Monthly Archives : June 2011

inevitablecontemporary writers confront death – part2

contemporary writers confront death – part2

citesc o carte care reuneste opiniile despre moarte a 20 dintre cei mai importanti scriitori contemporani americani.

citesc cite o poveste pe zi; in fiecare zi, scriu cite ceva despre autorul eseului personal, in semn de respect pentru curajul lui.
povestea de ieri aici

astazi, Kyoko Mori, scriitoare de origine japoneza scrie despre sinuciderea mamei ei, la 41 de ani.
Kyoko avea 12 ani atunci, astazi are 52, e divortata si spera sa moara, mai tirziu, in somn. fara sa stie si fara sa o doara.

un fragment frumos din eseul ei.

By the time I went to college, though, I knew that Jesus was real in the same way as Hamlet, Jane Eyre, Jay Gatsby, Holden Caulfield, or the Makioka Sisters. I’m not saying he was fake or insubstantial. I was beginning to understand life through the lens of literature, not the other way around. Jesus and a host of other characters from books enabled me to read the people I met and analyze the complication I made with them. The characters influenced my decisions and shaped my life, but they won’t change my death. When I die, I must part with all the people I loved – even those who have spent centuries inside books and attained their eternal life. They will live on, but I won’t.

iata si altceva scris de ea, o poveste despre… pulovere, despre tricotaje si despre viata de dupa sinuciderea mamei

2127
frappuccino1cum sa bei un Frappuccino UNIC

cum sa bei un Frappuccino UNIC

Saptamina trecuta am avut o lectie privata si foarte exclusivista despre cum se prepara Frappuccino, bautura inventata de Starbucks dupa o reteta pe care o tin secreta… pina la un punct.

Am avut 2 colege la lectii: Raluca Soare si Ana Maria Lebada, drage cititoare de S!MPA. Lectiile au fost tinute de Cami, cea care m-a invatat tot ce stiu despre cafea – si tre sa stiti ca stiu f multe:), dar si de Costin – the big boss Starbucks Romania.

La masa de studiu cind am invatat reteta de baza pentru Frappuccino – cita gheata, cita cafea, cit sirop si ingredientul magic Starbucks ( un ceva care e la vedere in cafenele, dar a carui compozitie este super secreta si care se pune in Frappuccino) – acolo, la masa, m-am amuzat ca niciuna dintre noi, trei-studinte-in-Frappuccino, nu-si dorea acelasi gen de bautura.

Cami ne-a explicat regula standard dar, pentru ca ne-a spus ca sunt disponibile in cafenea 16 siropuri si 3 tipuri de “baza” (coffee, decaf & cream), am sarit repede peste ce ne spunea si am inceput sa fabulam cam cu ce am vrea noi sa ne facem Frappuccino.

Vestea simpa a fo ca am avut voie sa facem orice combinatie ne-a trecut prin cap si ne-am preparat Frappuccino singure.

Eu am preparat un Frappuccino decaf, cu sirop de migdale si sirop de ciocolata (ba chiar cu bucati de ciocolata). Frisca era inclusa in reteta de baza (care frisca se prepara din lapte, in cafenea, direct).

Raluca, zisa si Soare pentru ca se imbraca foarte colorat (avea niste sandale dementiale!), a preparat un Frappuccino vesel pe care l-a daruit viitorului sot din dotare.

Ana Maria si-a facut un Frappuccino cu 3 shot-uri de cafea pentru ca urma o seara lunga de lucru. A pus si ceva siropuri, dar nu mai stiu ce:)

*

Lectia noastra privata despre cum se face Frappuccino a facut parte dintr-o campanie Starbucks, daaaaaaaaaaaaar oricare dintre voi isi poate personaliza Frappuccino in cafenele Starbucks.
Sigur ca voi nu stiti (ca n-ati facut lectii cu Cami) care sunt siropurile, care sunt posibilitatile de lapte/crema/cofeina, dar puteti ruga un barista sa va ajute.

Faceti jocul asta intr-o cafenea sa vedeti cit de bine o sa va simtiti: intrati, cereti Frappuccino si spuneti-i ca vreti sa-l personalizati; barista o sa va ghideze anuntindu-va toate posibilitatile si voi va puteti pune imaginatia la lucru. O sa fie foarte foarte amuzant si o sa va placa sa beti o bautura unica, a carei creatie va apartine.
*
Aaa, trebuie sa stiti ca in cafenele Starbucks exista o instalatie de purificare a apei care rezolva problema durerilor in git. Ne doare in git cind bem rece pentru ca exista o bacterie in apa care e fericita in gheata. Cafenele Starbucks sunt printre putinele locuri din RO in care gheata e curata, de aceea chiar si iarna se vinde Frappuccino (pt ca nu-i doare in git pe clienti 🙂 )

Eu am trait o saptamina la Starbucks de asta stiu o multime de smekerii interne. Cred ca daca mai invat un pic, ma primesc si pe mine sa lucrez la ei.

si daca ajungeti la Starbucks din Vitan, trimiteti-i salutari lui Cami (spuneti ca stiti de ea de la mine, o sa se bucure; am chinuit-o de fiecare data cu zeci de intrebari)

3572
TheWomenDe ce iubesc femeile

De ce iubesc femeile

De la începutul anului am participat la mai multe evenimente de sau despre business, la care invitatele erau femei. Nu știu dacă a fost întâmplător sau nu, dar așa s-au legat lucrurile și parca în jur aud tot mai des de asemenea întâlniri women only.

Nu sunt mare fan, a priori. Am făcut Liceul Pedagogic și Facultatea de Jurnalism și cunosc și metehnele majorității feminine. În plus, de regulă, mă deranjează să constat și cea mai mică diferență, și cea mai nevinovată segregare pe criteriul genului. O fi și asta o definiție a feminismului, poate.

Trebuie să recunosc, însă, după vreo cinci asemenea întâlniri petrecute numai în ultimele trei luni, că discuțiile femeilor sunt foarte diferite de cele ale bărbaților sau cele generale.

Subiectele sunt mai telurice – adică mai de-aici, de la noi de pe planetă. Nu vorbim economie globală, ci încercăm să aflăm unde am putea să găsim recepționista ideală, un furnizor de textile serios, o echipă de construcții ca lumea sau cel mai bun coach.

Nu suntem obsedate de reducerea costurilor în companiile proprii, ci ne întrebăm cum am putea să ne păstrăm angajații la care ținem, cum să le ajutăm familiile și să le asigurăm cumva ratele la bancă. Nu urmărim încruntate cursul valutar, ci ne minunăm privind în urmă la soluțiile de ultim moment pe care le-am găsit, la creativitatea pe care ne-am redescoperit-o, la vreo pasiune de care uitasem și care ne-a ajutat să trecem peste clipele de depresie care ne-au atins, invariabil, în ultimii trei ani.

Nu ne lăsăm intimidate de amenințările macroeconomice, ci ne retragem în weekend în Centrul Vechi cel recucerit; în vreun parc în care se adună juniorii; cu vreo carte de business care n-o fi panaceu, dar în care tot sperăm să găsim o idee interesantă; la vreo expoziție de artă pe care în alți ani n-am fi avut timp s-o vedem; cu o cafea bună și un parfum de tei pe care le remarcăm cu nesaț.

Urmărim lucrurile mici, rezolvăm problemele de azi și de mâine, deschidem tot mai rar televizorul ca să nu ne contamineze pesimismul general și ținem în continuare capul sus și zâmbetul pe buze. Ne dezbărăm, încetul cu încetul, până și de milenarul obicei al bârfei, aplaudând, în schimb, o idee bună, o carieră remodelată deștept, un sfat prietenesc primit de la o necunoscută cu care ai schimbat doar o carte de vizită.

La toate întâlnirile despre care vorbeam, cred că am cunoscut sau urmărit 100-200 de femei, tinere, dinamice, mediu urban, mediu de business, educație superioară, venituri medii și peste, știți voi… Eșantion reprezentativ? Poate da, poate nu. Dar reprezentativ, pentru mine, și plin de inspirație, într-o perioadă în care amărăciune și blazare găsești pe toate gardurile. D’aia iubesc femeile…

*

Sorana Savu este Senior Partner Premium Communication si sunt onorata ca a acceptat invitatia de a fi special guest star pe S!MPA. cb

1387
Oldwomancum te loveste virsta peste ochi cind te astepti mai putin

cum te loveste virsta peste ochi cind te astepti mai putin

iau de la Marriott (am fo la conferinta Marketing 360, f fain, multzam manafu) un taxi catre centru.
zic adresa de acasa, apoi ma razgindesc:
– mai bine lasati-ma in centru, la Universitate; sa ma duc la librarie sa-mi iau o carte.
– sigur ca da domnisoara, zice taximetristul insinuant, de la cei maxim 30 de ani ai lui.
eu zimbesc suav, bucurindu-ma de apelativul domnisoara, el incepe sa faca glume cu subinteles:

– pai asa de la hotel direct la librarie?!

nu-i mai raspund, ma uit pe geam,dar cind ma dau jos din masina imi zice ” sa ai o zi frumoasa”, mutindu-si tigara dintr-un colt in altul al gurii, de parca e cel putin Pacino.

intru la Dalles, ma uit dupa carte – nimik. cercetez pe web sa vad editura si anul de aparitie, mai verific o data in raft, nimik.

ma duc catre tinerii care se ocupau de aranjatul cartilor, spun ce problema am, explic clar ca e la Humanitas , nu la Polirom desi autorul (Vasili Gossman) e tradus la amindoua. vad ca tinara din fata mea ma priveste fix, dar pun totul pe seama eruditiei mele. “iete cum stiu totul despre cartea pe care vreau sa o cumpar”, imi spun in gind plina de mine.

si fata imi raspunde:

va stiu, v-am avut la un curs.

si-are un ton de parca vorbeste cu mama.

ma uit mai bine la ea, sigur are peste 25 de ani, imi iau cartea, o platesc si mi se pare ca sunt cel batrin om din lume.

*
P.S. Humanitas este rugat sa-l premieze pe domn regizor Radu Jude. pentru ca a scris asa misto despre Panta Rhei a lui Grossman, azi am cumparat-o.

3156
radu-judeceva destul de atipic – radu jude

ceva destul de atipic – radu jude

in dilema de saptamina asta, Radu Jude scrie intr-un foarte mare si frumos fel:

Altminteri, mai bine vă povestesc despre un eveniment important al vieţii mele recente – singurul care cred că merită împărtăşit aşa, unor necunoscuţi. E vorba despre descoperirea unui mare scriitor: Vasili Grossman. Am citit întîi Panta rhei, un roman care amestecă incredibil poezia, proza cea mai puternică şi eseul. Cred că nici o altă incursiune în răul secolului trecut nu m-a răvăşit la fel de tare ca această carte de mici dimensiuni (poate doar vizionarea lui Shoah de Claude Lanzmann). Asta, dincolo de meritele literare mai mult decît evidente. De fapt, miza textelor lui Grossman nu e niciodată una pur literară, ci, mai degrabă, etică şi existenţială, iar asta pare a fi un lucru foarte rar astăzi. Apoi am citit pe nerăsuflate Viaţă şi destin, un roman scris cu o putere de evocare pe care n-am mai întîlnit-o de la cărţile lui Tolstoi. Şi, de altfel, această carte pare a fi un fel de replică peste timp la Război şi pace şi îndrăznesc să spun (fără să mă pricep cu adevărat la literatură, nu sînt critic literar) că este cel puţin la fel de bună. În orice caz, e mult mai tristă.

Jude (autorul minunatului scurt metraj “Lampa cu caciula” si a lung metrajului “Cea mai fericita fata din lume”) filmeaza zilele acestea in bucuresti o poveste despre divort – Toata lumea din familia noastra – cu Gabriel Spahiu, Mihaela Sirbu si Serban Pavlu in rolurile principale.

Sper sa ajung si eu intr-una din zile pe platourile de filmare.:)

2232
via meniupentru ca TIFF e la Bucuresti, sa vorbim despre Cluj:)

pentru ca TIFF e la Bucuresti, sa vorbim despre Cluj:)

mai am multe lucruri simpa de povestit din excursia mea la Cluj la TIFF 2011 si, pentru ca saptamina asta puteti vedea la bucuresti o parte din filme, profit sa mai scriu cite ceva din ce n-am povestit.

desigur fac si cite o trimitere la un film de vazut din festival.
*
Via

Inocentie Micu Klein, in centru.

asta a fost raspunsul lui Adi Hadean la sms-ul meu “unde maninc si eu ceva bun?”

nu mai stiu foarte exact (ca la menu) ce am mincat – dar recomand supa de usturoi care era dulce si f f fina, in combinatie cu o brucheta cu brinza de capra; la felul 2 am ales piept de pui crocant cu niste ceva si piure de mazare (suuuuper fin!). iar la desert ceva spectaculos si mega mega delicios al carui nume nu-l mai stiu. am insa niste foto:)

si mi-am notat numele bucatarului ca sa-i dau tot creditul pe care-l merita: Naday Egon.

felicitarile mele!

daca ajungeti la cluj, mergeti la Via, cereti sa stati sus in separeul de pe terasa, sa vedeti turlele bisericilor din jur. de restul o sa se ocupe ei ca sa aveti o amintire f f gustoasa si rafinata.

la plecare i-am dat un sms lui Adi Hadean “sa-ti traiasca familia. am mincat divin”
*

pentru bucuresteni, va recomand sa vedeti din programul de la TIFF, Czukor Show, un film care are aceeasi nationalitate ca si bucatarul de la Via:)

merg si eu miercuri la Scala sa-l vad:

Un bărbat de la ţară este invitat într-un show de televiziune la cererea surorii sale, pe care n-a mai văzut-o de şase ani. Ea a decis să-şi aducă familia în faţa camerelor de luat vederi. Emoţiile îi copleşesc pe protagonişti şi două tragedii se dezvăluie în acelaşi timp: un triunghi amoros, dar şi mai marea dramă a exploatării problemelor personale de către media.

1732
inevitableContemporary writers confront death – part1

Contemporary writers confront death – part1

citesc o carte care stiu ca ma va urmari toata vara: The Inevitable – Contemporary Writers Confront Death.

20 de scriitori contemporani americani au fost rugati sa scrie despre moarte, iar textele lor au fost reunite de David Shields si Bradford Morrow sub cuvintele:

“Birth is not inevitable. Life certainly isn’t. The sole inevitability of existence, the only absolute consequence of being alive, is death.”

printre ei, Joyce Carol Oates si Jonathan Safran Foer.

nu e o carte despre moarte, oricit de ciudat ar parea la prima citire. e o carte cu eseuri biografice despre unii dintre cei mai misto scriitori americani.
dezvaluind amintiri legate de moartea celor apropiati (in unele cazuri sinucideri dramatice), ei povestesc lucruri despre propriile persoane pe care nu le-ar fi dezvaluit niciodata la un interviu. aici, in eseu, li se pare ca pastreaza controlul.

mi-am propus sa citesc cite o poveste pe zi, astazi a fost prima poveste a lui David Gates despre vietile parintilor lui. un emotionat portret al tatalui lui care a trait pina la 92 de ani si se simtea ca la 16 (s-a si recasatorit la 71 de ani, iar ultimul sau mariaj a tinut 21!! de ani), asta in timp ce fiul – acum de 54 de ani – a ratat 3 casatorii.

pentru ca aceste eseuri sunt niste excursii f personale in viata autorilor lor, mi-am porpus ca in fiecare zi sa citesc cite ceva despre cel care si-a pus viata (si mortile apropiatilor) in carte. asa am descoperit corespondenta dintre David Gates si Jonathan Lethem (si el scriitor) despre viitorul cartilor, facebook si pseudonime care le fac viata mai usoara🙂

2546
carte-bajani-241x300“de vei lua aminte la greseli” pt elefant.ro

“de vei lua aminte la greseli” pt elefant.ro

am citit saptamina trecuta o carte atit de intima, incit m-am trezit oprindu-ma ca sa ma uit in alta parte, pentru ca aveam sentimentul ca sunt martora unor lucruri care nu ma privesc.

cartea se numeste De vei lua aminte la greseli ( Andrea Bajani, Humanitas 2011), am scris despre ea pentru elefant.ro

aici doar un fragment ca sa simtiti putin tonul cartii, cititi impresiile mele la link-ul de mai sus:)

Când tu plecai eu îți lăsam bilețele pe noptieră. Nu știam când o să te întorci, iar dacă ai fi sosit când eu nu eram acasă voiam să găsești un semn de salut de la mine. Intram pîș-pîș în camera ta, când nu mă vedea tata, și îți lăsam biletul. Îl băgam sub deșteptător, căci amândoi știam că acolo, dedesubt, era locul nostru secret. Îți scriam Bună mama, sau altceva ce se-ntâmplase și nu voiam să-ți spun prin telefon. Odată, de exemplu, când a fugit câinele vecinilor, ți-am scris un bilet și l-am băgat sub deșteptător. Ți-am scris Bine ai venit, mama, sunt foarte bucuros că te-ai întors acasă. Acum trei zile a fugit câinele vecinilor, toată lumea se agita. Pe urmă mă întorceam acasă și tu nu veniseși. Dimineața următoare luam altă hârtie și schimbam numărul zilelor de când fugise câinele vecinilor. (…) Când te-ai întors cu adevărat ajunsesem la șaptezeci și șase de zile, numerele erau tăiate cu o linie, iar cele corecte erau scrise deasupra. Și câinele vecinilor se întorsese acasă.

1585
judi dench visit britainJudi Dench face reclama pentru turismul britanic

Judi Dench face reclama pentru turismul britanic

noi am avut campania cu frunza, iar inainte campania cu Gica Hagi, Nadia Comaneci si Ilie Nastase.
uitati-va la spotul asta si o sa intelegeti de ce la ei e cu “Sir” & “Dame”, iar noi abia am trecut de tovarasu'(a):
traditie, eleganta, experienta personala (ba chiar “dat din casa”, nu mult dar suficient ca sa fie credibil)

campania a fost lansata astazi, la mai bine de 10 ani de la ultima campanie globala pentru turismul britanic si mai include alte 4 staruri: Dev Patel, Twiggy, Rupert Everett si Jamie Oliver.

spotul cu Rupert Everett vorbeste despre teatrul britanic ( e delicios, il voi posta si pe el curind), iar cel cu Twiggy vorbeste despre moda.

sloganul campaniei este You’re invited.

P.S. I’m coming. in august vad la londra Richard al III-lea cu Kevin Spacey si Furtuna cu Ralph Fiennes. Yes, I’m invited:)

1780
final_moldova_trophy_03_400 valentina nafornitaValentina Nafornita a cistigat BBC Singer Of the World 2011

Valentina Nafornita a cistigat BBC Singer Of the World 2011

Valentina Nafornita a cistigat aseara concursul BBC Singer Of The World, una dintre cele mai importante competitii din lume destinate cintaretilor de muzica clasica.

Valentina a cistigat 15.000 de lire sterline si inca un premiu: cel al publicului.

Valentina Nafornitza are 24 de ani, este originara din republica Moldova. A absolvit Colegiul de Muzica «Stefan Neaga» din Chisinau, iar apoi — a studiat la secţia de canto din cadrul Universitatii Nationale de Muzica din Bucuresti, fiind studenta a vestitei soprane Maria Slatinaru-Nistor.

Acum este solista a Operei Nationale din Bucuresti.

( in urma cu o luna s-a casatorit 🙂 , asa ca a plecat de la nunta direct la concurs )

detalii despre finala de aseara aici

Valentina nu este prima romanca victorioasa in aceasta competitie, Marius Brenciu (da, fratele lui Horia Brenciu) a cistigat acelasi concurs in 2001, cind a batut un record absolut in lumea muzicii clasice cu 2 premii grele in acelasi an: Singer Of the World si Singer of the Year.

*
e 1.30 in miez de noapte cind scriu asta (via Mr. P) si nu pot sa nu ma intreb: o va prelua oare vreo televiziune miine la stiri?!

2564
lina1Li Na – de la roland garros, acasa

Li Na – de la roland garros, acasa

Your mother has never actually seen you play tennis live because she gets so nervous. Do you think she’ll ever change her mind?
I’ve asked her many times. She always answers, “No, I have my life, and I don’t want to change,” and also she really doesn’t enjoy the sport. So even after the French Open, I didn’t call her. I sent a text message saying, “I’m good. Now in Paris, on my way back to Munich.” And she said, “I heard you won a tournament.”

Is she proud of you?
I think so. But sometimes she doesn’t want to show it.

Li Na, prima chinezoaica detinatoare de trofeul Roland Garros in Time

1479
mireasaDuminica prin Bucuresti – love is in the air

Duminica prin Bucuresti – love is in the air

– Nu-mi plac evenimentele astea galagioase, zice el uitindu-se la afisele cu manelisti de pe Lipscani.
– Nici mie nu-mi plac locurile in care e galagie, raspunde ea in timp ce-i zimbeste cald.

El are peste 70 de ani, ea tot pe acolo; merg pe strada tinindu-se de mina si, daca nu cumva sunt atit de batrini incit sa nu-si mai aminteasca ceea ce-i place celuilalt dupa atitia ani, s-ar putea sa traiasca o proaspata poveste de dragoste.

*

– Mi-e cald, zice ea in timp ce traverseaza strada. Cit e ceasul?
-11, raspunde el dupa ce ridica mina cu care-i stringe protector palma. La 12 trebuie sa ajungem. Hai sa ne plimbam, ultima data cind ai iesit din casa era toamna.

Ea – care n-are mai mult de 20 de ani si niste picioare pina-n ochi- ride zgomotos si-o ia la pas, lasindu-si mina in urma ca pe un cordon agatzat de el.

*

– O iau pe asta?, intreaba fata imbracata intr-o rochie sirena, in timp ce mama se invirte in jurul ei, plina de admiratie.
Tatal pufaie plictisit si isi revarsa suta de kg pe o canapea alba.
– Ia-o, ia-o, raspunde o fetita bruneta.
– Las-o pe sora-ta in pace. O data se marita, trebuie sa aleaga bine rochia, raspunde tatal cu un ton care spune “cum s-o ia pe asta?!”

la tema, in difuzoarele din magazin se aude “love is in the air”.

*
later edit:
– cele mai mari curve sunt scorpioancele; si cele mai mari criminale, spune un muncitor (pe la 30 si ceva de ani) pe care caldura l-a facut sa ramina doar in pantalonii murdari de varul de pe santier.
– da, ma, si basescu e tot scorpion, raspunde colegul lui in timp ce sprijina gardul unei case de linga Inalta Curte de Casatie si Justitie.
– ei na. dar n-o mai iubesc, gata.

1788
-Paramilitary-troops-char-001Journalism on the edge

Journalism on the edge

It was unbearable. Two Crazy weeks and the most unbelievable story I ever did. I was with a Russian special commando. They were torturing, killing and rapind. I saw them do it, and I couldn’t stop them. Someone of normal constitution can’t accept that. I was working on the egde.

Eric Bouvet, Chechnya, May 1995

The shot that nearly killed me: War photographers The Guardian

*
tare as vrea sa stiu cum i-au convins sa povesteasca. petreceti-va 10 min cu uluitoarele povesti traite de unii dintre cei mai mari fotografi de razboi din lume

1351
Vals_vienezlectia de vals

lectia de vals

joi, cind am fost la lectia de dans, habar nu aveam ca de acolo voi lua inspiratie pentru prezentarea mea de la Women on Web.

invatam Vals lent cu numitul Bursucu (domnul simpatic de la Dansez pentru tine al carui nume este, de fapt, Adrian Cristea)

prima melodie pe care am ascultat-o la lectie a fost aceasta ( va rog dati click si cititi restul insotiti de cintecel. multumesc)

09 – Track 9

Asculta mai multe audio instrumentala

pe ea am invatat pasii de baza din vals si aproape ca ma descurcam pina am inceput sa facem niste piruete.

la piruetele alea, pentru ca oboseam in postura regulamentara – cu coatele in dreptul umerilor, spatele si gitul drepte – si pentru ca eram acolo ca sa ma distrez nu sa ma pregatesc pentru cine stie ce competitie, m-am mai oprit. m-am mai invirtit in legea mea. m-am mai uitat la ceilalti fara sa fac nimik.

dupa pauze scurte de trisat, ma reintorceam la dans: urmaream ritmul muzicii, stiam deja ce pasi trebuie sa fac si, chiar si eu ma miram de rezultat, puteam sa ma alatur la sincron restului grupului.


din joaca asta a venit ideea: in viata daca stii pasii de baza, daca inveti sa stai drept si sa arati elegant (indiferent de ce greutati ti se pun pe umeri), daca simti ritmul muzicii din jurul tau -> dansezi la fel de frumos ca si ceilalti. si nu conteaza daca te impiedici, te opresti, te mai odihnesti; daca (re)intri corect in ritm si ai invatat bine pasii, poti continua frumos dansul.

de aici incolo, tot ce a tinut de prezentarea de la WOW a fost extrem de usor – am povestit lucruri din viata mea profesionala in care am invatat pasii, in care am recunoscut ca nu stiu , in care am ascultat muzica sau in care nu mi-a fost teama sa ma opresc. si-am povestit totul fix pe melodia aceasta.

asa ca multumesc frumos Bursucule pentru lectia de vals (care s-a dovedit a fi o lectie de viata), multumesc Nicoletei Gavrila pentru melodie si mai multumesc Gillette Venus pentru proiectul cu lectiile de dans.

3336
Vals_vieneziau lectii de dans. pregatiti-va

iau lectii de dans. pregatiti-va

de astazi execut lectii de dans cu numitul Bursucu (da, fix domnul de la Dansez pentru tine, dar stati linistiti nu ma duc la nicio emisiune…inca:) )

Bursucu s-a gindit ca ar fi bine si usor sa invat Vals primul dans, ceea ce nu stie el este ca inca imi mai vindec ranile de la genunchi dupa lectia de dans contemporan de acum 2 saptamini. atunci mi-am rupt picioarele , la propriu, cind inca nu invatasem niciun pas de dans… va imaginati ce o sa fie diseara?!

sunt sigura ca la sfirsitul serii o sa fac mega impresie dansind pe aceasta melodie. foarte sigura…ca nu:)

lectiile de dans sunt un cadou tres tres simpa de la Gilette Venus; mai am ceva colege de suferinta & ris la lectii, dar le descopar abia diseara. (i’ll be back with info)

1785
mona grantaprietenia dintre scriitor si subiectul lui

prietenia dintre scriitor si subiectul lui

Granta magazine publica on line, pentru numarul cu tema F WORDS, o poveste emotionanta despre prietenia dintre o scriitoare indiana – Urvashi Butalia- si subiectul ei, un transexual – care si-a fct schimbare de sex de la barbat la femeie; o poveste in care vezi fragilitatea emotionala a reportingului cind esti atasat de subiect, orgoliile scriitorului in relatia cu subiectul, dar si temerile lui.

sigur, mai e si povestea de baza a transexualului – care e incredibila.

Tempted by the hijras’ promise of a nearly female identity, Mona left home and travelled to Bombay, where she lived with the troupe and prepared for her castration, a procedure known in the hijra community as ‘nirvana’. ‘I didn’t actually need much preparation,’ she told me. ‘I’d already decided. I hated all those male genitalia.’ She used the little money she had, the hijras helped out with the rest. ‘They look after their own,’ she said. Mona’s penis and testicles were removed in a back-room surgery in Belapur, a small village near Bombay. At the time, in the late fifties, sexual reassignment surgery was illegal in India, and unregulated. In Mona’s case the local anaesthetic did not work very well and the pain was agonizing.

‘Afterwards I felt an enormous sense of liberation,’ she says. ‘But at the time all I could think of was the pain.’ Much later, Mona would tell me that although she’d always wanted to be female, she had not been prepared for the finality of castration. ‘Suddenly, I realized that I had crossed the point of no return. There was now no going back.’


restul povestii aici

5083
eclipsa-de-luna-A listeri & A hateri – un f lung comentariu

A listeri & A hateri – un f lung comentariu

Zilele astea a fost un mare iures pe net (si nu era vorba de Marcel Iures care are ghinionul sa joace intr-unul dintre cele mai nashpa filme ro, Fantoma Tatalui), a fost ceea ce eu as numi “societatea civila 2.0 a luat atitudine in privinta liderilor de la putere”.
E bine sa existe o voce a societatii civile, dar eu vreau sa va zic ceva despre cei de la putere. Am vrut sa spun/scriu de luni cind citeam schimbul de vorbe inflacarate, dar mi-am spus ca e mai frumos sa nu ma amestec cu cei mari si sa spun ce am de spus cind se mai linistesc apele.

*
Mie imi plac A listerii de pe lista plingerii. Si, pentru ca sa pot sa dorm linista noaptea ca s-a mentionat pe undeva si o parte frumoasa din ceea ce sunt ei, dau cite ceva din casa. (iertati-ma domnilor)

Zoso.
Cind Tabu a iesit din trustul realitatea catavencu si era o furtuna si-n redactie dar si prin sufletul meu, in dimineata zilei de dupa anuntul official, Zoso a trimis un mesaj pe twitter catre Daniel Enache “te rog angajeaza-o pe Cristina Bazavan pentru mine”. Nu mi-a spus mie nimik direct, dar mesajul ala public a fost mai mult decit orice alta incurajare. La momentul acela nu schimbasem mai mult de 20 de min de vorbe la telefon pentru un articol si nu ne intilnisem niciodata.

De ziua mea am facut un wishlist nebunesc cu tot felul de cadouri atipice care le-ar fi facut viata amuzanta prietenilor mei cind ar fi trebuit sa le obtina. Una dintre dorinte era sa fiu in blogroll-ul lui Zoso. Imi imaginam cum prietenii mei se straduiau sa-I faca rost de nr de tel, se vor speria la gindul ca trebuie sa vorbeasca cu el etc. Si-am vazut un mesaj pe twitter de la el “de ce si-ar dori cristina ceva ce are deja?”. am fost in blogroll-ul lui o saptamina, iar pentru asta i-a scos pe toti cei – putini – care erau acolo!

Arhi
E unul dintre oamenii cu sufletul cel mai mare si mai inocent pe care-i stiu. Cind am aflat ca mergem impreuna la Sibiu la festivalul de teatru am inceput sa ma rog de el sa mearga la un anume show de dans. M-a intrebat in ce zi e, era catre sfirsitul saptaminii, si mi-a replicat “ufff, nu stiu daca pot sa stau atit de mult fara fetele mele”
La sibiu am povestit lucruri atit de cu garda jos si de personale, incit stiu ca daca azi il sun sa ma ajute cu ceva de viata si de moarte, o sa faca tot posibilul sa ma ajute. Cum si eu as face la fel, fara nicio ezitare.
Experienta lui de viata e demna de un film, dar asta nu-l impiedica sa aiba super umor si sa faca fapte bune.

Chinezu
Pe Cristi il stiu cel mai bine (cred ca sunt vreo 8 ani), de asta imi e si cel mai greu sa scriu despre el. Stiu cit de frumos isi creste copiii (cu participarea Adinei care are un dar special de a sti sa ramina cumva in umbra si sa coordoneze discret). Cristi mi-a trimis mesaje de incurajare si m-a ajutat de cite ori mi-a fost greu. Am fost in casa lui de la Baia Mare, i-am tinut in brate copiii. Il STIU pe Cristi, stiu multele fapte bune pe care le face impreuna cu familia sa.

*

Domnii din societatea civila 2.0 uita ca si A listerii astia sunt oameni; de fapt, nu uita: nu le mai dau nicio sansa in directia asta.

Ceea ce nu stiu(sau le e mai comod sa nu recunoasca) domnii pe care eu i-am numit “societatea civila 2.0” este ca oamenii astia muncesc in draci.
La ora 6 dimineata Zoso, Bogdana si Orlando Nicoara sunt singurii care sunt consecvent on line. Iar eu, care de la 25 de ani ma trezesc la 6 dimineata dupa o regula autoimpusa – ca sa am timp de invatat, citit etc – stiu cit de greu este sa faci asta zilnic. Ce vointa implica si ce disciplina.

Cei 3 lideri de putere din on line pe care sunteti voi suparati au citeva caracteristici comune: puterea de sinteza foarte mare si rapida (uitati-va la stirile de pe blogurile lor, la viteza cu care gasesc unghiuri noi de abordare), au un simt al stirii teribil. Si sunt extrem de bine informati. (Iar asta nu vine peste noapte, sunt lucruri care se dobindesc prin exercitiu, ca la sportivii de performanta.)

Toti trei au un grad mic de toleranta la prostie ( Chinezu e cel mai diplomat dintre ei), iar oamenii acepta cu greu sa li se spuna ca au gresit si cind e intr-o varianta diplomatica, darmite cind e intr-o versiune frusta. Si-asa si-au facut dusmani.

Am vazut la Arhi cite injuraturi primeste zilnic pe blog (si ce injuraturi) si-mi imaginez ca nici ceilalti doi nu stau mai roz la categoria asta. Eu am avut nevoie de 2 ani – stiu sunt zuza – ca sa inteleg ca pot rezolva totul cu un delete, fara sa ma mai consum pentru fanteziile sexuale transmise in comentarii de tot felul de domni. Probabil ca ei au invatat asta mai repede, dar la fel de repede sunt sigura ca au invatat sa se apere de toti idiotii care – la capatul argumentelor – ar sfirsi tot cu o injuratura. Si-si salveaza timpul. Iar asta nu e aroganta, ci – ma iertati – inteligenta de a merge linistit mai departe.
*

Eu n-am nimik de cistigat de la acesti “lideri de putere” in online, nu de asta am scris toate cele de mai sus. Dar mi se pare corect ca internetul asta mare sa pastreze si lucruri frumoase despre ei, spuse de cei care au beneficiat de ele.

Scandalul asta cu societatea civila 2.0 mi-a consolidat teoria cu “oamenii sunt ca oglinzile- ceea ce le arati, reflecta”. Poate de asta, domnii astia au fost simpatici cu mine, desi nu ma stiu foarte bine si nici n-au lucruri de impartit cu mine.

P.S. acest post este inchis comentariilor, ca sa nu va consumati timpul sa va alaturati unei tabere sau alteia. Multumesc pentru intelegere.

2122
akramkhan_verticalroadam zimbit la…

am zimbit la…

unul dintre cei mai misto directori artistici/producatori al unei companii de balet, Farooq Chaudhry de la Akram Khan Company, a fost intrebat de BBC ce calitati crede el ca sunt necesare ca sa reusesti in meseria asta.

raspunsul e mai jos. dar eu cred ca e valabil pentru orice manager:)

Love/passion
Being a bit of a maverick
Work unbelievably hard
Endurance
Will power
Strength
Grace
Patience
Flexibility
Consistency
Perseverance
Optimism
Curiosity
The need for high achievement
The ability to recognise and admit to mistakes
Enjoy risk
No fear of change
A good listener
A good communicator
A fighter
Charm
Luck
Good taste
Precision
Good instincts
Good judgment
Logical thinking
Lateral thinking
Honesty
Sense of fairness
Integrity
Generosity
Clarity
Humility
Sense of humour
Not to panic in a crisis
Authenticity
Pride
Openness
A good imagination
Knowing that not all decisions will make you popular
To be able to command respect at the moment when you are not popular
Curiosity
A sense of adventure
Fearlessness
Empathy
Be grateful
Avoid ownership
And if you don’t have all these then try to find them in your team.
*
un pic din munca lui:

1469
Notre-DameGranta: All I Know About Gertrude Stein

Granta: All I Know About Gertrude Stein

Granta Magazine publica free o nuvela a lui Jeanette Winterson cu o structura minunata. simpla, calda si eficienta.

povestea se numeste All I Know About Gertrude Stein si incepe asa…

In 1907 a woman from San Francisco named Alice B. Toklas arrived in Paris. She was going to meet a fellow American living there already. She was excited because she’d heard a lot about Gertrude Stein.

In 2011 a woman from London named Louise was travelling by Eurostar to Paris. Louise was troubled. Louise was travelling alone because she was trying to understand something about love.

Louise was in a relationship; it felt like a ship, though her vessel was a small boat rowed by herself with a cabin for her lover. Her lover’s ship was much bigger and carried crew and passengers. There was always a party going on. Her lover was at the centre of a busy world. Louise was her own world; self-contained, solitary, intense. She did not know how to reconcile these opposites – if opposites they were – and to make things more complicated, it was Louise who wanted the two of them to live together. Her lover said no – they were good as they were – and the solitary Louise and the sociable lover could not be in the same boat.

And so Louise was travelling alone to Paris.

I am Louise.
*
restul povestii aici

in romania, Janette Winterson e tradusa la Humanitas; toate titlurile traduse aici

1920

Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!