Monthly Archives : October 2010

1 nov – liniste online – pentru cei care sufera de autism

Momentul in care am realizat ca Adham are intr-adevar ceva a fost cand, intr-o seara pe litoral, l-am urcat pe o scena plina de copii care topaiau si cantau dupa plac. Stiam ca asta-i place cel mai mult. Insa el statea ghemuit cautand pietricele. Mie mi se rupea inima vazandu-i pe ceilalti parinti pozandu-si copiii. Mai tarziu, am inteles ca Adham nu simte bucuria sau tristetea altuia. Pentru el sunt ca o papusa de plastic pe care o vede doar daca vrea sa obtina ceva. Este capabil sa inteleaga doar propriile sentimente pe care le exprima prin ras sau plans exagerat.

declaratia Monicai, mama lui Adham pe care am intilnit-o acum 3 ani cind lucram la un reportaj despre copiii bolnavi de autism.

Pe drumul catre locul de joaca unde urma sa-i facem poze lui Adham, Monica repeta cu el notiunile despre traversare, semafor, joaca, parc. Adham ne tinea de mana bucuros in timp ce mergea. „Cum esti?” l-a intrebat Monica. „fe-ri…” l-a ajutat ea cu raspunsul, iar el a continuat zambind: „fericit”.
„Deocamdata spune mecanic asta, dar o sa inteleaga in cele din urma ce spune”, a adaugat Monica zambind. Cinci minute mai incolo Adham tinandu-se de mana cu Cais, fratele lui mai mic, alerga pe role prin parc si zambea fericit, asemeni celorlalti copii.

*
Tu fata in fata cu autismul
Data fiind cresterea alarmanta a numarului de copii autisti, incearca sa:

nu judeci, critici, protestezi in fata unui parinte care se confrunta, intr-un loc public cu o criza violenta de plans a copilului lui. Nu intotdeauna este vorba de rasfat sau alint, iar parintele copilului autist are nevoie de sprijinul tau.

testezi copilul tau inca de la 8-9 luni daca raspunde la jocuri de genul „cucu- bau” cand parintele se ascunde si apare de dupa „ascuzis”, iar copilul odata cu repetitiile, incepe sa reactioneze. Daca micutul nu reactioneaza la asemenea jocuri, e cazul saincepi sa-ti pui intrebari.

nu pierzi timpul. Daca sunt semne de autism la copilul tau, incepe terapia de recuperare. Cu cat se incepe de la o varsta mai frageda, cu atat recuperarea e mai rapida.

nu te multumesti cu doua – trei ore de recuperare pe saptamana, asa cum poti gasi in centrele de stat. Ca sa aiba rezultate, terapia trebuie aplicata 30-40 de ore pe saptamana.

*
pe 1 noiembrie on line-ul tace ca un manifest pentru cei care sufera de autism.
daca ai o mica banuiala ca unul dintre copiii tai sufera de autism, iata aici reportajul pe care l-am scris acum 3 ani in care poti gasi multe informatii

2105

noul matinal radio 21 – cu Ioana Blaj si Paul Ipate:)

De luni am un motiv serios ca dupa muuuuulti ani sa ma trezesc dimineata sa ascult matinalul Radio 21.

Ioana Blaj si Paul Ipate, impreuna cu Bogdan Ciudoiu, vor prezenta noul matinal Radio 21.

pe Ioana o stiti din filmul Marti, dupa Craciun si de pe coperta Tabu de octombrie, intre actritele noului val:)
pe Paul il stiti din Hirtia va fi albastra si, daca mergeti la teatru, din Biloxi Blues.

amindoi sunt absolventi de UNATC (da, sunt cuplul nabadaios din reclama Vodafone – Cristina si Paul, si da, mai au si alte multe proiecte realizate in afara celor mentionate aici) si mi se pare o miscare minunata pentru Radio 21.

mie-mi sunt f dragi ( cu voia lui Paul, recunosc ca Ioana imi e mai draga si mai apropiata:) ), asa ca ma bucur tare pentru ei si le tin pumnii strinsi luni dimine.

Bogdan lucreaza deja la Radio 21, era DJ-ul programelor de week end.

le va fi un pic greu la inceput, vor avea emotii mari luni, daaaaaaar… ascultati-i. de la 7 fix.
au un background solid si in “performance” (in sensul englezesc al cuvintului), si in educatie, asa ca va fi o placere sa-i aveti pe aproape dimineata.

1428
mario_vargas_llosa_luces_e_sombras_590citeva lucruri frumoase de citit

citeva lucruri frumoase de citit

o poveste foarte frumoasa de iubire spusa pe linia subtire unde viata se atinge cu moartea, in New York Times

tot in NY TIMES un story despre Vargas Llosa la cursurile de la Princeton dupa ce a cistigat Nobelul. mi-a dus aminte de o secventa din textul scris de Ana-Maria Onisei pt Esquire, in care Bogdan Aurescu, proaspat victorios la Haga, se duce la Universitate sa predea cursul de drept international.

un interviu cu Michael Caine in Time cu un raspuns genial (Can you explain Inception in one sentence?/ If I’m in a scene, it’s real; if I’m not, it’s not.)

1691

Noua Jucarie – part 2

astazi am fost amindoua la sibiu (de fapt inca mai suntem aici).
eu am avut de povestit in cadrul conferintelor TEDx, EA m-a insotit – de data asta cuminte- nu ca miercuri seara.

ba chiar m-a ajutat cind imi repetam speechul, suflindu-mi cind mai uitam cite ceva.

pluuuus ca, in culise inainte de a intra pe scena din fata audientei, mi-a fost un meeega sprijin: mi-a oferit o oglinda ca sa ma rujez.:)

in momentul asta e cuminte, linga pat, se odihneste.

a fost o zi grea, dupa o noapte lunga in care n-am apucat sa dorm, iar EA a trebuit sa tina ritmul cu mine. a facut fata, fara probleme.

*
astazi am avut o singura mica pauza; cit am mers pina la farmacia de pe strada centrala.
pe drum am asistat la o discutie SF: o adolescenta sunase la cineva, unde isi petrecuse seara trecuta, rugindu-l (o) sa verifice daca nu si-a uitat acolo…unghiile.
era revoltata ca le pierduse, pentru ca tocmai ce investise in ele si erau cu model.
a intrerupt conversatia cu “bine, cauta-le, ma grabesc; intirzii la dirigentie”.

*
despre cum a fost la TEDx intr-un post viitor. spun insa ca a meritat pe deplin sa vin pina la Sibiu, chiar daca n-am mai dormit de joi dimineata, iar acum e vineri ora 20.40.
*
somn lin:)

1098

internship tabu sezon 2- noul intern

la sezonul 2 al internshipului tabu s-au inscris peste 100 de persoane, iar asta a insemnat muuuult de citit pentru mine. si greu de ales.

multumesc frumos tuturor celor care s-au inscris la acest internship scriind aplicatii sincere, cu sufletul pe tava sau tehnice de copywriter. a fost o placere sa citesc tot ce ati scris si sa incerc sa va intuiesc personalitatea printre cuvintele voastre.

*

ca si la primul sezon al internshipului, am suferit ca a trebuit sa aleg o singura persoana si as vrea sa mentionez, inainte de numele internului, citeva persoane care m-au impresionat f tare:

alex cilibianu – am stat f f mult sa ma gindesc daca tu sa fii cistigatorul si trebuie sa recunosc ca alegerea am facut-o discriminind sexual. am ales o fata pentru ca m-am gindit ca e mai aproape de lumea noastra, a revistelor de femei. dar, oricind vrei, te asteptam in redactie, sa vezi/inveti orice vrei tu din ce muncim pe aici. si sunt gata sa editez oricind orice text la care lucrezi.

as mai vrea sa mentionez trei persoane ale caror motivari “de ce vreau sa fiu jurnalist” m-au impresionat; fetelor, daca nu v-am ales pe voi e doar pentru ca trebuie sa aleg o singura persoana; dar nu va descurajati ca nu ati fost acceptate acum, chiar aveti talent: iulia alexandra voicu, sabina huzum si teodora lozan

internul numarul 2 este…irina tacu

iata un fragment din scrisoarea ei de motivatie

Cele mai frumoase povești se construiesc în jurul oamenilor. Și eu vreau să îi cunosc. Vreau să fiu jurnalist ca să întâlnesc persoane pe care nu le-aș putea întâlni în alte circumstanțe. Renumite, anonime, care nu știu că vor fi cunoscute sau care nu-și dau seama cât de puțin anonime sunt, eu vreau să le întâlnesc. Vreau să le pun întrebări și să fiu curioasă, vreau să îmi dea răspunsuri care să mă reducă la tăcere, care să mă schimbe fără să știu eu și fără să știe ele. Vreau să alerg poate chiar zile întregi după oamenii pe care i-aș putea face să se oprească fie și un minut pentru o întrebare.

aici un jurnal al primului intern tabu – elena mihaila – care acum scrie din cind in cind pentru tabu. cum ar fi in numarul de noiembrie pe care-l gasiti de miine la tarabe:)

de la 1 nov, irina isi intra in piinea de intern.

autobiografia lui nicolae ceausescu

in seria avanpremierelor tabu, am vazut luni Autobiografia lui Nicolae Ceausescu impreuna cu bloggeri, consultanti de politica interna/externa.

mi-era teama de reactia publicului la Q&A pentru va filmul are 3 ore si ma gindeam ca toata lumea rivneste dupa aer curat sau tigari.
ei bine, s-a stat in sala inca o ora si 40 de minute, cu toata lumea fascinata de dl Andrei Ujica.
a doua zi aveam mesaje care mai de care mai simpatice

“cel mai tare dintre regizorii care au fost la vizionari”

“ii invidiez pe elevii lui, mi-as dori sa-mi fie si mie profesor”

“as fi stat toata noaptea sa-l ascult”

si tot asa… fiecare mesaj, un motiv de bucurie pentru mine

*

eu am vazut prima data Autobiografia, la Mobra film pe un computer cu ecran mare… am stat nemiscata in scaun si, de la partea contemporana mie, am suferit intens. realizam pas cu pas cit de tare ne-a schimbat la cap comunismul si cit de mult vom mai avea de suferit.

atunci, la prima vizionare, tot ceea ce am remarcat din punct de vedere stilistic a fost “ce misto e construit, am stat trei ore atenta si nu m-am plictisit”

l-am revazut luni, odata cu invitatii mei bloggeri, si-am constatat ca iar nu m-am plictisit, desi mie nu-mi plac filmele lungi si sunt – de obicei – fara astimpar in scaunul de cinematograf.

de data asta, m-a fascinat constructia, iar cind domnul Ujica a venit si ne-a povestit – cu sufletul pe tava – cum si-a construit filmul, care au fost reperele emotionale si unde si-a propus sa impinga limitele cinematografiei … s-au aprins felinarele pe strada mea…

stiam de ce-mi placuse intuitiv si de ce ma captase in ciuda duratei sale.

*
zic sa mergeti sa-l vedeti:

e dur – pentru ca e o parte din istoria pe care am trait-o… si nu ne putem detasa de ea…

e socant – pentru ca la sfirsit va e mila de Ceausescu

si

e pe long term – pentru ca va mai trece o vreme pina cind, detasati de intimplari, veti degustra partea stilistica; rafinamentul constructiei, limitele artisticului unite cu ale documentarului pe un fir subtire care – din fericire – are sens.

dar… e unul dintre cele mai bune filme pe care le-a dat romania vreodata. iar copiii nostri, care vor avea norocul si abilitatile pentru a studia cinematografia, vor invata – cu siguranta – la scoala despre acest film.

1531

noua jucarie

ne-am intilnit pentru prima data azi de dimineata. la cafepedia. EA, cocheta si lady like, mi-a fo prezentata de doi domni plini de curtoazie. parea ca ne-am imprietenit. la redactie m-a ajutat sa le distrag atentia celor doi cristi si le-a tinut EA o vreme companie cit sa nu ma mai intrebe ei daca am editat niste texte. ma si gindeam: uite ce simpatica, cum e ea aliata mea.
dar prietenia noastra a tinut pina la Tratoria ora 19.30, unde si-a aratat adevarata fata. nu m- a lasat sa vorbesc nimik, mi-a taiat elanul la orice initiativa, captind EA toata atentia. chiar si chelnerul a zis: ce draguta eeeee. si eu care purtam rujul roshu de la Chanel, fix nuanta aia din reclama cu Vanessa Paradis:(
acum incep sa dezvolt o teorie: e un pericol pentru viata mea sociala. are sens sa va mai spun ca- i place sa fie mingiiata si toti domnii o ating tandru??

3087

sa facem o fapta buna. va rog

Dragos Bucurenci scrie pe blog despre Doamna Banu, profesoara lui de matematica.

M-am ferit toata ziua sa citesc ce a scris pentru ca stiam ca voi plinge. Profesoara lui, o doamna remarcabila, are nevoie de ajutor … de mare ajutor pentru ca va fi supusa unei complicate interventii chirurgicale.

Am fost tare, n-am plins pina cind am ajuns la paragraful in care am aflat ca elevii domniei sale au facut un mic blog, ca sa o ajute.

Cei care pot şi vor să ajute au la dispoziţie două conturi deschise pe numele Florica Banu la BCR:

LEI: RO64RNCB0318044002500001

VALUTA: RO06RNCB0075044002500003

De dragul profesorilor nostri care ne-au schimbat, la propriu, viata, haideti sa dam mai departe mesajul si sa donam… oricit de putin pt noi inseamna imens intr-un asemenea moment.
Si-ar fi genul acela de rasplata pe care-l merita profesorii adevarati. (cititi la Dragos pe blog ce profesoara minunata este)

Multumesc

1478

Viata e frumoasa -Jan Saudek

acum vreo 4-5 ani studiam in detaliu fotografiile lui Saudek pe care-l descoperisem ca referinta intr-un interviu cu un alt fotograf Eugenio Recuenco (pe care l-am intilnit la lansarea calendarului Lavazza).

astazi aflu, via Radu Afrim, ca Saudek are expo la Bucuresti din 8 noiembrie, in cadrul festivalului organizat la Opereta, Viata e frumoasa.

Saudek e cel mai cunoscut fotograf ceh, are un stil scandalos erotic, cu forta si ironie, dar si cu voluptate. are 75 de ani si face fotografii cam de pe vremea cind a aparut primul aparat Kodak:)

iata citeva dintre fotografiile mele preferate

(cind am postat prima data fotografiid e saudek pe blogul meu, eram pe o platforma yahoo si mi-au interzis postul considerindu-l obscen:) , astazi nu mai are cine sa-mi interzica postarea, dar preferatele mele nu sunt neaparat cele mai scandaloase dintre creatiile lui)

pieta

& preferata mea… dintr-o serie fetis cu multe fotografii din spate, semnate de mai multi fotografi, pe care ma gindesc sa o reiau aici, cindva:)

*
ce bine ca stau la 2 pasi de Opereta:) o sa ma duc des la expo, nu mi-as fi imaginat niciodata ca fotografiile lui Saudek sunt expuse la Bucuresti. (Bravos Razvan Dinca pentru acest festival)

1416

prea multe vibratoare

daca tot am scris un pic mai devreme ceva laic “bisericesc”, pentru echilibru iata ceva profan

*
e un trend in cosmetice si “health care” care implica vibratia or vibratorul.

nu glumesc… iata

mascara cu vibrator

crema de ochi cu vibrator

si desigur periuta de dinti cu multiple vibratii

toate astea-s in romania deja… ma rog si in baia mea, ca asa m-am si prins ca e un trend… dubios

2445

examen – Evanghelia dupa Ioan

acum 3 saptamini am fost la Craiova la expozitia Romanian Cultural Resolution, cea mai importanta expozitie de arta contemporana din Romania ultimilor 20 de ani.

mi-au ramas in minte citeva lucrari, dar una ma bintuie tare.

Evanghelia dupa Ioan.

Ciprian Muresan, autorul acestei lucrari, a transcris pe “copiutze” intregul text -in latina! – al Evangheliei dupa Ioan.

Ciprian nu crede ca putem trece cel mai important Examen, Judecata de Apoi, de unii singuri, asa ca ne-a facut copiute.

*

Mie-mi place lucrarea asta pentru tehnica ei, care implica disciplina, rabdare, meticulozitate si, mai ales, o forma aparte de asimilare a unui mesaj – sa treaca prin tine, sa fie parte din tine – inainte de a prinde o viata noua.

e un proces cu care se intilnesc toti artistii; repeta/invata/acumuleaza informatii pina le devin reflex, parte din ei, pentru ca abia dupa aceea sa construiasca mesajul lor, sa “improvizeze”/ “creeze”.

*
Expozitia Romanian Cultural Resolution este deschisa pina pe 12 noiembrie la Clubul Electroputere din Craiova.

Foto Edi Enache

2981
david-225x300viata mea …din telefon

viata mea …din telefon

David, baiatul Laurei Cirnici, ne-a ajutat la pictorialul de coperta. a fost un actor minunat.

o parte mica, dar definitorie, din Lora, ciinele Anei Maria Onisei. m-am jucat cu ea in week end-ul trecut

scuze afisate in lift. m-am intrebat “oare cine o fi facut scandal?” pentru ca apartamentul 20 e linga mine si eu n-am auzit nimik cum ca ar fi fost party super scandalos…

gaspar noe si traducatorul lui, la prelungirea de Q&A, in sala de marmura de la Cinema Studio cu multi studenti de la UNATC

Thierry Fremaux – tatal selectiilor de la Cannes – butonindu-si telefonul asteptind sa termine Noe de vorbit cu studentii

ceaiul de la Cafe Vernescu… de 5 stele…

in viteza pe la filmarile lui adrian sitaru de la “din dragoste, cu cele mai bune intentii”

alte fotografii din telefon

3852

gradinarit: florile-s ca iubirile

cind am pus pe wishlistul de ziua mea ca vreau flori pentru balcon, in ghivece, nu am luat in calcul si timpul necesar ingrijrii acestor flori.

de doua saptamini, in fiecare week end petrec cel putin o jumatate de ora gradinarind si bombanind “de ce am vrut io flori in ghivece? nu puteam sa vreau parfumuri?!”

iata o parte din florile pe care le ingrijesc

asta e o floare desteapta; e o floare care se uda o data pe luna… smaaaaaaaart

floare asta are nevoie de multa atentie, trebuie udata de 2 ori pe saptamina si ca sa nu-i fie greu singurica, i-am pus o companie linga… broscuta fara nume

de gradina aromatica mi-e cel mai frica. am tot timpul sentimentul ca o sa raposeze curind. am si gatit din ea, i-au mai si dat alte frunzulite pe la menta si busuioc… dar gradina asta ma face sa ma gindesc in fiecare dimineata ca florile-s ca iubirile: investesti ce investesti si, daca doamne fereste obosesti si o lasi mai moale cu ingrijitul, gata – s-au dus. mor.

ea e violeta

ele sunt sabinutzele

ele albinutzele

si mai exista ceva flori mari, plus regina casei Zanzi ( venita din Zanzibar, locuieste cu mine de 4 ani), dar ea e mare si vedeta si nu mai vrea in poze, pentru ca zice “o sa se vada mult din ce e in casa, vrei asta?”. cum raspunsul a fost “nu”, a scapat de data asta

2210

Echilibru – post Push (Sylvie Guillem & Russell Maliphant)

A fost uimitor show-ul.
Pentru mine un pic diferit decit pentru majoritatea spectatorilor, pentru ca stiam via you tube, fiecare dintre miscarile pe care urmau sa le faca cei doi. Inclusiv cind venea momentul de mica improvizatie in Push.

Dar ceea ce m-a uimit a fost echilibrul miscarii. Parea ca sta in aer, in echilibru. Avea un control al lungimii miscarii pe care n-am nici educatia, nici abilitatea tehnica, sa-l descriu in cuvinte.

La aplauze ma gindeam “oare ei – mai ales Ea – stiu ce bucurie imensa ne-au adus? Cum au transmis catre noi niste energii speciale care ne-au dus intr-o transa?”

De fiecare data cind traiesc ceva de genul acesta dupa un spectacol (teatru, dans, muzica) sau un film, ma intreb: cum naiba poti sa-l rasplatesti pentru ceea ce ti-a dat pe artistul care tocmai ti-a dus emotiile pe tarimuri incredibile?

Cum echilibrezi lucrurile? Ce ar trebui sa-i dai in schimb, tu spectatorul, ca sa se simta si el multumit si apreciat si sa atinga bucuria pe care el ti-a adus-o?

Aplauzele? – mi se par prea putin.

Vorbele? – oricit de controlate ar fi, par bizarenie, exaltare.
(e ciudat cum, pentru ca nu avem abilitatea de a transmite emotia pura intr-o forma directa – cum o fac ei cu chipul, trupul, vocea etc -, reactiile noastre de raspuns par exagerari, desi ele sunt doar replici de mai usoara intensitate a acelei emotii. ca la cutremurele mari)

N-am niciun raspuns “cum sa-i rasplatim pe cei care pot comunica artistic emotia in stare pura”, dar mi-as dori tare mult sa se aseze in echilibru balanta emotie show – emotie dinspre spectator.

*
Voi cum multumiti/rasplatiti pentru emotiile pe care le primiti intr-un spectacol?

5020

:((((((

stiti cum sunt copiii aia carora li s-a promis o jucarie si, din cauze care nu depind de parinti, n-au primit-o?

stiti dezamagirea aia? amestecata cu necajeala si tristete…

*
din cauza grevei francezilor, Sylvie Guillem n-a ajuns aseara in Bucuresti, va ajunge probabil in jurul orei 13.30 via Milano si cum spectacolul e la ora 19.00 sansele unei intilniri tind catre zero.

*
singura consolare e ca o vad in show, de la citiva metri distanta.

greu de dormit in noaptea asta

va fi tare greu sa dorm in noaptea asta.

nu pentru ca am alergat intre birou – cinema studio – inapoi birou, ca sa rezolv un simultan: predarea revistei si vizionarea filmului My Joy.

nu pentru ca filmul ala, My Joy, m-a facut sa realizez inca o data ca rusii au ceva ce nu poti multiplica: o tristete lenta, grea si profunda.

ce fin si destept era regizorul serghei losnitza. filmul era si cu vlad ivanov, pe care l-am revazut cu bucurie.

( e reconfortant cind vezi actorii dupa film pt ca daca ei o incaseaza rau pe ecran – cum i se intimpla lui vlad ivanov in filmul asta – cind ii vezi zimbitori la final, la 2 metri de tine, nu mai pare asa o catastrofa)

*

nu dorm in noaptea asta la gindul ca miine ma intilnesc la micul dejun, la 2 pasi de casa mea, la Intercontinental, cu o doamna a carei munca o urmaresc de muuulti ani. o doamna pe care nu mi-am imaginat niciodata ca o vom putea vedea la bucuresti. n-are sens sa zic ca nu visam sa beau cafeaua cu ea.

sylvie guillem se numeste DOAMNA aceasta. o vedem miine seara dansind pe scena TNB in cadrul Intilnirilor JTI

pentru cei care n-au bilet, un fragment aici, dintr-unul din dansurile mele preferate alaturi de un alt mega mega om, akram khan (care poate va veni si el vreodata pe aici)

ar fi foarte amuzant un reportofon direct in creierasul meu. m-as distra mult sa ascult peste citeva zile dialogurile imaginare, calculele despre posibila discutie pe care o voi avea cu Sylvie…:)

1718

despre topul de influenta in social media

Cind Manafu, Bizz si baietii de la Ze list au facut topul celor mai influenti oameni din Social Media m-am incruntat. De doua ori.

Mai intii pentru ca n-am inteles care au fost unitatile de masura ale acestui top: cum masori influenta?

Mai apoi pentru ca m-am regasit in topuri. Si in cel general (pe locul 28) si in cel al femeilor (pe locul 3). Nu e nicicum vreo modestie aici, e mai degraba ratiune.

Daca se facea un top al redactorilor sefi de reviste pt femei care-s capabili (de fapt capabile, ca toate-s femei) ca prin puterea vorbelor lor sa vinda ceva carti, filme sau bilete la spectacole – in topul ala m-as fi suparat daca nu eram pe locul I. Pentru ca stiu ca am convins prin articole din on sau off line multi oameni sa faca asta.

Dar o altfel de influenta nu cred sa am…

*

Simbata dimineata mi-a dat seama ca influenta in Social Media se masoara ca si in afara netului:)

Am lasat pe twitter un mesaj despre festivalul Filme de Cannes la Bucuresti rugindu-i pe cei care erau on line sa faca programul cunoscut. Pina seara 40 si ceva de oameni transmisesera mai departe acel mesaj, iar pe Facebook link-ul era preluat pe citeva pagini.

oricine cine e familiarizat cu reactiile in Social Media stie ca acest raspuns e urias.

M-am gindit: asta inseamna influenta? Asa se exercita ea?

Si mi-am dat seama ca oamenii nu au dat RT sau au preluat link-ul pentru ca era trimis de mine, ci pentru ca oferea CONTINUT / INFORMATIE.

Si ca, de fapt, influenta in social media – ca si in viata de zi cu zi – e a celui care are acces mai repede la informatii.

Asa ca m-am linistit, ar fi nashpa sa nu fiu in topurile astea cu meseria pe care o am☺

3419

citeva momente cu gaspar noe

Gaspar Noe e la Bucuresti pina joi dimineata, invitat de Cristian Mungiu la festivalul Filme de Cannes la Bucuresti.

astazi m-am intilnit cu el, pt 10 min. ramase inregistrate in reportofonul meu. alte citeva clipe, pe care nu le pastreaza banda, le descriu aici:
*
la 12, la Cinema Studio era coada la bilete si o multime de lume afara. in holul mic, pina la taxatoarea biletelor, uitindu-se la cei care stateau la coada – Gaspar Noe. doar ca studentii care venisera sa-i vada filmul, nu stiau ca domnul in camasa cu carouri albastre e chiar regizorul.

*
10 minute mai tirziu, intr-un amuzant sir indian – cristian mungiu in fata, gaspar noe dupa el, eu in spatele lor, urcam scarile care duc la birourile din cinematograf.

“o cafea?” intreaba Mungiu pe cineva dintr-un birou lateral in timp ce deschide usa catre o sala in care ne asezam.

“e cald aici”, zice Noe care se duce si deschide fereastra. in timp ce-si lasa geaca de fis bleumarin pe un fotoliu.

*
vorbim si vorbim si vorbim (asta o sa cititi in revista de decembrie)
intra Domn Mungiu si-mi zice “mai ai 2 min pentru ca trebuie sa mearga jos sa introduca filmul”
noi mai vorbim un pic, vine cafeaua, el bea o gura, eu scanez sa nu fi uitat o intrebare importanta…

si-apoi il intreb de “living is a selfish act” un carton care apare in filmul lui de debut Stand alone.
zimbeste, isi ia obrajii in palma, fix pe linga mustata lunga, si-mi povesteste cum, de fapt, traim singuri, oricind ne-am inconjura de rude si prieteni, oricit ne-am ajuta unii pe altii. pentru ca la sfirsit, dincolo de toate astea, e vorba de supravietuire si – in lupta noastra pentru supravietuire -suntem egoisti.

*
trebuie sa plece, mai intra o doamna si spune ca acum chiar trebuie sa plece… mai pun o intrebare personala, ride, raspunde si ii spun: gata, multumesc du-te, te asteapta oamenii.
da sa inchida fereastra pe care a deschis-o si-i spun “lasa, o inchid eu, te asteapta. ”

“o, nu, eu am deschis-o. eu trebuie sa o inchid.”

*
am avut emotii de dimineata gindindu-ma la intilnirea asta (bine, am emotii la orice interviu pe care-l fac, pentru ca e nevoie de multe lucruri ca sa se creeze ceva propice marturisirilor). ii multumesc mult Adei Teslaru pentru ajutor si sprijin, si lui Cristian Mungiu. m-a emotionat cu grija lui post interviu; a venit la mine doar ca sa ma intrebe: “a fost ok? esti multumita?”
*
tocmai ce le sunt datoare pe viata:)

2803

cine merge la degustari starbucks?:)

Miercuri, 20 octombrie 2010 de la ora 19:00 la Starbucks America House sunt invitati urmatorii domni si doamne la degustari de Starbucks pentru ca au fo desemnati cu bucurie castigatorii concursului de pe blog.

1. Draga Miruna
2. Dendda www.denndda.ro
3. Simona Florea: http://your-climb.blogspot.com/
4. Corina: http://www.iulicika.wordpress.com/
5. Laura
6. Diana
7. Ioana: http://califragilistical.blogspot.com/
8. Fifi: http://www.jurnalulmariucai.blogspot.com/
9. Valentin
10. Emilia: http://www.metropedia.ro/emilie/

va rog tare mult sa-mi trimiteti un mail la cristina.bazavan la tabu.ro, cu numele vostru real si complet.

va multumesc si abia astept sa va cunosc (pe cei pe care nu i-am intilnit inca:) )

6173

vreti sa aflati ceva de la Gaspar Noe?

miine, daca nu intervine ceva cu totul si cu totul special, voi avea o intilnire privata cu Gaspar Noe, care se va concretiza cu un interviu.

e singurul interviu pe care regizorul il acorda in aceasta excursie in Romania, cu ocazia festivalului Filme de Cannes la Bucuresti.

daca nu puteti ajunge miine, in jur de 14.30 la Q&A-ul de la sfirsitul proiectiei Enter the void si vreti sa stiti ceva anume de la Gaspar Noe, e momentul sa lasati aici intrebarea.

voi alege o intrebare de aici pentru interviul meu:)

1995

Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!