pentru unii, imposibilul nu exista.
iata o demonstratie incredibila: el, in locul unui picior, are o cirja – ea n-are o mina. dar se completeaza si danseaza ca doi mari artisti
pentru unii oameni nu doar ca minunile exista, ei fac minunile
pentru unii, imposibilul nu exista.
iata o demonstratie incredibila: el, in locul unui picior, are o cirja – ea n-are o mina. dar se completeaza si danseaza ca doi mari artisti
pentru unii oameni nu doar ca minunile exista, ei fac minunile
1313 – Andrei – asta e mesajul pe care-l spun prietenii mei in fiecare simbata seara, dupa X Factor.
pina acum vreo 4 luni habar nu aveam cine e Andrei si nici nu ne interesa foarte tare, astazi ne incepem duminicile intrebindu-ne: l-ai votat pe Andrei? š
***
l-am vazut prima data la auditiile X Factor, am remarcat talentul lui, charisma amestecata cu inocenta si-am zis ca o sa fie in finala. si pentru ca am vazut ca are emotii, am scris atunci pe blog ca-i rup picioarele daca nu va fi la fel de concentrat si de bun si pe mai departe. (habar nu aveam ca o sa citeasca si ca va insemna foarte mult pentru el incurajarea mea, dar acum stiu ca orice incurajare ii da, la propriu, aripi:) )
pe vremea aia, nu stiam ca ceea ce eu clasificam drept inocenta si vulnerabilitate e de fapt timiditate si muult bun simt, dar asta am descoperit cind l-am intilnit fata in fata la prima gala live.
intre timp aflasem ca una dintre prietenele mele bune, Ioana Blaj, e prietena cu Andrei.
au in comun munca asidua si perseverenta, amindoi au plecat “de jos” si sunt croiti sa nu uite cine i-a ajutat “pe drum”.
pe la Gala 3 am descoperit ca fostele lui colege de facultate sunt unele dintre cele mai simpatice reprezentante ale agentiilor de PR cu care am lucrat.
ba chiar ca in gasca mare de sustinatoare e un suflet urias: Nicoleta Gavrila, unul din oamenii foarte foarte speciali care se ocupa de Festivalul de Teatru de la Alexandria.
asa am inceput sa ma uit la cei care il simpatizeaza pe Andrei:
Florin Grozea de la HI Q a mers la una dintre gale si i-a prezis ca va fi in finala,
Marian Ionescu de la Directia 5 a inceput sa-i dea sfaturi de business pentru cind va cistiga marele premiu,
Mihai Dinu (directorul muzical de la Guerrilla) a anuntat ca e singurul pe care l-ar vota.
si mi-am dat seama ca si ei, ca si mine, s-au adunat in jurul lui pentru ca simt ca in copilul asta nu e doar talent muzical, nu doar emotie, nu doar charisma.
stiti de ce-l votez in fiecare simbata (uneori chiar si duminica:) ) pe Andrei?
pentru ca e singurul dintre toti concurentii X Factor 2011 care poate fi modelul unei generatii care si-a pierdut de multa vreme idolii.
l-am vazut in gale cind prietenii veneau sa-l sustina si sa-l felicite: era mai preocupat sa afle daca nu le-a fost greu sa ajunga la studio (care e in afara bucurestiului), daca le e bine acasa, daca si-au luat examenele. orice intrebare despre el o intorcea cu “dar stiti ce fac ca ma vedeti, voi ce faceti? sunteti bine? aveti nevoie de ceva?”
la ultima gala la care am fost in studio mi-a zis: “nu stiu daca o sa ma pot revansa vreodata in fata celor care m-au sustinut si m-au votat, dar m-am gandit deja cum ‘sa dau mai departe’ “.
era o trimitere la filmul pay it forward, in care un pusti schimba lumea cu o tema de scoala: fiecare om face o fapta buna pentru a da mai departe fapta buna pe care i-a facut-o altcineva.
***
mai sunt 3 show-uri pina la final si astazi Andrei are nevoie de orice vot. daca simtiti ca si mine ca tinara generatie are nevoie de un model de bun simt, de talent, de indemn la fapte bune, votati-l pe Andrei la 1313.
O sa fiti mindri ca ati putut alege drept model pentru fratii, copiii sau nepotii vostri un tinar ca Andrei si o sa faceti chiar voi o fapta buna – ati ajutat la implinirea visului unui copil bun, care a plecat de la a cinta pe strazi in Milano ca sa adune bani de o chitara si a ajuns in atentia a zeci de mii de romani, fara sa se schimbe niciun pic: are acelasi bun simt si aceeasi timiditate amestecata cu inocenta.
Astazi, acum, votati 1313: Andrei. iata-l cintind Home, aseara la X factor
1313 – Andrei; Don’t let him go home š cu un simplu sms il duci in semifinala X factor.
Multumesc.
imi pare rau. era o femeie de o simplitate pura, aproape ca o puteai da exemplu pentru SIMPLITATE.
i-a placut in Romania si ma bucur ca am putut sa o vad in concerte la Bucuresti si sa fiu la citiva metri de ea intr-o intilnire minunata.
o mai tineti minte pe Andreea Rosca, micuta tenismena care voia sa mearga la o competitie in Statele Unite la care fusesee invitata si nu avea suficienti bani?
oamenii simpa de pe internet s-au mobilizat frumos atunci, iar Andreea a primit si bilete de avion si bani pentru calatorie, iar ea – ca o sportiva adevarata – a intors gestul cu victorii pe teren. In cadrul turneului International Masters organizat de Nike Junior Tour, Andreea a reusit sa ajunga pana in semifinale!
in plus a fost remarcata de Nick Bollettieri (domnul care l-a facut celebru pe Agassi) si s-a antrenat cu Gabriel Trifu (fost component al echipei romane de Cupa Davies, acum antrenor in America)
De astazi participa la al doilea concurs in America, Orange Bowl.
***
de ce scriu asta? sper sa zimbiti la fel cum am facut eu cind am primit mailul tatalui Andreei si sa va bucurati ca faptele bune au rezultate. ca timpul, banii si atentia voastra au mers catre niste oameni buni, catre un copil care – iata – face performanta si are un bun simt incredibil sa dea feedback pentru ceea ce a facut cu resursele pe care ni le-a solicitat.
Bravo, Andreea! Bafta!
In urma cu citeva saptamini cind ala mic din Iasi, Stefan Atargovitoaei, cistiga un mare premiu de interpretare la o emisiune concurs din Italia, televiziunile sustineau ca tinerii ca el ar trebui sustinuti si ajutati. n-au zis insa ca Stefan e intr-un proiect privat care il sprijina, BCR Sperante, tocmai in cariera lui muzicala. (n-au zis desi stiu sigur ca stiau, am scris si eu via facebook, dar mai ales a scris “tatal lui adoptiv” – arhi – pe blog.
***
Proiectul BCR Sperante e unul dintre preferatele mele – o banca sustine copiii talentati in studierea muzicii si ii aduce fata in fata cu oameni care fac meseria la care ei viseaza tocmai pentru a vedea ca rezultatele mari se obtin cu multa munca, dar ca totul e posibil daca ai incredere in visul tau. In plus le finanteaza participarile la concursuri sau studiile muzicale.
Toti copiii vin din familii cu situatii sociale delicate, locuiesc in conditii dificile, dar sunt niste curajosi si muncitori si stiu ca isi pot depasi conditia cu multa munca si putin ajutor din partea unor oameni buni.
Si anul acesta continua acest proiect BCR Sperante si ii puteti vedea pe copiii din proiect luni intr-o gala festiva la Opera, de la ora 19.00.
Fetita pe care eu am “adoptat-o” anul trecut Diana Petcu a avut si ea succese anul acesta. A participat la concursul international āIl Pucinella DāOroā din Italia unde a obtinut premiul al doilea si a cistigat concursul Ghiocelul de Argint de la Birlad.
Iar o alta fetita pe care o urmaresc atent de la gala precedenta, violonista Malina Ciobanu, a cistigat anul acesta o prestigioasa bursa Oistrakh la Viena, unde a studiat cu fiul si nepotul lui David Oistrakh – o experienta incredibila pentru un copil de 11 ani.
Va invit asadar sa veniti luni la Opera sa vedeti copii talentati despre care foarte curind vor vorbi toate televiziunile.
Si desigur sa-mi sustineti fetita, pe Diana. Dar si pe Malina. Si da, stiu, pe Stefan o sa-l aplaudati din inima – el si-a depasit deja limitele – e vedeta proiectului BCR Sperante.
Stiti de ce e frumos sa-i sustinem? Dincolo de increderea pe care le-o dam – iar la virsta lor, increderea in fortele proprii e cea mai mare avere – le aratam ca sunt apreciati acasa, nu doar peste hotare si asta o sa-i faca sa se intoarca pe aici, cind vor fi mari – artistic si ca virsta.
Astazi este ultima zi in care mai puteti da un sms pentru a-l ajuta pe baietelul Tudor Daniel Filip – pe care tot internetul il stie drept BIBI – care are un an si 6 luni si o boala complicata care necesita transplant de maduva
Multi dintre voi stiu deja povestea: parintii si-au scos la vinzare tot ce aveau – pentru unele obiecte nu au gasit inca cumparatori; timp de o saptamina prin fundatia Mereu Aproape toti cei care au dat la 848 au participat cu o donatie.
mai sunt citeva ore in care banii donati via acest numar ajung la el. si e important, fiecare cent conteaza.
nu vreau sa va emotionez explicindu-va procedura medicala complicata prin care trebuie sa treaca BIbi ca sa mearga mai departe frumos prin viata, dar va rog frumos, dati un sms de 2 euro (nu se percepe TVA). e cel mai aproape si mai real de spiritul sarbatorilor: sa ajuti anonim, fara sa ceri nimic in schimb si sa stii ca si ajutorul tau poate schimba o viata
****
pentru alte donatii
SMS 2 euro/sms – 848
0 900 900 301- 10 euro/apel
0 900 900 303 ā 3 euro/apel
0 900 900 305 ā 5 euro/apel
Sau in contul tatalui lui Tudor,
Titular cont: FILIP BOGDAN LIVIU
CNP 1660903133678
IBAN RON: RO24 BTRL 0140 1201 N396 55XX
BANCA TRANSILVANIA, Agentia MANGALIA, ROMANIA
multumesc frumos
We went there for everything we needed. we went there when thirsty, of course, and when hungry, and when dead tired. We went there when happy, to celebrate, and when sad, to sulk. We went there after weddings and funerals, for something to settle our nerves, and always for a shot of courage just before. We went there when we didn’t know what we needed, hoping someone might tell us. We went there when looking for love, or sex, or trouble, or for someone who had gone missing, because sooner or later everyone turned up there. Most of all we went there when we needed to be found.
(…)
Long before it legally served me, the bar saved me. It restored my faith when I was a boy, tended me as a teenager, and when I was a young man the bar embraced me. While I fear that we’re drawn to what abandons us, and to what seems most likely to abandon us, in the end I believe we’re defined by what embraces us. Naturally I embraced the bar right back, until one night the bar turned me away, and in that final abandonment the bar saved my life.
J.R.Moehringer, The Tender Bar
nu exista om care sa nu fi petrecut citeva ore in fata unui bar, cu ochii-ntru-n barman sau intr-o sala plina de fum. dar cred ca prea putini ar fi putut sa scrie asta.
citesc o minunata autobiografie – The Tender Bar – a lui J R Moehringer , povestea unui pusti care creste fara tata si care gaseste in barul de la coltul strazii mai multe modele masculine. e o carte care atinge cele mai sensibile coarde ale emotiilor masculine si, pentru ca nu e tradusa in romaneste, va rog tare sa o cautati in varianta e book – costa doar 3 dolari – ca sa o cititi. e o experienta minunata.
JR Moehringer este domnul care a scris si autobiografia lui Agassi. Ambele, niste bucurii de carti.
JR Moehringer este cistigatorul unui premiu Pulitzer:)
Cand eram copil le-am spus alor mei ca nu voi manca niciodata ceapa si usturoi. Cand se intampla sa gasesc ceapa in salata ma ridicam de la masa si plecam.
Pe la 12 ani am descoperit aceste gusturi si arome minunate pe care le-am introdus in aproape toate dejunurile mele. Pana la 19 ani le spuneam tuturor ca nu voi fuma niciodata (si iata ca am devenit un happy smoker care nu are de gand sa se lase de acest obicei asa curand). Tot in aceeasi perioada am declarat sus si tare ca nu voi avea niciodata parul blond. Cum primele fire de par alb au aparut pe la 13 ani, am facut cunostinta cu toate nuantele posibile de ciocolatiu, negru si mai ales de roscat. Iar la varsta de 37 de ani am devenit…blonda.
Cand am inteles ce inseamna un compromis, mi-am propus sa il elimin din lexiconul meu dar iata ca in ultimii ani a trebuit sa il reintroduc si sa il si practic. Din ce in ce mai des. Pana la varsta de 30 de ani imi spuneam cu tarie ( si mai si credeam) ca voi fi mereu angajata intr-un singur loc. Apoi au urmat doua locuri noi, in care am lucrat trei, respectiv patru ani. Finalul lui 2008 m-a gasit in postura de freelancer, cu multe colaborari si proiecte.
Mi-am impus sa nu fac afaceri niciodata cu prietenii apropiati si am reusit cumva sa gasesc un compromis, iata:) – doar colaboram. Nu am vazut inca o afacere de succes intre prieteni care sa pastreze nealterata deschiderea si sinceritatea care sunt atat de importante intr-o relatie.
Nu am zis ca nu voi purta niciodata animal print, pentru ca il ador de la varsta de 5 ani si ma bucur nespus ca a reaparut in forta in viata mea din 2007 si pare sa nu plece asha curand.
Nu dau de lectii de viata, dar cumva, scriindu-mi rezolutiile pentru 2012 am descoperit cate lucruri am facut in ultimii 3 ani, negandindu-ma vreodata ca voi ajunge sa trec prin atatea povesti si intamplari. Multe erau din categoria ,,niciodataāā.
Never say never si umpleti-va viata numai cu paragrafe frumoase si oameni minunati.
Pe curand!
Noemi
***
Noemi Revnic este specialist in comunicare si colaborator Harper’s Bazaar Romania
Time a decis ca pentru titlul Person of The Year 2011 si o coperta speciala sa desemneze (din nou) un personaj generic : The Protester.
spun din nou, pentru ca acum citiva ani punea pe coperta o folie de aluminiu in forma unui ecran de computer (care genera un efect de oglinda) si scria Person of the year – YOU, anticipind minunat tendinta viitorului – conexiunile via internet si puterea pe care fiecare persoana o dobindeste astfel.
Cu noua coperta si noul cistigator al titlului Person Of The Year, Time legitimeaza un trend. sigur ca ii celebreaza pe cei care au protestat anul asta in Egipt sau Tunisia sau chiar pe cei de pe Wall Street, dar dincolo de asta este legitimat un curent: singura sansa prin care mai atragi atentia e protestul vehement/violent in strada.
(aici cover story-ul din Time)
iar trend-ul acesra dus in mass media are deja declinari recunoscute; moderatorii emisiunilor nu mai sunt mediatori, au devenit comentatori, protestatari in raport cu o cauza, favorabili cu alta.
de aici si vehementa lor, uneori chiar violenta lor verbala, pentru ca protestatarii atrag atentia.
opinia->buna sau proasta, obiectiva, partinitoare-> nu conteaza; publicul e atras de comentator, nu de moderator si cum singura constanta intr-o emisiune e gazda ei, cea mai buna sansa pentru mentinerea unei audiente constante e sa transformi gazda intr-un comentator vehement.
e o tendinta in jurnalism; nici macar nu stiu daca e buna sau rea, dar – trebuie sa recunoastem – asa s-a miscat piata in functie de cum s-a modificat comportamentul consumatorilor.
si dupa ce recunoastem si incepem sa intelegem, ar trebui sa gasim solutii inteligente de adaptare.:)
***
altfel decizia Time si justificarea lor pentru alegerea din acest an m-a facut sa ma gindesc ca diferenta dintre jurnalismul nostru si al lor nu doar ca se masoara in ani, ci si ca noi suntem dublu amenintati sa disparem ca produs jurnalistic: tinerii invata (stiu) limba engleza si, cei putini care vor mai dori asta, isi vor lua informatiile de calitate direct de la o sursa globala…
adica Time n-o sa moara, ale noastre vor disparea mai repede.
am descoperit (via Alex Traila) un pictorial minunat cu si mai minunata Carey Mulligan pentru W magazine.
sigur o stiti pe Carey din Never let me go sau An Education.
foarte curind o vom vedea alaturi de Leonardo Di Caprio in The Great Gatsby (despre care tocmai am scrisš )
Leonardo Di Caprio face echipa cu Clint Eastwood (regie) intr-un film in care ne va arata nu doar talentul lui incredibil, ci si curajul si presiunea pe care o pune pe sine ca sa -si depaseasca limitele.
J Edgar se numeste filmul si este povestea lui J Edgar Hoover- seful FBI – infatisat de la 37 de ani pina la 70 – cu o transformare minunata pentru Di Caprio
To portray the ageing Hoover, DiCaprio spent four hours every morning being made up with a full bald cap with punched-in hair, false teeth, contact lenses, a āfat suitā and silicone prosthetics glued to his forehead, cheeks, mouth, neck and hands.
āIt was very claustrophobic, and I wanted to put on extra weight so I didnāt have to wear a big suit. I tried my best but there werenāt enough cupcakes around to do it,ā he laughs.
Si ca totul sa fie maret si sa demonstreze inca o data talentul lui Di Caprio si dorinta lui de a-si depasi limitele e bine sa stiti ca acum filmeaza The Great Gatsby in regia lui Baz Luhrmann si foarte curind il va interpreta Frank Sinatra in regia lui Martin Scorsese!!!
J Edgar are premiera in ianuarie. De neratat.
ieri de la procuratura citire au iesit “pe surse” niste nume de personalitati publice care ar fi fost la vrajitoare.
de aici o isterie care a pierdut din primele secunde orice drept la imagine, orice bun simt si orice idee despre jurnalism.
***
sigur ca o stire cu vrajitoare si ceva celebritati pentru un popor minunat ca al nostru e distractia perfecta, iar pentru televiziunile lenese e aur curat, dar nimeni nu se mai gindeste cu bun simt la informatiile anuntate.
ieri la realitatea tv pe la ora 13.00-14.00 una dintre persoanele mentionate pe lista procuraturii, Amalia Nastase a vorbit cu mult bun simt despre neimplicarea ei in asa ceva. printre altele spunea ca e incorect din partea procuraturii sa faca publice orice balmajeli spuse de niste femei cu 4 clase specializate in inselatorii, fara sa le verifice in vreun fel. Tot Amalia spunea ca orice ar mai spune mai mult decit “nu e adevarat” e impotriva ei, pentru ca din ce se scuza se acuza.
o reactie plina de bun simt a unui om care – dupa cum recunostea – in prima faza s-a amuzat de stire, pina cind zeci de oameni au inceput sa o intrebe “da’ ai fost?”
ce face realitatea tv? doua ore mai tirziu da “beta”/inregistrarea cu reporterul de la procuratura sustinind in continuare ca Amalia Nastase a fost la distinsele doamne specializate in inselaciuni.
ce fac ziarele astazi? toate o mentioneaza si pe Amalia Nastase.
***
nu stiu daca si celelalte vedete au apucat sa dezminta, doar partea aceasta am vazut-o la tv, dar e un exemplu f bun pt ce vreau sa spun.
pe realitatea tv n-a interesat-o informatia curata, a vrut mascari cu nume mari si vrajitorii, a vrut can can. si-a continuat cu informatia manipulatorie si dupa ce a avut dezmintirea din partea unei parti.
mi se pare cel mai trist ca puse in balanta vorba unui doamne care e specializata in inselatorii si cea a unei femei oneste -> cea care inseala capata mai multa expunere si, indirect, credibilitate.
oare cum ar fi stat stirea daca – din intimplare – una dintre vedetele postului lor s-ar fi aflat pe lista magica doar pentru ca una dintre doamnele cu patru clase o placea si ii tinea minte numele?
nu traiti sarbatorile intre doua extreme? bucuria de a darui lucruri care sa faca placere celor pe care-i iubiti si enervarea inghesuielii prin magazine?
pentru mine fiecare ajun de Craciun (+ 2 zile inainte) e perioada in care, daca pot, o iau la fuga din Bucuresti ca sa nu ma lovesc de oameni agitati si disperati in cautarea cadourilor.
urasc sa ma ingramatesc prin magazine inainte de Craciun, dar nu ma pot lipsi de bucuria de a face cele mai speciale daruri, asta e motivul pentru care ma organizez bine pentru cadourile de sarbatori.
cind fac un cadou ma gindesc la destinatar si la ce CEVA isi doreste dar nu-si permite sa-l aiba ( nu-si permite material sau poate nu are contactele necesare pentru a ajunge la acel obiect/fapt etc). uneori fac si cadouri cu mesaj – la asta e valabil mai ales cu cartile pentru ca sunt carti care stiu ca ii vor bucura pe unii oameni dincolo de cuvintele scrise intre coperte, ca Ā le vor da niste senzatii (chiar daca uneori ar putea fi si lacrimi) care vor fi memorabile.
de exemplu, anul asta vreau sa fac cadou Autobiografia lui Andre Agassi unui domn caruia nu-i place sa citeasca. daca-l conving sa citeasca 50 de pagini din carte, doar primele 50, e aproape un dar pe care mi-l fac mie, asa de bucuroasa am sa fiu.
pe lista de cadouri pe care am sa le fac anul asta vor fi o experienta inedita si personalizata in Experimental bar ( cu cocktailuri pregatite pe personalitatea celui care va beneficia de dar)
bilete la un spectacol de teatru din londra (nu pot sa spun pina dupa Craciun ca sa nu stric surpriza destinatarilor)
o mare smekerie de fier de calcat de la Philips care are o unitate care face aburi si are o talpa inteligenta astfel incit poate sta 5 minute pe material si nu se arde, nu se strica nu nimic rau:)
ma rog, mai sunt cadouri pregatite dar nu le pot scrie ca stric surprizele.
oricum, dupa cum vedeti, ma gindesc din timp la ce cadouri sa fac si imi planific multe lucruri in avans. inclusiv bugetul, pentru ca a face daruri, pentru mine, nu e neaparat despre a cheltui mult ci despre a oferi niste experiente.
***
pina la sfirsitul anului BCR are un program special de creditare pentru bugetele cadourilor de sarbatori.
pachetul de sarbatori de la BCR contine creditul de nevoi personale Divers BCR si cardul de credit Powercard BCR
– areĀ cadou 100 RON pentru clientii care iau pachet in campanie si care fac o tranzactie la POS cu cardul. Banii se vor vira in contul de card de credit pana pe 15 ianuarie, doar clientilor care au achizitionat ambele produse si au efectuat minim o tranzactie cu cardul de credit la un comerciant.
– are comision analiza credit: 0, comision emitere card credit: 0, comision administrare card credit in primul an: 0
Tot BCR a realizat o simpaticaĀ aplicatie pentru facebook unde poti sa-i scrii lui Mos Craciun ce-ti doresti sa primesti si cum facebook-ul e mare, sigur mesajul ajunge la Mos-ii din preajma ta.
am completat si eu o lista, mai mult ca sa va inspir pentru alte cadouri speciale, inedite, pe care sa le faceti iubitelor voastre (dragi domni)
P.S. dragii mei cititori, va rog sa nu faceti pe Mos Craciun cu lista mea din aplicatie. din experienta wishlist-ului de acum 2 ani de ziua mea, stiu ca daca fac public ca-mi doresc ceva, voi faceti posibil sa se indeplineasca. daaaaaaaaaaaaaar, acesta este doar un wishlist demonstrativ care ar putea fi inspiratie pentru cadourile voastre catre cei dragi. (nu catre mine). multumesc.:)
am vrut sa scriu de simbata acest text, dar pentru ca nu eram in tara, mi s-a parut ca nu era foarte fair. e mai corect sa scriu ce cred si sa fiu aici sa ma confrunt cu cei care n-au opinia mea.
***
ca sa fiu directa si sa se incrunte Adi Sina din prima: cred ca, exceptindu-l pe Alin Vaduva, niciunul din “bunii” categoriei lui nu are sanse la o adevarata cariera muzicala. (am verificat teoria de mai jos cu oameni din industria muzicala si cu profesori de actorie, ca sa am acoperire daca mai dau ochii cu dl Sina:) )
***
Iulian Vasile are o voce minunata, face show, dar… e manelist. iertati-ma. oricit a incercat Adi sa-l transforme, Iulian are maneaua in singe si in ritm si o aduce mereu, discret, in orice cintec. singura lui sansa in industria muzicala (aia de clasa, de top) e sa se transforme intr-un personaj – cum a incercat Adi sa-l transforme in seara in care a cintat Lenny Kravitz.
dar ca sa traiesti in pielea unui personaj toata viata ta artistica e nevoie de un alt tip de temperament si de o alta educatie.
Iulian va face bani din nunti si botezuri, cintari cu orchestre de restaurant in locuri de 5 stele, pentru ca dupa X Factor va avea o notorietate, dar asta va fi tot.
Despre Diana Hetea am mai scris. Nu cred ca va putea iesi din bucla perfectionismului in care, desi pare pe un drum bun, se autodistruge.
la vocea pe care o are, pina la aceasta virsta ar fi trebuit sa fie un nume cunoscut; ea a batut festivalurile Amara, Tirgoviste, Mamaia si, din pacate, are in gesturi si-n singe temperamentul festivalier. Adi Sina incepuse f bine transformarea ei, cu look-ul de diva din gala 1 sau 2, dar cred ca Diana s-a opus schimbarilor si-a gresit teribil. cred ca daca-l asculta pe Adi si avea incredere in flerul lui, acum ar fi fost la mare distanta de oricare alt concurent… fie si pentru ca e singura femeie care a mai ramas in competitie si, din punct de vedere al business-ului muzical, o femeie vinde mai bine ( e mai usor de marketat, isi gaseste mai usor loc pe copertele revistelor etc)
***
Dar ce au in comun Iulian si Diana e virsta. la 33- 35 de ani, nu te mai arunci in cap – emotional vorbind – ca sa experimentezi lucruri noi, ca sa te depasesti si sa evoluezi. la 33- 35 de ani functioneaza deja multele bariere pe care ti le-ai pus si e nevoie de un efort imens ca sa iesi din propriile tipare. efort care cere o inteligenta pe care, ma iertati, niciunul dintre cei doi nu o are.
Adi nu are cum sa nu simta asta: a terminat actorie si stie ca studentii la actorie mai in virsta nu progreseaza la fel de usor ca tinerii, pe acelasi principiu al barierelor emotionale. sau ca actorii mai in virsta , odata intrati intr-un tipar care-i aduce intr-o zona de confort, trag mereu catre acolo cu orice interpretare. si ca doar cei din “aluat ales”, constienti ca trebuie sa stie ca nu stiu si ca trebuie sa evolueze, ramin proaspeti si deschisi pentru orice rol.
***
daca as fi scris simbata textul asta as fi avut de zis ca si lui Alin ii trebuie o schimbare, pentru ca nu se simte nicio evolutie, el fiind in aceeasi linie – aproape perfect – de la inceputul show-ului. am vazut insa inregistrarea variantei lui de la Angels si… jos palaria.
dar tot mi-ar placea ca Adi sa riste si sa-i impinga si lui Alin putin limitele intr-o zona neexplorata. pentru surpriza mea de spectator.
***
statistic vorbind in lume cei mai multi cistigatori sunt cei din categoria pina in 25 de ani, pentru ca la ei se produc schimbarile cele mai spectaculoase in timpul show-ului exact din considerentele anuntate mai sus. Alin e la limita dintre cele doua categorii, cred ca se va incadra – impreuna cu Andrei – in norma statisticilor.
azi, impreuna cu Cristi China Birta, plus un spiridus genial al lui Mos Craciun – Radu – si fundatia Vodafone am spus povesti pentru copiii aflati in grija Asociatiei Sf Dimitrie din Bucuresti (copii aflat in pragul abandonului scolar din cauza situatiei grele din familie).
la inceput am citit cite o poveste si eu si Cristi, dar in partea a doua am creat impreuna 2 povesti. ne-am asezat in cerc , spiridusul a lansat un personaj, iar fiecare copil a continuat povestea dupa cum isi dorea.
prima poveste a fost despre un spiridus caruia un prieten rau i-a furat lista cu copiii buni pentru care Mosu’ avea de pregatit daruri.
a doua poveste a fost cu printesa Gabriela care era singura intr-un palat de clestar si a plecat pe un ponei roz cu aripi sa adune prieteni pentru o petrecere. 6 printese si 3 printi pentru care a cumparat daruri, ca sa le faca surprize la petrecere. dar la petrecere le-a dat o problema de rezolvat: sa gaseasca o solutie ca sa ajute lumea sa fie mai buna.
***
a fost felul nostru de a le sugera ca isi pot crea propriile povesti, ca pot avea controlul personajelor pe care le imagineaza.
au fost atenti si cuminti. iar eu am promis ca voi scrie sfirsitul povestii si voi gasi ce trebuie sa faca fiecare dintre invitatii printesei Gabriela pentru ca lumea sa fie mai buna. (am inregistrat toata povestea pina la sosirea invitatilor la petrecere)
***
eram asezati in cerc, copii si adulti, amestecati – si fiecare continua povestea “cu arme egale”: o fraza. ne-a placut sa fim la egalitate cu copiii si sa ne luptam pentru viata personajelor noastre.
am plecat super incarcata de energie.
de unde se vede treaba ca lumea povestilor te salveaza si cind esti matur.
***
toti copiii au scris cu ajutorul spiridusului scrisori pentru Mos Craciun cu ce isi doresc. spiridusul a pus pe intranet-ul vodafone scrisorile, si alte ajutoare ale lui Mos Craciun l-au ajutat pentru ca 170 de copii sa primeasca exact ce isi doresc.
abia astazi, cind am aflat ca e comemorarea de la plecarea sa, mi-am dat seama ca Amza Pellea a murit tinar (52 de ani).
si mi-am mai dat seama ca noi ii spunem pe nume direct, in semn de aparteneta si posesiune, chiar daca e o impolitete… asa ca am decis ca astazi sa scriu altfel
Vineri in metrou la Unirii 2 m-am jucat cu o smekerica tare tare simpatica. Un perete interactiv cu mesaje amuzante care se declanseaza cind te asezi pe scaunele de linga el, in asteptarea metroului care te duce catre casa.
trebuie sa recunosc ca m-am asezat pe mai multe scaune, ca si cind as fi cintat cu corpul la un pian imaginar format din scaunele din statie, ca sa ma distrez cu mesajele care apareau intr-o bula deasupra capului meu; de fiecare data altele.
ideea e foarte simpatica si-ti inveseleste timpul petrecut in statie, cind oricum n-ai nimic de facut (sau te gindesti la cine stie ce probleme mai ai de rezolvat).
peretele interactiv e parte dintr-o campanie care anunta faptul ca Orange livreaza din noiembrie internet in toate statiile de metrou din Bucuresti (inclusiv intre statii). cadou de sarbatori si de inaugurare a noilor servicii, puteti sa va distrati pe net GRATIS pina la sfirsitul anului, in timpul calatoriei cu metroul, daca- evident – sunteti client Orange.
dar parte din dorinta Orange de a face bucurestenilor viata mai simpa sunt si punctele de internet wi fi din centru vechi si din citeva puncte cheie pe care le gasiti aiciš
revenind la peretele interactiv de la Unirii 2, partea si mai distractiva este ca mesajele care apar in bulele de deasupra capetelor trecatorilor pot fi generate chiar de voi cu un mesaj pe pagina de facebook Orange.
eu ma si vedeam cum stau zimbitoare picior peste picior pe un scaun si deasupra mea scrie: cititi bazavan.ro e cel mai simpa blog din romania :))
peretele interactiv sta la Unirii 2 pina la sfirsitul anului si sunt sigura ca va fi o distractie super simpatica pentru multa lume.
daca va faceti fotografii cu mesajele de acolo si-mi trimiteti le pun pe blog sa ne distram.
eu am nimerit un mesaj cu “va cauta seful pe mail, e grav si important” :)) dar n-am inca fotografia, e la domnul Vlad Petreanuš
Vogue-ul american de ianuarie o are pe coperta pe Meryl Streep, parte din campania de promovare (dar si de recunoastere a impecabilei interpretari ) a filmului despre Margaret Thatcher.
actrita care are 52, pardon, 62 de ani e cea mai virstnica vedeta care a aparut pe coperta vogue sua si sunt foarte curioasa cum au convins-o, pentru ca doamna streep nu e chiar cea mai dornica persoana care sa vrea publicitate. nici macar cind e vorba de vogue.
Nu stiu cand mi-am pierdut obisnuinta de a bea apa. Probabil, cam in aceeasi perioada in care am aflat ca e bine, e indicat, trebuie de-a dreptul sa bei cel putin doi litri de apa pe zi. Cand eram mica ii exasperam pe ai mei cu pauzele de apa pe care le faceam in timpul mesei si eram strict apostrofata pe motive pe care nu le stiam pe atunci si nici nu le-am aflat ulterior.
Dar sunt convinsa ca nu mi se trage din copilarie. Nu-mi place sa beau apa. Nici ceai. Numai cafea sau ciocolata, chestii despre care tot aud ca nu prea ajuta la hidratare, ba dimpotriva.
Evident, acum exasperez pe toata lumea cu ASTA, nu cu AILALTA, oricum am dat-o in relatia mea cu apa, n-a fost bine. Dar cum inteleg rational ca trebuie sa beau apa, am inventat un joc la birou, joc pe care vreau sa vi-l povestesc pentru
ca e simplu si eficient oricand vreti sa scapati de sau sa atenuati niste obiceiuri pacatoase.
Pe scurt, am desemnat-o pe una dintre colegele mele Water Manager. Adica ea imi spune cand sa beau apa si numai ea. Nu am voie sa o refuz, trebuie sa beau apa de cate ori imi spune ea, chiar daca ma trimite la dozator de trei ori la rand.
Pe de alta parte, daca nu-mi spune, nu beau, deci am ce sa-i reprosez Imi spune altcineva (de exemplu Andrei, sotul meu din celalalt birou), nu ma intereseaza. Eu ascult de Lo, ea e Water Manager.
Lo e, pentru sine, mult mai responsabila cu hidratarea decat as putea fi eu vreodata, jocul nostru e urmarit si de alti colegi de birou, mie mi-e rusine sa ies din joc de bine ce l-am acceptat de buna voie si asa mai departe. Beau mult
mai multa apa in ultimele saptamani. Nu stiu inca daca ajuta sau nu, o sa vad in cateva luni ā cred. Pana atunci, ma amuza sa vad ca, in contextul unui joc, accept sa beau apa si nu mi se mai pare un calvar. Principiul jocului e simplu si vechi de
cand lumea si, pentru ca e un principiu, iata ca merge in (aproape) orice situatie.
*
Sorana Savu este specialist in comunicare, Senior Partner Premium Communication