despre lenjerie si discretie – PR FORUM

speech PR FORUM – seminar Story doing before story telling 

in PR-ul cultural si de entertainment e o capcana mare: lipsa discretiei.

o regasim si  PR-ul de corporatie sau in cel pentru un brand, dar e mai simpatic si nu se simte nimeni din sala vizat direct, daca vorbim din aceasta perspectiva.

 

Cu tot respectul pentru munca fiecaruia dintre dvs, si a mea, cei mai multi oameni care n-au legatura cu aceasta meserie, cu PR-ul, se gindesc ca e despre cum sa apari in mass media. mai grav este ca si printre cei care lucreaza in aceasta meserie cred ca la asta se rezuma, sa apari in presa.

si nu mai conteaza forma in care apari.

anul trecut prezentam la o alta conferinta o parte din lucrurile pe care le-am creat ca sa promovam concertul VUNK in Orasul Minunilor (a fost vorba de o munca de echipa in care liderul trupei, Cornel Ilie, a venit cu filosofia unui concert si echipa tehnica a pus-o intr-o strategie de comunicare)… era vorba de o comunitate online anonima, cu o miscare sociala, nimeni n-a stiut in primele 3 luni ca in spate sunt niste vedete si-au fost peste 100 de stiri si aparitii la tv doar cu povestile despre niste fapte uimitoare care se intimplau in jurul nostru. si care transformasera Bucurestiul intr-un Oras al Minunilor. plus alte peste 300 de stiri la momentul cind s-a inteles ca era vorba de trupa VUNK.

cineva din industrie mi-a zis atunci, imediat dupa prezentare “da, dar voua v-a fost usor pentru ca era vorba de o trupa si va preia toata lumea, noi avem de vorbit despre produse comerciale si e mai greu”.

imi aduc aminte ca am facut o pauza mare pentru ca mi-am dat seama ca nu intelesese ce facusem in campania respectiva si i-am raspuns “am avut peste 100 de stiri cind nu stia nimeni cine se afla in spate, pentru ca am avut o poveste de spus. pentru ca am comunicat tot timpul faptele bune pe care le-am facut, actiunile educative… n-am pus in nicio stire/ comunicat o poezie, vorbe insirate ca sa fie, fiecare stire a vorbit despre o actiune mica pe care miscarea – brandul despre care vorbeam, Orasul MInunilor – le FACUSE. EXISTAU.

structura acelei campanii a fost exact in identitatea temei conferintei de astazi, story doing before story telling, numai ca… daca suntem onesti si ne uitam in jur, in vremurile fake it till you make it, stim ca multi PRi scriu despre lucruri care nu exista, insira cuvinte ca sa fie si, in disperarea de a livra clientului un raport cu aparitii media, a inceput sa se piarda concentrarea pe a construi  coerent, cu fiecare comunicare, brandul produsului pentru care lucrezi.

apparent, in PR-ul cultural e mai simplu sa vorbesti despre produsul pe care-l promovez pentru ca multora li se pare ca e mai glossy decit o napolitana, de exemplu. doar ca , din ce nisa e mai ingusta, daca nu-ti cunosti foarte bine produsul, daca nu te documentezi si daca nu cauti povestile autentice, nu o sa ajungi niciodata in presa cu o stire despre produsul tau cultural.

sincer, eu nu cred ca exista produs care sa nu ajunga in presa – fara sa fi platit ceva la departamentul media – atita timp cit stie sa ofere content relevant pt publicatia unde vrea sa apara, dar si pentru consumatorii sai. sigur asta se face cu efort, cu documentare, cu oameni care sa inteleaga nu doar structurile unor campanii de PR ci si structura scrierii unui articol.

 

*

anul trecut la festivalul de film Anonimul am avut o oportunitate imensa de PR. Festivalul International de Film Independent Anonimul prezinta pelicule care nu sunt blockbustere, actorii si regizorii nu sunt “glossy”, chiar daca au multe premii internationale. si e , aparent, greu sa-i promovezi.

anul trecut , cum spuneam, am avut o oportunitate speciala. in filmul de deschidere – o pelicula italiana premiata la Cannes cu Monica Bellucci in distributie, in rolul principal era o fetita din Romania, Alexandra Lungu – care in film era italianca.

organizatorii festivalului de film Anonimul au reusit sa o aduca in tara la deschiderea festivalului asa ca pentru mine ca PR a fost aur curat, aveam super unghi de povesti. ca sa poata sa fie preluata in presa, pentru ca era o fetita de care nu auzise nimeni, o fetita absolut obisnuita, am petrecut o zi cu mama ei si cu ea, am aflat povesti din viata ei si am briefuit jurnalistii, le-am dat toate posibilele unghiuri.

ar fi fost foarte simplu sa facem un comunicat de presa si sa insiram cuvinte frumoase despre cum cea mica s-a plimbat pe covorul rosu de la Cannes, dar noi am vrut mai mult de atit si am cautat adevaratele povesti din viata ei pe care le-am prezentat jurnalistilor.

la sfirsit am avut aparitii la toate televiziunile, toate revistele glossy si festivalul a avut o expunere foarte frumoasa. dar nu ne-am indeparatat nicio clipa de la ce era fetita aceea de fapt si n-am pus caruta inaintea boilor. am incercat sa o cunoasca lumea inainte de a o intilni, si i-am ajutat noi sa faca asta.

tot anul trecut la Anonimul a fost un film cu Kira Hagi, fata lui giga hagi. fata e de o modestie incredibila, e si super talentata in actorie (a cistigat o bursa la los angeles si e foarte mindra ca face scoala fara ca tatal ei sa-i plateasca cursurile), dar in romania se lupta cu imaginea de fiica a lui hagi.

pentru mine, ca PR, Kira era din nou o oportunitate pentru comunicarea festivalului internatonal de film independent Anonimul, doar ca parintilor si oamenilor din echipa filmului la care lucrase – filmul se numeste “Bucuresti te iubesc” le era teama ca, fata in fata, cu jurnalistii acestia se vor concentra pe intrebari legate de tatal ei si nu-si doreau asta. ceea ce e si firesc de altfel.

si din nou am mers la esenta, am stat de vorba cu fata, am aflat povesti din viata ei, fapte din viata ei, si-am briefuit jurnalistii. le-am oferit atit de multe informatii interesante pe care sa le abordeze incit nu am avut decit o singura intrebare legata de Gica Hagi la care fata a raspuns simplu, din perspectiva ei de copil care se uita la marele Hagi ca la tatal ei. si-am avut din nou super acoperire in presa pentru ca pina atunci fata nu iesise singura in nicio comunicare.

e putin spus ca am fost cerber cu jurnalistii, ca le-am explicat ca la marile interviuri de afara care sunt regulile jocului in acest caz, dar stiti ce? am lucrat cu cei mai rai jurnalisti de monden in cazul asta si nimeni n-a incalcat regulile.

pt ca daca joci profesionist si-l respecti pe cel din fata ta, si el te respecta.

*

pun pariu ca va ginditi ca e mai simplu in meseria mea pentru ca e cu vedete.

deloc.

cu o vedeta poti sa apari oricind in presa, spuneti fiecare dintre voi, daca o pui in chiloti intr-o fotografie… folosim genetic expresia “o pui in chiloti” pentru stirile trivia, can can… in fapt, aparitiile in presa in chiloti sunt doar o vulgara lipsa a discretiei si o satisfacere pe moment a ego-ului protagonistului.

dar daca esti un comunicator adevarat, daca vrei sa construiesti ceva cu PR-ul pe care-l faci pentru brandul pentru care lucrezi, implici vedeta in niste actiuni si apoi comunici.

si in zona dvs se intilneste , ma iertati, PR despre lenjerie. pentru ca de multe ori, in graba si presiunea de a livra aparitiile media din contract, nu mai construiti adevarate actiuni care sa se descarce in povesti care sa fie spuse presei.

stiu ca m-au invitat sa va povestesc PR-ul Cultural si din industria divertismentului pus in contextul  “a face mai intii, inainte de a povesti si impacheta frumos ca sa fie preluat”, dar lectia cea mai frumoasa pe care am invatat-o in anii de munca pentru festivalul de teatru de la sibiu, pentru festivalul de film anonimul, pentru simpaticii de la trupa VUNK e despre autenticitate si discretie.

cind poti si stii sa faci PR de entertainment fara sa dai stiri cu chiloti si vacante si ai si rezultate, inseamna ca iti ajuti clientul cu adevarat.

stiu sigur ca exista stiri cu lenjerie si in ramurile dvs de activitate. mi-ar placea sa va ginditi mai mult la ele inainte de a le da drumul pe piata.

multumesc

 

26 martie 2015

PR FORUM

6016

absolut minunat: JLO – Home – muzica, tehnologie, magie

cind esti jurat la American Idol dar ai si de promovat un film in a carui coloana sonora cinti, incerci sa folosesti audienta la maximum.

bucurati-va citeva minute cu aceasta extraordinara desfasurare de forte – holograme, proiectii, drone, camere suspendate si o rochie care devine personaj si ecran astfel incit spectatorul sa fie parte din poveste

impecabil. mi-nu-nat

JLO cintind piesa  “Feel the Light”  din coloana sonora a filmului Home

1857
colaj 50 aqni sarah jessica parker(50 fotos) Sarah Jessica Parker a facut 50 de ani;

(50 fotos) Sarah Jessica Parker a facut 50 de ani;

pe 25 martie Sarah Jessica Parker a implinit 50 de ani.
cind eram copil, o femeie de 50 de ani mi se parea “bunica”, “mamaie”, astazi ma bucur ca exista femei care pot da exemplu ca virsta e doar un numar, fara sa fie ridicole, fara sa fie stridente, fara sa se impaieze in milioane de operatii estetice.

Sarah Jessica Parker e departe de a fi o “mamaie”

50 de fotografii cu SJP din diverse ipostaze ale carierei ei.

 

 

4993
landscape-1427298176-landscape-nrm-1423067542-168581071In curand musicalul Pretty Woman

In curand musicalul Pretty Woman

Text de Raluca Antuca

Julia Roberts și Richard Gere ne-au oferit o frumoasă poveste de dragoste în Pretty Woman, iar acum, după 25 de ani, regizorul Garry Marshall lucrează la o nouă versiune. Este vorba de adaptarea filmului clasic la un musical pe Broadway. El recunoaște că a lucrat cu plăcere atunci când au filmat scenele din film, încât ar vrea să readucă la viață povestea dintre Vivian și Edward, însă cu mai multă muzică și veselie.

Chiar ieri, actorii din distribuție s-au reunit la o emisiune  TV de succes din State și au scos la iveală detalii neștiute despre film.

În locul Juliei Roberts și al lui Richard Gere ar fi trebuit să fie Michelle Pfeiffer și Al Pacino. De fapt, întreg filmul trebuia să fie unul sumbru, întunecat, în care se punea accentul pe dependența de droguri. Nici sfârșitul nu trebuia să fie unul fericit. Odată cu intrarea în peisaj a Juliei Roberts, cea care l-a convins pe Richard Gere să facă parte din proiect (dupa ce l-a întâlnit și a fost simpatie la prima vedere între cei doi). Sfârșitul a fost schimbat, pelicula fiind una comică și romantică. Lui Gere nu i-a plăcut deloc scenariul inițial, spunând că “puteai să îmbraci în costum și un țap și ar fi mers”. Farmecul Juliei l-a convins să se răzgândească.

Nu sunt prea multe detalii despre musical, deci doar ne putem imagina anumite secvențe din film. Regizorul a dezvăluit că va colabora cu producătoarea Paula Wagner și cu autorul scriptului original J.F. Lawton.

1780
shutterstock_culoriCum ti-ai colora hainele daca ai putea sa faci o magie?

Cum ti-ai colora hainele daca ai putea sa faci o magie?

In garderoba mea exista, am spus-o de multe ori, foarte multe haine pastel. Grej, roz cenusa de trandafir, menta, bleu foarte deschis si multe nuante de gri.

Ma reprezinta si imi place mult sa ma imbrac asa, mi se pare ca spun cum sunt eu – nu-mi doresc sa ies in evidenta daca “evidentiatul” nu e parte din job.

O alta parte importanta din garderoba mea e din haine albe si negre din care se pot face mixuri speciale, toate in linii foarte simple, foarte nordice. Multe sunt si de la branduri nordice, de fapt.

Zilele trecute, prietena mea Fifi a gasit un site britanic cu haine foarte minimaliste si mi-a dat sa vad o rochie. I-am zis ca am una aproximativ la fel facuta de un designer roman si, dupa ce m-am mai uitat putin, am descoperit ca aveam si o pereche de pantaloni care erau prezenti si pe acel site.

Cred ca fiecare dintre noi, chiar si cind nu stim, ne exprimam prin hainele p ecare le purtam; ne aratam nesigurantele, ne aratam starea si, mereu, fara exceptie, ne expunem educatia. Imi place sa ma joc si sa ghicesc dupa croiala si culoarea unei haine cam cum e omul care o poarta si, intr-o vreme, am facut un joc cu cititoarele mele :”tu ce rochie esti” se numea si le-am indicat rochia care semana cel mai tare cu personalitatea fiecareia. (poate-l reiau zilele viitoare)

Dove unul dintre cei mai mari promotori ai increderii in sine pentru femei ca parte din exprimarea adevaratei frumuseti a creat o aplicatie pentru facebook in care poti sa iti colorezi tinutele (glam, casual sau office) in culorile preferate. E un joc dragut care arata indirect cit de frumos de putem colora viata, ne putem influenta starea (dar si pe a celor din jur) cu culorile pe care le punem in aceeasi tinuta, un joc despre cum pe aceeasi croiala de haine obtinem alt efect visual doar din culori.

Puteti intra aici in aplicatie – e un frumos exercitiu de stil.

Si mai e mesajul Dove, spus discret si elegant, ca acum te poti bucura de orice culoare in hainele tale, poti alege orice iti sta bine fara sa-ti faci griji de urmele pe care le poate lasa pe haine deodorantul tau. Am mai scris si imi face placere sa scriu pentru ca sunt o utilizatoare consecventa, Dove a creat Dove Invisible Dry, primul deodorant antiperspirant dovedit ca nu lasa urme albe pe 100 de culori, deodorant care pastreaza si calitatile magice ale produselor care poarta marca Dove, adica hidratarea si grija constanta pentru pielea ta.

Sunt curioasa, pentru Office care e culoarea ta preferata? Dar cind vine vorba de o tinuta de seara, ce ai alege?
Cum ziceam aceste alegeri spun foarte multe despre noi, dar si noi putem spune multe celor din jur prin culorile pe care le alegem pentru haine. Sa ne bucuram din plin de culori,deci.

cover photo shutterstock

1949
colaj cpover vogue aprilie 201514 coperte Vogue din aprilie 2015

14 coperte Vogue din aprilie 2015

am inceput anul acesta o serie de articole in care pun fata in fata copertele Vogue din aceeasi luna dar din diverse colturi ale lumii.

e un exercitiu de stil din care sper sa va inspirati.

iata copertele din aprilie 2015

Germania

Spania

Italia

Australia

India

Japonia

Korea

Olanda

Ucraina

SUA

Paris

Portugal

Rusia

UK

 

 

 

2244
enhanced-11289-1426891709-1Instagram a lansat o noua aplicatie pentru Iphone

Instagram a lansat o noua aplicatie pentru Iphone

Text de Raluca Antuca

Instagram dă motive de bucurie pentru milioanele de utilizatori care iubesc fotografia. Astăzi a fost lansată o nouă aplicație care se numește Layout și face parte din suita de aplicații menite să lărgească sistemul de photo-sharing. Utilizatorii vor putea să organizeze artistic mai multe fotografii și să realizeze colaje inedite.

Layout este cea de-a treia aplicație lansată de Instagram (după ce a fost cumpărată în 2012 de Facebook) și face parte din planul lui Mark Zuckerberg de a crea funcții de mobil specifice, speciale pentru nevoile oamenilor. Așadar, permite utilizatorilor să combine până la nouă fotografii în template-uri prestabilite, urmărind trendul de a distribui mai multe fotografii în una singură.  Deși sunt numeroase aplicații contra cost de acest gen, Instagram o face gratis.

Nu include linii separatoare între fotografiile alăturate, ceea ce dă un aspect curat, dar și mai important… îți permite să răsucești sau să întorci imaginea, astfel încât să ai un efect caleidoscopic sau de reflectare în oglindă. Merită încercat un portret simetric! Un alt avantaj îl reprezintă ideea de cabină foto, în care realizezi un colaj cu patru fotografii spontane folosind camera frontală și un timer.

Aștept cu nerăbdare versiunea pentru Android! Până atunci, iată câteva exemple de fotografii creative care utilizează funcțiile Layout.

 

1607
enhanced-8667-1426527063-5Mai sunt cool tatuajele la 60 de ani+?

Mai sunt cool tatuajele la 60 de ani+?

Text de Raluca Antuca

Să facem un mic exercițiu de imaginație!

Cum ar fi dacă peste câțiva ani ți-ai da seama că nu-ți place domeniul în care profesezi și că job-ul de la care te intorci seara târziu îți lasă un gust amar? Dacă ești îndeajuns de curajos, iei atitudine și îți direcționezi toată energia către ceva nou, care să-ți aducă satisfacție. Problema este că, în anumite cazuri, situația este iremediabilă, iar o schimbare ți-ar da toată viața peste cap.

În cazul tatuajelor, treaba este clară. Cuvântul “tatuaj” provine de la “tatouas”, unde “ta” înseamnă a desena, iar “atous” înseamnă spirit. Conform originii tahitiene, tutuajul este reprezentarea spiritului. Adică oamenii simt nevoia de a se exprima cu privire la propria identitate, ba chiar personalitate, prin desene pe propriul corp.

Subiectul este atât de controversat, încât nu o să fac referire la tinerii rebeli care au vrut să fie cool, iar acum sunt priviți urât la interviu de către angajatorul tradițional. Nici la cei care au trecut printr-o iubire definitorie pentru viața lor și au simțit nevoia să-și scrie pe mână “Vasilica” sau la cei foarte credincioși, care lângă tatuajul cu Jesus de pe umăr, au scris cu litere italice “Only God can judge!”.

O să fac referire la acei oameni care văd tatuajul ca o formă de artă și care și-au consacrat trupul acestei pasiuni. Ce-mi place mie este faptul că se potrivește cu stilul lor; este un melanj de atitudine, modă și personalitate. Trebuie să ai mult curaj să alegi forma asta de exprimare și nu alta. Interesant este cum același tatuaj sugerează lucruri diferite la 20 de ani și la 60 de ani. Mai ales că intervin schimbări și în gândire și în fizic…

În ultimele poze, Isobel Varley, cea mai tatuată femeie vârstnică din lume (deși nu ai zice că nu este în floarea vârstei).

 

 

3492
shutterstock_zimbetmergi cu mine la cea mai mare surpriza a primaverii?

mergi cu mine la cea mai mare surpriza a primaverii?

miine, incepind cu ora 15.00 piata George Enescu se va umple de motive de bucurie.

va fi una dintre cele mai spectaculoase actiuni la care ai putea participa. o intimplare despre care va vorbi lumea intreaga.

iar eu , pentru ca sunt prietena cu simpaticii care pun la cale marea surpriza, pot avea acces mai devreme in jurul orei 13 la locul faptei. plus inca doi simpatici cititori.

asa ca daca ai curaj, daca vrei sa ai un zimbet mare mare pe toata fata pentru toata ziua, ba chiar citeva zile dupa asta, dar mai ales daca ai incredere in mine ca vei avea o experienta despre care vei vorbi multa vreme si va vorbi mai multa lume decit poti sa-ti imaginezi acum, inscrie-te sa vii cu mine.

aleg diseara 2 cistigatori. trebuie doar sa comentezi si sa spui ca vrei sa vii.

si desigur sa poti ajunge in Piata George Enescu la ora 13 sa te intilnesti cu mine.

*

vorbim foarte des despre cit de mult poate schimba lumea din jurul nostru aparitia unui zimbet. acum poti sa participi la o miscare care va face istorie in #zimbetdupazimbet

cover foto shutterstock

2433
swinging attitude-page-009sa va fac cunostinta cu un super model roman: Cristina Saracut

sa va fac cunostinta cu un super model roman: Cristina Saracut

pentru ca tot am vorbit astazi despre frumusete si am aratat o parte din povestile unor cititoare simpa, iata un exemplu minunat despre frumusetea iesita din tipare.

tinara din fotografiile de mai jos se numeste Cristina Saracut si este un model foarte faimos in lume.

a lucrat pentru Cacharel, Patricia Fields sau Issever Bahri, a fost  pe catwalk la Fashion Weeks de la Londra, Berlin, Milano, Paris,

Atena sau Dubai.

a aparut in reviste si a avut coperte cu renume. ce o face pe ea speciala? atitudinea si versatilitatea, uitati-va cite “chipuri” poate sa ia cu ajutorul stilistilor si fotografilor, dar mai ales sprijindu-se in increderea ei in sine.

 

Cristina e din Pitesti are 19 ani si acum locuieste in Germania. Nu e mondena, nu merge la party-uri. E o fata discreta si cu bun simt si de asta o sa mai treaca o vreme pina cind va fi mai cunoscuta la noi. Are insa o coperta la ELLE Romania si una la Beaumonde deci lumea incepe sa o cunoasca.

ultimele doua fotografii din galerie  fac parte din pictorialul „swinging attitude“ (photography & retouching: Steffen Herbst, make-up & hair: Eaven D. Derbyshire, styling: Anna Krukover)

 

 

2328
luminaTu cind te-ai simtit frumoasa?

Tu cind te-ai simtit frumoasa?

cu o zi inainte de 8 martie m-am intilnit cu 16 doamne care citesc acest blog. am baut o cafea, am mincat o prajitura si am discutat despre frumusete.

dar n-a fost vorba de teorie, despre ce ni se pare a fi frumos. a fost despre noi.

F a spus ca a trecut prin fluctuatii de greutate, in studentie era foarte slaba, acum are citeva kilograme in plus si ca s-a simtit confortabil cind era slaba.  pentru ca si perceptia celor din jur despre ea era diferita. O stiu pe F de multi ani, ii stiu sufletul special si atentia pe care o are pentru oameni. Ii stiu zimbetul, nu m-am gindit niciodata ca are citeva kilograme in plus.

M ne-a povestit ca la 50 de ani a descoperit ca are cancer. a luptat cu boala, a invins-o dar si-a promis ca isi va acorda ei mai multa atentie si va invata sa se respecte mai mult: in loc sa-si cumpere 2 rochii mai ieftine de la un chiosc a strins banii si si-a cumparat o rochie mai scumpa si mai de calitate, a inceput sa foloseasca cosmetice scumpe si a incercat chiar si tratamentul Madonnei cu oxigen pentru revigorarea tenului. habar n-am citi ani are M, dar era eleganta, avea un ten impecabil, era super luminoasa si parea o doamna din suita Casei Regale.

J ne-a certat. Ne-a spus ca nu conteaza parerea celorlalti pentru ca esti frumos asa cum esti. Ea se simte frumoasa in fiecare zi. J a stat multi ani in America si ne-a povestit despre cit de mult inseamna sa ii zimbesti pe strada unui necunoscut si sa-l ajuti, pentru ca zimbetul tau o sa-i dea incredere si o sa-l faca si pe el sa zimbeasca altcuiva. I s-a intimplat ei in cei 10 ani de America, ani care au schimbat-o teribil.

S. are un business de beauty; un salon cosmetic unde face tratamente speciale si, culmea, desi e delicata, frumoasa, eleganta si cu un ten super luminos ne-a povestit ca multa vreme nu s-a simtit frumoasa. Ca a invatat in ultima vreme sa se respecte si sa se uite cu drag la ea, pentru ca s-a auto educat pentru asta.

M a fost stresata multa vreme ca e foarte mica de statura si a avut-o, din intimplare alaturi, pe O care crede ca e prea inalta.

O. stie ca mama ei e una dintre cele mai frumoase femei , genul de femeie care n-a avut nevoie decit de zimbet ca sa intoarca toate privirile. O nu crede ca seamana cu mama ei, desi – pentru ca exista fotografii cu ea ridicind premii la ceremonii importante – stiu cit este de frumoasa cind e fericita.

E. a fost deranjata inca din adolescenta ca i-au crescut sinii si nu s-a mai putut juca alaturi de baieti, la fotbal. Si astazi i se pare ca o incurca sinii ei (care btw, sunt foarte frumosi, chiar daca-i ascunde in bluze inchise pina sus), dar crede ca e frumoasa cind ii spun cei doi baieti ai ei “mama, ce frumoasa esti”

S. B. a fost cea mai tinara dintre noi la intilnire si-a spus o poveste care mi-a adus lacrimile in ochi. S.B are un chip de papusa, blonda, cu trasaturi minunate, dar n-a vazut niciodata asta pentru ca, in liceu, era intr-o clasa cu doar 3 baieti, iar grupul ei de colege era format din fete care faceau efortul speciale sa iasa mereu in evidenta. Asa ca ii minimalizau ei orice reusita si orice frumusete. A capatat incredere in ea cind si-a ajutat colegii de la facultate pentru un proiect si ei au numit-o sefa de clasa, iar cind a venit momentul alegerilor pentru seful de an, toti s-au gindit la ea. Si ea si-a spus : “daca oamenii astia au incredere in mine, inseamna ca si eu pot sa am incredere in mine” si-a reinvatat sa zimbeasca. E studenta in anul 2, dar in paralel cu scoala preda engleza la o gradinita si a invatat sa se bucure de imbratisarile sincere ale copiilor si de vorbele lor la fel de sincere “ce frumoasa esti”

*

au fost mai multe povesti la acea intilnire, am sa le pun pe toate intr-o poveste care va fi publica in curind.

dar ceea ce a fost comun pentru toata lumea tine de intelepciunea cu care invatam – odata cu anii – ca frumusetea tine de ce exprimi involutar – slefuita de educatie, cu amprenta caracterului -, tine de atitudine si de impacarea cu tine. ca standardele frumusetii nu sunt importante, ele se schimba la fiecare citeva zeci de ani, dar ca e important cum ne vedem in ochii celorlalti, zimbetul lor si iubirea pe care o daruim si o primim.

“m-am simtit cea mai frumoasa cind eram indragostita pentru ca vedeam cum ma priveste el, desi aveam aparat dentar, obsesia mea”, a spus R rizind.

*

la intilnirea aceasta , cu ajutorul Dove, le-am facut un cadou amintire fetelor. le-am inramat fotografia in care ele se simteau cele mai frumoase si am pus o explicatie foto. definitia frumusetii din DEX. doar ca, prima explicatie pentru frumusete era numele lor. al fiecareia pe fotografia ei. pentru ca frumusetea e in noi, intotdeauna.

*

Dove își propune să schimbe modul în care este definită frumusețea,  vrea să atragă atenția femeilor asupra frumuseții adevărate și le provoacă să o definească pentru a sublinia faptul că frumusețea este dată de fiecare în parte – You are what „beautiful” stands for.

 

2116
ribbonun cadou pentru sanatatea ta, cu ajutorul Fundatiei Renasterea

un cadou pentru sanatatea ta, cu ajutorul Fundatiei Renasterea

viata a facut sa fiu fata in fata, in mai multe contexte, cu femei care au fost diagnosticate cu cancer.

am citit cindva o statistica in care se spunea ca 1 din 4 oameni e diagnosticat cu o forma de cancer si ca aproape toata populatia planetei a intrat in contact cu consecintele acestei maladii prin prieteni sau rude care au boala.

am scris de multe ori despre cit de important e sa-ti faci control anual pentru ca astazi, slava domnului, sunt forme de cancer care depistate din timp pot fi vindecate.

*
Fundatia Renasterea face o munca de sisif in Romania de multi ani, in lupta impotriva cancerului. Am prietene care au apelat la sfaturile reprezentatilor fundatiei si au primit ajutor cind le era mai greu si stiu ca munca oamenilor de acolo e pe bune, reala, nu pentru imagine, ci pentru sanatatea femeilor si mai ales pentru educatia lor.

Dar munca de sisif e in educarea femeilor intru preventia bolilor, educarea pentru un control periodic pentru a fi depistate eventualele probleme.

in martie au o campanie de atentionare asupra importantei controlului periodic – In luna lui Martisor, cel mai frumos cadou este Sanatatea ta– si, cu ajutorul lor, ofer acum aici pe blog vouchere pentru analizele care va pot ajuta sa aveti mai multa incredere in voi si in sanatatea voastra:
10 cititoare vor primi cate un voucher pentru mamografie, iar 25 dintre ele pentru testul Papanicolau.

tot ce trebuie sa faceti pentru asta e sa lasati un comentariu in care sa spuneti pentru care dintre analize doriti. atit.

miine dimineata anuntam beneficiarele voucherelor.

va doresc sanatate multa, voua si familiilor voastre.
*

Prin intermediul proiectului SALVA, Posdru, Fundatia Renasterea ofera in luna martie 167 de mamografii si 381 de teste Papanicolau gratuite la Centrul Medical de Excelenta Renasterea din Bucuresti, femeilor cu domiciliul in Bucuresti si Ilfov.
CAMPANIA –
Mamografia, ecografia, testul Papanicolau si controlul medical efectuate anual, pot salva viata unor femei. Centrul Medical de Excelenta Renasterea ofera servicii la cele mai inalte standarde, accesibile tuturor

Cancerul de san si cel de col uterin sunt principalele tipuri de cancer care afecteaza femeile din Romania. Insa, prin preventie (adoptarea unui stil de viata sanatos) si depistare precoce (prin controale medicale efectuate periodic), aceste boli pot fi invinse.

Pacientele diagnosticate cu cancer in stadiile incipiente, au sanse de 80-90 % de vindecare.

Fundatia Renasterea a fost infiintata in anul 2001, iar in urma activităţii susţinute în acest domeniu atât de important pentru femeile din România, autoritaţile statului român au acordat Fundaţiei RENASTEREA, în 2008, statutul de organizţie de utilitate publică. De la infiintare, peste 64.000 de femei au beneficiat de serviciile medicale oferite de Fundatia Renasterea, iar peste 2.4 milioane de femei au fost informate in legatura cu importanta preventiei si depistarii precoce a cancerului de san. Simbolul Programului de Preventie si Depistare Precoce a Cancerului de San este fundita roz, simbolul unei femei informate.

Centrul Medical de Excelenţă – RENASTEREA, inaugurat în aprilie 2011, specializat in diagnosticarea precoce a cancerului de san si genital. Centrul are 8 cabinete medicale, laborator modern de anatomopatologie si imunohistochimie, mamograf digital de ultima generatie, colposcop, ecograf. Finantarea, in valoare de 2,000,000 Euro, a fost asigurata prin Mecanismul Financiar SEE.

2953
tomorrowland-3Hugh Laurie si George Clooney in Tomorrowland

Hugh Laurie si George Clooney in Tomorrowland

unul dintre filmele cu care Disney vrea sa cucereasca cinematografele in vara asta este Tomorrowland , o poveste despre o fetita care – cu ajutorul unui cercetator straniu – ajunge pe un tarim unde fiecare dintre actiunile sale tranforma direct lumea din jurul ei.

intial filmul se numea 1952, dar se pare ca numele i-a fost schimbat ca sa aiba legatura cu noua atractie care va fi deschisa in parcurile Disney.

mie mi se pare a fi si o trimitere la Neverland din Peter Pan.

daca filmul va avea o legatura cu o noua atractie din disneyland  inseamna ca va beneficia de o promovare uriasa, ca vor fi mari asteptari de la el si probabil va fi si un mare succes de casa.

ca sa se asigure ca va fi si un public adult (ca doar ei platesc biletele copiilor la Disneyland) in distributie sunt Hugh Laurie aka Dr House si mult mediatizarul George Clooney.

2172
shutterstock_concediereFifi & The City: Concedierea. Te ingroapa sau te motiveaza? Povestile oamenilor care au renascut

Fifi & The City: Concedierea. Te ingroapa sau te motiveaza? Povestile oamenilor care au renascut

text de Cristina Popa

“ Imi pare rau dar trebuie sa renuntam la tine. Esti ultima venita si patronatul considera ca nici nu ai voce… “ – mi-a spus directorul postului, evitandu-mi privirea.

“ Cum adica nu am voce? “ – am intrebat desi aveam deja un nod in gat care ma impiedica sa spun prea multe.

A ridicat din umeri. Am iesit pe usa cu sentimental ca viata mea s-a sfarsit, desi aveam doar 18 ani.

Am suferit ca un caine. Simteam ca nu sunt buna de nimic. Stiam ca scuza cu vocea e o prostie, dar eram prea mica sa gasesc explicatii logice pentru situatia in care eram.

La scurt timp, am fost chemată sa dau o proba de voce la o televiziune care urma sa se deschida in oras. Era un proiect de care vorbea toata lumea, ca o sa fie ceva big, oamenii aveau echipa formata. Le lipsea doar un voiceover. Si m-au angajat. La PRO TV. Pentru vocea mea. Pe un salariu de 5 ori mai mare ca la radio.

A fost prima data in viata mea cind am simtit pe propria piele ca orice sut in fund e un pas inainte. Ironia sortii a facut ca peste 3 ani sa fiu premiata fix de postul respectiv, pentru o productie in tv. M-am urcat pe scena si le-am multumit. Le-am multumit cu subiect si predicat ca m-au dat afara, ca daca ei nu ar fi facut asta eu nu ajungeam sa fac cariera in televiziune.

A fost prima lectie. De atunci ma gandesc ca orice bine, incepe de multe ori cu un rau.
*

Fifi si-a intrebat prietenii daca ei au trecut prin asta, daca povestea concedierii i-a ingropat sau i-a motivat.

Raspunsurile le puteti citi aici

*

FIFI & THE CITY prezinta experientele de viata ale Cristinei Popa, producator tv, intimplarile din viata unei femei care e mama si sotie, care are un job care ii solicita mult timp si care invata in fiecare zi ca viata e asa cum ti-o faci, si daca vrei sa pui ceva distractie in ea, atunci o sa gasesti timp si pentru asta.

o puteti citi si pe blogul ei fifiFIFI STIE

cover photo shutterstock

1856
keloptic1m-tilePictura impresionista- o noua perspectiva in publicitate

Pictura impresionista- o noua perspectiva in publicitate

Text de Raluca Antuca

Agenția de publicitate Y&R: Paris a realizat o serie de afișe publicitare care dezvăluie o altă realitate a artei. Orice iubitor de artă va fi plăcut surprins de ele, pentru că oferă o perspectivă diferită asupra unor picturi celebre.

Este vorba de tablourile celebre ale pictorilor impresioniști Vincent Van Gogh, Claude Monet, Georges Seurat, care arată complet diferit atunci când porți ochelarii celor de la Keloptic, pentru care a fost făcută reclama. Ideea este că o pereche de ochelari poate focusa chiar și până cea mai blurată imagine. Deși picturile impresioniste sunt cunoscute pentru culorile vibrante, mișcările de pensulă scurte și rapide, atmosfera luminoasă, campania a avut un slogan puternic “Transformă impresionismul în hiperrealism“.

Deloc suprinzător, mesajul a fost bine primit, făcând referire la contrastul dintre artă și realitate, realizat prin marca de ochelari. Impresioniștii nu pun accent pe detalii sau linii definitorii, ci vor să surprindă subiectul, dând impresia unui amalgam care simbolizează ceva.

2729
Santíssima-Trindade-FátimaSantíssima Trindade (Fátima)- o biserica asa cum n-am mai vazut

Santíssima Trindade (Fátima)- o biserica asa cum n-am mai vazut

in vizita mea in Portugalia, saptamina trecuta am ajuns si la Fatima; locul incarcat de legenda a trei copii care, in fiecare zi de 13 a lunii, timp de 6 luni au vazut chipul Maicii Domnului pe un cimp acum devenit un mare sanctuar.

dincolo de legenda, locul e magic si e incarcat si de gindurile bune ale oamenilor care vin si se roaga, dar si de problemele lor pe care si le pun in rugaciuni, asa ca daca stai linistit si te uiti in jur (la tinere care parcurg zimbind un ritual chinuitor – merg in genunchi aproape un km cu o luminare aprinsa rostind rugaciuni, la batrini care-si plimba amintirile brat la brat, la copii care tac uimiti de linistea din jur etc), daca-i privesti pe toti cu inima deschisa simti tensiunea locului.

o tensiune in sens pozitiv, care te inconjoara si pare ca te protejeaza.

*
desi turistii – crediciosi practicanti sau nu – isi centreaza atentia pe altarul construit in locul in care se spune ca a aparut imaginea sfinta, sau pe biserica veche, care aminteste de Vatican, pe mine m-a impresionat foarte tare o biserica noua construita in 2009, in partea diametral opusa bisericii vechi: Santissima Trindade.

Arhitectul acestei biserici se numeste Alexandros Tombazis, e grec , are 75 de ani si este unul dintre cei mai premiati arhitecti din lume.

De afara cladirea arata a orice numai a biserica nu, inauntru totul e atit de minimalist si dus pina la esenta incit mesajul e incredibil de puternic: credinta, simbolurile crestine sunt deja in noi, integrate asimilate, e doar o chestiune de acceptare si de perceptie ca sa realizam asta.

iata cum arata icoanele de pe peretii de la intrare

 

magia vine insa din utilizarea incredibila a luminii…

iata cum e utilizata lumina in interiorul bisericii (vorbim de o incapere cu o capacitate de 10.000 de oameni. asta mi-a adus aminte de biserica mare din Florenta, Dom-ul, care a fost creata cu brieful “sa incapa toata Florenta in ea pentru ca, in caz de incendii, cutremure sau alte calamitati, oamenii sa se simta protejati de BISERICA”)

dar mai ales uitati-va cu atentie la iesire.

(usa pe care iesi – aceeasi pe care si intri doar ca ai perspectiva inversa – iti da deschidere catre biserica veche, iar modul in care arhitectul a ales sa foloseasca spatiul si lumina, sa creeze o cruce din lumina, iar fiecare om care iese din biserica sa fie acoperit de lumina ca intr-un cerc magic e absolut incredibil. pentru mine a fost cea mai emotionanta dintre perceptiile de acolo. aceasta iesire si simbolurile pe care le poarta cu ea, intr-o forma minimalista, discreta, inteligenta, rafinata)

*

nu sunt o persoana religioasa, nu ma rog (rugaciunea asa cum este ea perceputa si folosita la nivel popular mi se pare o cersetorie egoista “da-mi ceva…”, “iarta-ma pt ..”), dar multumesc.

de multe ori pe zi pentru multe lucruri mici sau mari care mi se intimpla. unor oameni (cu stiinta lor – adica le spun direct-, sau fara stiinta lor, in gind pentru lucrurile pe care le invat) sau fara adresant direct: multumesc pur si simplu.

azi am citit mult despre arhitectul care a facut biserica asta speciala, Alexandros Tombazis, si i-am multumit si-n gind. si-o fac si aici.

cind eram in biserica mi-am adus aminte de arhitectul roman, si el foarte premiat, Atilla Kim si de o conversatie:

Anul trecut in iulie am fost rugat sa ma gindesc la un proiect pentru o biserica, iar de atunci ma confrunt cu intrebarea asta.

Ce mi se pare important, si de ce mi se pare ca cineva s-ar simti implinit intr-o biserica, e sa simta un anumit tip de suport care vine din credinta sau vine din comunitatea care e din jurul tau. Cred ca e mai mult din comunitate, pentru ca altfel – daca exista credinta – biserica nu este necesara. E o traire atit de personala si intima, incit iti cistigi echilibrul singur.

Cind mergi la biserica conteaza sentimentul pe care-l creeaza comunitatea, iar cind vine vorba despre arhitectura unei biserici acest lucru ar trebui sa-l puna pe primul plan: cum sa procedezi ca un grup de oameni sa observe ca nu sunt singuri… sa-i faci sa inteleaga ca pot sa se sprijine si in viata pe care o traiesc, nu doar in filosofia religioasa.

intreaga conversatie aici

(cb)

2474

Pixels – probabil filmul verii

in vara asta Columbia Pictures va lansa filmul Pixels – cu Adam Sandler in rolul principal, o comedie SF 3D despre cum informatiile transmise in spatiu in anii 80 ca mesaj de pace catre extraterestii au fost interpretate, din cauza jocurilor pe computer puse si ele in caseta catre ei, drept un mesaj de razboi.

e o comedie dar, din ce am vazut si citit despre acest film, pare ca va fi o maiestrie.
are actori pe care generatia 30 + ii recunoaste si ii asociaza cu niste emotii, dar are un subiect cu care rezoneaza generati 15+, are metafora raului pe care-l fac jocurile pe computer, e 3D si facut pentru IMAX adica va fi “full immersion”, spectatorii vor fi cu totul si cu totul in poveste.

o sa fie o meta transformare: spectatorii se uita la un film despre jocurile pe computer care ataca personalitatea consumatorului, in timp ce vor fi “atacati” cu toate mijloacele tehnologiei moderne ca sa fie parte integrata din poveste.

sunt curioasa daca va iesi si in sala 4Dx, caci din aprilie vom avea si noi o asemenea sala (la Cinema City in Mega Mall, noul mall care va fi deschis linga Arena Nationala) unde “scufundarea in poveste, pierderea ta in interiorul actiunii” este totala: spectatorilor – asezati in scaune – li se intimpla aceleasi lucruri de pe ecran: sunt zgiltiiti la momentul unei bombe, iar curbe – scaunele se rotesc – cind masina de pe ecran face asta etc etc etc

Pixels intra pe ecrane pe 24 iulie si cred ca va fi, intr-un mod sublimnal desigur, noul nivel in cinematografie.

(cb)

2346
shutterstock - dreamsdespre ratare

despre ratare

la inceputul acestei luni am fost la BOOKFEST , o serie de conferinte aplicate pentru elevi si studenti, care s-a intins pe o saptamina si care a avut 4-5 invitati zilnic.

trebuia sa le vorbim despre importanta de a citi, sau sa le povestim despre o carte anume, dar cei din sala voiau sa afle cum sa alegi o meserie care stii ca ti se potriveste.

le-am raspuns ca daca incearca mai multe lucruri in studentie si in liceu, daca fac voluntariat, internship in companii vor descoperi ce li se potriveste.

si pentru o clipa am vrut sa adaug “ce va place”, dupa “ce vi se potriveste”. dar mi-am adus aminte de ceva ce nu le puteam povesti in timpul surt de la sectiunea de intrebari si raspunsuri si-am lasat-o asa.

uneori ceea ce-ti place poate sa fie legat de ego si asta te poate duce la ratare.

*

acum destul de multa vreme un spectacol de teatru mi-a pus problema ratarii, nu din gratie textului care n-avea ca tema ratarea, ci din cauza productiei in sine.

avea unii dintre cei mai buni actori de pe piata, un text foarte celebru si se juca intr-un teatru central, doar ca “decupajul” (adica fragmentele alese din text) si solutiile regizorale erau atit de proaste incit vedeam spectatorii cum se foiesc in scaune din primele 10 min.

il cunosteam pe regizor, nu m-am putut duce la sfirsit sa-i spun ca nu mi-a placut nici de data asta; ii mai spusesem si in alte dati si, pentru ca stiam cam care ii e stilul de lucru (nepotrivit cu gustul meu), evitasem sa ma duc la piesele sale de foarte multe ori.

stiam ca regizorul ar putea fi un bun manager de teatru (sau un bun manager de orice pentru ca stie sa mobilizeze oameni, sa adune sponsori), dar ca ii placea sa fie regizor, sa faca “arta” si ca nu avea cum sa nu stie ca rezultatele muncii sale nu sunt cele mai bune, oricit le-ar ambala in vorbe frumoase la sfirsit.

pe drumul catre casa m-am gindit ca acesta este un bun exemplu despre ratare. despre cum ego-ul si micile placeri pe care ti le cere ego-ul te pot muta in viata de pe o directie in care sa poti face bine lucrurile, si sa faci si bine in jurul tau, pe o directie mediocra.

si m-am gindit desigur si la mine; poate ca as fi putut sa fiu o mai buna profesoara de matematica decit jurnalist sau decit om de comunicare, dar eu am ales calea care mi-a placut si care mi-a adus mai multe satisfactii.

prietenii – pt ca de asta sunt prieteni – m-au linistit si-au zis ca nu m-am ratat, mi-au dat exemple dintre realizarile mele in jurnalism sau in comunicare, dar tot a ramas in minte ideea asta: cind alegem in dreptul unui job “ce ne place”, cum stim sa alegem nu pentru ego-ul nostru, ci pentru binele nostru si al celor din jur?

stiu manageri care ar putea fi niste artisti misto, stiu artisti care ar putea face management, stiu contabili care ar putea fi poeti, sau sportivi care ar putea fi super cintareti si am mereu in minte intrebarea asta:

cind alegem in dreptul unui job “ce ne place”, cum invatam sa alegem nu pentru ego-ul nostru, ci pentru binele nostru si al celor din jur?

(cb)

cover photo shutterstock

2616
romaniaDespre Romania prin ochii unui tanar brazilian

Despre Romania prin ochii unui tanar brazilian

Text de Raluca Antuca

Un tânăr simpatic din Brazilia, pe nume Fernando Castilho Cintra, ne-a vizitat țara și a făcut niște observații comice cu privire la felul nostru de a fi. El a postat pe contul personal de Facebook o listă cu 60 de lucruri care l-au impresionat la noi, cu mențiunea că unele chestiuni sunt abordate pe un ton glumeț și că nu ar trebui să ne supere adevărul. Iată lista!

1. Dracula este vampir în afara României.
2. Același tip, Vlad Țepeș, este erou național.
3. În timp ce vampirii beau sânge, singurul lucru roșu pe care mi-a plăcut să-l beau a fost vișinata.
4. O altă băutură drăcească este țuica, ungurii o numesc pălincă, dar este același lucru.
5. Majoritatea moldovenilor, muntenilor și ceilalți habar n-au ce se întâmplă cu ungurii în Ardeal.
6. Românii fumează o cantitatea absurdă de țigări. Fumează în casă, restaurante și chiar în mall-uri.
7. Românii își scot întotdeauna încălțămintea înainte de a intra în casă.
8. Cred că românii preferă să-și țină mai degrabă podeaua curată, decât plămânii.
9. Călătoriile prin România sunt cele mai frumoase amintiri pe care le am. Râuri, canioane, dealuri, munți… Le au pe toate.
10. Când călătorești în România vei merge pe drumuri românești. Sunt în condiții bune, dar au un număr absurd de mare de curbe.
11. De asemenea, când călătorești, s-ar putea să trebuiască să-ți faci nevoile. Nu-ți face griji, sunt atât de multe case pe marginea drumurilor, încât e mai ușor să ajungi într-o toaletă decât într-un tufiș.
12. Maramureșul este un loc vesel. Oameni veseli, costume vesele, culori vesele și cimitire vesele.
13. Singurii care nu sunt veseli în Maramureș sunt câinii ciobănești. Nu sunt veseli. Nu te plac. Fugi.
14. De fapt, dacă nu ești într-un oraș, de câte ori vezi un câine în România, fugi.
15. O altă tactică este să ai mereu la tine câțiva mici. Deoarece sunt vegetarian, nu mă supăr să le dau câinilor mici.
16. De fapt, ca vegetarian în România pot spune cu siguranță: românii iubesc carnea.
17. Sarmale, tocăniță, slănină, cârnați… aici aveți de toate, iubitorilor de carne.
18. Românii mănâncă supă în fiecare zi a vieții lor.
19. Taxiurile din România sunt ridicol de ieftine. În București o cursă ajunge să coste și 1,29 pe kilometru.
20. O altă cale ieftină de a te deplasa este autostopul.
21. Românii se așteaptă să îi plătești dacă te duc cu mașina. Poți, desigur, să spui ,,Nu am bani“ înainte de a te urca, dar s-ar putea să nimerești un șofer frustrat care să-ți strige ,,ÎNCHIDE UȘA“, drept în fața ta de fraier fără bani. (poveste adevărată).
22. Mijlocul meu preferat de transport a fost trenul inter-regio. Este ieftin, confortabil, ajunge la timp și, de obicei, nu este aglomerat.
23. Cu toate acestea, puteți nimeri într-un tren care face 12 ore de la Suceava la Mureș, după vacanța de Anul Nou. Atunci vei ști ce înseamnă cu adevărat termenul ,,aglomerat“. (poveste adevărată)
24.Românii adoră să schieze.
25. Schiatul în România este extrem de ieftin.
26. Mi-a luat trei zile să învăț cum să schiez. Schiatul nu este pentru brazilieni sau pentru locuitorii țărilor tropicale.
27. În schimb, odată ce înveți, vei iubi schiatul și ți se va deschide o poartă către partea mea favorită a României: vârfurile muntoase.
28. România are cele mai frumoase peisaje pe care le-am văzut până acum în viața mea. Toate din vârf de munte.
29. Munții României au cărări bine marcate pentru turiști, cabane în care se poate înnopta și locuri unde cei mai curajoși pot campa.
30. Până acum, ți-ai dat seama că e extrem de ieftin să faci o astfel de călătorie.
31. Interesant e faptul că mulți români nu au fost în munți.
32. Și mai interesant e faptul că românii vor supraestima anumite locuri banale (exemplu Mamaia sau mănăstirile din Bucovina) și vor subestima locuri grozave (exemplu București).
33. Bucureștiul este un oraș grozav. Desigur, nu are o arhitectură precum Budapesta, Cracovia sau alte orașe est-europene, dar are muzee, parcuri și o viață de noapte cum puține alte orașe au.
34. Oamenii spun că sunt mulți câine fără stăpân în București.
35. În ziua în care am mers pe bicicletă, m-au alergat mai mulți câini decât într-o săptămână obișnuită petrecută în București.
36. Sincer, nu am văzut câini vagabonzi în București.
37. Limba română e frumoasă. Sună frumos și este accesibilă brazilienilor care vor să o învețe.
38. ,,Cu carne de vacă nu se moare de foame“… și programul de tradus de pe Google Chrome credea că scriu în portugheză.
39. În schimb, cea mai obscură parte a limbii române este dativul.
40. AHHHHHH DAAAATIIIIV!!!!
41. Poți să spui ,,mi-e foame“, ,,mi-e sete“, ,,mi-e somn“… dar nu poți să spui ,,mi-e oboseală“.
42. AAAAHHH DATIIIIIV!!!!
43. Românii vorbesc cu umerii. Observă! Când cineva spune ,,Păi, nu știu…“
44. Urmează exemplul de mai sus și observă-le și gurile, și bărbiile.
45. Ungurii nu vor recunoaște, dar au accent român. Felul lor de a spune ,,nu știu“ e la fel ca atunci când spun ,, nem tudom“.
46. Modul meu preferat de a exersa româna era cu șoferii care mă luau cu autostopul.
47. De multe ori mă întreabau ce dracu’ caut într-o astfel de țară dacă sunt brazilian.
48. Acești șoferi nu știu că sistemul medical din România e grozav, că rata crimelor e mai mică decât în Norvegia și că România are cea mai rapidă dezvoltare economică din țările est-europene.
49. În general, românii se plâng de România. Vor găsi mereu un mod de a se plânge de ea. Politică, economie, societate…
50. Greșesc.
51. Am învățat ce înseamnă patru anotimpuri: veri călduroase, toamne răcoroase, ierni geroase și primăveri revigorante.
52. România are toate cele patru anotimpuri, cu două avantaje majore față de țările nordice: iarna au soare. Vara nu e înnorat.
53. Românii au o faună frumoasă: căprioarele pot fi observate frecvent, caprele negre ocazional (am fost și am văzut), urșii și lupii sunt invizibili.
54. Cel mai aproape de un urs a fost când am dat peste urmele sale.
56. Când intri într-un birou trebuie să dai mâna cu bărbații, iar femeilor doar le faci cu mâna.
57. Românii se așteptau ca eu, ca brazilian, să joc fotbal foarte bine…. Mare greșeală.
58. Luni de zile după Cupa Mondială auzeam oameni spunându-mi: ,,Deci, îți place Germania“. Duceți-vă dracului…
59. Majoritatea românilor, când împlinesc 18 ani, au două visuri: 1. Să se mute în Anglia. 2. Să se mute în orice altă țară care nu e România.
60. În timp ce românii visează să plece din România, eu visez că într-o zi mă voi întoarce acolo.

 

2568
saudi-beggarCersetoria din RO- Despre nevoi si emotii

Cersetoria din RO- Despre nevoi si emotii

Text de Raluca Antuca

Azi-dimineață în 136.

Un nene de vreo 45 de ani, îmbrăcat mai sărăcăcios, dar nu vagabond, cade pe jos într-o criză de epilepsie. Recunosc că m-am speriat. Mașina se oprește, lumea se panichează, îl ridica de jos și după vreo două minute, își revine. Spune că merge la spitalul Panduri și că nu are bani de medicamente, adică “un milion jumătate”. Repetă treaba asta cu banii de câteva ori, după care începe să se milogească: ” Vă rog frumos, îmi dați, daca aveți, câțiva bani să-mi iau medicamente. Ca nu am, nu am…” Atunci mi-am dat seama că lucrurile nu sunt așa cum par. Două tanti și o fată scot din portofel vreo două bancnote de 10 Ron și îi dau. El mulțumește și se scuză că a deranjat atâta lume, foarte politicos de altfel. La Leu coboară și spune că merge la alt spital, Colentina.

Puteți să spuneți că sunt egoistă sau rea, dar scena mi s-a părut perfect regizată, de parcă mă uitam la Filantropica anilor 2015. În mod normal dacă cerșea, nu făcea in jur de 40-50 de ron în doar 15 minute cât a durat cursa. Incredibil câți bani face o poveste emoționantă! Sunt convinsă că există un Pepe (din Filantropica) în spatele lui, care transformă arta povestirii într-un tir perfect asupra punctelor sensibile ale omului în general. Știința de a-i emoționa pe ceilalți într-atât încât să te plătească îi face pe cei naivi să sprijine cerșetoria în toate formele ei. Am ajuns la concluzia că orice acțiune de succes pe care o faci are în spate o nevoie pe care o îndeplinești, în cazul acesta, oamenii au dat bani în ideea că ajută un om bolnav.

Mâna întinsă care nu spune o poveste nu primește pomană.

 

1814

Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!