascultatorilor pe twitter, mail, FB, desi are un program incarcat si in biroul lui se opresc zilnic toate trupele mari ale romaniei (pentru ca asta ii e meseria).
din interior, pentru ca traieste in meseria asta de 12-13 ani (poate mai mult, dar mai bine il fac mai tinerel), nu i se pare ca face nimic spectaculos. chiar daca are aceeasi pasiune si aceeasi dorinta de a face lucruri marete (le si face, concertele din garaj sunt dovada:) ), pentru ca asta e viata lui, i se pare normal tot ceea ce face.
cind i-am amintit cum eram noi cind eram mici si ne gindeam la cei care lucrau la radio, cit de mari si de importanti ii credeam si-i simteam pe DJ, si de ce vise aveam despre studiourile de radio, i-au zimbit ochii. nu pentru ca oamenii s-ar fi gindit la el din perspectiva asta (cred ca un gind ca asta l-ar fi incurcat), ci pentru ca si-a amintit de vremurile tineretii noastre cind, da, oamenii de la radio erau mici dumnezei.
dar niste mici dumnezei cu caracter, politicosi care-ti spuneau lucruri grave si importane fara sa dea sentinte, ba chiar cu umor.
*
mai tirziu, spre seara, am citit citeva bloguri. oameni care se dau cu parerea si din interiorul lumii lor, li se pare ca sunt mici dumnezei. m-a enervat teribil blogul unei domnisoare care crede ca le stie pe toate si ca poate judeca si in dreptul meu sau al altora ca mine. o vazusem cum se comportase in public, la o manifestare la care fusesem invitati si … era departe de ce povestea domnul de la radio.
*
stiu ca totul tine de caracter si ca, din interiorul lumii noastre, judecam usor si etichetam la fel de usor. poate ca si eu, acum, fac asta. dar in zilele care seamana cu cea de ieri, mi se face dor de oamenii modesti de la radio.
si-i multumesc aici lui arhi ca a scris ieri, fara sa stie of-ul meu, ceva in care cred din tot sufletul: de ce evit sa socializez cu bloggerii
stiu ca n-ar fi trebuit sa scriu asta, pentru ca nici nu e atit de important ce s-a scris ieri si textul ala nici n-o sa fie de maxim impact in lumea asta, dar m-a mihnit atit de tare incit e forma mea de refulare, pentru care imi cer scuze.
si nu, nu vreau sa dau nume. si nici nu va las sa comentati la acest post. e doar un stegulet pe care imi permit sa-l flutur poate il vad cei pe care i-ar ajuta.
pentru ca eu cred in comunitatea online si in puterea ei, dar cred la fel de mult in bun simt, in content propriu si de calitate, in a avea maniere, a fi politicos si diplomat … si-a trai alaturi de ceilalti fara sa dai sentinte si sa-i judeci.
multumesc.
saptamina asta sunt in presa internationala doua texte foarte simpatice despre relatia dintre parinti si copii.
unul e in TIME si demonstreaza stiintific ca parintii nu pot fi obiectivi cind au mai multi copii, favorinzind unul.
aici doar teasingul, textul The science of favoritism poate fi citit in print (revista e la chiosuri si la noi) sau daca aveti abonament, dar chiar trebuie citit de parintii cu mai multi copii.
*
cel de-al doilea articole e de fapt un interviu in trei, realizat de echipa filmului Another Happy Day: Sam Levinson (regizor), Ellen Barkin si Demi Moore (actrite). iata un fragment din interviu.
SAM LEVINSON: Mothers in general drive us crazy. As actors who play mothers in this film, and as women who are mothers in real life, do you fear that perception?
ELLE BARKIN: In other words, will our children say we’re driving them crazy? I think inherent in the job of mothering is that you must drive your kids crazy.
DEMI MOORE: And that you’ll make mistakes. As much as you do not ever want to make mistakes, I think inevitably you will do something that has affected your children in a way you never intended.
EB: That’s what was interesting about my role in Another Happy Day—I was actually playing a mother who had all the best intentions and approached things horribly. I actually love that question because I can speak about it personally, but I can also speak about it very specifically in terms of this film. I don’t think any of us have ill intentions concerning our children unless you’re a horrible person. I know in my real life I’ve gotten it wrong, but what do you do? Nobody’s perfect. You apologize, you try to explain your motives, you hope you’re forgiven and that the damage you think you’ve done or might have actually done is not too profound.
DM: What’s interesting in the film is that these two women have some opposition, but the truth is that they’re both seeking the same thing, which is just to be heard and to be appreciated. And if you really look, in a way it is the thread tying everybody together.
***
puteti citi intregul interviu aici, e foarte simpatic
interviul care e cover story pentru revista Gotham e insotit de un pictorial cu Ellen Barkin si Demi Moore senzational; negru pe negru, o tehnica foarte greu de realizat, mai ales ca trebuie sa obtii volume si texturi pentru materialele hainelor…
iata fotografiile
Exista momente in viata in care uiti cu totul “crezurile” tale si nu mai vezi nimic. Alea cred ca sunt momentele in care iti testezi limitele. In care vrei sa vezi cat poti duce si pana unde poti merge.
In ultima vreme am exagerat si mi-am testat limitele mai mult decat ar fi trebuit. De fapt, daca stau bine sa ma gandesc nu ar fi trebuit sa o fac. Pentru ca fiecare limita testata inseamna cumva sa te dezechilibrezi si sa te lovesti cu buna stiinta. Practic inseamna MASOCHISM.
Ei bine, se pare ca mie imi place sa-mi mai fac asta din cand in cand si imi dau seama doar cand ma doare si nu e foarte placuta senzatia.
Dar dupa cum spunea cineva “ ce nu te omoara, te ajuta in meserie”,asta ca sa vedem partea buna din toate lucrurile.
Sfatul meu, unul poate insignifiant pentru multi: daca va simtit bine voi cu voi si daca simtiti ca in sfarsit ati invatat sa mergeti pe barna fara sa va dezechilibrati, nu incercati sa plecati in locuri in care nu va simtiti foarte siguri, doar ca sa incercati , pentru ca pot garanta 100%, din experienta proprie, ca o sa picati…rau.
Acestea fiind spuse, va urez un drum cat mai usor in descoperirea voastra.
* Ioana Blaj este actrita, masterand in Arta Actorului la UNATC
am mai spus-o si o repet: romantismul e bun si frumos, dar daca nu exista umor intr-o relatie, pe termen lung esti pierdut(a)…
asa ca, in competitia blog juan aleg fara sa stau pe ginduri categoria “amuzanti”…
preferatul meu e Vlad Cucu pe care cu onor l-am cunoscut in primavara la TIFF.
am ris cu Vlad cu lacrimi la filme, ne-am distrat f f tare toata saptamina festivalului, stiu ca are super umor…
dar e preferatul meu si pt urmatoarele:
1. ne distram tare la filmul Bora Bora, super comedie simpatica. doar ca noi fetele trebuia sa mergem sa vedem o piesa de teatru care se suprapunea putin cu filmul. iar vlad, care ne promisese ca se ne duce cu masina, a iesit din sala inaintea sfirsitului filmului, desi cu totii ne doream sa vedem cum se termina si ne placea tare. pentru vlad, umorul e umor, iar promisiunea e promisiune.
2. tot in zilele alea, pe cind am mers la o dezbatere “tv de ce” despre on line, in holul hotelului era un domn care vorbea in franceza. de linga noi, Vlad cu un perfect accent frantuzesc i-a dat indicatii turistului care era la rindul lui uimit de franceza pe care o auzea. cind am plecat de acolo, la ironiile noastre de unde stie asa bine franceza, vlad a replicat relaxat “e, o vorbim acasa” (ceea ce e f adevarat:)
3. eram pregatiti sa intram in direct la realitatea tv de cluj, sa vorbim despre bloguri si TIFF, iar domnul care era gazda emisiunii folosea cuvinte pe care nici dictionarul de neologisme nu le poate cuprinde. nu intelegeam, pur si simplu, ce ne intreaba. Vlad care era de partea cealalta a gazdei pe canapea ridea cu ochii (altfel era f f serios) si nu te puteai uita la el pentru ca pufneai instant in ris.
sa va mai spun ca tocmai ce a terminat medicina?
sa fac un rezumat: are super umor, e foarte destept, stie sa-si respecte promisiunile si e un super fain prieten.
nu-i asa ca-l votati dragi colege de juriu? votati-l aici sa fie desemnat cel mai tare blogjuan si poate pleca la amsterdam intr-o frumoasa excursie…
dar votati-l va rog tare tare tare… ca merita, e super super simpa si mi-ar placea sa cistige. multumesc
aici e texul prin care el s-a inscris in concursul amuzantilor la blogjuan
P.S. stiu ca vi l-am prezentat frumos, dar e luat. nu-i cereti numarul de telefon ca o stiu si pe prietena lui, da?
n-am mai postat de ceva vreme fotografii pe care le fac cu telefonul…
iata ultimele mele zile, vazute cu telefonul.
*
acum citeva saptamini intr-un interviu Ion Tiriac spunea ca in aceasta perioada de criza nu vrea sa dea pe nimeni afara, ca o sa-l coste mai mult datul lor afara acum, pe termen lung in 4 ani cind va trebui sa-i angajeze la loc si sa-i scoleasca.
vad, des, reclama asta pe Magheru si ma gindesc la ce spunea in interviu.
*
aseara la X Factor o avalansa de copii pe Paula Seling in pauzele publicitare; ei pentru autografe, ea zimbitoare printre lacrimi ca avea trupe la duel.
*
daca tot se cheama Capre semnele de lemn care se pun in parcari pentru a rezerva locuri, de ce sa nu arate ca niste capre? in fata restaurantului/ bistro Collage (linga MTR), un loc foarte simpatic descoperit saptamina trecuta la o cafea cu o prietena… cu o vinoteca f tare la subsol si un club pentru iubitorii de trabucuri, la mansarda.
*
omagiu pentru domnul Ciulei, pe fatada teatrului Bulandra, Sala Gradina Icoanei. A fost expus si in timpul FNT si gestul mi s-a parut minunat.
decorul din curtea sediului Campari, inaintea de petrecerea pentru lansarea calendarului 2012. cel cu milla jovovich cu care, cu onor, m-am conversat
astazi e ziua Doamnei Mariana Mihut. implineste 69 de ani.
urarea mea de la multi ani luminosi si sanatosi vine impreuna cu citeva amintiri. pentru voi, nu pentru dinsa.
*
in septembrie la Anonimul, Doamna Mihut a acceptat un interviu pentru Adevarul (pentru Ana Maria Onisei) si toata gasca noastra a intrat in trepidatii; Ana il intreba pe Marius Manole cum ar trebui sa o abordeze ca sa iasa totul bine, eu o ajutam la research si verificam ce intrebari avea pe lista… Ana tremura de emotie, noi pe linga ea.
Si in dimineata interviului, Doamna Mihut a venit la interviu imbracata elegant, cu o palariutza cocheta de paie si o esarfa la git. Avea gratia unei regine si eleganta unei mari doamne. Si noi, care stiam ca vine din casuta de vis a vis de locul unde mincam in fiecare dimineata, am inteles din atitudinea domniei sale cit de mult respecta intilnirea. Se imbracase elegant, in semn de respect pentru ce urma sa faca. Si ne-am dat seama ca emotiile noastre (pe linga cele ale Anei) meritau sa fie acolo, ba ar fi trebuit sa fie si mai mari.
*
cind am vazut repetitiile de la regele Lear, n-am putut sa-mi iau ochii de la Doamna Mihut. iar la secventa in care moare regele am ramas fara respiratie. nu voiam sa respir, ca sa nu stric energia din fata mea. Regele (Doamna Mihut) murea in picioare, cu degetul la gura, in semn de tacere. nici acum nu stiu cum a aparut secventa aceea in piesa, dar stiu ca i-am spus dlui Andrei Serban ca mi se pare cea mai frumoasa metafora pentru oamenii de caracter. ei ramin mereu in picioare.
si stiu ca regele doamnei Mihut n-avea cum sa moara altfel.
*
si mai am o amintire pe care o voi pretui pentru totdeauna. la Anonimul am fost sa ne plimbam cu un avion utilitar si a mers si Doamna Mihutz cu noi. am povestit ceva despre Regele Lear atunci si, dupa reactia mea spontanta, doamna Mihut m-a luat in brate. a doua zi cind am aflat ce ii raspunsese Anei in interviu, stiam ca imbratisarea aceea era un raspuns dincolo de orice ati putea intelege (pentru ca am rugat-o pe Ana sa nu fie fragmentul in interviu) pentru ceva foarte drag mie.
*
Stiu ca v-a placut si voua in multe piese Doamna Mariana Mihut. Ii puteti spune La Multi Ani pe pagina de facebook a domnului Rebengiuc, sunt sigura ca ii va citi toate mesajele.
La multi ani doamna.
cind spunem single-uri ne gindim la muzici, doar ca dinamica pietei si a vietii consumatorilor a adus ideea de single-uri si la carti.
Single-ul, asa cum il vede amazon in materie de publishing, e un story care are intre 5000 si 30.000 de cuvinte. e mai mare decit un articol de revista dar mai mic decit un roman. poate sa fie eseu, nonfiction, reportaj jurnalistic etc.
de la inceputul anului au vindut peste 100 de asemenea single-uri , pentru kindle…
Concurentul lor sunt baietii de la Atavist care publica numai nonfiction de forma scurta in format digital. fiecare carte lansindu-se cu audio book, spoturi video, layere cu alte informatii legate de carte etc
foarte curind si in romania citeva initiative de acest gen, legate de carti:)
David Lynch a fost desemnat de celebrul concern LVMH Moët Hennessy Louis Vuitton sa faca noua reclama pentru sampania Dom Perignon.
Ea va fi prezenta in decembrie in toate publicatiile de lux din lume, desigur pentru ca vin sarbatorile de iarna si sampania se consuma , se consuma, se consuma.
Lynch este al doilea nume mare care se alatura brandului Dom Perignon in partea creativa, dupa Karl Lagerfeld, si nu e foarte strain de lumea luxului (desi perceptia noastra despre el este ca e mai apropiat de lumile stranii, ca-n filmele sale). Lynch a facut instalatii din filme si muzici pentru Dior, Cartier, Gucci si… de 3 luni si-a deschis un club la Paris in care a refacut tot decorul din Mulholland Drive.
Clubul se numeste Silencio si are o biblioteca, restaurant, sala de spectacole si un cinematograf. Tot decorul a fost aranjat de el, personal. Il gasiti pe Rue Montmartre.
cel mai recent film al lui David Cronenberg (Crash, eXstenz, Spider ) – A dangerous method – despre iubirea lui Sigmund Freud e in avanpremiera in deschiderea festivalului DaKino.
pe 21 noiembrie la Patria avem parte de un film foarte senzual si controversat.
apoi pina pe 26 la Scala multe scurt metraje bune in cadrul editiei 21 a festivalului Dakino.
dar neaparat, neaparat, sa vedeti filmul din deschidere