o plimbare de o ora intr-un cimitir iti da o imagine despre cultura si educatia localnicilor din orasul/satul in care se afla cimitirul.
dupa cum arata mormintele stii cit de respectuosi sunt cei vii cu cei morti, cit de educati sunt, iar povestile pe care le spun crucile sunt foarte foarte frumoase.
daca treci de gindul cimitir =moarte si poti sa privesti cu ceva relaxare ce e in jur, locul acela iti da istorie, emotie, povesti frumoase si, culmea, o parte din viata.
*
ma bucur ca de citeva saptamini Cimitirul Bellu e deschis pentru turisti. sper sa se organizeze curind administratia cimitirului Bellu, sa faca o harta a locului care sa spuna povesti despre cei aflati acolo.
duminica am facut o vizita de turist in cimitirul Bellu. special sa adun ceva povesti, sa le pun pe blog ca sa va conving sa mergeti sa-l vizitati.
cind mergeti la Paris vizitati Père Lachaise cu curiozitatea de a simti un pic din ceea ce insemna personalitatea Oscar Wilde, Balzac, Callas sau mai stiu eu cine… e un omagiu pe care il aduceti astfel acestor oameni speciali.
de ce n-ati face-o si cu Gellu Naum, Gina Patrichi, Grigore Birlic sau Gheorghe Dinica?
*
Marin Preda e “in fata” lui George Calinescu:)
*
la mormintul lui George Cosbuc, o doamna curata un suport de luminari.
– sunteti ruda?
-nu, dar era murdar si-am zis sa-i aprind o luminare. am facut putin curat.
la mormintul lui Eminescu, un domn dadea explicatii turistilor “doua rinduri mai sus sunt nepotii lui, au fost aviatori”
un paznic mi-a spus ca vinerea vine o tinara de 25 de ani care-i stie toate poeziile, pune flori si sta pe bancutza.
mormintul acesta m-a amuzat. ecuatia pe marmura alba parea foarte vesela si m-a facut sa ma gindesc ca domnul academician Virgiliu Niculae Constantinescu era un om cu mult umor. habar n-am daca e asa.
marie luize simionescu a fost campioana de gimnastica in austria. pe net exista multe pagini in memoria ei. a murit in urma unui accident stupid, cu feonul in baie, la 11 ani.
dupa cum arata mormintul acesta, familia lui Jules Florian – magistrat – era foarte mindra de puterea pe care o detinea domn Florian; altfel de ce-ar fi ilustrat meseria lui cu statuia unei femei care se roaga plina de umilinta la picioarele magistratului?!
*
tare mult as vrea sa stiu de ce domnul acesta a dorit ca mormintul lui sa fie acoperit de copacei. nu poti vedea de frunze nici macar cum il cheama. rasare bustul anonim printre crengutze.
*
uneori, pentru ca sotia/sotul/fiica/fiul ii cunosteau/simteau foarte bine, caracterul omului trece si dincolo de pamintul in care e ingropat.
mormintul domnului Dinica e in marmura alba, compact, fara nicio dunga care ar lasa lumina sa intre pe la incheieturi. ca si dinsul – aparent luminos, dar extrem de introvertit.
linga dl Dinica, ride semet Birlic, iar un pic mai incolo, ti se taie respiratia in fata unui mormint simplu, mic, care n-are cruce ci un fel de monument in forma de scoica. delicat si rafinat, foarte diferit ca atmosfera de orice se afla in jur – Gina Patrichi.
nu ilustrez cu fotografii ca sa va conving sa faceti o vizita. e cel mai frumos lucru pe care-l mai putem face pt ei: sa ni-i aducem aminte o clipa, zimbind, cind trecem prin fata fotografiilor lor de acolo, din cimitir.
Cred ca voi merge si eu.
Extrem de impunator “accesorizate” unele morminte. Tind a crede, ca indiferent de ce am facut fiecare in viata, din tarana simpla ne-am nascut si in pamant puternic mirositor vom ajunge. Trist ca uneori, cele mai marcante personalitati ale neamului nu cunosc aprecierea ce-o merita in cursul vietii si nici respectul omenesc normal, dupa ce nu mai sunt. Vad cum arata locurile de veci ale lui Sadoveanu, Calinescu…
[…] Blogul Cristinei Bazavan » Blog Archive » povesti din Bellu bazavan.tabu.ro/2010/09/28/povesti-din-bellu/ – view page – cached o plimbare de o ora intr-un cimitir iti da o imagine despre cultura si educatia localnicilor din orasul/satul in care se afla cimitirul. Tweets about this link […]
Am vizitat in urma cu doua luni Bellu si m-au infiorat unele imagini. In special expresia unor statui. Am postat cateva imagini pe blogul meu, daca esti curioasa voi lasa un link cu postul respectiv:
http://3.bp.blogspot.com/_DEFyBGW3HEY/TB2FguOlqyI/AAAAAAAABXQ/igtUHDILNeI/s1600/DSC01118.JPG
http://2.bp.blogspot.com/_DEFyBGW3HEY/TB2FXFYqmlI/AAAAAAAABXI/Xac_fS5C4oo/s1600/hj.JPG
Stefania
Nu am fost niciodata la Bellu si, recunosc, mi-ar placea, mai ales dupa ce am vazut pozele si ti-am citit postul. In schimb, intr-o zi, ma suna sotul meu si ma intreaba “Stii ce fac acum?” Nu aveam idee… “Aprind o lumanare la mormantul lui Rebreanu…” M-a distrat foarte tare lucrul acesta la momentul respectiv, pentru ca, in nici un caz, nu asteptam un asemenea raspuns.Pana la urma este normal… Se dusese cu un prieten la mormantul fostului lor profesor de facultate, la care au tinut foarte mult, profesor academician de literatura universala si comparata, Dan Grigorescu.
Mi-a parut rau ca nu m-au luat si pe mine:)
N-am mai fost la Bellu de cand eram copil. Imi placea si ma speria in acelasi timp. Eram convinsa ca Eminescu ma vede dand cu piciorul intr-o pietricica si ca o sa ma bantuie daca din greseala ating cu piciorul vreo groapa :))
Chiar as vrea sa-l vizitez turistic.
Am stat o jumatate de ora la mormantul lui Jim Morrison de la Pere Lachaise; era fascinant cum fani din toata lumea poposeau pentru a lua un graunte de nisip sau pentru a-i lasa versuri/tigari/sticle (pacat ca unii luau si bucati din monument; ajunsese bietul Jim fara nas) 🙂