noul clip Lady Gaga, born this way
da, seamana cu Madonna, dar generatia de 15-20 de ani n-a vazut-o pe Madonna asa.
plus ca, odata inventata roata pentru caruta, oamenii au inceput sa creeze cauciucuri: de iarna, de vara, all seasons.
romanii fura
“Ii facem hoti pe tigani dar si noi, romanii, furam”, vorba asta mi-a spus-o o doamna medic de 78 de ani, simbata la coafor.
Era suparata pe o stire de la televizor legata de investigatiile din vami.
Suntem un popor de hoti, din totdeauna am invatat sa furam. In studentie ne duceau la practica agricola la cartofi si, tot ce ne interesa, era sa luam si noi acasa. Nici macar nu ne gindeam ca e furt, pentru ca luam de la STAT si STAT-ul era nimeni.
Fiica mea, tot in studentie, a fost la un laborator de medicamente in practica. A venit acasa cu un pumn de medicamente. “Ce faci mama cu ele? De ce le-ai luat” am intrebat-o si ea mi-a raspuns simplu “Luau toti colegii, daca nu le-as fi luat as fi fost diferita si s-ar fi gindit ca-i torn”.
Asta e Romania pe care o avem fie ca ne place, fie ca nu. Nu s-a schimbat nimic in ultimii 50 de ani…
Pentru noi statul e ala care trebuie sa ne dea, iar noi sa-l furam… si desigur, cum scriam zilele trecute, sa faca altii in locul nostru lucrurile pe care noi le declamam ca niste cocosi vinjosi ce suntem.
in culise la Oscar via Twitter
Mai mult ca niciodata, ceremonia Oscarurilor de anul acesta a fost “aproape de oameni”. N-are legatura cu prezentatorii (alesi gresit dupa parerea mea), n-are legatura nici cu filmele/actorii care au primit statueta.
Are insa legatura cu retelele de socializare.
Pentru ca actorii, regizorii si producatorii au conturi pe retelele de socializare, noaptea Oscarurilor pe FB sau Twitter a fost muuult mai atractiva decit la tv: pentru ca aveai informatii la prima mina; pentru ca erau “neprelucrate”, pentru ca erau “live”.
Campionul comentariilor a fost Dana Brunetti, producatorul filmului The Social Network care a fost f activ pe twitter.
Iata citeva dintre fotografiile pe care le-a postat Brunetti pe parcursul serii.
Cea mai simpatica a fost insa sotia lui Colin Firth, Livia, care la inceputul ceremoniei s-a scuzat in fata celor care o urmareau pe twitter ca nu le poate acorda atentie pentru ca… au asezat-o in primul rind si se vede la televizor ca scrie mesaje.
Putin mai tirziu a lasat raceala englezeasca si …
liviafirth Livia Firth
I mean…. Is this amazing or what? Colin won an Oscar!!!!!!
liviafirth Livia Firth
Off to Madonna party. Changed into flats and trousers and so ready to dance!!
Si iata citeva dintre fotografiile pe care le-a postat.
Cele mai controversate mesaje le-a avut Vincent Gallo
vincent_gallo Vincent Gallo
Helen Mirren rolls the tightest, sweetest joint I have EVER put to my lips.
Cel mai sincer, cu o proiectie personala de invingator in timp ce se uita la ceremonie:
My #oscars speech, in totality, if I ever win one: ‘Thanks, I deserve it.’
cel mai putin politically correct:)
wow, christian bale got fat!
Cel mai vesel:
iamjamiefoxx Jamie Foxx
Just broke bread w/ Elton John…. Music is Paramount!!
*
In zona fashion s-au impartit laude, dar s-au si facut alegeri ciudate.
VeraWangGang Vera Wang
We agree! 🙂 RT @piersmorgan: Sandra Bullock, classy as ever: http://ht.ly/44qhK
My picks for Oscar’s best dressed are Helen Mirren in Vivienne Westwood and Mila Kunis in Elie Saab.
daca ai cistiga un oscar…
e seara Oscarurilor. asa ca intrebarea din aceasta duminica seara e la tema.
sa facem un exercitiu de imaginatie:
e seara oscarurilor, ai fost nominalizat (a) la sectiunea…. (tu spui care sectiune) si te-ai urcat pe scena. ai statueta in mina si trebuie sa-ti spui speech-ul… cui multumesti?
*
eu n-as putea fi nominalizata niciodata la o sectiune care tine de actorie/regie/costume…asa ca aleg “cel mai bun scenariu original”
Multumesc tuturor celor care si-au facut timp sa vada in mine ceea ce sunt. Si tuturor celor care au consumat timp ca sa ma transforme in ceea ce am devenit. (urmeaza niste nume pe care le am in gind, majoritatea de barbati:) dar nu le scriu aici)
cum arata discursul tau?
Repetitiile de la Micul Print
Un pusti de 11 ani si jumatate sa stea singur pe scena unui teatru bucurestean de top, timp de o ora si sa joace unul dintre cele mai frumoase personaje din literature universala nu e o intimplare pe care sa o gasesti des. Asa ca n-am vrut sa ratez o perspectiva “din culise”.
In ziua premierei, cind mai erau doar citeva ore pina la intilnirea cu publicul – si presiunea era cu atit mai mare pe echipa – am fost la repetitiile de la Micul Print (cu Alexandru China Birta, in regia lui Carmen Lidia Vidu)
*
Un actor invata in scoala o multime de trucuri tehnice prin care poate, pe scena, sa fie “natural” orice spune sau face, dar cum poate sa invete un copil asta, intr-un timp scurt (aproape 2 luni)? Si cum il inveti fara sa-l stresezi, fara sa-l intimidezi, ca sa-i pastrezi prospetimea?
Asta cred ca a fost marea provocare pentru Carmen Vidu si mi-ar fi placut sa vad mai mult din repetitii ca sa inteleg trucurile pe care le-a folosit. Iata insa citeva dintre secventele pe care le-am vazut in mai putin de o ora cit am stat la repetitii.
*
– Spui asta ca la Cintarea Romaniei, ai o melodie in ce spui, nu e bine.
Carmen il opreste pe Alex care e aproape de marginea scenei, are o stea (un bec) in fata si trebuie sa vorbeasca cu publicul despre cum prietenia ii schimba pe oameni. E dificil ce are de facut pentru ca trebuie sa ajunga in lumina becului pe o anumita replica (pe care o aude de pe banda – toate celelalte personaje sunt in proiectii video), trebuie sa se aseze astfel incit becul sa nu-i optureze privirea, dar sa-I dea o lumina aparte pe chip. Tocmai ce i-a fost schimbat parcursul pina la aceasta stea, trebuie sa-si ia repere noi, sa-si schimbe tonalitatea interpretarii, sa tina minte tot ce e nou (sa “fixeze” cum spun actorii, dar ei sunt antrenati cu zeci de exercitii ca sa se obisnuiasca cu “fixatul”).
Alex are 11 ani jumate si sta cu becul in fata, ride de expresia “cintarea romaniei” – nici nu se nascuse pe atunci, habar nu are ce e.
– Joaca-te cu becul, cauta-ti o miscare care sa-ti fie familiara si in timpul asta spune-ti textul in cap, ii spune Carmen.
Alex ia becul cu podurile palmelor si-ncepe sa-l miste in balans, apoi cu stinga il miingiie ca si cum ar fi o floare. Ii imprima din nou o miscare de balans. E concentrat la bec, pentru ca nu stie inca in ce fel sa-l miste ca sa nu-l incurce pe fatza lumina, dar isi spune incet textul
– Mai spune-l o data. Aici vorbesti despre prietenie, despre cum tocmai ti-ai facut un prieten, pentru ca ai imblinzit vulpea si e unica pentru tine. Gindeste-te la ce spui, ce semnifica cuvintele, continua Carmen.
Si Alex in timp ce zimbeste la bec incepe sa spuna textul; isi ia pauze, coboara vocea, e constient de ce spune… sta o vreme cu privirea in bec, apoi – pentru ca simte ca e altfel, ca a ajuns intr-o zona diferita – isi ridica ochii si se uita catre scaunele goale unde, peste citeva ore, va fi public.
Si-si spune textul de ti se zbirleste pielea si te gindesti la toti prietenii care au insemnat vreodata ceva pentru tine.
*
– E foarte frumos ce faci, ii spun lui Alex in prima pauza pe care o are.
– Multumesc.
– Stii ca s-au vindut toate biletele la spectacolele din saptamina asta.
– Stiu, pentru ca vrea o colega sa vina si nu a mai gasit.
– Dar asta e foarte tare, stii da? Iar spectacolul e foarte bun, eu am plins de citeva ori acum.
– Of. Si mama mi-a zis ca o sa plinga. Stii, eu inteleg ca e important ce fac, ca e ceva mare, ca e teatru, dar pentru mine e tot ca o serbare scolara. Asa pot sa vad eu cu mintea mea de copil, sa nu te superi pe ce am zis.
(…)
– Dar cind te-ai intilnit cu actorii care apar in proiectii cum a fost?
– Wwwwaaau. M-am simtit….mic.
*
– Alex, aseaza-te pe jos si ia-ti mai mult timp ca sa te ridici. Ai 2 minute cit vorbeste banda ca sa te ridici, fa in asa fel incit miscarile tale sa fie lente si sa nici nu te simtim ca te ridici, ii spune Carmen indicindu-i sa se duca sa se aseze catre spatele scenei linga un norisor care coboara din tavan.
Alex se aseaza cuminte pe jos, in salopeta neagra cu care e imbracat tot spectacolul, isi intinde picioarele, apoi pune miinile dupa ceafa. Incepe banda si el, cu miscari atit de lente de par relanti, incepe sa se miste. Pare un practicant de yoga, asa concentrat isi misca fiecare muschi, mai intii piciorul drept, apoi stingul, apoi se ridica in fund, isi pune miinile sub el ca sa se ajute sa se ridice… Cind se termina sunetul de pe banda e in picioare, pregatit sa-si spuna replica.
(e un lucru complicat sa te coordonezi pe timp si sa ai rabdare si calm interior ca sa faci niste miscari atit de lente; si asta e un exercitiu pe care studentii la actorie il exerseaza mult)
*
Mi-a placut tare ca semanau Carmen si Alex – ca atitudine, ca look; ca Alex – desi ii vorbea la per tu- o privea pe Carmen cu mult respect, iar Carmen – desi avea in fata un copil- il trata ca pe un adult.
M-am gindit ca, oricit de serios e el si oricit de respectuos il trateaza ceilalti (m-au impresionat tehnicienii care-i vorbeau cu un deosebit respect – si-am vazut tehnicieni vorbind de sus si cu actori f f mari), el tot copil ramine: “Ma pacaleeesti”, a ris cind Carmen i-a zis ca nu intelege engleza ca sa nu-l incurajeze sa vorbeasca in alta limba si sa se concentreze pe ce are de facut.
Mi-a mai placut ca parintii lui i-au dat independenta pentru acest proiect. A venit singur la repetitii dupa scoala, cu metroul, pe toata durata repetitiilor; in ziua premierei parintii au venit ca spectatori la sala, desi el ajunsese cu doua ore jumatate inainte sa mai repete o data.
(nu cred ca putem descrie ce era in sufletul Adinei si al lui Cristi, parintii lui, dar au tot respectul meu ca s-au luptat cu ei insisi si nu l-au cocolosit, nici nu l-au intimidat cu emotiile pe care ei le aveau. ce zice tatal lui, Cristi China Birta – chinezu – despre aceasta experienta puteti citi aici)
*
Mai zic inca o data: e foarte greu ce face Alex pe scena la virsta pe care o are, stiu ca o parte din lucrurile de acolo le face instinctual (iar parintii lui, in caz ca nu se asteptau la asta, tre sa se prinda ca se va face artist), o alta parte o face pentru ca a deprins-o via Carmen Vidu, dar cea mai mare parte o face pentru ca a descoperit-o singur, exersindu-si textul. Si pentru un copil de 11 ani si jumatate asta e f f tare.
*
– Repetam aplauzele?, ii zice Carmen.
– Sigur, hai sa-ti arat ce vreau sa fac.
Alex se duce prin lateralul scenei, in partea stinga unde e un fel de pod care merge pina la culise.
– Pe aici am iesit, merg pina in spate, astept sa se termine banda si vin de acolo, dansind, spune Alex aratindu-si dansul cu miinile in sus, ca de personaj animat.
Merge pe podul acela din lateralul scenei, ca si cum nu ar vrea sa ia caimacul atentiei.
– Pai nu, trebuie sa vii aici in fata, in centru. Vii de acolo, iti faci un traseu, aici e mijlocul scenei, cind ajungi te uiti in fata si apoi te apleci.
Alex o insoteste pe Carmen pe traseul din spatele scenei pina in fata, se apleaca.
Ride si-i sopteste ceva.
Bate palma cu ea, in salutul acela smekeresc “hai 5!”, si trec unul pe linga altul, in directii opuse. Carmen spre stinga, unde se misca ceva la décor si trebuie sa verifice; Alex spre dreapta catre unul din scaunele din primul rind, unde are bagajele si se uita la mesajele de pe telefonul mobil.
*
Micul Print se joaca la Teatrul Odeon.
interzis comentariilor anonime
incepind de astazi (ca tot a decis BOR ca saptamina incepe de duminica) nu voi mai accepta comentariile anonime.
ai ceva de spus, spune cum poti si cum te tine tastatura, dar spune-ti numele si lasa o adresa de mail valida.
pentru eventualele comentarii de genul “dar e libertate de exprimare”, raspunsul e simplu: in casa mea, eu fac regulile. nu-ti convine, citeste altceva.
va multumesc pentru intelegere
o duminica frumoasa.
Ceremonia Oscarurilor asa cum nu o stiti de la TV
In 2001 am fost unul dintre norocosii care au vazut ceremonia Oscarurilor, la Los Angeles, ca jurnalist acreditat.
Cum orientarea mea jurnalistica nu e foarte “glamour”, ci mai degraba in zona de investigatii, anul acela am descoperit la fata locului citeva lucruri s!mpa pe care jurnalistii romani care au mai fost acolo nu le remarcasera.
A fost editia in care Julia Roberts a cistigat Oscarul pentru Erin Broncovich, iar ceremonia in Romania a fost comentata de Andi Moisescu si Teo Trandafir. Cind am vazut inregistrarea am fost onorata sa constat ca citasera multe dintre informatiile pe care eu le descoperisem si pe care le publicasem, prin contract, intr-un cotidian. Evident nu citasera si sursa, dar asta e doar o remarca a orgoliului meu.
Iata citeva dintre lucrurile nespuse despre Oscar:
– limuzinele pe care le vedeti linga covorul roshu nu sunt… ceea ce par.
Doar actorii/regizorii mari nominalizati au limuzina lor inchiriata de studioul producator care-i aduce de acasa prin tot LA-ul. Restul vin cu masinile personale, le parcheaza in cea mai apropiata parcare subterana si iau una dintre limuzinele de la iesirea din parcare, conform unei programari atent stabilite.
– intr-o sala cu 6000 de locuri, unde unii ar ucide ca sa poata intra sa vada ceremonia, sunt citeva sute de figuranti platiti de Academie.
Pentru ca ceremonia e lunga si personajele principale se plictisesc (mai ies la tigara, mai ies la toaleta etc), cineva trebuie sa le “acopere” disparitia din sala. Asa ca sunt figuranti frumos imbracati care stau pe locurile ramase libere, inclusiv cind un actor/regizor se ridica de pe scaun ca sa mearga sa inmineze/ridice un premiu.
– pentru ca secretomania academiei e deja celebra, figurantii sunt alesi dintre rudele organizatorilor si sunt obligati sa semneze un contract stufos; printre clause: nu au voie sa vorbeasca cu actorul/regizoru/producatorul linga care stau. daca vecinului de scaun i se face rau, nu au voie sa-l atinga, trebuie sa ceara ajutorul paramedicilor. In plus, figurantii – ca sa fie acceptati- trebuie sa faca dovada ca sunt foarte sanatosi (aduc analizele la zi), femeile aduc o dovada de la medic ca pot sa stea pe tocuri cel putin 8 ore si ca nu sunt gravide.
– pe covorul roshu se da din coate teribil, in zona jurnalistilor.
Acreditarea nu-ti spune unde ai loc pe covorul roshu ca sa poti sa faci fotografii si doar greii ABC, NBC, CNN au studiourile lor. Restul jurnalistilor vin de joi dupa amiaza (cind zona covorului roshu e disponibila pentru jurnalisti) si isi marcheaza teritoriul: pungi, sticle, etichete. Ca pe vremea lui Ceausescu la coada la lapte. Jurnalistii sunt obligati sa vina in tinuta de gala (rochii lungi si tocuri pentru doamne, frac-uri pt domni)
– Joi si vineri se fac repetitii pentru actorii care anunta cistigatorii;
sunt programati pe ore, nu se intilnesc intre ei, dar trebuie sa vina constiinciosi sis a repete cele citeva replici scrise de scenaristii show-ului. Pentru ca prin lege Academia nu are voie sa plateasca actorii prestatori la ceremonie, drept recompensa pentru deranjul lor de a veni la un show care are o audienta incredibila la nivel modial, actorii primesc un cos cu bunatati: sponsori diversi isi lasa cite un cadouas (ceasuri, diamante, tratamente cosmetice etc) in cosul minune. Valoarea lui depaseste annual 35k dolari.
In acest week end pe tabu.ro puteti afla o multime de exclusivitati legate de Oscar. Vor fi imagini de culise de la ceremonie ( ce fac cistigatorii in press room dupa ce au primit statueta, ce se intimpla la petrecerile Vanity Fair si Elton John etc) si analize ample despre rochiile alese de actrite, toate exclusiv de la Los Angeles.
cronicarilor de teatru, din nou
toata dimineata am citit cronici pentru piese de teatru pe care le-am vazut sau la care n-am ajuns inca.
unele m-au infuriat cumplit (pentru ca e cel mai usor sa scrii din virful penitei ca e rau), altele m-au amuzat, altele mi s-au parut niste panglicarii teribile.
mi-am adus aminte de un editorial pe care l-am scris pentru JN acum mai bine de 4 ani in care cred si acum pina la ultima litera. nu e vorba de o generalizare, stiu ca sunt si mici exceptii printre criticii cu multa scoala in teatrologie care nu sunt in descrierea de mai jos, dar MAJORITATEA…
*
Merg rar la teatru pentru că m-am fript cu montările româneşti şi suflu-n orice piesă, dar şi pentru că, rareori, găsesc în cronicile de specialitate ceva care să mă convingă să intru în sălile de teatru. E motivul pentru care astăzi, în ziua deschiderii Festivalului Naţional de Teatru, vreau să vă spun dvs., criticilor de profil, oful meu.
Nu sunt din lumea teatrului, nu am studii de specialitate, nu ştiu mai mult de 10 nume de actori şi regizori de acum 50 de ani. Sunt un spectator obişnuit, care merge la teatru de bucurie, ca să simtă o energie specială, ca să se minuneze cum între el şi cei de pe scenă se creează un flux prin care se transmit, în dublu sens, emoţiile.
Dar sunt un spectator care, din cauza “scrierilor” dvs., nu are repere ca să poată alege unde să meargă.
Când citesc cronicile de teatru, mi se pare că am deschis dicţionarul de neologisme şi că am nimeritîntr-un concurs unde vor fi premiate cea mai lungă frază, cele mai multe gerunzii folosite, cele mai multe adjective puse în faţa unui substantiv, cele mai multe cuvinte care să nu exprime nimic.
Dvs. nu scrieţi pentru mine, spectatorul. Scrieţi pentru gloria personală, să vadă ceilalţi critici / regizori cât de culţi şi de rafinaţi sunteţi; scrieţi ca să plătiţi poliţe. Fie că plătiţi o favoare ce v-a fost făcută de regizor, actor, director de teatru, fie că sunteţi supăraţi şi le arătaţi astfel aceloraşi actori, regizori, directori de teatru ce putere aveţi cu pixul în mână. Scrieţi pentru premii sau pentru deplasări la festivaluri. Scrieţi ca să fiţi remarcaţi. Uneori scrieţi pentru o masă bună, după premieră. Şi mă uitaţi pe mine, spectatorul.
V-am văzut la premiere. Vă scoteaţi tacticoşi şi ostentativ hârtiile şi notaţi, notaţi, notaţi. Aţi ratat multe detalii din piese, eraţi cu ochii în hârtii tot timpul. V-am citit, apoi, cronicile; mi-aţi dat un spectacol din capul dvs., cel pe care-l ştiaţi de când aţi intrat în sală, nu cel care era pe scenă. V-amvăzut şi la alte premiere. Vă plictiseaţi şi căscaţi. Băteaţi uşor din picior, a nerăbdare. (În sală, eu – spectatorul – căscam ca şi dvs. şi nu înţelegeam ce e cu porcăria aia.) Şi când v-am citit cronica era… elogioasă. Pentru că regizorul, un “maestru”, vă era prieten şi n-ar fi dat bine să scrieţi că tocmai a dat rateu.
Uite de asta merg din ce în ce mai rar la teatru. Şi-mi pare al dracului de rău că nu vă pasă, că daţi vina pe oricine altcineva (că televizorul prosteşte lumea, că nu mai există interes pentru teatru, pentru cultură, că n-avem bani şi pentru această distracţie) în loc să vă gândiţi că nici dvs. nu mă trimiteţi în sală.
Eu, spectatorul ăsta care are suficienţi bani să poată plăti un bilet la orice spectacol bun, vreau să fiu convins să-mi scot banii din buzunar. Vreau să ştiu că nu-mi pierd timpul. Vreau să mi se recreeze, pe hârtie, emoţia din sală, în câteva rânduri şi cuvinte simple. Ca şi cum mi le-ar spune un amic. Cu sinceritate. Un prieten care să aibă curajul să recunoască atunci când un alt prieten sau protector al lui a dat-o în bară, sau când unul care nu face parte din gaşca lui a realizat ceva frumos. Ce ziceţi, ne împrietenim?
P.S. Am făcut o selecţie de fraze, expresii şi neologisme pe care le-am găsit în cronici, în doar 2 zile de documentare. Ştiu că o să râdeţi când o să le citiţi şi-o să ripostaţi că sunt ale altora. Îmi pare rău că veţi gândi aşa. Dar sper încă să citesc una din cronicile dvs. viitoare care să mă trimită în sala de teatru.
Jurnalul National, noiembrie 2006
*
la link sunt fragmente din cronici, iar aici reactiile pe care le-a generat articolul la vremea respectiva. mai mult, regretata Magdalena Boiangiu a facut un dosar la Dilema pe tema asta. din pacate, desi a trecut atit de mult timp, tot acolo suntem cind e vorba de cronica de teatru.
*
si-acum mai rid de exprimari gasite in cronici, dar doua – din reasearch-ul de atunci – bat orice asteptare
Mărturisesc de la început că am trăit un sentiment de aprehensiune în drum spre întîlnirea “vîlceană” cu personajele lui Cehov.
aprehensiune = Teamă vagă, frică nedesluşită
Lamentările capătă şi ele o melodicitate soporifică.
Soporifică = (Substanţă, medicament) care are proprietatea de a produce somn
cocktailuri de oscar: tabu vs NY Times:)
marile minti gindesc la fel: si noi si NYTimes am rugat barmani celebri sa creeze cocktailuri inspirate de filmele nominalizate la Oscar.
despre ale noastre am scris aici (le puteti degusta miine seara la Tabu Oscar Party), despre ale lor puteti citi aici
iata si doua dintre cocktailurile lor:)
Named for the best actress nominee (for “Black Swan”) and created by Eamon Rockey of Compose.
Beforehand, chill red wine that’s been sweetened slightly with sugar (about a tablespoon per half cup of wine) and steeped with lemon peels. Next, combine one and a half ounces of Brooklyn gin, three-quarters of an ounce of lemon juice, a half-ounce of triple sec, a quarter ounce of gum syrup and an egg white. Shake and strain into a cocktail glass. Using a funnel, pour the red wine into the bottom of the glass so it forms a deep layer of color. Mist the top of the cocktail with absinthe (if you don’t have a spare mister, drizzle a few drops of absinthe) and garnish with a few dashes of Angostura bitters.
The Helena Bonham Carter
Named for the best supporting actress nominee (for “The King’s Speech) and created by Meaghan Dorman of Raines Law Room.
This will go into an absinthe-rinsed cocktail glass, so first swirl some absinthe in a glass, then pour it out. Next, combine three-fourths of an ounce of apricot liqueur, an ounce of Cocchi Aperitivo Americano and one and a half ounces of Plymouth gin. Stir with ice and strain into the glass. Spritz with lemon peel oil (by squeezing a zest of lemon over the drink) and garnish with a twist of lemon peel.
gargaritza
in seara asta, cind m-am dat jos din taxi ma gidila ceva pe o ureche: aveam o gargaritza in par.
de unde naiba a aparut gargaritza asta in mijlocul iernii nu pot pentru ca sa stiu.
*
am tinut-o in pumn pina in casa (afara ningea) si-am pus-o la caldura intr-un ghiveci, printre frunze carnoase de violete.
pe facebook madalina, dupa ce a aflat de gargaritza, mi-a zis sa vad UNDER THE TUSCAN SUN si mi-a trimis filmuletul asta
multumesc madalina, e o coincidenta dar – e 1 si 10 noaptea si eu muncesc pentru o carte. n-am scris-o eu; e o colectie de texte de dragoste pe care o coordonez. poate e un semn ca trebuie sa ma apuc sa si scriu:)
cea mai mare pedeapsa pentru romani
Dragos Bucurenci a scris zilele trecute despre o fatza mai putin placuta a romanilor (cu care am rezonat foarte tare pentru ca m-am lovit recent de comentariile pe care le mentioneaza el), motiv pentru care m-am gindit sa adaug si eu o descriere legata de o parte mai putin placuta a Romaniei
*
Noi, romanii, suntem ca niste cocosi; cotcodacim mult si facem putin.
Ii consideram pe ceilalti niste gaini si facem tot ce e posibil sa-i “calcam”.
Ne pricepem la toate si vrem sa luam toate laudele. Celebram cu totii in dreptul lui Eliade, Brincusi, Hagi si cine o mai fi avut vreo victorie, nu din patriotism, ci pentru ca “nu ti-am spus eu ca o sa fim mai tari?”. Pentru ca noi avem intotdeauna dreptate.
Ba ne laudam si cu ce nu putem sa facem pentru ca e mai important sa stie altii ca putem, decit sa fim onesti cu noi si sa admitem ca nu suntem in stare.
Daca suntem prinsi ca furam/inselam/mintim, primul lucru pe care-l spunem e “da’ ce X n-a facut cutare lucru?!” si mutam atentia catre o fapta cel putin la fel de grava. Asta pentru ca sistemmul nostru de valori are o scala care se sprijina pe ceilalti, nu sta stabil infipta in pamint.
Daca ar fi sa ni se dea cea mai mare pedeapsa, noua, ca popor, aceea nu ar fi “sa traim in saracie toata viata”, nici “sa raminem prosti pina la adinci batrineti”, ci SA FIM UN POPOR “DE AMELIE” (sa fim obligati sa traim facind fapte bune anonime)
P.S. Marti, Coco Popescu, cea mai tinara alpinista care a cucerit traseul 7 vulcani, a venit in Romania si online-ul mioritic s-a frasuit cu trompete ca o va astepta la aeroport. S-au dat RT peste RT (uite mai jos o foto cu citi au dat RT doar la un singur post de blog si au fost multe de acest gen), s-au postat mesaje pe bloguri, toate pline de sustinere. Era asa un val de simpatie ca parea un tsunami, iar citiva oameni s-au gindit sa inchirieze un autocar de la RATB ca sa le faca viata mai usoara zecilor de oameni care pareau ca vor sa mearga sa o intimpine.
In autocar au fost, in cele din urma, 8 oameni!
Tabu Oscar Party 2011
si anul acesta vedem ceremonia Oscarurilor la un party care tine pina-n zori, alaturi de regizori, actori, producatori si alti oameni implicati in industria de cinema din romania.
irina( brand managerul tabu) nu ma lasa sa spun foarte multe detalii despre party pentru ca e una foarte exclusivista; daaaaaaaaaaaar am obtinut de la ea 4 locuri pe care le scot la concurs miine.
pina atunci cite ceva din delicatesele care vor fi la party:
– vom avea cocktailuri inspirate de numele filmelor nominalizate. click pe foto sa vedeti ingredientele cocktailurior
– cea mai frumoasa tinuta a unei invitate va fi premiata cu o rochie de seara de la Molecule F
– avem concursuri adhoc din istoria Oscarurilor cu premii f f s!mpa.
cum ziceam, 4 norocosi cinefili, merg cu mine la party; miine e concursul.
http://chinezarisme.chinezu.eu/
Cristi China Birta – Chinezu pt cei mai multi – lanseaza astazi un sub brand al blogului lui, specializat pe chestiuni culturale http://chinezarisme.chinezu.eu/
Vezi gasi acolo cronici de spectator obisnuit pentru teatru/ dans/muzica/ filme, spectacole pe care Chinezu le vede.
Salut cu bucurie acest loc cultural in online, din mai multe motive:
1. Cristi a ajuns la un nivel in online (expunere, credibilitate, notorietate) care, pentru ca e un om cu bun simt, il obliga sa si construiasca lucruri.
2. Pentru acest blog va face reporting (va merge la spectacole, va iesi din sfera lui de interes) si va oferi un content original spatiului virtual, iar in acest moment online-ul romanesc are nevoie de content care sa nu mai fie facut din fotoliu de acasa, din fata televizorului.
3. E spectator, nu specialist in teatru/film/dans (la muzici stie mai multe, nu pun si categoria asta) si oamenii au nevoie sa stie daca un film-spectacol e bun/prost de la unul ca ei, nu de la cronicari care scriu ca sa vada toata lumea cit de mult au studiat ei in scoala.
4. E o schimbare pe care o face si pentru el (pentru ca nu era un spectator obisnuit de teatru sau dans), iar asta e un lucru care o sa-l imbogateasca si o sa-i deschida alte perspective.
Marea provocare pe care o are Cristi de trecut e CU SINE: sa stie sa ramina spectator, sa fie mereu proaspat; sa nu-si faca prieteni in lumea teatrului/filmului/dansului – nu pentru ca prieteniile lor n-ar fi valoroase, ci pentru ca aceste prietenii il vor schimba si nu va mai ramine doar SPECTATOR.
bafta chinezu. o sa te citesc:)
i like to see you naked
m-am trezit fredonind sub dus “I like to see you naked”, am continuat cu versurile astea – asezate pe muzica – si cind preparam micul dejun.
dupa vreo 15 minute deja ma enervasem: de unde naiba sunt? si ce vrea subconstientul meu sa zica?:)
am vorbit putin la telefon si apoi am continuat sa cint ” there ain’t no cure for love” si brusc am realizat ca e cintecul asta al lui cohen
acum mai am doar o dilema: daca eu am adormit cu realitatea fm vorbind in computer si era nush ce emisiune de stiri de la rtv, iar cind m-am trezit tot stiri erau, cum naiba a ajuns cohen in capul meu? si cam pe la ce ora l-au difuzat de l-a inregistrat creierasul meu si-a ramas acolo?
Portret de femeie
saptamina viitoare merg la foto union sa-mi faca amicul cristi sutu foto.
pentru cei care ma cunosc si stiu ca nu -mi place deloc sa stau la poze, asta o sa fie o veste foarte interesanta:)
imi place insa mult proiectul lui cristi si mi se pare un cadou foarte dragutz de 1-8 martie.
asa ca daca vreti si voi… veniti cu o floare la foto union si baietii (cristi si prietenul lui, radu badoiu) si gata… baietii va rasfata.
nominalizari premiile Gopo 2011
tocmai ce au fost anuntate nominalizarile pentru premiile Gopo 2011. am multi favoriti pe lista asta (am si bucuria ca votez) si, de data asta, unul dintre prietenii mei buni, Razavn Penescu, e sef de proiect pentru numaratoarea vourilor. asta pentru ca de anul acesta PricewaterhouseCoopers se ocupa de numaratoarea voturilor, dupa o procedura similara cu cea de la Oscar.
l-am intrebat daca el o sa stie inaintea tuturor cine ia premiile si, serios cum e el mereu, a zis: Nu. Vor avea rezultatele doar 2 oameni, cei care duc plicurile la sala.
deci nu voi avea prea multe avantaje, dar asta nu inseamna ca nu-l voi chinui cu intrebarile:)
ceremonia de decernare a premiilor Gopo are loc la sfirsitul lui martie. cum regulamentul imi permite, voi face publice voturile mele, saptaminile viitoare:)
NOMINALIZĂRI PREMIILE GOPO 2011
CEL MAI BUN FILM (LUNGMETRAJ)
AUTOBIOGRAFIA LUI NICOLAE CEAUŞESCU (România, 2010)
Producător: Velvet Moraru (ICON Productions)
Regia: Andrei Ujică
EU CÂND VREAU SĂ FLUIER, FLUIER (România-Suedia-Germania, 2010)
Producători: Cătălin Mitulescu, Daniel Mitulescu (Strada Film, Film I Väst, The Chimney Pot)
Regia: Florin Şerban
MARŢI, DUPĂ CRĂCIUN (România, 2010)
Producător: Dragoş Vîlcu (Multi Media Est)
Regia: Radu Muntean
MEDALIA DE ONOARE (România-Germania, 2010)
Producător: Liviu Marghidan (Scharf Film, Abis Studio, Pandora Films)
Regia: Peter Călin Netzer
MORGEN (România-Ungaria-Franţa, 2010)
Producător: Anca Puiu (Mandragora Movies, Slot Machine, Katapult Film)
Regia: Marian Crişan
CEL MAI BUN REGIZOR (LUNGMETRAJ)
PETER CĂLIN NETZER
MEDALIA DE ONOARE
FLORIN ŞERBAN
EU CÂND VREAU SĂ FLUIER, FLUIER
MARIAN CRIŞAN
MORGEN
RADU MUNTEAN
MARŢI, DUPĂ CRĂCIUN
RĂZVAN RĂDULESCU ŞI MELISSA DE RAAF
FELICIA, ÎNAINTE DE TOATE
CEL MAI BUN ACTOR ÎNTR-UN ROL PRINCIPAL ÎNTR-UN FILM DE LUNG METRAJ FICŢIUNE
ANDRÁS HATHÁZI
Pentru rolul NELU din filmul
MORGEN
GEORGE PIŞTEREANU
Pentru rolul SILVIU din filmul
EU CÂND VREAU SĂ FLUIER, FLUIER
MIMI BRĂNESCU
Pentru rolul PAUL HANGANU din filmul
MARŢI, DUPĂ CRĂCIUN
VICTOR REBENGIUC
Pentru rolul ION din filmul
MEDALIA DE ONOARE
YILMAZ YALCIN
Pentru rolul BEHRAN din filmul
MORGEN
CEA MAI BUNǍ ACTRIŢĂ ÎNTR-UN ROL PRINCIPAL ÎNTR-UN FILM DE LUNG METRAJ FICŢIUNE
ADA CONDEESCU
Pentru rolul ANA din filmul
EU CÂND VREAU SĂ FLUIER, FLUIER
ADRIANA TRANDAFIR
Pentru rolul MAGDALENA din filmul
EUROPOLIS
MARIA POPISTAŞU
Pentru rolul RALUCA din filmul
MARŢI, DUPĂ CRĂCIUN
MIRELA OPRIŞOR
Pentru rolul ADRIANA HANGANU din filmul
MARŢI, DUPĂ CRĂCIUN
OZANA OANCEA
Pentru rolul FELICIA din filmul
FELICIA, ÎNAINTE DE TOATE
CEL MAI BUN ACTOR ÎNTR-UN ROL SECUNDAR ÎNTR-UN FILM DE LUNG METRAJ FICŢIUNE
BOGDAN DUMITRACHE
Pentru rolul LAURIAN HAŞIU „LEU” din filmul
PORTRETUL LUPTĂTORULUI LA TINEREŢE
IGOR CARAS-ROMANOV
Pentru rolul SENIA din filmul
NUNTĂ ÎN BASARABIA
MIHAI CONSTANTIN
Pentru rolul DIRECTORUL din filmul
EU CÂND VREAU SĂ FLUIER, FLUIER
MIRCEA DIACONU
Pentru rolul TANASIE din filmul
CARAVANA CINEMATOGRAFICĂ
VASILE MENZEL
Pentru rolul DNUL MATEESCU din filmul
FELICIA, ÎNAINTE DE TOATE
CEA MAI BUNĂ ACTRIŢĂ ÎNTR-UN ROL SECUNDAR ÎNTR-UN FILM DE LUNG METRAJ FICŢIUNE
CAMELIA ZORLESCU
Pentru rolul NINA din filmul
MEDALIA DE ONOARE
CLARA VODĂ
Pentru rolul MAMA din filmul
EU CÂND VREAU SĂ FLUIER, FLUIER
ELVIRA RÎMBU
Pentru rolul FLORICA din filmul
MORGEN
ILEANA CERNAT
Pentru rolul DNA MATEESCU din filmul
FELICIA, ÎNAINTE DE TOATE
IULIA LUMÂNARE
Pentru rolul CORINA din filmul
CARAVANA CINEMATOGRAFICĂ
CEL MAI BUN SCENARIU DE LUNGMETRAJ FICŢIUNE
ALEXANDRU BACIU, RADU MUNTEAN ŞI RĂZVAN RĂDULESCU
MARŢI, DUPĂ CRĂCIUN
CĂTĂLIN MITULESCU ŞI FLORIN ŞERBAN
EU CÂND VREAU SĂ FLUIER, FLUIER
adaptare a piesei „Eu când vreau să fluier, fluier” de Andreea Vălean
MARIAN CRIŞAN
MORGEN
RĂZVAN RĂDULESCU ŞI MELISSA DE RAAF
FELICIA, ÎNAINTE DE TOATE
TUDOR VOICAN
MEDALIA DE ONOARE
CEA MAI BUNĂ IMAGINE (LUNGMETRAJ)
LIVIU MARGHIDAN
PORTRETUL LUPTĂTORULUI LA TINEREŢE
MARIUS PANDURU
EU CÂND VREAU SĂ FLUIER, FLUIER
TUDOR MIRCEA
MORGEN
TUDOR LUCACIU
MARŢI, DUPĂ CRĂCIUN
VIVI DRĂGAN VASILE
CARAVANA CINEMATOGRAFICĂ
CEL MAI BUN MONTAJ (LUNGMETRAJ)
ALEXANDRU RADU
MARŢI, DUPĂ CRĂCIUN
CĂTĂLIN F. CRISTUŢIU ŞI SORIN BAICAN
EU CÂND VREAU SĂ FLUIER, FLUIER
CĂTĂLIN F. CRISTUŢIU
MEDALIA DE ONOARE
DANA BUNESCU
AUTOBIOGRAFIA LUI NICOLAE CEAUŞESCU
TUDOR POJONI
MORGEN
CEL MAI BUN SUNET (LUNGMETRAJ)
CONSTANTIN FLEANCU ŞI DANA BUNESCU
FELICIA, ÎNAINTE DE TOATE
DANA BUNESCU
AUTOBIOGRAFIA LUI NICOLAE CEAUŞESCU
DRAGOŞ STANOMIR
MARŢI, DUPĂ CRĂCIUN
MIHAI BOGOS
PORTRETUL LUPTĂTORULUI LA TINEREŢE
THOMAS HUHN, ANDREAS FRANCK, FLORIN TĂBĂCARU ŞI GELU COSTACHE
EU CÂND VREAU SĂ FLUIER, FLUIER
CEA MAI BUNĂ MUZICĂ ORIGINALĂ (LUNGMETRAJ)
ANATOL ŞTEFĂNEŢ
NUNTĂ ÎN BASARABIA
DIEGO LOSA, FRANÇOIS PETIT
EUROPOLIS
MIRCEA FLORIAN
KAPITALISM – REŢETA NOASTRĂ SECRETĂ
VASILE ŞIRLI
CARAVANA CINEMATOGRAFICĂ
CEA MAI BUNĂ SCENOGRAFIE (LUNGMETRAJ FICŢIUNE)
ANA IONECI
EU CÂND VREAU SĂ FLUIER, FLUIER
CRISTIAN NICULESCU
CARAVANA CINEMATOGRAFICĂ
MIHNEA MIHĂILESCU
MEDALIA DE ONOARE
RÓBERT KÖTELES
MORGEN
SORIN DIMA
MARŢI, DUPĂ CRĂCIUN
CELE MAI BUNE COSTUME (LUNGMETRAJ FICŢIUNE)
ALEXANDRA UNGUREANU
MORGEN
CRISTINA MITITELU
PORTRETUL LUPTĂTORULUI LA TINEREŢE
VIORICA PETROVICI
CARAVANA CINEMATOGRAFICĂ
CEL MAI BUN MACHIAJ ŞI CEA MAI BUNĂ COAFURĂ (LUNGMETRAJ FICŢIUNE)
ANDREEA LUPU ŞI MARIA ANTON
PORTRETUL LUPTĂTORULUI LA TINEREŢE
DANA ROŞEANU
CARAVANA CINEMATOGRAFICĂ
LIDIA IVANOV ŞI EDWINA VODĂ
EVA
CEL MAI BUN FILM DE DEBUT (LUNGMETRAJ)
EU CÂND VREAU SĂ FLUIER, FLUIER
Regia: Florin Şerban
FELICIA, ÎNAINTE DE TOATE
Regia: Răzvan Rădulescu şi Melissa de Raaf
MORGEN
Regia: Marian Crişan
CEL MAI BUN FILM DOCUMENTAR
AUTOBIOGRAFIA LUI NICOLAE CEAUŞESCU (România, 2010)
Producător: Velvet Moraru (ICON Production)
Regia: Andrei Ujică
CĂUTARE (România, 2010)
Producători: Cristina Hoffman, Dan Nuţu (Aristoteles Workshop)
Regia: Ionuţ Piţurescu
CIRCUL VESEL (România, 2010)
Producători: Carmen Harabagiu, Aurelian Nica, Andrei Creţulescu (HBO România)
Regia: Claudiu Mitcu
KAPITALISM – REŢETA NOASTRĂ SECRETĂ (România-Franţa, 2010)
Producător: Alexandru Solomon (HiFilm, Sepia, Neon Rouge Production, ARTE G.E.I.E, RTBF)
Regia: Alexandru Solomon
THE SHUKAR COLLECTIVE PROJECT (România, 2010)
Producători: Marc Lorber, Aurelian Nica, Andrei Creţulescu (HBO Central Europe)
Regia: Matei-Alexandru Mocanu
CEL MAI BUN FILM DE SCURT METRAJ
CAPTIVI DE CRĂCIUN (România, 2010)
Producător: Sorin Botoşeneanu (UNATC „I.L. Caragiale” Bucureşti)
Regia: Iulia Rugină
COLIVIA (România – Olanda, 2010)
Producători:
Monica Lăzurean-Gorgan, Adrian Sitaru, Mete Gümürhan (4 Proof Film, Kaliber Film)
Regia: Adrian Sitaru
MATEI, MATEI (România-Ungaria, 2010)
Producători:
Jànos Szàntai, Ròbert Lakatos, András Muhi (Inforg Stúdió, Argo Audiovizual)
Regia: Cecília Felmèri
OXIGEN (România, 2010)
Producător: Doina Dragnea (Filmex România)
Regia: Adina Pintilie
STRUNG LOVE (România, 2010)
Producător: Sorin Botoşeneanu (UNATC „I.L. Caragiale” Bucureşti)
Regizor: Victor Dragomir
PREMIUL “TÂNĂRĂ SPERANŢĂ”
ADINA PINTILIE
pentru regia filmului
OXIGEN
BOGDAN MIHĂILESCU
pentru realizarea filmului
GRAND CAFÉ
GEORGE PIŞTEREANU
Pentru rolul SILVIU din filmul
EU CÂND VREAU SĂ FLUIER, FLUIER
IULIA RUGINĂ
pentru regia filmului
CAPTIVI DE CRĂCIUN
MARIUS IACOB
pentru imaginea filmului
OXIGEN
CEL MAI BUN FILM EUROPEAN (DINTRE CELE DISTRIBUITE ÎN ROMÂNIA ÎN 2010)
O LECŢIE DE VIAŢĂ / AN EDUCATION (Marea Britanie, 2009)
Regia: Lone Scherfig
Distribuitor: MediaPro Distribution
ANTICHRIST / ANTICHRIST (Danemarca, 2009)
Regia: Lars von Trier
Distribuitor: Transilvania Film
ILUZIONISTUL / L‘ILLUSIONNISTE (Marea Britanie-Franţa, 2010)
Regia: Sylvain Chomet
Distribuitor: Transilvania Film
PANGLICA ALBĂ / DAS WEISSE BAND (Franţa-Germania-Austria, 2009)
Regia: Michael Haneke
Distribuitor: Independenţa Film
UN PROFET / UN PROPHÈTE (Franţa, 2009)
Regia: Jacques Audiard
Distribuitor: Independenţa Film
PREMIUL PUBLICULUI (PENTRU FILMUL ROMÂNESC CU CEL MAI MARE SUCCES LA BOX OFFICE ÎN 2010)
EU CÂND VREAU SĂ FLUIER, FLUIER – 55,858 bilete vândute
Producători: Cătălin Mitulescu, Daniel Mitulescu (Strada Film, Film I Väst, The Chimney Pot)
Distribuitor: Metropolis Film
Regia: Florin Şerban
PREMIUL PENTRU ÎNTREAGA ACTIVITATE
ANUŞAVAN SALAMANIAN
INGINER DE SUNET
hai sa o intimpinam pe Coco
am vazut-o la tv si, via colegii mei, am scris/publicat despre ea in revista, dar n-am intilnit-o niciodata.
m-a uimit cu curajul ei si m-a inspaimintat in acelasi timp;
m-am intrrebat de multe ori daca eu mi-as fi lasat copilul – la 14 ani- sa urce singur pe munti, sa ramina in situatii de criza singur, doar el cu mintea lui, la mii de km altitudine, intr-un frig ingrozitor.
in prima faza am raspuns “NU, pentru ca e traumatizanta pentru un copil o asemenea experienta”.
dupa care m-am gindit ca pe un copil ca fata asta s-ar putea chiar sa o bucure cucerirea muntilor; ca s-ar putea sa fie construita pe dinauntru pentru asa ceva si, peste ani, sa schimbe ceva in lume cu alpinismul ei si, daca i-as fi parinte, ar trebui sa simt ce ii este ei mai bine.
*
Marti la 17:00 Crina Coco Popescu (alpinista de 16 ani ce-a incheiat circuitul ce cuprinde cei mai inalti 7 vulcani de pe cele 7 continente) aterizeaza pe Otopeni. un grup de prieteni si sustinatori (Webstyler si GMP, care au si ajutat-o ca sa-si duca visul la bun sfirsit) s-au gindit sa faca un grup pe facebook ca sa ne adunam sa mergem sa o intimpinam pe Coco la sosirea ei in tara.
cred ca ar fi frumos ca dupa ce a fost singura prin munti, la intoarcerea acasa, sa o intimpine necunoscuti care se bucura de succesul ei. asa ca… ne vedem marti la ora 17.00 la Otopeni.
intr-o alta viata as vrea…
Astazi Mr M, om serios, producator de filme pe alte meleaguri, mi-a zis ca intr-o alta viata i-ar placea sa fie motan. Asta dupa ce-l cintarise pe Zucchy, motanul lui de 5 kg la doar 1 an jumate, care arata cam ca Garfield.
Ocazie cu care mi-a vnit ideea intrebarii din aceasta duminica seara: in alta viata ce v-ar placea sa fiti?
Eu mi-as dori sa fiu doamna asta:
si nu, nu are legatura cu Black Swan.
*
in caz ca nu v-ati prins deja, toate raspunsurile intrebarilor din fiecare duminica seara, vor fi reunite intr-un proiect:)
sa construim in online
Pentru cei care ma cunosc, stiu ca e foarte important pentru mine sa construiesc lucruri in meseria mea.
In ultimii ani, am dezvoltat un program de internship la Tabu (ca sa dau ocazia studentilor sa invete direct de la sursa), am mers de cite ori mi s-a cerut la cursuri de jurnalism ca sa raspund la intrebarile elevilor, ba chiar am platit din bani personali cursuri de jurnalism pentru colegii mei ca sa invete sa scrie mai bine.
Nu spun asta ca sa cer laude, ci pentru ca acum vreau sa demarez un proiect nou, pentru a construi ceva in online si cred ca e bine sa intelegeti cum gindesc.
*
Spun mereu ca online-ul actual este echivalentul presei scrise de la inceputul anilor ’90, cu mult copy paste, cu pareri peste pareri, in locul unui content original.
Stiu ca nu sunt inca suficient de multi bani in online ca sa se poata realiza content cu costuri mari de productie, dar uneori o idée simpla si eficienta poate misca muntii din loc.
*
La 1 martie doresc sa lansez un proiect care va sprijini si va sustine comunitatea online. Pentru acest proiect va lansez o intrebare:
ce bloguri scrise de femei cititi?
Multumesc pentru raspuns.
Black Swan – lebada sau gisca?
Bunul meu prieten Razvan Penescu zice pe FB ca Black Swan e
prostie cu accente horror, muuuult kitsch, găuri în scenariu la fiecare pas, muuultă actorie de slabă calitate (inclusiv premiata Portman care se luptă cu tone de clişee despre cum e o balerină ce se scufundă în rol). O să prindă pt că arată frumos, pentru că dă fiori (ieftini) şi pt că e muuuultă muzică frumoasă. Şi o să fie muuuulte comentarii despre cât de înălţător e să te sacrifici pentru artă.
Iar asta e un motiv pentru mine sa zic “Ba NU!”
*
Black Swan nu e despre cit de inaltator e sacrificiul in arta. E despre proasta administrare a resurselor personale in raport cu viata profesionala: cind nu mai ai din ce sa te “incarci”, n-ai nici ce sa “dai”.
E mai vizibil in arta, dar e la fel pentru oricare alta meserie.
Daca n-ai o viata, daca n-ai intimplari care sa te emotioneze, daca nu experimentezi la nivel personal, la un moment dat seci pe dinauntru si nu ai ce sa mai transmiti.
(Asta e unul din motivele pentru care in fiecare interviu pe care-l fac cu un artist il intreb “ok, si din ce te incarci? Pentru ca in spectacole e un mare consum nu doar fizic, ci si emotional”)
*
intre prietenele mele e o vorba pe care eu am “inventat-o”. cind una greseste i se spune “lebada” – e upgrade-ul de la gisca; pentru ca si lebada e un fel de gisca dar mai eleganta. oricum la capitolul inteligenta sta la fel ca si gisca.
Si ati vazut ce capsor mic are? Cum sa aiba mult creier acolo?!
Eu cred ca Black Swan e despre a fi gisca in viata privata cind te dedici cu totul vietii profesionale:)
*
Nu discut cit de bun e filmul; eu l-as mai fi taiat un sfert.
Spun insa ca mi se pare foarte desteapta constructia coloanei sonore in raport cu actiunea filmului (pentru ca pune gradat toata partitura din Lacul Lebedelor). Si-mi plac costumele de antrenament f mult, dar am o scuza: toata lumea stie ca gri-ul e culoarea mea.
Am mai scris despre Black Swan si a detine controlul aici (ceva mai serios, sper)