cafeaua e legata de cele mai multe ritualuri urbane. e normal sa fie parte dintr-o industrie care implica de la haute cuisine pina la haute design
iata citeva cafetiere de “design”
*
*
buna dimineata. sa aveti o cafea delicioasa la micul dejun:)
stelele pe bulevardul vedetelor – intre forma si fond
astazi, la 2 pasi de mine, in fata magazinului Cocorul, Draga Olteanu Matei si Mircea Albulescu au fost onorati cu cite o stea pe bulevardul vedetelor.
lucru laudabil; e o forma de omagiere pentru actorii/artistii nostri.
numai ca daca ne uitam putin la mecanismul american pentru ceremoniile similare (de unde de altfel ne-am inspirat), vom vedea putin altfel lucrurile.
*
Walk of Fame – bulevardul stelutelor americane – se afla sub grija Hollywood Chamber of Commerce o institutie care, pe linga activitatile sale comerciale (dupa cum ii spune si numele), are o serie de activitati importante pentru protejarea artistilor si sustinerea lor.
pentru a avea o stea pe bulevardul in cauza, la americani, e nevoie de o nominalizare (care poate sa fie facuta de oricine – studio, producatori, actori sau fani), de acceptul persoanei nominalizate (inclusiv de acceptul pentru participarea la ceremonia dezvelirii stelutei), dar si de un fee de 30.000! de dolari pe care-i plateste cel care face nominalizarea.
banii merg in Hollywood Historic Trust, o fundatie care are grija sa faca viata mai usoara a artisilor care s-au retras si, in acelasi timp, se preocupa de pastrarea activa a memoriei celor care nu mai sunt.
tot in acest fond merg o parte importanta din incasarile pe care le fac zecile de magazine de pe marginea bulevardului cu stelute, magazine care vind tricouri cu numele multor actori sau care iti fac o fotografie cu o steluta pe care tocmai au scris numele tau.
adica, din acest proiect – laudabil, onorabil – au facut o afacere ca sa faca si o fapta buna.
*
noi am luat forma si, cu tot respectul pentru actiune care e onorabila, am pierdut fondul. sigur ca -i onoram pe artisti dar ideea de walk of fame a fost, in america, la baza unui proiect sustenabil pentru ajutorarea actorilor/artistilor care s-au retras.
mecanismul nostru de decernare a stelutelor se opreste la ceremonie, adica, ma iertati, la suprafata problemei.
si e doar inca un exemplu in care copiem un lucru dupa forma, fara sa-i cautam fondul.
povestea unei fotografii
uitati-va cu atentie la aceasta fotografie. e parte dintr-un foto reportaj facut pentru Time, de Diana Walker. explicatia foto este Clinton checks her PDA in sunglasses upon departure in a military plane from Malta bound for Tripoli, on October 18, 2011
*
uitati-va la armata de oameni din spatele lui Hillary care incearca sa rezolva probleme si la linistea ei in timp ce se pregateste sa citeasca informatiile necesare pentru intilnirile de la destinatia urmatoare.
mi se pare ca in fotografia aceasta e cheia reusitei lui Hillary: concentrarea. (si protectia, pentru ca si-a pus ochelarii de soare stiind ca are un fotograf care sta cu ochii pe ea)
*
Diana Walker a urmarit-o timp de o saptamina in toate intilnirile sale publice, detalii aici
H&M + Stieg Larsson
pentru ca sunt suedezi, pentru ca e vorba de doua branduri legendare in tara lor, H&M lanseaza o colectie f f limitata (o colectie capsula) pentru fanii Stieg Larsson.
o miscare de marketing f f f desteapta.
inspirata de costumele din filmul “The Girl with the Dragon Tattoo” (dupa trilogia lui Stieg Larsson, Millennium) care e regizat de David Fincher, colectia e realizata de Trish Summerville.
Trish a fost designerul costumelor pentru acest film. colectia se numeste H&M Dragon Tattoo Collection si e destinata femeilor cu atitudine. e o colectie urbana, dark, cu multa piele. ei spun ca e inspirata din anti-eroina filmul, Lisbeth Salander, mie imi pare a fi inspirata de personajele din benzi desenate.
Trish Summerville a creat costume pentru PINK, No Doubt, Christina Aguilara, Ricky Martin, dar si pentru filme importante de la hollywood.
iata un filmuletz cu interviuri cu Trish Summerville, Costume Designer, Donald Schneider, Creative Director H&M si Anna Norling, Division Designer Divided.
interviuri exclusive & cadouri cu interviuri
de miine timp de o saptamina, veti avea parte pe acest blog de citeva interviuri “grele” in exclusivitate.
primul – miine – e Ziggy Marley , fiul lui Bob Marley; urmeaza la inceputul saptaminii viitoare (marti cel mai probabil, interviul cu Milla Jovovich), iar pina la sfirsitul saptaminii inca un interviu care o sa va surprinda pentru ca o sa va arate o cu totul alta latura a personalitatii unei artiste.
desigur, voi continua cu interviurile exclusive (cu oameni frumosi de la noi sau de “la ei”), dar joi cind faceam interviul cu Milla Jovovich am avut o mica revelatie.
*
militez la fiecare nou seminar pe care-l tin ca fiecare detinator de blog ar fi frumos sa genereze continut propriu, dar nu “dat cu parerea” despre lucruri si intimplari, ci interviuri, stiri, reportaje -> pe care sa le obtina urmind pasii jurnalistici clasici (reporting, telefoane catre surse etc etc)…
la fiecare interviu pe care-l fac, ramin lucruri pe care nu pot sa le folosesc in text: nu mai am spatiu, unele declaratii nu se potrivesc cu linia pe care am ales-o pentru interviu etc. si ramin informatii si declaratii care nu sunt publicate, desi ele sunt frumoase si ar putea bucura publicul.
asa ca am stabilit eu cu mine ca, incepind de acum, la orice interviu pe care-l fac, fac cadou dintre declaratii si altor bloggeri.
*
pentru posesorii acestui cadou straniu abia de atunci incolo incepe provocarea: ai o declaratie in exclusivitate si trebuie sa-i gasesti contextul in care sa o pui ca sa aiba sens pentru cititorii blogului tau.
e un pas pe care il pot face eu ca sa avem mai mult continut propriu/original/unic pe bloguri.
asa ca…. astazi daruiesc declaratii din interviul cu Ziggy Marley (am stat de vorba, via telefon, o ora… deci avem muuulte info), iar luni daruiesc fragmente din interviul cu Milla Jovovich ( am povestit o jumatate de ora, fata in fata)
*
Ziggy Marley va fi incepind din 2 noiembrie vedeta programului Fiii lui Bob Marley in Africa care va fi difuzat in fiecare miercuri de la ora 21.05, pe Discovery World si in reluare sambata de la 22.00. un prim fragment din interviu – aici:)
Milla Jojovich este imaginea calendarului Campari pentru 2012. culisele intilnirii cu ea, aici:)
next stop
M-am oprit pe la mine zilele astea si am avut o revelatie. Stiu ce ma face sa nu ma simt bine eu cu mine. O sa ziceti ca am innebunit si ca m-am pierdut, dar totusi o sa va spun. Probabil unul dintre voi o sa se regaseasca in ceea ce zic si atunci o sa ma bucur foarte tare ca nu sunt singura 🙂
Problemele mele cele mai mari cu mine, nu sunt ale mele, sunt ale mintii mele.
Cel mai mare dusman al meu este mintea, care nu-mi da pace si care e foarte perversa. Ea imi pune o mie de intrebari, ea vrea raspunsuri, certitudini si siguranta. Ea ma tine undeva incorsetata si nu-mi da voie sa simt. Ma santajeaza si are asteptari. Gandurile mele sunt hrana ei. M-am suparat pe ea zilele astea si m-am hotarat sa nu o mai hranesc, iar rezultatul a fost minunat.
Am inceput sa-mi simt corpul cum traieste, am inceput sa-mi simt inima cu ritmul ei nebun si am simtit emotie non stop. Nu am facut altceva in afara de a NU gandi. Am facut doar ce am simtit. M-am surprins tremurand de emotie, mergand pe strada, m-am surprins zambind si scriind fara sa gandesc…stiu pare ireal, dar credeti-ma merita sa faceti exercitiu asta si pentru o jumatate de ora. Nu o sa va vina sa credeti cat bine va simtit cu voi.
Cand i-am povestit surorii mele, a fost socata. A spus ca a mai auzit lucrul asta, dar nu credea ca poate fi suta la suta adevarat si i-am spus ca are doua optiuni: sa ma creda sau sa nu ma creada, dar merita sa incerce. Evident m-a intrebat cum am reusit sa fac treaba asta. E simplu: in momentul in care iti vine un gand in cap, il ignori si nu faci altceva decat sa respiri si sa inspiri si-ti concentrezi atentia pe asta, iar restul vine de le sine. Singurul lucru pe care trebuie sa-l faci e sa simti. Raspunsurile vor veni de la sine si nu va mai fi nevoie sa va intrebati “si ce trebuie sa fac?”
De cateva zile sunt dependenta de starea asta. Ma surpind in continuare ca am momente in care ma opresc si gandesc si imi dau seama de asta in momentul in care nu ma mai simt bine cu mine si atunci stiu ce am de facut.
Pana acum am fost invatata sa gandesc totul inainte sa fac ceva…am vazut cum e.
Acum m-am decis sa fac invers, sa simt si sa vad ce iese.
Go with the flow…:)
Sper sa va placa!
*
Ioana Blaj este actrita, masteranda in Arta Actorului la UNATC
ma ajutati? – refresh your world
nu vreau niciun vot, n-am nicio propunere inscrisa in cursa pentru 20.000 de dolari de la Pepsi Refresh your world.
dar am o RUGAMINTE: sunt 611 propuneri si, pe linga faptul ca sunt f f mindra de voi ca ati avut idei minunate, e momentul sa va spun ca daca va sustineti acum prietenii o faceti cu mult folos.
azi intram in zona “primilor 100” pentru jurizare si e bine sa votati acum in cadrul proiectului Pepsi Refresh your world, cautati-va prietenii aici si votati-i daca au o idee buna…
sa nu spuneti dupa aceea ca nu au trecut sau ca nu i-am ales noi; Dobro, Cabral si cu mine suntem juratii care aleg cistigatorii, dar alegem dintre cele care au intrat pe lista scurta cu cele mai multe voturi. din cele 100 de idei, cele mai votate 10 ajung la noi, la juriu.
ginditi-va ca e un premiu de 20.000 de dolari care poate schimba o comunitate intreaga si, chiar daca nu ati avut voi ideea, depinde de voi daca se va face sau nu: pentru ca trebuie sa o votati.
asa ca… alegeti-va ideea cea mai buna, votati-o si promovati-o prietenilor vostri. chiar e ultima suta de metri in care puteti vota ideile
daca preferata voastra nu intra in top nu are sanse mai departe. ASA CA VOTATI.
campari calendar 2012
iata toate fotografiile din calendarul Campari…
Calendar Campari – fotografii Dimitri Daniloff, star Milla Jovovich
Milla Jovovich in Calendarul Campari 2012
ce-ai face in 2012 daca ar fi sfirsitul lumii? de ce sa nu ne uitam la orice sfirsit ca la un nou inceput?
“it’s the end of the world,baby” e titlul calendarului Campari pentru 2012, iar Milla Jovovich e eroina care vine sa salveze lumea.
am intilnit-o in urma cu ora ( public interviul cu ea miine) si , da.. e la fel de frumoasa si in realitate… fara photoshop adica.
citeva vorbe din interviu, acum ca sa va trezesc curiozitatea.
– colectioneaza carti, in special de arta, si le are asezate pe categorii: rafturi de carti despre arhitectura, despre moda, fotografie etc…
are atit de multe ca pe unele le tine in cutii pe jos, in camera
cea mai recenta achizie e o carte despre brandul Pucci cu ajutorul careia a invatat-o pe fetita sa materialele, iar apoi si-au ales diferite tipuri de materiale pentru hainutele papusilor, si da… ea croieste hainute pentru toate papusile fetitei. (despre pasiunea pentru moda si pentru haine am povestit mai multe, dar … mai fac cadou dintre declaratii, o sa vedeti voi cui in curind:) )
– am intrebat-o daca nu a existat si vreun dezavantaj ca este atit de frumoasa si mi-a raspuns incurcata ” nu. sunt sanatoasa, copilul meu e sanatos, sotul meu e sanatos, fac ceea ce-mi place. nu am niciun dezavantaj”
eu ma gindeam insa sa intimplarile ca aceasta de astazi cind are intilniri cu jurnalisti, conferinta de presa, eveniment -> toate adunate in aceeasi zi, dupa ce ieri a venit din Los Angeles unde filmeaza.
stiu ca cei mai multi dintre voi o cunosc din filmele de actiune ” Hollywood-ul ma place tragind cu pistolul”, a ris ea, dar am o lista de filme indie in care a jucat si pe care ni le-a recomandat 🙂 (miine pe blog)
acum insa povestea fotografiei mele preferate: desertul- infatiseaza luna martie si, pentru mine, e o trimitere la Salvator Dali. pentru fotograful Dimitri Daniloff este insa o solutie la a arata dinamicitatea unor roci.
si da, daca vine sfirsitul lumii, nu e mai bine ca, in loc sa te vaiti, sa te bucuri de ce ai si sa traiesti pina la ultima clipa cu bucurie, viata pe care o ai?
Milla a facut trimitere in interviu la vorbele lui Steve Jobs “daca te trezesti si te uiti in oglinda nefericit, mai multe zile la rind, e momentul pentru o schimbare.”
miine va spun povestea contului de twitter @MillaJovovich, unde scrie chiar ea…
***
Astazi este ziua lui Roy Lichtenstein
Da, Roy Lichtenstein s-a nascut in data de 27 octombrie 1923 ( a murit in 29 septembrie 1997). Cand spui Pop Art te gandesti automat la Lichtenstein si la Andy Warhol. Ambii s-au nascut pe pamant american, in familii de emigranti.
La fel ca si Warhol, Lichtenstein a scos arta din zona de plictiseala si a folosit din plin culorile si benzile desenate. Umorul din desenele sale, tehnica noua abordata de acesta i-au adus faima atat in timpul vietii, cat si ulterior. In ultimii ani lucrarile sale s-au vandut de la 5 milioane de dolari, atingand cote de 50 de milioane la licitatiile de arta.
Inainte de a fi recunoscut ca artist, Lichtenstein a lucrat ca profesor si decorator de vitrine. O mare parte din viata si-a petrecut-o in Cleveland, dar cand a ajuns la maturitatea financiara de rigoare s-a mutat la New York, petrecandu-si vacantele la casa de pe plaja din Southampton.
Poate stiati deja ca fiii lui Lichtenstein nu i-au mostenit talentul la desen. Unul dintre ei, David Hoyt Lichtenstein este compozitor. Mitchell Wilson Lichtenstein, gay declarat si militant pentru drepturile comunitatii LGBT este actor, regizor, scriitor si producator. A jucat in filmul The wedding banquet al lui Ang Lee si in alte productii independente.
Revenind la Roy Lichtenstein, ii puteti admira lucrarile la Tate Museum din Londra, la Museum of Modern Art din New York sau la Muzeul din Pasadena.
Cand aveti timp, urmariti interviurile lui Roy Lichtenstein & Andy Warhol de pe link-ul de mai jos.
http://boingboing.net/2008/11/03/interview-with-roy-l.html
Pe curand,
papapapa,
noemi
*
Noemi Revnic este specialist in comunicare si colaborator Harper’s Bazaar Romania
Milla Jovovich – vreti sa o intrebati ceva?
miine dimineata la ora 10.30 (ora italiei), 11.30 ora romaniei, fac interviu cu Milla Jovovich (al cincilea element, ioana d’arc, cei 3 muschetari).
Milla este imaginea noului calendar Campari 2012. miine va arat si fotografiile din calendar, dar… m-am gindit ca poate vreti sa o intrebati ceva.
aleg 2 intrebari din cele pe care le voi gasi la comentarii, aici, si le aflati raspunsurile miine.
deci, ce vreti sa o intrebati pe Milla Jovovich?
povesti despre a imparti
cind Grant’s mi-a cerut sa spun ceva nestiut despre mine, pentru o campanie in care cei care isi spun povestile sunt super premiati (detalii aici), primul lucru pe care l-am spus a fost: ok, eu spun o poveste, dar imi spuneti si voi o poveste nestiuta.
si mi-am ales o tinta inalta, World Ambasador Grant’s Luco Ducroq de la care am aflat cum s-a casatorit si cu cine imparte cele mai bune whisky-uri pe care le intilneste in lume…
iata un interviu in exclusivitate…. il las in engleza pentru a putea fi citit de cit mai mult iubitori de whisky, mai ales ca Luco Ducroq nu da foarte des interviuri si, cu atit mai putin, povesteste “din casa lui”
You probably know that, but most women, including me, think whisky is made especially for men. Can you give me anything to combat my prejudice?
American movies and TV series have had a considerable influence on generations of whisky drinkers. I am grateful they have helped grow Scotch whisky’s popularity but it is true that they have, and to a certain extent, still do convey a rather masculine image of Scotland’s most famous export. This is especially obvious in countries where the US have enjoyed a strong cultural footprint. In the UK, for instance, male whisky drinkers outnumber their female counterparts by 2 to 1.
Having said all that, as a global ambassador, my view of the world is somehow different. I very rarely host men-only whisky events and many women hold key positions in a number of Scottish distilleries. In Russia and in France for example, there is almost an even gender split between whisky drinkers (51% male and 49% female in Russia to be precise).
If you have never tasted whisky before, I would recommend you try to attend a whisky tasting presentation. There is a whisky for everyone and every mood. I am confident you would find one or more that you really like.
As the Global Ambassador for Grant’s , I’m sure that you’ve discovered a lot of emotional stories which connect real people to Grant’s. Do you have one to share? (think to my feminine audience, pleaseJ )
My first visit around a whisky distillery was on the first day when I started working for William Grant & Sons. It was in 2000 but I remember the Tour Guide very well. She was a 19-year-old student who was working there during the summer university break. 11 years later, we are happily married and have a wonderful daughter.
Which is your favorite story behind Grant’s Brand?
Did you know that Grant’s is Scotland’s oldest family-owned blended whisky? It is owned and managed by the fifth generation of the Grant family and as such, there are many family stories I could (or should not!) share with you.
One of my favourite stories is about the early days of the family business. In 1903, William Grant was already a successful distiller when he decided to send his son-in-law, Charles Gordon, to establish his blend in the growing Glaswegian market. Charles was originally a school master but he took on the challenge and after 503 calls, he sold his first case of Grant’s whisky. Over 100 years later, Grant’s whisky is not only Scotland’s oldest family blend but it is also the most successful in terms of sales and it has received more awards than any other blends. The story would probably have a different ending if Charles had given up after 502 attempts.
Why did you want to become the global ambassador for Grant’s? (I’m sure it is a huge honor and validates your professionalism but, beyond that, you have to travel a lot, sometimes this could be annoying and if you didn’t want this “job”, you wouldn’t be here today)
Being the ambassador for such a recognized family-owned whisky is indeed a great honour and as a whisky enthusiast, I thoroughly enjoy going to work in the morning. I play a part in shaping the brand’s future, regular witness the spark in the eyes of someone who has just discovered their favourite whisky, interact with different cultures on a daily basis and best of all, I have access to the world’s rarest, oldest and most sought after whiskies. I would never have had the privilege to taste many of the whiskies I have encountered, had I not been working for William Grant & Sons, and for that alone, I could not think of a better job.
If today you had the most precious whiskey bottle in the world and you have to share it with somebody, who will be?
Surprisingly, I don’t think the most precious whiskies are always the best ones but I always try to keep a small amount of the most astonishing ones (from a flavour perspective). These I share with my father when we meet once or twice a year.
Am fost in casa Paulei Seling la XFactor
Acum ca a trecut episodul in cauza, pot spune ca am fost acolo cind se filma Judge House la Paula Seling. De fapt, puteam spune de atunci pentru ca, juram cu mina pe inima, habar nu aveam cine erau cei selectati. Alesesem sa plec inainte tocmai pentru a putea raspunde senina la avalansele de intrebari “cine a trecut?” – NU STIU.
Sunt insa citeva secvente pe care vreau sa le povestesc si pe care nu le-ati vazut la TV.
*
Inainte de a-i asculta pe concurenti Paula era trista. Se intimpla sa stiu si varianta ei happy si plina de umor, dar acum nu era asa;
– Esti obosita?, am intrebat-o dupa ce l-am ciufulit pe Sami, catelul ei pufos pe care l-ati vazut si in emisiune.
– Nu, dar e o zi grea. Unii dintre ei vor trebui sa plece acasa…
Asa am pornit discutia despre care am scris cu citeva zile in urma, despre responsabilitatea cu care a spus DA sau NU fiecarui concurent si grijile pe care si le-a facut de fiecare data “l-am demoralizat?/ cum va fi cind va ajunge acasa?”
Sami ne-a scos din tristete pentru ca a venit si-a facut tumbe cu un bat si-a fost un bun prilej pentru Paula sa-mi povesteasca ca iese in fiecare dimineata cu el citeva ore bune in parc si alearga amindoi.
Catelul Sami a fost insa si protagonistul unei intimplari care mi-a fost foarte foarte draga.
*
Razvan si Dani aveau de introdus concurentii catre juriu pentru ca, dupa ce acestia isi faceau treaba, sa ii mai ia o tura la intrebari. Sami facea tumbe prin curte, in timp ce Paula ii asculta pe concurenti alaturi de invitatul ei special, un frumusel care a cistigat Eurovisionul, Alexander Rybak, si care arata cam de 18-19 ani, desi dupa cum mi-a aratat pe tableta lui, Sergio Lazarov, era ceva mai maricel (25 ani).
Dupa ce au introdus catre juriu 6 din cele 8 grupuri, Razvan a venit in viteza catre Sergio si i-a povestit ceva… Aproape la fiecare intrare a unui grup inventasera ceva funny , ca atunci cind se descaltasera pentru ca domnisoarele din Xtreme aveau tocuri de 12 cm:), si mi-am dat seama ca e ceva legat de o noua intrare.
Sergio a ris, cum risesera toti membrii echipei la secventa cu descaltatul (“Ce naiba fac? Cum au ajuns desculti?”) si Razvan a plecat amuzat catre Radu, sotul Paulei.
In citeva clipe Razvan avea o discutie foarte serioasa cu Sami, de la egal la egal, sub privirile lui tehnicus de la sonorizare.
(fotografia am facut-o cu telefonul, clandestin:) )
Dupa care lui Sami i s-a pus lesa si Razvan l-a luat sa-l dea urmatorului grup sa-l introduca in scena.
Concurentii au fost putin surprinsi de noul task pe care-l aveau, dar secventa a fost f funny si ati vazut-o in emisiune.
*
Mie mi-a placut mult toata intimplarea din spate pentru ca arata cit de spontani si de creativi erau Razvan si Dani si cum, in citeva secunde, le veneau noi idei folosindu-se de tot ce era in jur.
*
Si mi-a mai placut un moment legat de Razvan si Dani care nu are “racord” in emisiunea trecuta, dar va poate da un indiciu despre cum sa va uitati si la alte lucruri la ei in emisiunile live ( cu asta stiu ca mi-o fur tare, dar ma bazez ca uita ei pina cind ma vor mai intilni sau ca nu mai tin minte cum arat:) )
Intr-una din pauzele de filmare am purtat o conversatie pe tema emotiilor pe care le transmit concurentii…
“Te-ai cam emotionat la unii concurenti din auditii”, i-am spus lui Dani in timp ce el se uita incruntat la mine pentru ca nu stia unde vreau sa ajung…
“M-am amuzat ca purtai ochelari de soare in citeva cadre, desi erai in sala”, am continuat alunecind pe un teritoriu periculos.
“Da si ce e de amuzat in asta?!”, mi-a replicat scurt Razvan, aparindu-si colegul, ca un frate.
“Pai era un semn pentru mine ca, atunci cind erau ochelarii de soare la ochi, ascundeai ceva emotii care nu se doreau a fi vazute.”
Razvan a zimbit impaciutor, nu mai intentiona sa ma “atace”, Dani a pufait si-a trecut mai departe, catre Sergio Lazarov.
Dar in mai putin de un minut, cit a durat conversatia asta, am avut confirmarea ca oricit ar fi ei de (auto)ironici, se emotioneaza pe bune la unele faze, chiar daca vor sa arate sau nu. Si cum sunt plasa de siguranta unul pentru celalalt, din instinct, nu pentru ca ar solicita celalalt.
*
Asa ca de simbata de cind incep Galele live X Factor, fiti cu ochii pe Razvan si Dani. Incep sa aiba un rol mai mare in emisiune, asta inseamna ca vor face multe jumbuslucuri simpatice, dar – pentru ca e live – o sa-i vedem si cum se emotioneaza, pe bune.
Pentru Galele live ma aflu intr-o mare dilema: juratul meu preferat nu detine in echipa lui pe concurentul meu preferat. Dar despre asta mai povestesc:)
*
aaa, si pentru ca vorbeam intr-una din povestirile de la auditii de spiritul de echipa si de atmosfera din spate , ei bine si de data asta am vazut ceva foarte simpatic. Adi Sina nu avea de filmat in ziua respectiva dar a trecut sa salute echipa, sa-i ureze succes Paulei si sa faca cunostinta cu invitatul ei, Alexander Rybak.
culise la un discurs istoric
aseara la 10, Regele Mihai a vizitat Parlamentul. n-a stat mai mult de 10 minute, dar a vrut sa stie amanuntele din sala, pe unde intra, cum sunt scarile etc.
micile detalii ale unui perfectionist.
*
dintre fotografiile publicate astazi imi plac doua foarte mult, ambele ii apartin lui Cristian Sutu si ambele au in comun cuvintul “iubire”
uitati-va la privirea Regelui catre Principesa.
*
uitati-va la privirea Regelui catre sala, a Principesei catre Rege si a Principelui catre Principesa.
*
a fost o zi frumoasa astazi in Parlament.
Ii spunem cu totii “La Multi Ani” Majestatii Sale Regele Mihai al Romaniei?
multi zic despre noi ca nu mai avem respect pentru istorie.
zic ca ne intereseaza doar stirile tabloide si habar nu avem de adevaratele valori.
zic ca n-avem implicare sociala pentru ca nu ne pasa…
dar nu ne observa pentru ca nu reactionam cu totii, simultan.
*
Ii spunem cu totii “La Multi Ani” Majestatii Sale Regele Mihai al Romaniei?
simplu: miine, 25 octombrie, cind Regele implineste 90 de ani, pe Facebook sau twitter sau blog. cu o singura fotografie si un “La Multi Ani, Majestate”, fara nimic altceva.
o urare care prin simplitatea ei, dar si prin puterea data de numarul mare de mesaje, le va arata celor din jur ca generatiei noastre ii pasa. si-si stie istoria. si o respecta.
multumesc.
Scrisoare de la Cluj
Ruxandra Predescu a fost unul dintre bloggerii oficiali, membru intr-un juriu special, la Festivalul International al Filmului de Comedie de la Cluj care s-a incheiat simbata seara.
Ar fi trebuit sa fiu si eu acolo, dar am ramas in Bucuresti cu alte proiecte. Ruxa care e tres tres s!mpa s-a gindit sa imparta cu miine din povestile ei de la Cluj si mi-a scris o scrisoare, pe care o gasiti mai jos:)
**
Dragă Cristina,
Îţi scriu rândurile asta în avionul ce mă aduce acasă de la Cluj (deci sunt în aer!), răgaz şi prilej pentru a-ţi povesti cum a fost, fiindcă ştiu că ar fi trebuit să fii şi tu la Festivalul Internaţional al Filmului de Comedie.
În primul rând, ţi-ar fi plăcut Clujul, fiindcă e un oraş mai aerisit decât Capitala noastră, cu multe clădiri vechi pe care transilvănenii au ştiu să le pună în valoare. Drept e, cele trei cinematografe în care a avut loc Festivalul erau toate în centru, şi tot aşa şi cafeneaua oficială, Klausenburger. Ţi-ar fi plăcut teribil muzica şi atmosfera de acolo fiindcă era… ei bine, în lipsa altui cuvânt mai bun, boemă.
Apoi ţi-ar mai fi plăcut Camino, restaurantul în care îl găseşti pe Hădean. Adi Hădean, şi unde, dincolo de „salăţi”, ai fi adorat humusul cu seminţe de pin (ştiu că eşti fan!) dar şi bruschetele sau muşchiul fraged de porc, tavalit prin tot soiul de mirodenii înainte şi în tipul coacerii.
Desigur, nu pot să nu-ţi spun de degustarea de deserturi, taman ţie, o împătimită a ciocolatei! Ciocolata n-am putut aduce, dar am pentru tine nişte crizanteme vesele. Vezi poza 🙂
Dincolo de toate aceste alinturi, au fost filmele din cadrul Festivlului care, apropo, a avut ca temă, anul acesta, comedy-drama, un amestec de râsu’-plânsu’ cum place la români. Ţi-ar fi plăcut teribil Gobbel, scurt metrajul pe care noi, juriul, l-am declarat câştigător la unison, şi tinerii regizori prezenţi acolo, ba chiar ai fi putut să-l revezi şi pe Manole în Grand Hotel Italia, film pe care eu nu apucasem să-l văd la Anonimul, astă vară. Săracul Manole cu păturica trasă până sub bărbie! M-a amuzat tare!
Totuşi, cel mai mult, la acest Festival, m-a bucurat şi îmbogăţit prezenţa doamnei Draga Olteanu Matei, despre care sigur nu ştiai că a scris scenariul de la Cucoana Chiriţa, nu? Şi că nu e doar o fabuloasă actriţă dar e şi un om foarte frumos – îţi mai povestesc eu când vin acasă, fiindcă acum (deja!) ne pregătim de aterizare. Vezi, e scurt drumul de la Cluj la Bucureşti, ar trebui să mergem mai des acolo!
Cu drag,
Ruxandra
PS Pentru că ştiu că ai o afinitate cu MasterCard, îţi trimit alăturat o fotografie făcută chiar acum, în avion. Mi-a plăcut la nebunie ideea!
*
comentariul meu: Draga Ruxa, stii ca te invidiez pentru ciocolata pe care ai mincat-o de la Hadean si pentru intilnirea cu doamna Draga Olteanu Matei. Dar iti multumesc tare pentru rinduri si ii urez cu tot dragul La Multi Ani, doamnei Draga Olteanu Matei; urare pe care stiu ca ai rostit-o si tu astazi cu toate gindurile bune catre dinsa.
Tintin pe coperta Time
cind Spielberg a facut Minority Report, revista Time a facut o coperta cu el si un reportaj despre inovatiile pe care le arata in film si care ar putea fi peste 25 de ani de actualitate. au trecut mai putin de 10 ani si aproape toate tehnologiile de acolo ne sunt la indemina.
editia din aceasta saptamina a revistei Time il are pe coperta pe Tintin, pentru ca Spieleberg l-a adus pe marele ecran in 3D. povestea imprietenirii dintre regizor si jurnalistul cu parul roscat din benzile desenate e delicioasa.
*
The Boy from Brussels Tintin didn’t start out as pan-European, let alone global. He started out as Belgian. Hergé was the pen name of one Georges Remi, who was born in 1907, the son of a worker in a candy factory in Brussels. He grew up a Catholic and an ardent Boy Scout.
He began publishing Tintin’s adventures in a Brussels newspaper, and they were an instant hit: at the end of Tintin’s first adventure, a trip to the Soviet Union, the newspaper threw a welcome-back party at the train station. Thousands of fans showed up and mobbed the hapless Tintin stand-in, a local Boy Scout with his hair gelled up into Tintin’s trademark ginger quiff. It rapidly became clear that Tintin was destined to escape from his humble beginnings as easily as he shed handcuffs in the comic books.
Tintin’s story would eventually be translated into 60 languages (he is Dingding in Chinese and Tincjo in Esperanto). He has been adapted for the radio, the stage, TV and the movies, though never on a grand scale. There are Tintin stamps and a 10-euro Tintin coin. The first comic strip to enter the modern-art collection at the Centre Pompidou in Paris was Tintin. A bronze statue of Tintin and Snowy stands in a square in Brussels.
*
restul povestii, despre cum s-a imprietenit Speilberg cu Tintin in coverstory-ul Time.
Tintin-ul lui Speilberg intra pe ecrane in Romania de vineri:)
paradox
cei mai frumosi oameni se trezesc dimineata, se uita in oglinda, isi vad cearcanele si zic ca sunt uriti.
cei mai destepti oameni incearca sa rezolve probleme importante, uneori nu gasesc rezolvarea si spun ca sunt prosti.
cei mai prosti oameni habar nu au ca sunt prosti.
seminar content Blogoree
la invitatia lui Bobby Voicu am fost astazi la primul seminar Blogoree pentru 2011, legat de continul pe care-l producem pe blogurile noastre.
participantii la seminar erau proprietari de bloguri (sau autori) de maximum un an vechime in online si miza pe care mi-am propus-o pentru seminarul acesta a fost ca toti sa constientizeze ce scriu, pentru cine scriu si cum pot sa-si faca informatia personalizata pentru formatul blogului lor.
fiind seminar, mi-am dorit ca fiecare dintre participanti sa plece de acolo cu citeva raspunsuri personalizate pentru blogul lui.
***
n-am voie sa va povestesc foarte mult din ce am facut (trebuie sa participati la seminariile Blogoree, sa fiti inscrisi in forumul Blogoree, ca sa aveti acces la toata informatia; asta e regula celor care organizeaza aceste seminarii), dar in mare lucrurile au stat cam asa.
fiecare participant si-a definit publicul tinta, cititorii lui, ce vrea sa transmita cu blogul lui (l-am mai ajutat eu sa-si puna diagnosticul cind avea probleme)
apoi a inceput sa se gindeasca la subiecte noi pentru blogul lui, in descrierea agreata, dar si colegii de seminar au facut propuneri.
terenul fiind pregatit, am executat un exercitiu foarte dragutz: le-am dat ca tema “Ceremonia Oscarurilor” si i-am rugat sa faca propuneri de subiecte pentru blogurile lor.
***
– pentru un blog de travel, titulara a propus : locatii din filme, ce iti trebuie pentru o excursie la LA pentru ceremonia Oscarurilor, turul caselor actorilor nominalizati (si a mai avut subiecte)
– pentru un blog de public speaking – cele mai tari discursuri de la oscaruri de-a lungul timpului; cine scrie speech-urile cistigatorilor
– pentru un blog de gadget-uri – aplicatii si site-uri care au info speciale legate de oscaruri, ce gadget-uri au actorii nominalizati, ce gadgeturi apar in filmele nominalizate (si-a fost o lista foarte lunga pentru ca proprietara blog-ului era f creativa)
– pentru un blog de lifestyle – oaza de liniste si bucurie, cum le denumisem noi (aveam 3 bloguri in categoria asta) – un interviu cu un sofer de limuzina, dintre cei de la oscar (sau un story despre cum sunt alesi soferii de limuzina)
*
absolut toti participantii au avut cel putin un exemplu f f bun, f specializat pentru blogul lor. ceea ce m-a ajutat in sustinerea teoriei “nu avem nicio scuza sa spunem: nu am ce sa scriu”, e nevoie insa de reporting, research, sa-ti cunosti bine definitia blogului tau si ce vrei sa le comunici oamenilor care te citesc, ca sa poti sa livrezi un continut unic/diferit de al celorlalti.
*
am mai vorbit despre sezonalitatea informatiilor, despre informatiile de actualitate, despre cum poti sa-ti planifici in avans niste subiecte pentru ca ele tin de un calendar (Craciun, Paste, valentine’s…) si cu cit te gindesti in avans la ele, ai mai multe sanse sa scrii ceva diferit, sa descoperi un unghi inedit.
*
mi-am dorit mult de la seminarul acesta ca participantii sa inteleaga ca exista un mecanism al pregatirii pentru o stire pe care o pui pe blog si sa-si doreasca sa aiba lucruri diferite, noi, daca se poate unice…
si sa inceapa sa aiba curaj sa produca singuri content cautind surse, dind telefoane, iesind in strada etc
*
le-am dat o tema pentru acasa, care are drept premiu o carte pentru cel care scrie cel mai bun articol.
aaa, si-am mai dat un premiu, o ciocolata, celui mai votat (de ei) text despre Telefonul Copilului – tema cu care se inscrisesera in concurs; a fost felul meu de a le atrage atentia ca “scriem pentru audienta si ne place aprecierea publica, oricit ne-am ascunde de asta. daca am vrea sa scriem doar pt noi, am scrie pe o hirtie si-am citi-o in baie.”
ce am uitat sa le spun, dar o citeasca si ei aici, sunt sigura, e ca “cititorul o sa -ti acorde atentie dupa ce a vazut ca primeste multa atentie din partea ta”. asta e traseul corect: mai intii dai si dupa aia primesti. sau ceri.
*
dupa ce isi fac lectiile, pun link-uri la articolele lor, dar trebuie sa munceasca putin pentru asta:)
Monoloage interioare
Exista momente in viata in care nu stii pe ce drum sa o apuci si, practic, nu-ti ramane decat sa stai tu cu tine.
De cateva zile imi dau intalnire cu mine sa vad ce mai fac si cum ma descurc, imi povestesc lucruri si caut un raspuns la intrebarile mele. Cel mai tare e ca descopar aceleasi povesti si m-am cam saturat.
Acum am inceput sa caut o solutie pentru a ma tolera. In prima faza am inceput sa ma plang(din nou), m-am ascultat, mi-am plans de mila.. si de cateva zile imi vine sa ma iau la misto…si mi se pare fascinant ce senzatie pot sa am si cat de mult ma ajuta sa fac asta, cel putin acum.
Imi dau seama de foarte multe lucruri si de faptul ca pot sa imi infrunt pornirile rautacioase la adresa mea si ca astfel ma motivez sa-mi plac.
Astept cu nerabdare ziua in care sa ma pot uita in oglinda si sa-mi spun cu tot sufletul ca m-am indragostit de mine, insa pana atunci, cred ca trebuie sa ma opresc sa ma raportez la altii, sa ma expun exact asa cum sunt si sa ma accept cu tot ceea ce fac pentru mine, bun sau rau…
Si cel mai important, sa invat ca in viata nu exista probleme ci doar solutii si decizii.. Insa pana atunci va trebui sa-mi mai suport monoloagele interioare…
*
Ioana Blaj este actrita, masterand in Arta Actorului la UNATC