Monthly Archives : April 2010

15 years ago

intre draft si drift cu jack daniel’s rally team:)

Am fost la Raliul Brasovului (inca in desfasurare azi si miine) si – culmea! – m-am distrat f tare. Mai intii pt ca echipa de piloti Jack Daniel’s era f misto si sexy, asa ca am avut la ce sa ma uit.

Mai apoi pt ca dl Titi Aur ne-a tinut o lectie privata (mie si Andrei Zaharia, o tinara despre care veti mai auzi pe aici si prin Tabu) despre ce e in spatele unui raliu si ne-a raspuns la intrebari cu super bun simt, rabdare si pasiune. Si-a fost asa de simpa, incit am decis ad hoc ca echipa Jack Daniel’s e formata din “baietii nostri”, carora le-am facut gratios galerie.

Bonus tracks pentru mine pt ca am fost cu Andra care e extrem (si e un eufemism cind zic extrem) de pasionata de masini:
– zeci de info despre motoare (am invatat cum arata Mitzubishi si Subaru ☺)
– frustrarea maxima ca si io si andra ascultam aceeasi muzica (ma rog zgomot asurzitor de motoare, ca sa descriu f exact), si ea remarca sofisticareli “auzi cum suna motorul cind se schimba viteza”
(o da, desigur. tot am auzit. mi-au piuit urechile mult.)
– nu exista doar DRAFT (cuvint pe care-l folosim adesea pentru variantele intermediare ale unui articol) ci si DRIFT (cuvint care descrie o smekerie pe care o poti face cu masina, rasucindu-te aproape pe loc)

Daaaar…. dupa 4 ore de uitat la tot felul de rasuciri cu masini am putut simti emotia si bucuria unui drift executat impecabil. Super senzatie!

We love Titi Aur ☺

*

iata cum s-a vazut ziua din partea Andrei care se conversa cu Titi Aur despre tehnici de pilotaj!!

Cand incepi dimineata cu vestea ca in cateva ore iti vei implini un vis pe care-l credeai foarte departe, nimic nu pare imposibil. Asteptare… Surpriza! Injectie instantanee cu adrenalina.

Astazi am avut in fata cei mai buni piloti de raliu din Romania, echipa Jack Daniel’s condusa de Mihai Leu!

Prin vene a inceput sa curga benzina. Am dat mana cu Titi Aur, o legenda in viata, si i-am sorbit fiecare cuvant din istoria in 15 minute a campionatelor de raliuri. Masini de 150 000 de euro, cutii de viteza de 10 000. O suta de euro pe kilometru.

Am asistat la demonstratii de drifting si burnout asa cum mai vazusem doar prin filme. L-am vazut pe Gergo Zsabo, campionul en titre al Raliului Romaniei, facand ce stie mai bine: castigand prima proba a raliului de la Brasov, entuziasmand tribunele si ducand echipa pe primul loc.

Titi Aur a facut cel mai frumos drift pe care l-am vazut vreodata si Cristina va poate confirma asta. Fiecare acceleratie, fiecare motor supraturat care facea sa tune in Piata Sfatului, fiecare start mi-a facut pieptul sa vibreze de entuziasm. Am simtit fiecare schimbare de viteza. Am trait fiecare tura de traseu. Inca simt in nari mirosul de cauciucuri arse si as vrea ca fiecare zi sa fie ca asta: traita la turatie maxima!

Andra Zaharia are 23 de ani, este o jucatoare inversunata de revvnation, un joc cu si despre masini, si e denumita de prieteni “fiica lui Stig”. Intr-un Tabu viitor veti citi despre experienta ei de a trece de la concursurile virtuale de masini la culisele raliurilor (foarte) reale.

0
982
15 years ago

campanie pentru copiii dislexici

sunt bucuroasa ca, in sfirsit, si in romania incepe o campanie de constientizare a dislexiei, o boala pe care o au 1 din 10 copii in lume.

am intilnit copii dislexici, am si scris despre ei, si stiu traiesc o drama teribila – unii dintre ei sunt geniali, dar pentru ca mintea le functioneaza diferit, sunt consideranti a avea retard.
daca exista o granita intre geniu si retard, atunci ea e ocupata de dislexie, uneori si autism.

OMV si Asociatia Romana pentru copiii dislexici lanseaza programul “OMV MOVE & HELP”, sub sloganul “mergi mai departe citind” militeaza pentru acces egal la educatie pentru copiii dislexici.

sper sa reusesc sa ajung si eu marti la lansarea acestei campanii

*

Dacă Tom Cruise, Leonardo Da Vinci, Pablo Picasso, Thomas Edison sau Winston Churchill ar fi învăţat În România, ar fi fost consideraţi persoane cu retard şi fie ar fi promovat cu greu, fie ar fi fost trimişi la şcoli pentru copiii cu deficienţe mentale. În biografia fiecăruia dintre cei de mai sus este menţionată dificultatea de a învăţa să scrie şi să citească, iar asta poartă numele dislexie. E una dintre cele mai răspândite dizabilităţi la nivelul copiilor din lumea întreagă, dar în România nu există decât o şcoală în care copiii dislexici pot învăţa cum să-şi poarte deficienţa toată viaţa.

“Până în clasa a VI-a credeam că sunt prost. Nu puteam să citesc aşa cum o făceau ceilalţi colegi ai mei. Mă simţeam nepriceput, slab. În clasa I şi a II-a nu m-am înţeles cu colegii; ei ştiau să citească şi pentru că eu n-am putut să citesc corect, nu mai vorbeau cu mine. Şi nu-mi plăcea să mă duc la şcoală.”

Îmaginaţi-vă că literele pe care le parcurgeţi în această pagină nu mai au nicio semnificaţie. Ca şi cum aţi parcurge un text în limba chineză; vedeţi literele, dar puse una lângă alta, înşiruirea nu capătă niciun înţeles pentru voi.

Şi oricât de mult aţi repeta acele litere, oricât de mult v-aţi strădui să le memoraţi, ele nu au nicio semnificaţie. Acum gândiţi-vă că trăiţi toate astea la 7 ani şi-aveţi presiunea părinţilor care vă pun să vă faceţi lecţiile tot mai multe ore şi cred că sunteţi leneş şi neatent şi de aceea nu reuşiţi să citiţi; şi-aveţi presiunea învăţătoarei care ştie că dacă insistă va obţine rezultate mai bune.

Doar ca mintea voastra functioneaza altfel.

aici intilnirea mea cu copiii dislexici

3
2005
filme simpa
15 years ago

2 filme romanesti la Cannes – Un Certain Regard- 2010

astazi au fost anuntate filmele din selectia oficiala a Festivalului de Film de la Cannes, 2010.
In sectiunea Un Certain Regard au fost inclusi si doi regizori români, Cristi Puiu- cu Aurora si Radu Muntean cu Marti, dupa Craciun.

*
cu riscul de a-l face pe domn Puiu sa se incrunte la gindul “da’ de unde?”, vreau sa spun ca am citit scenariul de la Aurora si abia astept sa vad filmul.

Radu Muntean e unul dintre regizorii mei favoriti asa ca nu pot decit sa ma bucur pentru el.

altfel, sper din tot sufletul ca baga cineva de seama ( domn ministru al culturii? doamna ministra a turismului?) ca romanii nostri merg la cannes in grup de multi ani si ca asta e o mega imagine pe care o aduc tarii asteia.

ar fi cazul sa fie sprijiniti mai bine acolo…

*
Cannesul a fost unul din locurile in care am fost mindra ca sunt romanca.
anul trecut cind jurnalistii aflau ca sunt romanca, imi zimbeau larg si se porneau pe laude pentru Politist, Adjectiv, iar eu le primeam cu mega bucurie de parca as fi muncit eu la filmul ala.

sunt rare ocaziile astea, cind se vorbeste si de noi de mega bine…
dati-l incolo de “land of choice”…

2
1860
tabu
15 years ago

gata si coperta de mai

coperta tabu de mai a plecat la tipar azi.
e asa de diferita de cea de luna trecuta incit nici nu pare aceeasi revista:)
sper sa va surprinda…

*
mai avem un pic si pleaca si restul revistei la tipar.
sunt foarte mindra/bucuroasa/emotionata pentru doua subiecte: dosarul cu 4 femei minunate (pe doua le-am intilnit/cunoscut si eu) si story-ul mare – o poveste emotionanta despre vointa si cum sa reusesti impotriva credintei tuturor.

*

numarul de mai e aniversar. 8 ani de tabu. avem surprize in el de ordinul sutelor (si nu exagerez) pentru cititori, dar mie imi place pentru un alt motiv, un simbol (pe care doar noi -in casa – il stiam pina acum): e prima coperta pe care a facut-o colegul nostru Roald Aron. de fapt a fotografiat aproape toata revista de mai. lucreaza cu noi de aproape 2 ani, dar asta a fost primul pictorial de cover si prima coperta pe care le-a facut.

*
miine nu sunt in bucuresti, dar simbata – ca intotdeauna – va mai fi un ultim lucru de scris: editorialul meu. m-am gindit deja ce scriu.

o sa se cheme “multumesc”

0
1529
muzici simpapersonal
15 years ago

cum imi fac playlist nou:)

in zilele/noptile in care am de stat mult la computer si am nevoie de un fundal muzical care sa ma surprinda, dau anunt pe twitter/facebook ca primesc cintecele de la cine are de dat.

citeva ore bune am playlist nou si descopar incintata cintece de care nu stiam sau imi reamintesc melodii care-s asociate cu senzatii personale.

e un joc tare frumos, pentru ca nu stiu ce gasesc la capatul link-ului pe care-l primesc.

azi am facut citeva descoperiri tres simpa.

iata 2, enjoy its

1
1578
jurnalism
15 years ago

Pulitzer – Gene Weingarten Fatal Distraction

s-au impartit aseara premiile Pulitzer. nu stiam cele mai multe dintre articolele cistigatoare, dar de unul m-am bucurat tare mult ca a cistigat. mi-am chinuit mult prietenii cu el la vremea cind a fost publicat.

Fatal distraction e un articol pe care l-a publicat Washington Post in urma cu mai bine de un an, despre familia care si-a uitat copilul in parcare, la soare, si a murit sufocat si ars de soare. cind am citit textul (cu toata suferinta tatalui care urmeaza sa fie condamnat pentru neglijenta lui) mi-am pus problema “cum naiba i-a convins sa vorbeasca pe un subiect atit de delicat? cum le-a cistigat increderea?”

astazi aflu ca semnatarul, Gene Weingarten, are 52 ani si asta imi da o speranta ca mai am niste scuze (dar si ceva vreme) ca sa ajung la macar jumatate din talentul si puterea lui de convingere.
ma rog e la al doilea Pulitzer, dar refuz sa aflu daca pe primul l-a cistigat pe la vreo 30 de ani:)

aici e textul si va rog sa va luati ceva timp ca sa -l cititi.

la sfirsit, puneti-va si voi intrebarea “i-as fi convins pe parinti sa-mi spuna toate astea?”

1
1352
15 years ago

mama presedintelui polonez

informatiile mici dau povestile mari.

in timp ce o tara intreaga il plinge, mama presedintelui polonez – somnolenta si rareori constienta – habar nu are ca fiul ei a murit.
are 83 de ani, e grav bolnava si mi se pare ingrozitor de nedrept ca fratele geaman al presedintelui a decis sa nu-i spuna ca a murit fratele lui.

inteleg ratiunile (daca moare si ea la aflarea vestii, tragedia nationala capata cu totul alte valente), dar cred ca orice mama are dreptul sa stie ca fiul ei a murit.

*
imi imaginez ce instructie s-a facut cu personalul medical din spital, sa nu fie niciun televizor aproape; in rarele minute de luciditate ale femeii sa nu rosteasca nimeni nimic despre fiul presedinte, sa nu se vada niciun ziar, sa nu intre nimeni strain in salonul ei.

cred ca in acest moment e un singur polonez care nu stie de drama tarii lui si acela e fix mama protagonistului dramei.

ce ironie. si ce soarta trista pentru femeia asta.

*
imi imaginez ce story spectaculos ar iesi din povestea mamei in ziua inmormintarii. ce face ea minut cu minut, pus fata in fata cu emotia vulcanica din afara usii salonului ei.

*
ok, imi pare rau pentru polonezi, le inteleg debusolarea si instinctul primar de a se intoarce la religie (pentru ca oricare alta putere pe care o recunosteau acum nu mai exista), dar daca mi-e cu adevarat mila de cineva aceasta e mama presedintelui polonez.

o cheama Jadwiga Kaczynska.

internship tabu
15 years ago

Elena Mihaila – Internship Tabu – jurnal la 2 luni

e ultima suta de metri (ultima luna de fapt) a internshipului pe care-l fac la tabu.

elena mihaila, simpatica interna care ma urmareste indeaproape in tot ce fac, a avut in aceasta saptamina prima misiune pe cont propriu. incepem sa pregatim plecarea puiului din cuib, il invatam sa zboare de unul singur:)

iata cum s-a vazut saptamina din perspectiva ei

După mini-vacanţa pascală, a fost o plăcere să mergi prin traficul din Bucureşti care nu-şi reluase vechile obiceiuri – ambuteiaje, claxoane, depăşiri neregulamentare şi parcări ca în deşert. Ajungând la redacţie primul lucru pe care l-am auzit a fost “am ceva hardcore pentru tine”.

(pauză, ochi mari devoraţi de curiozitate, efect dramatic.)

Trecând peste uimirea mea, şi terenul fiind pregătit, am primit una din veştile cele mai drăguţe şi mai profesionale de până acum. *spoiler alert*…Încă nu spun despre ce este vorba, profit, mă mai bucur doar eu o perioadă de această oportunitate (care nu se iveşte prea des), şi mai ales de votul de încredere. Imediat m-am apucat conştiincioasă de documentare şi am început să fac un mini-brainstoming pentru ce va urma. Da, iepuraşul recesionist a fost darnic anul acesta, reportofon – bifat.

Hardcore-glam a fost şi următoarea zi la şedinţa de cover. Genul de nebunie pe care o savurezi pe deplin şi de care nu te poţi sătura niciodată, oricât este de muncit înainte, în timpul şi după “that’s a wrap folks” (copilul din mine mereu şi-a dorit să spună asta). Fantezia, pune-o la lucru şi pentru numărul acesta!

Încep să o înţeleg pe “Alice în Ţara Minunilor”. La finalul zilei mă simt ca un bureţel, într-o zi parcă am calatorit prin două lumi:
tensiune, agitaţie, desconstructivism, atmosferă boemă, decor, profesionalism şi frig vs. căldură, animaluţe ce se răsfăţau la soare şi oameni care-şi reîncărcau bateriile gândindu-se la ce bine ar merge un picnic.

Gata cu visatul, săptămâna nu s-a terminat. Am primit şi partea de teorie: tot ce trebuie să ştiu despre conceptul de “pitch” – ce este, ce trebuie să iei în considerare înainte să-l faci, regulile după care se face şi câteva aplicaţii pe această temă. Apoi am trecut la capitolul “cum se face schiţa unui…”. Cel mai probabil săptămâna următoare o să învaţ mai multe despre structura lui până la varianta finală, însă din altă perspectivă.

(reporting time)

Ce a început bine de data asta s-a terminat la fel. 9 Aprilie 2010 o să rămână o zi memorabilă ceva timp de acum încolo. Realizez că de abia acum încep să mă îndrăgostesc de lumea asta. Până acum doar cochetasem cu ideea şi am avut momente când mă gândeam chiar să cedez.

2/3 luni, it’s the final countdown…

Elena Mihaila, 11 aprilie 2010

aici restul jurnalului de intern la tabu

1
1716
personaltabu
15 years ago

Optimism 2010, vazut din partea cealalta

n-am mai vorbit in public la o conferinta de 6 ani. si niciodata n-am vorbit despre un lucru atit de personal. a fost deci f consuming si le multumesc prietenilor si colegilor care s-au aflat in sala pentru ca m-am sprijinit adesea in privirile lor.

aici e articolul lui manafu care – pentru ca a insemnat mult pentru mine in perioada grea a revistei tabu – m-a fct sa accept rugamintea lui de a face marturisirea publica despre cum mi-a fost in zilele alea..

aici e editorialul care anunta iesirea din trustul Catavencu a revistei tabu si facea trimitere la saltul cu parasuta.

Pentru cei care au fost la Optimism 2010 restul nu mai e un mister; pentru ceilalti… cind apare inregistrarea povestirii mele o sa o pun pe blog.

Acum 3 lucruri “altfel” de la Optimism 2010.

1. unul dintre mai misto oameni din sala aia a fost Mircea Cristat. Nu l-ati vazut la fata, dar v-a distrat tare. A fost prezent suta la suta – cu trup si minte – la fiecare dintre prezentari. A dansat, a participat la jocurile speakerilor si-a amuzat lumea. Si-a depasit cu mult sarcina zilei respective. S-a facut iubit si-a dat viata unui spirit, doar pentru ca si-a facut bine datoria, cu constiinciozitate. E un exemplu f bun despre cum un om bun sfinteste orice loc si orice job.
E tinarul care a transpirat intens intre buretii lui Gus, mascota Gusto. A mai fost o singura data “mascota” – a fost Cocosul Nationalei de fotbal – dar stiu ca e un Gus minunat si o sa mai distreze lumea in aceasta ipostaza.

2. din spatele lui Johannes magiile se vad diferit. As fi vrut sa nu inteleg care e smekeria cu masa plutitoare. Magia trebuie sa ramina magie.

3. din fata publicului lucrurile sunt la fel ca si din sala. Aceeasi timiditate si rusine la o intilnire noua. So, relax. Daca va place, sau nu va place, o prezentare si vreti sa vorbiti cu speakerul, nu ezitati. O sa vrea sa va simta mai aproape, dupa ce s-a expus cu totul sub lupa privirilor voastre.

P.S. draga Manafu, acum ca suntem chit, vreau sa iau avans si sa-ti fiu din nou datoare: vreau sa vorbesc si la optimismul viitor. Promit sa fac lumea sa rida… o sa vorbesc despre…sex:)

P.P.S multumesc mult pentru zecile de mesaje & mailuri de dupa. mi-a luat o jumatate de noapte sa raspund la toate, dar am raspuns cu f f mare drag.

*

Optimism – este un eveniment care urmareste conceptia asupra vietii dominata de incredere in viitor si in oameni. Tendinta de a vedea partile pozitive ale oamenilor si ale realitatii – un eveniment organizat de Evensys si alimentat de Gusto.

tabu
15 years ago

istoria din spatele stirii “se-nchide Tabu” la Optimism 2010

Miine, 9 aprilie 2010, de la ora 15.30 dezvalui pentru prima data istoria din spatele stirii “se-nchide tabu”.

n-am comentat pina acum nimic despre plecarea revistei Tabu din trustul Catavencu. O voi face miine pentru ca organizatorul Optimism 2010, Cristi Manafu, care stie o parte din ceea ce am trait in zilele respective, m-a rugat sa descriu filmul zilei de 20 octombrie, ziua in care am aflat – din nimic care sa ne faca sa banuim asta – ca Tabu nu va mai fi.

m-am gindit sa vorbesc despre mai mult de atit, asa ca iata ce va contine povestirea mea:
cum am aflat vestile rele,
cum am controlat damage-urile de imagine si ce greseli am facut in managerierea echipei
cum s-a regrupat emotional echipa
cum am facut o editie noua tabu cu gindul ca, daca e ultima, sa fie cea care sa insemne cel mai mult pentru noi

si, desigur, ce am invatat eu din toate astea… (aici va dau un hint, din zilele alea am inceput sa-l iubesc si mai tare pe Cornel Ilie de la Vunk, dar desigur el va afla asta tot acum)

mai am doua invitatii disponibile, daca doriti sa participati miine la Optimism 2010 puteti sa va inscrieti aici cu un comment.

Optimism 2010 are loc la Howard Johnson, este organizat de Evensys si Gusto. Inscrierea participantilor incepe la ora 13.00. ceilalti speakeri ii gasiti aici.

P.S. Este singura data cind voi povesti/comenta ce s-a intimplat atunci. asa ca daca aveti intrebari va astept la Optimism 2010.

6
2822
diverse
15 years ago

se redeschide Fotocabinet

se redeschide fotocabinet. pe lipscani.
si incepe cu o expozitie foarte speciala, un proiect patronat spiritual de andreea berecleanu. vernisajul miine la ora 20.00

see you there

0
1081
personal
15 years ago

Zgomote – Povestirea pe care n-am sa o scriu vreodata…

…sau cum puteti sa stati in casa mea o saptamina

Daca as avea un milligram din talentul lui Raymond Carver as scrie o povestire care s-ar numi Zgomote.

*

Ar fi despre o tinara care incepe sa auda zgomote ciudate in garsoniera de deasupra ei.
As descrie zgomotele crescind tensiunea… mai intii sunete de pahare care cad si se sparg, peste citeva zile zgomote mai puternice, ca de mobile rasturnate.

Din cind in cind, de sus, s-ar auzi televizorul. Pe un post de stiri. Semn ca evenimentele din casa de deasupra s-au mai linistit.

Dar cind linistea ar parea solida, s-ar auzi din nou zgomote dure; bara de fier care se loveste de dusumea cu toate vibratiile pe care le da ecoul din tavan si din structura materialului din care e facuta bara.

Tinara s-ar enerva si-ar gindi lucruri rele (linistea ei pretioasa e tulburata acum de zgomote dubioase), dar curiozitatea ei ar creste: “deasupra statea o pensionara… n-am mai vazut-o de ceva vreme… cine oare s-a mutat de face asa de multa galagie?”

Intr-o dimineata ar auzi rostogolindu-se pe scari ceva metalic, provocind un zgomot asurzitor. Nervoasa ar parcurge holul in viteza si – ar deschide usa cu un arsenal de vorbe cetatenesti pregatite.

Pe scari ar vedea-o pe doamna A. adunind cu grija gunoaiele rasturnate odata cu galeata pe care vroia sa o coboare in pasi mici si mult prea lenti, catre tomberonul din curte.

A. ar purta o basma portocalie ca sa-si ascunda calvitia de la chimioterapie, ar avea cu 15 kg mai putin si gesturile ei ar fi stingace si tremurinde.

*
n-am niciun pic din talentul lui Carver si n-am sa pot scrie niciodata povestirea asta, dar daca va simtiti mai talentati decit mine si promiteti sa scrieti ceva care sa RAMINA, va pot lasa sa locuiti in garsoniera mea o saptamina.

4
1885
carti simpa
15 years ago

Vom mai iubi la batrinete?

Vom mai iubi la batrinete? In sensul cel mai direct al iubirii: fluturasi in stomac, tremur de emotie la gindul revederii, dorul etc etc…

Dupa 40 – 50 – 60 de ani, ba chiar dupa 70 de ani, voi mai pastra in noi prospetimea de a ne bucura in orice clipa de suspance-ul seductiei, de tensiunea energiilor sexuale dintre doi potentiali parteneri?

Sau, pentru ca stim foarte bine cum e dansul asta, nu vom mai pune tensiune/energie/spirit suficient(a) in pasii si gesturile noastre.
Sau, pentru ca am “furat-o” de multe ori, ne vom resemna, aparindu-ne de orice ne iese in cale.

*
Din ce inaintam in virsta, simtim ca in mintea noastra am ramas ca la 20 de ani, chiar daca trupul nostru incepe sa raspunda cu intirzieri de milisecunde la solicitarile gindurilor noastre.

Dar stim ca milisecundele astea se vor face secunde cindva, apoi minute; cindva vor deveni ore, zile, ani…
Si, banuim, ca distanta intre gind si fapta va ajunge cindva asa de mare incit nu va mai fi dusa la bun sfirsit. “la c(ar)e bun?!”

*
Sunt fascinata de gindul posibilitatii unei indragosteli profunde, unice, la o virsta la care instinctul – reflexul format in ani – ne-ar tine departe de aruncatul in gol cu capul inainte.

Si cum sa fie iubirea asta ca sa nu para trista? Sau, mai exact, ca sa nu fie trista.

*
Mi-am adus aminte de gindul asta al iubirii la o virsta la care presupui ca nu se mai iubeste, citind Batrini indragostiti de Alasdair Gray (o carte care urmeaza sa apara la Ed. Polirom).
Pe aceeasi tema, Jurnalul unui batrin amant, Marcel Mathiot(Ed Humanitas)

3
1839
personal
15 years ago

De Pasti – Doamne Doamne nu da cu parul, dar…

mi-am promis ca in primele doua zile ale acestei vacante de Pasti ( noi avem liber de vineri pina luni, inclusiv) voi sta in hamac la soare, nu voi rosti niciun cuvint, nu voi deschide calculatorul, nu voi raspunde la telefon si voi lenevi ca o pisica alintata.

Zis si facut. Am impachetat bagajele pentru plecat la loc linistit cu soare si hamac si, pe ultima suta de metri, am facut o escala la Egoist Wellness pentru o ora de masaj si inca una de gimnastica medicala. Sa mai rezolvam un pic din tensiunea dintre omoplati obtinuta din multele ore de stat pe scaun la computer.

*
Si-am intrat pe miinile Ralucai. Pe cuvint ca avea niste miini f fine si f delicate si mi-a plct f mult la masaj chiar daca imi apasa pe niste puncte care pareau ca-s pietricele printre omoplatii mei, asa se auzeau cum plezneau.

Toate bune si frumoase, numai ca la 5 ore dupa gimnastica mea, nu ma mai puteam misca deloc.
Tricoul parea ca lasa o tona pe umerii mei, hamacul era precum cutitele fachirilor.

*

Prima noapte a fost un cosmar. Am dormit in pozitie aproape verticala, intre multe perne care – obligatoriu!!! – nu aveau voie sa-mi atinga omoplatii.

Dimineata totul a devenit o cursa cu obstacole. Ma durea (ma mai doare inca) fiecare muschiulet care are o cit de mica legatura/conexiune cu spatele.

Spalatul pe dinti? – mai greu decit decatlonul la olimpiada.

Imbracatul? – 1000 de metri garduri cu tzepi. (stiu, nu s-a inventat proba asta, dar o cunosc eu pe pielea mea. Habar nu aveti citi muschi se pun in folosinta cind se incheie un sutien!)

Mincatul? – maraton curat ( supa la cana, ca sa nu fac un traseu prea lung – dus intors – cu lingura )

Legatul sireturilor? – “Ce vrei ca sa ma legi? Dau orice! Hai te rog. Te rog foarte mult”

Acum cind miscarea degetelor nu mai pare ca-mi zdruncina ceva din creieras, ma gindesc ca aceasta suferinta in vacanta de Pasti e un semn de la Doamne Doamne pentru cine stie ce nefacuta am facut 🙂

*
Aaa, o parte din pietricelele dintre omoplati au plecat de acolo, dar pe bune daca nu as fi putut dezvolta o relatie de prietenie cu ele… puteau sa fie si ele mai prietenoase si mai politicoase la plecare.

Vestea nashpa e ca tre ma mai duc la Raluca, sa mai executam o tura de masaj si gimnastica medicala 🙁

P.S. Scriu asta din hamac. nu mai e soare si e racoare, dar… mai am o zi de vacanta.

0
2116
internship tabu
15 years ago

elena mihaila – internship la tabu – sapt 7

stiu, lipseste o saptamina din jurnalul elenei. este saptamina de dupa predarea numarului de aprilie, saptamina in care eu am avut o mini vacanta… cum ea sta om la om pe tot terenul cu mine, a fost libera.

saptamina care tocmai s-a incheiat a fost una scurta… din “cauza” de vacanta de Paste. dar de marti, muncim cu drag. miercuri facem coverul de mai si stiu ca ei ii plac momentele astea.

Duminică 11 pm – am realizat că după o săptămână chiar mi s-a făcut dor de agitaţie, telefoane, printuri, editări peste editări şi tot ce implică redacţia Tabu.

Luni 11 am – cu emoţie mi-am urmat rutina de sfârşit de lună şi m-am dus la standul de ziare să cer numărul de aprilie. Nimic nu se compară cu bucuria de a întreba dacă numărul curent a apărut şi cu zâmbetul calm al vânzătoarei care se bucură sincer de noi clienţi.

Ajunsă la redacţie am observat că au apărut două afişe ce indrumă lumea spre Tabu. (dacă erau şi acum o lună se pierdeau poveştile mele) Am desfăcut revista imediat şi, după ce am citit intro-ul, m-am repezit cu poftă la interviurile de suflet de la dosar, ca după să mă bucur de ce era scris la cover story.

Ţrrr…gata. Revenind cu gândul la treabă am aflat subiectele numărului de mai, care este unul tres fashionable, începând cu ideea mai boemă de cover. Apoi am văzut flat-ul revistei şi am discutat despre fiecare subiect în parte, dar în special despre dosar, care o să dezvăluie poveşti din sfera “frumosului” unor femei.

După update-urile de rigoare, mi-am primit sarcina migăloasă a săptămânii, la care nu pot spune că nu m-am distrat. Era totuşi normal că urma să mă folosesc de tehnologie, lăsându-se cu ‘am nevoie de o pauză’ după prima oră de stat cu ochii în calculator. Can I get a “Friday I’m in love” to go?

Pe sfârşit închei cu o veste drăguţă pe care am primit-o, aceea că luna mai este şi una aniversară. Tabu se face mare şi trece clasa a II-a, la cei 8 anişori ai săi. La cât mai mulţi ani de acum încolo!

Elena Mihaila, 4 aprilie 2010
restul jurnalului de intern la tabu il puteti citi aici

P.S. va rog sa cititi dosarul de aprilie din Tabu. e si munca Elenei acolo.

0
1397
tabu
15 years ago

stire: “elena udrea divorteaza” – ajutor pt colegii jurnalisti

stirile despre divortul (posibil, speculativ etc) al elenei udrea sunt ilustrate pe net cu fotografii dintr-un pictorial tabu, din februarie 2008. (la link gasiti si un interviu care la vremea respectiva a facut multe valuri)

pentru buna informare a colegilor mei jurnalisti iata creditele acelui pictorial (adica oamenii care au muncit pentru realizarea acelor fotografii). ma gindesc ca e un prim pas sa invatati sa citati sursa

pictorial: Adriana Tudorache
fotografii: Cosmin Gogu
machiaj: Doinel Ungureanu
coafura: Adrian Perjovschi
productie: Cristian A. Petrescu

iata si fotografiile ca sa le recunoasteti cind vi le ofera vreun editor foto drept new entry-uri.[gallery]

4
2224
sandra-480-300x199grupa mare a presei: istoria a doua coperti la fel
jurnalism
15 years ago

grupa mare a presei: istoria a doua coperti la fel

people si us weekly au iesit pe piata cu aceeasi coperta cu Sandra Bullock.

motiv pentru blogul de media de la New York Times sa intre in culisele realizarii copertelor pentru revistele people

iata fragmentele mele preferate, de citit printre rinduri 🙂 (declaratiile ii apartin directorului de fotografii US Weekly, Brittain Stone

“The requests for covers we get are, ‘Let’s get her sad, but pretty.’ Or, ‘We need her looking strong and confident, but a little damaged,'” Mr. Stone said. “You have these incredibly subjective things you have to look for — you’re trying to convey these moods you’re planting on top of these celebrities.”

“The more aggressive approach for People would have been, essentially, to buy out all those sets, buy out the junkets,” Mr. Stone said, “but at that point they would have been spending upwards of, maybe, six figures for something like that.”

0
1201
diverse
15 years ago

Erykah Badu Window Seat – naked:)

pentru ca tot pregatim un mega concurs /eveniment ( a inceput un teasing in care va intrebam daca aveti curajul sa va expuneti pielea in public), iata un minunat clip cu Erykah Badu care isi da jos hainele… cu mesaj.

are 3 copii acasa, niste multi ani in dotare si s-a dezbracat intr-un videoclip.

mi se pare f f cool.

abia la sfirsitul videoclipului intelegeti de ce s-a dezbracat la locul unde a fost omorit Kennedy… dar merita sa va uitati pina acolo:)

Erykah Badu – Window Seat (Official Video) She Gets Butt Naked In The Video!

1
1382

Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!