Editiile on line ale ziarelor din Romania nu au anunturi mortuare.
NYTimes are.
De unde se vede treaba ca, si la asta, ei sunt mai pregatiti decit noi pentru transferarea “print-ului” in on line.
*
Imaginati-va ca dati search pe net peste 50 de ani dupa numele cuiva. Pentru job sau pentru lucruri personale. In lipsa unor anunturi pe net, cum veti stii ca persoana pe care ati cautat-o, a decedat?
Care e urma online care ramine dupa fiecare?
*
Cred ca e loc de un nou business on line: un portal de anunturi mortuare.
(ma urmareste cartea simpatica Anunturi mortuare in re major; asa am ajuns la aceste ginduri, aparent creepy, dar foarte practice:) )
***
Later edit. si guardian are obituaries on line.
iar dodi mi-a dat doua geniale (love you, dodi)
Dumitru ‘Cacurica’ Baicu Virtuoso Gypsy musician in the Taraf de Haidouks band
Nicolae Neacsu Romanian Gypsy violinist who conquered the west
daca face cineva un portal la tema, lucrez for free:)
chiar m-am gandit la chestia asta.. faza e ca oamenii mor si maine, nu doar peste 50 de ani; adica peste 50 de ani clar te gandesti ca poate unii nu mai sunt dar asa in viitorul apropiat nu iti pui problema; insa ea exista… 🙂
mor si astazi, dar n-am vrut sa sune f dramatic.
era doar un artificiu ca sa impachetez ideea mai gingas
mda, am povestit unor prieteni din online acum vreo jumatate de an despre un astfel de site la care ma gindesc. n-au vazut acelasi potential in proiect, dar eu, sincer, cred ca e o idee buna. ia sa ma grabesc 🙂
Nu e vorba doar de infrastructura. Americanii scriu anunturile mortuare – sunt mini stories (am facut si eu vreo 3-4 la viata mea, cu sunat de familie, cu d-alea). La noi sunt anunturi date de familie. Sa-mi amintesti sa-ti dau sa citesti “Obit”, o colectie de necrologuri scrise de unul dintre cei mai buni executanti de jurnalism de acest tip.
Si eu m-am intrebat… Dar daca ma gindesc bine, cred ca prefer sa nu stiu cine a mai murit. Daca *trebuie* stiut, imi spune mama la telefon :-))
Cel puţin la noi, printul (mai) conferă prestanţă şi sobrietate. Unui necrolog, cu atît mai mult. Cum e aia să citeşti smerit despre moartea unui cunoscut şi mai jos, pe pagină, să-ţi pornească un clip cu, să zicem, EBa vorbind despre relativismul vieţii pe pămînt, unde poţi să ai şi eşecuri şi succesuri?
Pe de altă parte (sau nu), n-aş exclude nici varianta nevoii de certitudine a dării duhului. Să dea omul ziarul din mînă în mînă, să se vadă negru pe alb că X nu mai e printre el. Adică să pipăie hîrtia şi să urle “Este!”. Pardon, “mortua este!” 😀
mihai, iti vad mailul in “culise”.
esti chiar mihai care a scris frimituri din proiectul cu anunturile mortuare?
Da. “Firimituri”. 🙂
Multumesc.
ce tareee
dar cum ai ajns la blogul meu?
Am primit link-ul la postul despre “Anunturi mortuare in Re major” de la doi prieteni binevoitori. Si apoi am continuat sa citesc 🙂