Monthly Archives : August 2010

personal
15 years ago

copenhaga primele ore

sunt de mai putin de 5 ore in copenhaga si deja m-am socat tare.

m-am socat din primele 20 de min. cind am vzt pe fereastra unei camere din hiltonul de linga aeroporrt o minunatie.

*
in aeroportul nostru mi-am facut o prietena, andreea popescu care locuieste in feroe si care facea in seara asta escala la copenhaga. la sosirea in copenhaga, am decis sa se cazeze mai intii ea – pentru ca locuia linga aeroport – ca apoi sa vina cu mine in oras, sa ma cazez si eu si sa-mi arate frumusetile daneze.

cind am intrat in camera ei, avea un geam de sticla cit tot peretele si in fata era cel mai frumos lucru pe care l-am vzt in viata mea.

un pod care iesea din mare si plutea pe mare – facea legatura intre danemarca si suedia peste marea baltica.
incredibil arata. in-cre-di-bil.

*
bunul simt m-a fct sa ma gindesc “cum naiba l-au construit peste mare?”
am inteles repede ca e un tunel prin care masinile merg pe sub apa o bucata de vreme ca sa iasa pe pod in mijlocul marii, dar…

e incredibil cum arata podul si cum rasar pilonii din mare, unul cite unul.
pare ca soseaua pluteste pe mare. ti se taie respiratia la propriu.

pe limba lor podul se numeste The Øresund Bridge. iata citeva fotografii luate de pe net, pentru ca nu am un aparat cu teleobiectiv ca sa-l surprind in toata frumusetea lui.


*
cind eram mica, foarte mica, si mergeam la mare cu parintii, cea mai mare bucurie a mea era sa ajung la “poduletze”. mi se parea o mare minune cum stau suspendate bucatile de ciment care formau soseaua.
au trecut multi ani, am invatat matematica si fizica, am inteles sistemul pe care se bazeaza constructia unui pod, dar in seara asta – cind am vazut podul asta – m-am simtit mai ceva ca-n copilarie.

nu pot sa-mi imaginez cum a fost construit. care sunt legile fizice sau matematice ca fac posibil ca o sosea sa pluteasca peste mare.

si m-am gindit ca noi nu putem sa facem o sosea pe cimpie:(

*
acum somn de voie, miine particip la Walkathon. pentru fiecare kilometru pe care-l parcurg, ECCO va dona un euro pentru o cauza nobila, asa ca trebuie sa fiu odihnita sa produc ceva banuti:)

6
2961
15 years ago

azi plec la Copenhaga la Walkathon

n-am vazut niciodata Copenhaga asa ca va fi o experienta in care tot timpul voi avea ochii mari de curiozitate.

miine dimineata voi fi la un eveniment f f simpa: Walkathon.
un fel de maraton de mers, nu de alergat. creat de ECCO (compania de incaltaminte de origine daneza care are magazine in toata lumea inclusiv in Romania), evenimentul este unul caritabil si are o idee foarte dragutza: nu doar ca invita lumea la miscare, dar daca faci miscare – ECCO face o fapta buna in dreptul tau.
pentru fiecare km parcurs de fiecare participant la Walkathon, ECCO doneaza un euro unei cauze nobile.
va dati seama ca ma aliniez si eu la linia de start, sa merg si eu un pocco in Walkathon:)

*
ceea ce astept eu foarte mult de la excursia asta e o vizita in laboratoarele tehnice unde se face incaltamintea Ecco, care e croita cu un calapod special. eu sunt fan Ecco dupa cum am mai scris, dar in acelasi timp am o fascinatie pentru stiinta din spatele lucrurilor din jurul nostru, asa ca acolo pentru citeva ore va fi raiul pentru mine.

diseara primele foto din Copenhaga. acum ma lupt cu imposibilitatea de a gindi ce haine tre sa-mi iau (sunt max 17 grade la Copenhaga) cind pe usa de la balcon vine caldura de cuptor.

*
daca vreti sa fotografiez ceva anume sau sa va povestesc despre ceva din copenhaga, lasati-mi un mesaj si revin cu info:)

6
2702
modatabu
15 years ago

tabu de septembrie – INNA

de miine la chioscuri Tabu de septembrie.

cu INNA cover story si cu un indemn pentru autoritati sa se uite si la tinerii romani care au ajuns primii in lume (in muzica, moda) cind iau in calcul valorile pe care vor sa le puna in spatele brandului de tara.

foto cover & pictorial Edward Aninaru

eu am scris cover story si trebuie sa va spun ca mi-a placut f f mult de INNA. e foarte organizata, disciplinata, stie ce vrea si e incredibil de ambitioasa. toate astea consolidate pe un mega bun simt.

asa incepe story-ul din revista:

Pe 29 iulie am primit via email un tabel în care erau dispuse, în ordine, cuvinte în romånă și engleză, însoțite de cifre. Șiruri de informații tehnice – pentru mine. Pentru fanii Innei din lumea întreagă, detalii pe care dacă le-ar ști, le-ar înflăcăra imaginația dånd greutate palpabilă unor gånduri fierbinți. Cifre care pot trece granița matematicilor simple, ajungånd în zona erotismului; matematici erotice.

Un tabel cu trupul Innei descompus în bucăți mici: sånii ca doi struguri grei, întrezăriți printre danteluri în concerte – puși acum în funcția grosime/lungime bust; forma de clepsidră a trupului care a dus-o pe locul 1 în topul FHM al celor mai sexy femei din lume – transformată într-o integrală cu limite către vise nepovestite încă: dimensiune umeri, torace, șolduri; picioarele fine care au provocat fantezii multiplicate exponențial reduse aici într-o clipă la fibră vibråndă prin esența unui logaritm: grosime coapsă-genunchi-gambă. Plus un amănunt amuzant: măsura la pantofi. 34. Ca de copil.

În 23 de rånduri și 2 coloane stăteau aliniate toate detaliile celor mai fierbinți părți din – de acum – celebrul trup al Innei. Totul arăta multă rigurozitate, atenție pentru detalii și perfecționism, la kilometri distanță de informațiile seci gen << 38, M, S, XS>> pe care le primim la redacție de la vedete înainte de o sedință foto. Am făcut ochii mari: ce e în spatele succesului Inna?

tabu, septembrie, 2010

*

e un numar cu citeva exclusivitati dragutze.
un interviu cu Gary Sinise (multumim AXN), un interviu cu Max Azria, un alt interviu cu creatorii noului parfum Armani ( e un numar cu muuulta moda – 67 de pagini numai cu si despre moda!!!).

apoi un interviu cu Dorotheea Petre foarte emotionant cu povestiri despre bunicii ei si despre Mar Nero care vine pe ecrane la mijlocul lui sept, un alt interviu cu Zoltan Szabo, cel mai faimos somelier al Canadei – altfel roman pe care noi nu stim sa-l “exploatam”

o lectie despre “de ce nu avem cum sa slabim intr-o saptamina cind ne-am ingrasat intr-un an” explicata pe intelesul tuturor de Ladislau Kristof, suuuper personaj cu care va veti mai intilni in Tabu.

si multe multe alte lucruri dragutze

carti simpa
15 years ago

iubire 13 (in metrou)

saptamina asta, am citit in metrou iubire 13, o colectie de povestioare de dragoste scrise de niste oameni pe care eu ii iubesc pt munca lor, insotite de 13 diapozitive ale regretatului pictor Ion Dumitriu.
e cartea ideala de citit in metrou.

statia si povestirea. statia si secventa de viata (amoroasa sau nu) semnata de Mimi Branescu-Gianina Carbunariu -Marius Chivu – Andrei Codrescu -Radu Cosasu -Matei Florian- Hanno Höfer- Radu Paraschivescu- Razvan Petrescu- Simona Popescu- Ana Maria Sandu- Alex. Leo Serban- Catalin Stefanescu.

3 statii la dus – 3 povestiri.
3 statii la intors, alte trei povestiri.

13 cu toate. azi, joi, eram gata.
delicioase povestirile. atit de simpatice, incit l-am cautat pe Marius Chivu (cel care a fost editorul colectiei) sa-l felicit pentru idee si pentru selectarea autorilor.

*
am cerut voie de la Marius sa postez pe blog citeva fragmente. enjoy it.

O rugă

Nu, iubita mea, nu, minunea mea,
nu, prostuţă dragă,
nu, lac albastru al iluziilor mele,
nu, înger mult prea accesibil pentru a nu te socoti şi diavol,
nu, diavol imposibil,
nu, nenorocire tandră şi de nedezlegat,
nu, te rog, nu insista,
nu te bizui pe incapacitatea mea de a te refuza,
te rog nu spune „te rog”, mitralieră unică a lumii mele prea paşnice (poate nu ai aflat de moartea unui inventator de carabine, să-ţi dezvolt această idee?, nebunia de a fi inventator de carabine, nebunie pe care nimeni nu o consideră nebunie, în timp ce amorul nostru care ţine de un secol e socotit chiar de tine o nebunie),
nu, las această informaţie între paranteze,
tu eşti informaţia fundamentală a vieţii mele, distrugătoare a tuturor parantezelor din existenţa mea,
nu, te rog, ia altceva, nu mă teroriza să-ţi cumpăr aceste bijuterii,
hai să-ţi cumpăr pantofi,
sau un balansoar de pe strada Sfîntul Ion,
sau covrigi, sau un troleibuz personal,
sau o cutie cu săpunuri de baie, ştiu că-ţi place să faci baie ore întregi,
sau o scară interioară cu care să urci în interiorul tău, te rog,
îţi cumpăr un calambur, un banc cu iepuraşi, ţi-l povestesc rar, ca să-l înţelegi, ţi-l explic de două ori,
lipsita mea de humor, ispita mea la haz,
sau dacă vrei îţi mai cumpăr încă o pereche de cizmuliţe, accept să ajungi la a 14-a pereche de cizmuliţe,
(….)

Radu Cosasu

(e absolut dementiala ruga, unde ajunge cu ea si cu descrierea femeii.)

*

Idilă pentru mersul cu spatele

(…)
A invitat-o pe ea să aleagă prima, dar fata chicotea deasupra noastră şi nu îndrăznea să ne-apuce pe niciunul. Încercam să răzbat din colţul unde nimerisem, doar-doar mă va alege pe mine, deşi nu ştiam care-i faza. Îmi plăceau mult culorile alea din părul ei. Mişcările mele i-au atras atenţia tipului şi m-am trezit ridicat cu cleştii în aer. Hai, alege-ţi şi tu unul! i-a spus el, (mă apăsa cam tare pe pîntec), da, da, l-ai luat tu pe cel mai bun (i-am dat dreptate fetei!), ţi-l dau ţie dacă vrei, (aşa ar fi fost cel mai corect), lasă că te întrec şi cu ăsta (cu Nistor îşi găsise să mă pună la întrecere!?), ăhă, cum zici tu, numai să nu te-aud dup-aia că nu-mi dai ce mi-ai promis (ce i-o fi promis tipului?), am spus doar că mai vedem (aşa, bine că nu se lăsa intimidată!)…
Ne-au lăsat jos pe asfalt. Afară se înserase şi se-aprinseseră mai multe luni de-o parte şi de alta a aleii. Apoi el zis 1, 2, 3 şi şi-au luat degetele de pe spinările noastre. Nistor era amorţit de tot, iar fata îl aşezase şi cu spatele înapoi. Cînd a dat să treacă printre piciorele ei, tipul a rîs atît de tare de s-a-ndoit cu tot corpul, fata s-a bosumflat că nu se mai joacă (se făcea), el că hai, uite, le mai dăm drumul o dată, dar cu spatele înainte, aşa că a făcut un pas înspre mine, m-a ridicat şi m-a lăsat lîngă sandalele ei. Uite, ţi-l dau ţie că e mai vioi (merci, pe lîngă Nistor!), ea a chicotit, m-a apăsat cu degetele date cu roşu pe la vîrfuri şi cînd m-a întors cu spatele (se-nvăţase!) am văzut că tot aşa avea şi degetele de la picioare… Ce de roşu! 1, 2, 3, am plecat din nou, dar Nistor oricum cred că se simţea puţin ameţit, eram amîndoi cam uscaţi, el nici nu putea ţine drept. Îl lăsasem deja în urmă, şi eu nici nu mă grăbeam, voiam să mă uit mai mult la fată, rîdea de i se umflaseră tîmplele, luna îi aprinsese şi mai mult culorile din păr, iar tipul rîdea şi el în timp ce o atingea cu degetul mic pe la şold (mă rog, oricum n-aş fi avut nici o şansă!), ea nici nu cred că simţea, dar eu îl vedeam… Nistor se oprise şi m-am oprit şi eu, oricum dădusem cu coada în bordură şi intrasem între nişte frunze.
(…)

Marius Chivu

*

Tabloul

Îmbrăcată cu un tricou şi o pereche de jeanşi, ea stă întinsă pe marginea canapelei într-o poziţie mai degrabă incomodă. Priveşte cerul prin fereastra larg deschisă, apoi coboară privirea în cameră. Un televizor, două fotolii, o măsuţă pe care se află o telecomandă, o scrumieră plină cu mucuri de ţigară şi mai multe cutii de bere goale. Pe peretele din dreapta sînt cîteva tablouri. Printre ele, un tablou cu ea sărutîndu-l pe el. Se deschide uşa de la intrare. Intră el. Este îmbrăcat cu un tricou şi cu o pereche de jeanşi. Se apropie de ea. Cei doi se privesc cîteva clipe.

El: De ce stai aşa?
Ea: Cum stau?
El: Aşa, terminată. Dărîmată. Am crezut că ne-am lămurit.
Ea: Ne-am lămurit.
El: Nu te mai uita aşa la mine. (Cîteva secunde de tăcere) Exagerezi. Pe bune. Stai puţin, că n-a murit nimeni pînă la urmă. Te sinucizi acum, sau ce-ai de gînd?
Ea: De ce să mă sinucid?
El: Uite şi tu ce faţă ai… Şi cum te uiţi la mine…
Ea: Ce vrei, de ce te-ai întors?
El: Ţi-am adus cheia. Dublura.
Ea: Şi eu ce să mai fac cu ea? Arunc-o.
El: De ce s-o arunc? Poate mai ai nevoie de ea. Next…
Ea: Ce next?
El: Viaţa merge mai departe.
Ea: Bine, las-o şi ieşi.
El: Oricum mi-ai fi cerut-o.
Ea: Îhî.
El: Mi-ai fi cerut-o, nu?
Ea: Vrei tu să vorbim despre asta? Ai venit să-mi aduci cheia, las-o şi ieşi.
El: Mi-ai fi cerut-o? Zi, mă, mi-ai fi cerut-o, nu? Nu azi, nu mîine, dar mi-ai fi cerut-o pînă la urmă.
Ea: Nu ţi-aş fi cerut-o.
El: Ba da.
Ea: Ai dreptate. Ţi-aş fi cerut-o.
El: Eram sigur. Uite… nu mai vreau să ţi-o las.
Ea: Nu mai vrei?
El: Nu. Să vedem ce-o să faci dacă nu ţi-o las? Pe bune, ce-o să faci dacă nu ţi-o mai las?
Ea: O să pot să trăiesc şi fără cheia aia. Viaţa merge mai departe, nu?
El: Nu ţi-o las.
Ea: Ba o să mi-o laşi.
El: De ce?
Ea: C-aşa vreau eu. (Se ridică).
El: Ziceai că nu-ţi trebuie.
Ea: M-am răzgîndit.
El: Uite, asta eşti tu! Asta e ca o definiţie pentru tine. Vreau, nu vreau, vreau, nu vreau, vreau, nu vreau… Eşti varză cu capu`!
Ea: Eşti un mare, mare, mare porc! Idiot, stupid şi cicălitor.
El: Acum ce faci, te dai şi tu dură? Eşti tare, sau ce? Eşti căcată pe tine şi dai şi tu din clanţă, că, vezi Doamne, nu-ţi pasă! Mă laşi? Cînd te întrebam zi, mă, ce-ai, ce te deranjează? Am făcut ceva greşit? Nu răspundeai nimic. Mută ca peştele. Şi-acuma brusc sînt cicălitor. De ce nu mi-ai spus pînă acum că sînt cicălitor? De ce, mă? Nu mai zic de celelalte… stupid şi ce-ai mai zis?… Vezi că eu nu te-am făcut pe tine proastă, da? Oricît de tare ne-am certat, niciodată nu ţi-am zis proasto! Şi poate că aş fi avut de ce…
Ea: Nu mi-ai zis, dar aşa m-ai tratat, ca pe o proastă.
El: Dar nu ţi-am zis. Concret, nu ţi-am zis. Vezi că esti proastă, sau de-astea… Şi cum adică te-am tratat ca pe o proastă? Cînd te-am tratat ca pe o proastă? Vreau un exemplu. Dă-mi un exemplu.
(…)

Mimi Branescu

***
cautati cartea. e delicioasa.
cum spuneam, e o minunata lectura de metrou; statia si povestirea.

1
2348
tabu
15 years ago

dusul in strada in rusia

de dimineata, Blogatu a postat pe blogul lui despre un eveniment Palmolive din Rusia de acum citeva zile.

o fata imbracata in halat de baie s-a dat jos din taxi si a facut dus intr-o cabina in mijlocul strazii.

va suna cunoscut?

noi am facut asta (cu Dove parteneri) la inceputul lui mai.

atunci ne-au sarit multi in cap si la fel de multi s-au intrebat de ce nu comentez la acuzatiile de tot felul.

simplu: acuzatiile respective vorbeau despre prejudecatile oamenilor care le lansau si nu aveau nicio legatura cu evenimentul nostru. doar timpul putea sa dovedeasca asta.

acum orgoliul meu – caci ideea e a mea de mai bine de 10 ani – tresalta un pic de bucurie.

uite niste oameni care s-au inspirat de la noi. sau au gindit pe aceeasi lungime de unda.

*
ne punem pe gindit. sa mai facem lucruri care sa-i inspire pe altii.

1
2257
15 years ago

asistenta de la Giulesti are sprijinul meu. conteaza?

De dimineata pe blogul lui arhi am citit mesajul unei asistente medicale catre opinia publica.

Mi s-a pus un nod in git si-am ramas cu gindul ca trebuie sa fac cumva sa –i trimit un mesaj de incurajare acestei femei (asistenta medicala de la giulesti) care acum se afla in arest.

*
Nu merita ce i se intimpla.

(nu sariti sa spuneti ca a omorit 4 copii si a nenorocit alti 6. NU E ASA)

Nu exista loc de munca pe lumea asta unde sa te oblige sa stai 12 ore fara sa te duci la toaleta. E impotriva firii si a drepturilor oricarei fiinte.

(sigur ca nu a stat la toaleta toate cele 12 min care – conform monitorizarilor de pe camerele video – reprezinta timpul in care ea a lipsit)

Dar nu poate fi ea RESPONSABILA (accentuat, articulat, unica persoana care sa raspunda) pentru asta.

*
Acum citeva zile un medic mi-a spus “Sapa informatii dupa asistenta. Ai sa vezi ca a salvat zeci de vieti de copii, e una dintre cele mai bune.”

Atunci singurul comentariu public pe care l–am facut a fost un indemn pe Facebook ca toti acei care stiu ca oamenii aia de la giulesti au facut fapte bune cu copiii lor, sa iasa sa le spuna.

*
E nedrept ce se intimpla acum.

(si da, nu sariti cu “dar copiii care au ars n-au ars nedrept?!” si asta a fost nedrept, dar mergem din greseala in greseala)

Femeia aceasta, asistenta care e atit de condamnata de parca a pus ea copiii pe foc, are un copil acasa. Care se uita la televizor si-si vede mama facuta criminal. Caruia i se spune ca mama a fost arestata si e la puscarie.

Credeti ca intelege copilul acela ca mama lui/ei e victima unui sistem idiot? Ca e scoasa tap ispasitor pentru ca niste sefi n-au curajul sa iasa si sa spuna “n-am verificat ce trebuia sa verificam; n-avem tot ce ne trebuie in spital si am impins limitele care, iata, s-au rupt. Sunt de vina pt ca am manageriat prost.”

*
De unde sunt si cu ceea ce ma ocup, tot ceea ce pot face e sa scriu si sa spun: acum perseveram intr-o alta greseala. Suntem ca-n evu mediu, dinte pentru dinte.
Mai avem putin si-o ardem pe rug, declarind-o vrajitoare.

Nu stiu cum altfel as putea sa o ajut pe femeia aceasta. Dar mesajul acesta ajunge si la avocata sa. Daca dinsa crede ca pot ajuta cu ceva, trebuie doar sa-mi scrie si o voi face din toata inima.

P.S. am sa moderez toate comentariile pentru acest post. nu va las sa injurati sau sa spuneti nimik rau. nu va deranjati sa scrieti.

personal
15 years ago

ajutor: vreti sa faceti parte dintr-un proiect special?

vreau sa fac un proiect despre Bucuresti. e o premiera in Romania si se desfasoara in etape.
va implica multi oameni, faimosi sau in curs de a deveni faimosi:)

ma ajutati?

etapa 1 inseamna sa -mi trimiteti pe cristina.bazavan la tabu.ro o fotografie cu bucurestiul.

trebuie sa fie facuta de voi (nu sa o luati de pe un site!!)
poate sa aiba sau nu personaje in cadru.
trebuie sa fie la rezolutie de 300 dpi, in format jpeg.

trebuie sa o trimiteti pina la 1 septembrie.

ma ajutati?
multumesc

personalteatru
15 years ago

cel mai frumos compliment din viata mea

astazi, intr-o conversatie telefonica, dna Rodica Mandache mi-a fct cel mai frumos compliment din viata mea. Mi-a multumit ca eu am fo prima persoana pe care a vzt-o vineri seara, in culise, dupa spectacolul Marea iubire a lui Sebastian.

“E important pe cine vezi primul in culise pentru ca tu atunci nu mai stii nimic de tine, faci numai prostii. Si ai nevoie de un om ca sa te aduca inapoi la lume.”

despre spectacol scriu diseara.

2
2052
15 years ago

Milky

el e Milky

isi cauta casa noua pentru ca parintii lui au un bebe si nu-l mai pot tine.
cine vrea sa-l iubeasca il primeste gratis. TREBUIE DOAR SA-L IUBEASCA SI SA AIBA GRIJA DE EL

9
2777
carti simpaoameni din "aluatul bun"personal
15 years ago

cel mai emotionat…

cel mai emotionant lucru pe care l-am citit in week end-ul acesta mi-a fost trimis de Dragos Bucurenci.
multumesc mult mult Dragos.

e vorba despre un proiect multimedia facut de un fotograf american despre tatal lui: Phillip Toledano – Days with My Father

am plins mult citind povestea si am zimbit vazind ca toti cei care au urmarit conversatia mea cu Dragos via twitter au fost impresionati de ea.

de fapt, noi pornisem de la Franzen. Ii recomandasem lui Dragos (care tocmai ce citise Time-ul cu Franzen pe coperta si stia “Corectiile” lui) sa citeasca un eseu care se numeste My Father’s Brain, scris de Franzen dupa moartea tatalui lui.

Iar Dragos, impresionat de text, mi-a trimis eseul multimedia semnat de Toledano.

*
simbata, dupa ce-am citit povestea lui Toledano, m-am intors la Patrimony, cartea lui Philip Roth.
Multzam Dragos pentru un week end emotionant, ravasitor si (pe alocuri) chinuitor. intr-un sens frumos:)

*
P.S. azi e ziua tatalui meu. nu citeste bloguri, dar “la multi ani!”:)

6
2695
15 years ago

automatul de cafea

In Piata Italiana a aparut de vineri un automat nou de cafea, linga usa unui Nonstop, aproape de niste masute de plastic cu un picior, unde beau tiganii votca la 7 dimineata.

Automatul e mare, roshu, poarta insemnele Nescafe si are multe butoane producatoare de licori care mai de care mai aromate.

Azi dimineata doi tigani priveau automatul de cafea de la distanta, de peste drum. Unul cam la 40 de ani, cu burta cit 40 de beri ingurgitate odata, il indemna pe celalalt, mai in virsta, sa scoata bani.

“Hai mai ca ai tu, nu se poate sa n-ai.”

Tiganca burtosului – si ea cu burta mare, dar din cauza de plod care e pe cale sa vina – plimba cu carutul unul din mostenitorii familiei. Mergea pina linga automat, se mai uita un pic la el si facea calea intoarsa catre barbati.

Pina cind capul familiei a luat decizia si-a strigat:

“Anăăăăăăăăăăăă, vino incoace Anăăăăăăăăăăă”

Dintr-o curte de dupa colt a aparut o fetita la 7-8 ani, cu cozi lungi care plecau din virful urechilor.

“Ia banii astia si ia monede”, i-a intins 2 hirtii de 1 leu, iar cind fetitza a zbughit-o vesela a strigat dupa ea: “Anăăăăăăă, fara zahar.”

Fata a intrat in chioscul nonstop, a schimbat hirtiile in monede, a iesit in strada si-a strigat:
“Mamaaaaaaaaa, apas pe 2, da?. Fara zahar a zis, da?”

Tiganca s-a indepartat cu caruciorul ca si cind n-ar fi avut niciun interes pentru ce facea fiica-sa acolo si-a urlat uitindu-se in urma “Doi, fa! Doi”, asta in timp ce tiganul – de peste drum- o privea admirativ.

“Ei, vezi ma. Am dat-o la scoala”.

*
Azi, pe la 9 juma, la 2 pasi de casa mea.

5
1944
15 years ago

noul meu iubit:)

il prezint pe noul meu iubit.

are atitudine si e hotarit.

are veleitati de explorator. ii place salbaticia.

ii place distractia

si distractia…

si, desigur, nu e foarte fidel:)

so, el este Radu, fiu colegei mele Eli Ranetescu

2
1543
personal
15 years ago

aventuri bazavaniene in Tara Taximetristilor

Taximetristii sunt o specie aparte. Oameni altfel; au nevoie de un buna ziua si un asezat pe scaun ca sa se prinda ce fel de om au linga ei. Au povesti cite luna si-n stele si stiu smekereli la care nici n-ai fi visat.

Taximetristii sunt prietenii mei. Urasc sa merg in aglomeratia transportului in comun, in amestecul de duhori, asa ca in loc sa-mi iau o rochie ma plimb cu taxiul.
(nu conduc, sunt lebada – aka o gisca mai eleganta – la condus masini si, chiar daca am carnet, stau cuminte in banca mea, in dreapta spate).

*
“Sa va spun ce mi s-a intimplat ieri seara”, mi-a zis de dimineata taximetristul pe care-l luasem din parcarea de la Inter.

N-am dat niciun semn ca as aproba sa-mi spuna. Pe cuvint. Ma uitam pe fereastra si zimbeam de la ce vedeam. Dar el nu s-a lasat

“S-au suit doi in taxi. Si-au inceput sa se bulaneasca. Mi-au zis: mergeti inainte, oriunde”

“Pai si? Ati avut o cursa lunga si-ati facut mai multi bani. Nu?”, am cautat sa mut directia conversatiei.

“Da domnisoara, dar ii daduse chilotii jos si o pipaia. Intelegeti? La mine in masina!”

Acu’ io ce sa fi zis la asta? In orice directie m-as fi dus era nashpa☺. am tacut. El a oftat suparat ca nu -l inteleg si-a pufait pina a ajuns la destinatie.

*

M-am gindit mult: de ce naiba mi-a povestit mie asta? Ca nu zisesem decit buna ziua si adresa redactiei ca sa stie unde sa ma duca.
Abia acum seara m-am prins ca a inceput sa povesteasca cind eu rideam de ce vedeam in vitrina sex shopului de linga Dalles: vinzatoarea stergea de praf picioarele manechinului, bagindu-si mina pe sub fusta scurta roshie de musama cu care era imbracat.

6
2430
diverse
15 years ago

reminder: Sylvie Guillem vine la Bucuresti

stiti ca fac campanie “luati-va bilete la Sylvie Guillem”

e una dintre cele mai spectaculoase dansatoare din lume.
Mademoiselle NO i se spune pentru personalitatea ei puternica: nu accepta sa danseze orice:)

pe 22 octombrie la TNB in cadrul intilnirilor JTI. biletele se vind deja la Sala Palatului sau on line, aici

veti vedea un show demential. (unul dintre solo-uri il stiu si e… incredibil)

iat-o in doua fotografii tres simpa. la lucru si in “civilie”

si intr-un dans alaturi de un domn pe care eu il iubesc enorm: akram khan.
am zis odata ca daca-l vad pe khan live dansind, pot sa mor linistita.
asta pare sa fie tot mai aproape. sa-l vad pe akram khan adica:)

2
1712
diverse
15 years ago

Magnumize your senses la final:)

Magnumize your senses a ajuns la final.

Pentru mine a fost o experienta tres simpa, una dintre senzatiile verii si m-am amuzat de fiecare data cind m-a sunat cineva si mi-a zis “hei am incercat si eu inghetata pe intuneric de la Van Gogh Cafe”

*
Mi-a placut mult si intilnirea cu cititoarele blogului la degustarea mea speciala magnumise your senses si conversatiile de dupa, dar si muzica pe care in seara aceea ne-a facut-o cadou invitatul meu special, Mihai Dinu – creierasul muzical de la Radio Guerrilla.

campania asta m-a “costat” magnum pentru toata redactia Tabu, cind si-au atins un obiectiv strategic pentru pagina de facebook.

si-am ramas cu un gind: sa stau o zi in bucataria lui henrik sebok, chef-ul care a facut magie accesorizind couture inghetata magnum.

*
in termeni de cifre, evenimentul acesta a fost un super succes.
Degustarea de inghetata pe intuneric s-a terminat pe data de 15 august. A fost un eveniment-concept semnat de Magnum, care a adus in camera oscura 2714 persoane.
Si pentru ca am ajuns la final, iti putem dezvalui cum aratau si din ce erau realizate deserturile pe care le-ati comandat.

Astfel, povestea “Plaja Imaculata” era un desert care avea la baza Magnum White, povestea copacul “Copacul” continea Magnum Clasic, iar “Stanca” avea la baza Magnum Almond.

Cum la degustare am avut 2714 persoane, tot 2714 inghetate au fost consumate astfel:
· Povestea Stanca: 967 deserturi
· Povestea Copacul: 948 deserturi
· Povestea “Plaja imaculata”: 799 deserturi

abia astept o campanie care sa o concureze pe asta in nonconformism si impinsul limitelor acolo unde nici nu te-ai astepta.

2
1659
carti simpa
15 years ago

prietenie – part 2

Wallace and Franzen weren’t just friends; they were part of each other’s writing lives. They had one of those passionate, competitive, creatively useful friendships you sometimes see between writers: Coleridge and Wordsworth, Fitzgerald and Hemingway. “To use, in Dave’s honor, a tennis metaphor, I felt like I had a good hitting partner”, Franzen says. “We had very, very different methods, but I could never comfortable feel, Oh, I have this thing sewn up. Because there was always Dave, goddamn it, being incredibly brilliant.”
by Lev Grossman

tot din Time-ul de saptamina asta, in care Jonathan Franzen e cover story.

pe asta am transcris-o de dragul celor care scriu “in echipa”.
nu mai transcriu alte fragmente, va fi on line curind pentru cei interesati.

0
1285
carti simpa
15 years ago

prietenie

“Wallace was a big tobacco chewer. Franzen didn’t indulge; in fact he’d quit smoking a decade earlier. But the morning after Wallace’s memorial service in New York City, Franzen did something he’d never done before: he walked into a bodega and bought some chewing tobacco. Then he went to his office, closed the door, put a plug in his mouth and started chewing. It was so revolting, he almost threw up. But he hept chewing.”

Lev Grossman descriind in Time prietenia dintre scriitorii Jonathan Franzen si David Foster Wallace. (Wallace s-a sinucis in 2008). fragmentul asta nu e in varianta short de pe net, dar mi-a placut atit de mult ca l-am transcris din revista:)

Franzen, “Corectii” ( editura Polirom), e cover Time in aceasta saptamina. In curind in America i se lanseaza cea de-a patra carte, Freedom.

3
2277
carti simpa
15 years ago

Jonathan Franzen pe coperta Time

saptamina asta time are pe coperta un scriitor… in viata: Jonathan Franzen!

e normal cumva cind pun pe coperta un scriitor mare care tocmai a decedat, dar in ultimii 10 ani de cind citesc time aproape saptaminal, nu-mi aduc aminte sa fi avut pe coperta un scriitor care n-a rapostat.

Franzen e minunat. acum 5-6 ani cind am citit Corectii mi s-a parut ca s-a reinventat literatura, m-a uimit frazarea lui, structura si puterea de sinteza.
a fost ca si cum, intr-un castel intunecat, vine cineva si aprinde lumina si-ti arata ca locul e plin de comori.

m-am reintors la Corectii de zeci de ori, cind am fost intrebata la realizarea a tot felul de clasamente – l-a pus pe Frazen in top mereu si, acum cind Franzen e pe coperta Time, mi se pare ca si cind mi-ar fi facut mie cineva un cadou.

Franzen is a member of another perennially threatened species, the American literary novelist. But he’s not as cool about it as the otters. He’s uneasy. He’s a physically solid guy, 6 ft. 2 in., with significant shoulders, but his posture is not so much hunched as flinched. At 50 (he turns 51 on Aug. 17), Franzen is pleasantly boyish-looking, with permanently tousled hair. But his hair is now heavily salted, and there are crow’s-feet behind his thick-framed nerd glasses.

aici un fragment din profillul pe care i-l face Time

desigur, acum, ma voi delecta un pic cu Corectii, linga cafea:)

cartea a fost tradusa la noi de Polirom.

3
2119
filme simpa
15 years ago

Morgen, doua premii la Locarno

Filmul lui Marian Crisan, Morgen, a luat aseara 2 premii la festivalul de film de la Locarno: premiul special al juriului in competitia mare, internationala, si premiul 3 acordat de Junior Jury.

mai adaugam si premiul criticilor pentru Ana Ularu, rolul din Periferic, si iesim foarte bine.

La Anonimul, acasa la la noi, la Sfintu Gheorghe n-a cistigat nimik niciun flm romanesc de scurt sau lung metraj

2
1738

Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!