Yearly Archives : 2011

theatre_stage_curtaindespre cistigatori
culturale
14 years ago

despre cistigatori

As a working actress, I would see so many actors that were truly dredging up deep, painful emotions, but whose work seemed self-indulgent. I realized that having deep and profound feelings didn’t necessarily make me a deep and profound person. I saw that coddling one’s pain – in life and on stage — creates almost the opposite effect. It seems self-involved, self-pitying and weak, the key characteristics of a victim. Not the most compelling choice for an actor to make.

*
An actor who merely feels tend to turn his performance inward and does not energize or inspire himself or an audience, whereas watching someone do anything and everything to override pain in an attempt to accomplish a goal or an OBJECTIVE puts an audience on the edge of their seats because the outcome becomes alive and unpredictable. Taking action results in risk and therefore, an unexpected journey. It’s not enough for an actor to be honest. It’s the actor’s job to make the kind of choices that motivate exciting results. You can paint a canvas using real oil paint, but if the final painting isn’t a compelling image, no one will want to look at it.

*
Aristotle defined the struggle of the individual to win as the essence of all drama more than two thousand years ago. Overcoming and winning against all the hurdles and conflicts of life is what makes dynamic people. Martin Luther King, Jr., Stephen Hawking, Susan B. Anthony, Virginia Woolf, Albert Einstein, Beethoven, Mother Theresa, and Nelson Mandela all had to overcome almost insurmountable struggles in their lives to achieve their goals. Indeed, the greater the obstacles and the more passion these people brought to overcoming their obstacles, the more profound the achievement or contribution they made. They didn’t become amazing, accomplished people in spite of their challenges, but because of them. These are qualities we want to duplicate in characterizations.

It’s much more captivating to watch someone try to win against the odds, than someone content to put up with life’s travails. A winner doesn’t have to actually win to be a winner — A winner tries to win, a loser accepts defeat.

Ivana Chubbuck

*
dintre lecturile ultimelor zile pentru cover story-ul Tabu de mai.

0
1729
ioana4lectia
povestile Ioanei
14 years ago

lectia

Intotdeauna inaintea Pastelui mi se intampla lucruri minunate, lucruri care imi schimba cumva cursul vietii.
Inca nu am inteles care e legatura mea cu perioada asta. Stiu insa, ca exista ceva si acum nu fac decat sa analizez cam tot ce mi se intampla.

Saptamana asta a fost una foarte speciala pentru mine pentru ca am cunoscut niste oamenii cu totul deosebiti, niste oameni luminati care in mod sigur au un mesaj de transmis tuturor oamenilor care sunt dispusi sa-i auda.

Miercuri am cunoscut-o pe Miki.
O doamna extraordinara care m-a facut sa inteleg ca darul cel mai scump al unui om e iubirea si ca ea trebuie impartita catre toti oamenii in mod egal. Ea mi-a amintit ca in fiecare om din noi exista un inger, iar noi trebuie sa-l lasam sa-si desfaca aripile ca sa ne poata proteja.

Joi a fost o zi exceptionala.
As putea spune ca am avut una din cele mai frumoase emisiuni “Bine dimineata” de la Radio 21 pentru ca inca de la inceputul zilei am incercat sa transmit acea iubire, de care imi vorbea Miki, tuturor oamenilor care ma ascultau (cunoscuti si necunoscuti). Rezultatul s-a simtit imediat. Oamenii reactioneaza la iubire prin iubire. Este extraordinar sa faci exercitiul asta.

Tot joi am intrat in direct la rubrica “Romanii au valoare” cu Toma Coconea, cel mai tare parapantist din tara (participant la cea mai spectaculoasa competitie de sport extrem din lume: Reb Bul X Alps – traversarea Alpilor intr-o saptamina doar cu parapanta si in alergare). Toma, ca sa intre cu noi in direct, s-a urcat pe varful unui munte, pentru ca nu avea semnal.
In momentul in care ne-a urat “buna dimineata” am simtit un val de energie buna. Rareori poti sa simti un om cu tot ce are el de dat prin doua cuvinte.

Toma e un om care colinda munti non stop, care zboara si care se bucura de Pamant si Aer asa cum foarte putini dintre noi o fac. E un om LIBER. Cind l-am intrebat ce mesaj are de transmis romanilor ne-a raspuns ca “Fericirea ti-o poti gasi din lucruri simple. Avem o tara frumoasa. Sugerez multor persoane sa iasa din tiparul asta, din viata cotidiana, si sa se deplaseze in locuri apropiate, dar mirifice”.

Ca ziua sa fie completa, dupa acest scurt interviu, am primit un mesaj de la Cristina Bazavan care mi-a spus ca i-am facut ziua frumoasa pentru ca, in sfarsit, a avut ocazia sa-i auda vocea lui Toma.

Eu am invatat ceva saptamana asta: sa ma las libera si sa ofer si altor oameni, ceea ce in mod normal, ii ofer doar mamei mele. Cred ca asta e una din lectiile mele preferate!

Abia astept sa ma trezesc maine dimineata, ca sa o iau de la capat.

Cristina edit: sunt unul dintre cei mai mari fani ai lui Toma Coconea; in ziua aia in care emisiunea lor chiar mi-a dat o stare de as fi putut zbura pina la birou, Ioana a facut mai mult decit povesteste: mi-a dat numarul de telefon al lui Toma ca sa pot sa-l felicit pentru determinarea, ambitia si moralul lui, precum si pentru incredibilului efort pe care-l face in traversarea Alpilor.

i-am dat un sms. mi-a raspuns, la 3 zile distanta, in aceasta dimineata, pentru ca se antreneaza in munti pentru noua competitie XAlps care incepe in 2 luni: „Iti multumesc.”

2
3740
janietaylor5cind „moda= arta”
culturalemoda
14 years ago

cind „moda= arta”

 o demonstratie despre „moda=arta” intr-o idee simpla, dar extrem de eficienta, de pozitionare a noii colectii Chloe. prim balerina NY City Ballet, Janie Taylor, prezinta hainele din colectie dansind.

(via Alex Traila)

Janie Taylor for Chloé on Nowness.com.

asta imi aminteste ca in tabu de aprilie e un pictorial de fashion inspirat de dans facut de Sinziana Pop (a carei zi de nastere e astazi, la multi ani Sanzi) si ma face sa zimbesc pentru ca suntem in acelasi trend si gind cu „lumea buna”

2
4330
jamesthierree2Raoul – un spectacol unic care nu trebuie ratat
culturale
14 years ago

Raoul – un spectacol unic care nu trebuie ratat

Are 36 de ani se numeste James Thierree si a lucrat cu unii dintre cei mai mari regizori ai lumii (Peter Greenaway, Robert Wilson) in spectacole foarte puternice vizual.

Este creatorul unui gen de spectacol care amesteca dansul, pantomima si teatrul intr-o forma unica de exprimare; e regizor dar si acrobat, actor de cinema dar si balerin… genul acela de artist care are atit de multa energie pozitiva si e atit de talentat incit poate gasi cai care sa uneasca domenii artistice a caror asociere pare bizara, dar care devin – sub interpretarea lui – o noua arta.

In urma cu doua ani a avut un spectacol inspirat de muzica lui Michael Nyman ( domnul care a scris, printre altele The Piano), acum are un spectacol – one man show – in care te uimeste cu abilitatea lui de a fi acrobat, dar si un actor dramatic foarte puternic. Raoul se numeste spectacolul, iata o secventa aici…

n-ati mai vazut niciodata asa ceva pe o scena din Romania!

Vestea cea mai tare este ca vine la bucuresti la invitatia institutului francez, intr-un eveniment sustinut de orange si e o experienta pe care, credeti-ma, nu trebuie sa o ratati. La sfirsit o sa va ginditi: „cum poate un om sa se miste asa, sa imi transmita atitea emotii si sa stea SINGUR pe scena intr-un spectacol care imi tine mintea captiva?”

E o mare bucurie ca putem sa-l vedem la bucuresti si mi-ar placea sa fie in sala Dan Puric si echipa lui, mai veche sau mai noua, dar si toti cei care s-au bucurat vreodata de spectacolele care spun atit de multe prin gesturi, fara sa fie nevoie de cuvinte.

Desi stiu ca artistului pe nume James Thierree nu-i place sa i se asocieze creatiile cu cele ale rudelor sale de singe, am sa va spun ca este nepotul lui Chaplin, stranepotul lui Eugene O Neill si-a trait multa vreme intr-un circ pentru ca tatal sau era clown.

Raoul-ul lui James Thierree e un spectacol pe care trebuie sa-l vedeti si mai ales sa-l simtiti.

Va fi in Bucuresti la TNB pe 29, 30 aprilie si 1 mai, pretul biletelor este 33, 55, 88 sau 110 ron.

(eu fac lobby sa ma duc la o repetitie si promit sa va povestesc detalii din culise)

Va mai bat la cap cu spectacolul asta pentru ca TREBUIE sa-l vedeti/ simtiti.

1
1912
catherine_zeta_jones_weddingcatherine zeta johnes intr-un spital de boli nervoase
espresso
14 years ago

catherine zeta johnes intr-un spital de boli nervoase

stirea diminetii de la CNN spune ca doamna Douglas – Catherine Zeta Johnes – s-a internat intr un spital de boli nervoase pentru bipolar disorder, gradul 2.

boala de care sufera Zeta Jones e una care se manifesta prin depresii grele si prin treceri bruste la momente de optimism; ea vine dupa ce mai bine de un an Zeta Jones a stat alaturi de sotul Michael Douglas in lupta cu cancerul la git.

ma gindeam vazind analizele complicate despre cum se manifesta aceasta boala ca, de cele mai multe ori, ascundem dincolo de paravanul public secrete teribile.

erau unul dintre cele mai misto cupluri din industria cinematografica; el o legenda, ea de o frumusete teribila si o ambitie pe masura. acum ies secrete la iveala.

cit de greu o fi fost de fapt mariajul lor dincolo de paravan?

2
4343
All-New_Ford_Focuscel mai prost copilot ever: eu
diverse
14 years ago

cel mai prost copilot ever: eu

saptamina trecuta am fost pentru doua zile intr-un testdrive de la viena pina la bratislava, cu noul ford focus, impreuna cu un grup mic de jurnalisti si citiva prieteni. eu am fost copilotul lui Zoli Toth (pe care cei mai multi il stiti de la Sistem)

am avut un roadbook si-a trebuit sa ajungem in diverse puncte pe traseu, cu scopul de a testa facilitatile masinii dar si de a vedea o parte din frumusetile locului.

cum era prima data in viata mea cind vedeam un roadbook, iar pentru mine a sta in dreapta soferului = vorbit mult la telefon-uitat in oglinda-povestit aiureli-ris, rezultatul excursiei noastre a fost unul de pomina.

doresc sa-i multumesc lui zoli pentru rabdarea, politetea si diplomatia lui. nu s-a enervat nicio secunda, desi in primele 5 minute in loc sa inteleg ce e cu harta am dat sms-uri, dupa aia m-am apucat sa-i povestecs chestii pentru ca nu ne vazusem de 2 ani, pina cind a zis:

– pe unde o luam?
– eu de unde sa stiu?, am raspuns cu roadbook-ul in brate.
– uita-te dupa autostrada.
-unde?
– pe roadbook….

au urmat citeva clipe lungi in care ma uitam precum curca-n lemne si silabiseam niste cuvinte in germana, care mi se parea oricum chineza (oamenii aia ar trebui sa aiba niste nume de orase mai decente si mai fara atit de multe consoane)

– o luam spre orasul care incepe cu G…, m-am scos eu cind mai m-am prins cum statea treaba.

(mai nashpa a fost cind erau doua orase cu G pe indicatoare)

dupa 10 min, zoli politicos a tras pe dreapta si s-a uitat singur pe harta:
– uite, o luam pe A24 dupa aia facem la dreapta. ai aici fotografii cu intersectia, cind e o intersectie complicata.
– am fotografii???? (pe cuvintul meu ca nu ma prinsesem ca alea erau fotografii de reper)

*
ca sa intelegeti ce copilot maret am fost, doresc sa raportez cit mai exact: prima data am ajuns la un super mall (zoli n-a vrut sa ne oprin, nu era in traseul nostru desigur); dupa primul punct de intilnire aveam 30 de km rabat de la drum, dar stiam cum arata casele celor din imprejurimi, plus pe unde bicicleau oamenii si alte detalii despre ce a mai facut fiecare dintre noi in ultima vreme.

la a doua oprire oficiala aveam 90 de km rabat (dar risesem de ne durea burta si cu uimire constatasem – cam la vreo 2 ore de la plecare – ca existau pe traseu si niste sageti Ford pentru ajutor in intersectii complicate. nu ne-am prins noi, ne-a zis Ana Timis de la Ford, care venise ajutor de copilot pentru ruta 2 si, in loc sa ne aduca ea pe drumul bun, am distrat-o noi tare si-am distras-o de la cartulie)

daaaaaaaaaaaaaaaar, la a treia oprire – a doua zi- n-am avut niciun km rabat. mergeam la un shopping outlet city si aveam putin timp de shopping pina trebuia sa ajungem la aeroport. cu ochii pilnie am stat pe roadbook.

*
noul ford focus e foarte foarte misto, dar mai am timp sa va povestesc despre asta.
acum cind ma uit in urma la aventura de copilot am urmatorul bilant: am ris mult, ne-am simtit bine, am povestit despre planurile noastre pe termen mediu sau lung, despre realizarile din ultimii 2 ani (ma stiu cu zoli de vreo 6-7 ani, m-a ajutat de citeva ori la editiile eco ale tabu-ului, a fost si pe coperta intr-un an; acum mi-a dat o idee geniala pentru o viitoare editie de tabu).

daca e sa rezum in putine cuvinte excursia asta as spune: sentiment de familie.

multzumesc zoli pentru rabdarea, politetea si umorul tau care m-au mai scos la liman in ipostaza mea de copilot catastrofic.

P.S. povestile lui zoli din copilarie despre cum a cintat el in orchestra europeana de tineri, cum a cistigat in liceu o competitie super grea de percutie ca sa mearga in america m-au facut sa ma gindesc ca e suuuuper subiect jurnalistic. o sa va mai povestesc despre el.
btw, o sa cinte la festivalul enescu – muzica clasica:)

7
2757
376-Echilibruechilibru
personal
14 years ago

echilibru

zilele astea am unul dintre cele mai frumoase proiecte din viata mea profesionala, o recunoastere a eforturilor mele de multi ani.

si, desi sunt mindra, sunt – din cu totul alte motive – intr-una dintre dispozitiile cele mai triste din ultimii ani.

mi se pare ca uneori cineva vrea sa tina lucrurile de pe linga mine intr-un echilibru perfect. prea multa bucurie e echilibrata in alta parte de altceva…

ciudat sentiment.

2
2129
110418_r20783_p465o prietenie adevarata: Franzen & Wallace
culturale
14 years ago

o prietenie adevarata: Franzen & Wallace

cind scriitorul David Foster Wallace s-a sinucis, prietenul sau bun Jonathan Franzen s-a inchis in casa, a deschis o punga de tutun si-a inceput sa-l mestece cu furie, cum obisnuia Wallace.

dupa ce-a terminat de promovat noua carte, multa asteptata Freedom (patru luni de turneu cu lecturi publice si autografe) Franzen a vizitat-o pe vaduva lui Wallace rugind-o sa-i dea putin din cenusa prietenului lui ca sa o duca intr-un loc numit Masafuera.

apoi a scris pentru newyorker o poveste despre cum a imprastiat cenusa lui Wallace in acel loc, despre sentimentele legate de sinuciderea prietenului lui si despre cum a invatat sa faca fata emotiilor de dupa intimplare.
*
intr-o miscare foarte desteapta de marketing Newyorker da la liber aceasta poveste, pentru o saptamina, pe pagina de Facebook a publicatiei. doar pentru fani, adica trebuie sa dati „like”.

Farther Away
“Robinson Crusoe,” David Foster Wallace, and the island of solitude.by Jonathan Franzen

1
1474
marilyn-monroe_0daca vreti sa va luati ramas bun de la ALS…
diverse
14 years ago

daca vreti sa va luati ramas bun de la ALS…

Mi-am scris primul testament pe când aveam 18 ani. Pe vremea aceea nu prea aveam ce să las (era „vremea lui Ceauşescu”), aşa că testamentul meu consta în instrucţiuni clare în privinţa funeraliilor: în mod obligatoriu, trupul urma să fie incinerat (şi nu înmormântat), sicriul urma să fie acoperit, lumea (puţină, oricum: doar membrii familiei şi prietenii foarte apropiaţi) ar fi trebuit să aducă numai un tip de floare (am uitat care…), iar ceremonia funebră s-ar fi desfăşurat având ca fundal sonor piesa Good Night, Ladies a lui Lou Reed („Good night, ladies / Ladies, good night/ It’s time to say good-bye”)…în fine, ştiu – acum – şi ce flori vreau să fie aduse la catafalc: micsandre sălbatice. Ştiu şi că sunt greu de găsit. Dar sunt florile mele preferate. Abia atunci se va vedea cine m-a iubit cu adevărat şi cine nu; 5. iar dacă nu şi nu, chiar nimeni nu poate găsi acele flori blestemate (cresc mai mult în Franţa, în regiunea Provence…), atunci vreau să fie adusă câte o poză – oricât de mică, indiferent de unde luată, alb-neagră sau în culori – cu Marylin. Hai, că nu e greu, dacă mă gândesc numai câte poze cu Marylin există… (Sfatul meu: colecţionaţi DE ACUM!)

ALS

Cei care vor să-și ia rămas bun de la Alex. Leo Șerban o pot face astazi, între 16 și 22, la Uniunea Scriitorilor – Casa Monteoru (Calea Victoriei cu B-dul Dacia) sau marți, între 14.00 și 14.30, la Crematoriul Vitan-Bârzești, unde va fi incinerat.

*
zilele astea m-am gindit mult daca s-ar bucura sau nu de reactiile pe care le-a generat si cu vestea asta. e un grup pe Facebook unde oamenii posteaza amintiri legate de el, fragmente din corespondenta cu el, fotografii care-l surprind in diferite ipostaze.
oare i-ar fi placut sa fie publice informatiile astea? oare i-ar fi placut sa se vada in fotografiile acelea?

n-am un raspuns.

dar nu pot sa nu constat ca, si dupa moarte, mai lanseaza un trend cu stil: cum sa-ti omagiezi un prieten.

e foarte in stilul lui, asa de dandy.

*
drum bun.

0
1164
591px-Mistake_svgce greseli ai repeta in viata?
diverse
14 years ago

ce greseli ai repeta in viata?

intrebarea de duminica asta vine de la ruxa „ce greseli ai repeta in viata?”

regula jocului e ca trebuie sa raspund si eu, dar am avut nevoie de citeva secunde sa ma prind ce as putea scrie.

1. as mai da o data la matematica, desi am ales-o din comoditate (stiam ca intru usor) si stiu si acum ca a fost o greseala pentru ca, aparent mi-am pierdut timpul, nu profesez.
2. as mai parasi uitindu-ma in ochii LUI spunindu-i „m-am plictist” (daca mi se intimpla asta din nou), desi stiu ca e urit si ca asta se va intoarce cindva impotriva mea.
3.m-as lupta pentru adevar si-as pune punct oricarei comunicari cu membrii ai familiei care nu respecta principii la care tin, desi stiu ca e gresit si ca „trebuie sa lasi de la tine”.

tu ce greseli ai repeta in viata?

8
3001
Unicredit_Debut Literar 2011_Poster_50x70vrei sa debutezi la Humanitas?
culturale
14 years ago

vrei sa debutezi la Humanitas?

te visezi scriitor?
cind te trezesti aminteste-ti ca, daca nu te cheama Cartarescu, nu poti sa traiesti din scris.
poti fi insa publicat, daca esti la debut.

*

daca n-ai mai publicat pina acum si ai in sertar – sau in computer – un roman sau o culegere de proza scurta sau poezie trimite-le la concursul de Debut Literar Unicredit pina pe 24 aprilie. daca esti printre cistigatori vei fi publicat de humanitas, iar cartea ta va fi lansata la Gaudeamus, in noiembrie.

Paul Cernat, Liviu Papadima si Radu Paraschivescu vor juriza lucrarile. Regulamentul concursului – pe site-ul www.bibliofagia.ro

*

Pe 14 aprilie, de la 16.00, va avea loc la PAVILION UNICREDIT o dezbatere cu tema:
Să fii scriitor înseamnă mai mult decat să ai o meserie. Înseamnă să ai o chemare. Talent, muncă, şansă, lecturi, şcoală – fiecare joacă un rol. În aceste condiţii, e scrisul apanajul unui grup restrâns sau poate oricine să fie scriitor?

pe linga cei trei jurati in panelul de discutie va mai fi Cristi China Birta, dar si subsemnata.

daca esti pasionat de scris, daca vrei sa scrii sau ai scris si inca nu ai publicat, cred ca discutiile de joia viitoare ar putea sa aprinda o lumina pe strada ta.

ne vedem joi.

Thomas-Creek-Bridge-Into-the-Unknown-by-Bill-Ratcliffepanica
munca mea
14 years ago

panica

ieri am primit invitatia de a scrie o proza scurta pentru o colectie in care vor mai aparea nume foarte mari ale culturii contemporane (Peter Esterhazy, Ray Loriga, Najat El Hachmi, Rui Zink, Vladimir Sorokin, Irina Denejkina, Andrei Codrescu). orgoliul meu a tresaltat si am spus repede DA.

am mai dat si niste telefoane ca sa impart cu prietenii bucuria invitatiei si onoarea ce imi este acordata.

astazi m-a cuprins panica; in ultime 24 de ore m-am gindit ce as putea scrie. n-am nicio idee.
simt cum mi se stringe creierasul numai la gindul ca va trebui sa gasesc o idee.

stiu ca nu trebuie sa fie o idee desteapta (n-am cum sa fiu mai desteapta decit oamenii astia), ci o idee simpla care sa duca la o poveste emotionanta, daca se poate universal valabila. si mintea mea e ca un soricel care alearga in gol, in cercul ala pe care face experimente cercetatorul care-l are in grija.

dar mi-am mai dat inca o data seama ca orgoliul ma baga in lucruri complicate pe care ma indoiesc ca le pot duce la bun sfirsit intotdeauna.

ei spun ca poate sa fie si fictiune proza scurta pe care mi-au cerut-o. eu as vrea sa scriu nonfiction.
despre ce v-ar placea sa cititi o povestire scrisa de mine?

foto bz Bill Ratcliffe

5
2718
ioana4dor
povestile Ioanei
14 years ago

dor


Ma uit pe geam. Vremea de afara imi contureaza niste imagini fumoase.

O masina mica, doi oameni in ea care isi tin maine strans unite pe schimbatorul de viteze. Parca odata cu schimbare unei viteze se misca ceva prin stomacul amandurora. Asculta Massive Attack si viseaza impreuna la acelasi lucru. Amandoi miros a primavara. In fata lor nu e decat o strada uscata, proaspat marcata, in dreapta si stanga un camp cu rapita inflorita. Mintea le e acoperita de aceeasi imagine, iar sufletele lor tresar la fiecare respiratie. Nu isi vorbesc. Se simt.

O plaja goala, doi oameni care stau pe nisip si ofteaza. In fata lor e marea, deasupra lor e cerul senin, in stanga nisip si stanci, in dreapta Vama Veche, iar undeva in spate o masina mica. Sunt plini de emotie, relaxasati si, in acelasi timp, isi simt gatul blocat. Nu se tin de mana. Fiecare e cu gandurile lui si cu imaginea lui, insa peste foarte putin timp se intalnesc. Se imbratiseaza si simt caldura cu aer de mare. Sunt doar ei doi… Aa, si marea.

Un drum national, o singura masina cu geamuri deschise in care sunt doi oameni. Aproape de Eforie Nord. Au in stanga un apus rupt dintr-un vis, in dreapta vad marea, in fata si spate… drumul lor. Se tin de mana, nu se privesc.. Unul priveste spre mare, altul spre apus. Privirile li se incruciseaza cand fura unul din imaginea celuilalt. Miros pentru ultima data pe ziua asta marea. E un miros mai puternic ca niciodata. Inspira puternic si inchid geamurile.

Visez intr-un apartament dintr-un Bucuresti vechi si care nu miroase a mare.
Stiu ca mai e putin , dar pana atunci mi-e imposibil sa nu strig cat pot de tare: MI-E RAU DOR DE MARE!

0
2826
alsa murit Alex Leo Serban:(
culturale
14 years ago

a murit Alex Leo Serban:(

imi spusese ana inca de acum doua saptamini ca e in spital. (inteleg ca nu avrut sa se stie de ce suferea si n-am sa scriu). m-am gindit ca o sa se faca bine, chiar daca moralul nu-l ajuta.

stiam ca e deprimat, ca nu vrea sa mai raspunda la telefoane si ca vorbeste doar cu apropiatii de la Dilema (Radu Cosasu, Marius Chivu).

nu mi-am imaginat nicio secunda ca „gata. asta a fost”.

azi noapte.

imi pare rau.

Cat despre asteptarea “madamei” respective, cum atat de haios ii spui: probabil ca m-as sinucide, intr-adevar, cu cateva secunde/minute inainte, pentru ca n-as suporta gandul sa mor “la comun” si sa fiu la cheremul unei madame ambetate (sau imbatate) care-a decis moartea mea…

als intr-un interviu de acum ceva ani pentru revista cultura

imi place sa cred ca si in ultimele clipe si-a pastrat ironia si umorul acid. si ca a plecat impacat, nu nervos, nu suparat. ca a plecat cu chef de polemica – cu viata, cu soarta.

am polemizat de foarte multe ori – si public si in privat – pe multe teme culturale, imi placea pedanteria lui si perseverenta cu care privea „de sus” fiind constient ca avea un background cultural pe care nu-l puteau atinge cei mai multi dintre cei care veneau dupa el.

alex leo serban avea 52 de ani. ultimele cuvinte scrise pe twitter au fost „viata e cobaiu sortei”

sa te odihnesti in pace!

* foto eugen ciocan.

4
2887
foto-loredana-1micHai cu mine la Lorendana in garajul EFM
diverse
14 years ago

Hai cu mine la Lorendana in garajul EFM

acum doua saptamini, am fost la primul concert live in garajul europa fm, cu andreea a carei zi de nastere era chiar atunci, iar andrei prietenul ei a vrut sa-i faca o surpriza.

acum va mai invit pentru diseara in garajul efm, la concertul Live al Loredanei. de la ora 19.00

desigur, pachetul invitatiei mai contine citeva delicase: faceti cunostinta cu George Zafiu (intiatorul proiectului Live in garaj la EFM si gazda emisiunii care se transmite in direct din garaj), foto de backstage.

pentru fanii Loredanei, m-am rugat de Zaff sa-mi dea citeva detalii despre ce va fi in concert.
asa ca stiu sa spun ca Loredana va cinta si dintre cintecele de inceput ale carierei ei: “buna seara iubite”, ” o inima la 16 ani”

ca sa participati la concurs trebuie sa-mi spuneti care dintre melodiile Loredanei va place cel mai mult si de ce.

zaff va alege cistigatorul:)
care poate veni insotit.

inchidem concursul la ora 16.00. succes

0
1321
Shadow-Stripe-Shopping-BagsMango & Tabu Shopping Night – miercuri
diverse
14 years ago

Mango & Tabu Shopping Night – miercuri

miine seara, de la ora 18, in Mango din Baneasa Shopping City e raiul fashionistelor.

pe scurt
30 % reducere de la orice produs achizitionat.
machiaje profesionale facute de Mirela Vescan de la Rimmel London (care iti ofera si o sedinta de manichiura)
trucuri pentru reimprospatarea look-ului de la hair stylist-ul Keune.
cocktailuri de la Campari, cafele de la Nescafe Dolce Gusto.

primele 100 de cumparatoare primesc cadou o gentuta mango care contine: revista tabu,mascara si oja de la Rimmel London, produse pentru par de la Keune, sticlutze de campari, brumizatoare evian.

mai are rost sa va spun ca TREBUIE sa ajungi la Baneasa Shopping City?

FA UN PUSTIU DE BINE PRIETENELOR TALE SI DA VESTEA MAI DEPARTE.

ne vedem la Mango de la Baneasa Shopping City.

1
2266
orhideea spama duc la SPA si nu mi-e rusine
diverse
14 years ago

ma duc la SPA si nu mi-e rusine

merg la SPA cit de des pot, am vazut si testat o multime de SPA-uri din lume, cred ca a merge la SPA nu e o forma de snobism si nici de a-ti arata muschii din portofel; e o forma de a avea grija de tine – de corpul tau, de pielea ta, de sufletul tau.

saptamina trecuta am mers pentru prima data la SPA Orhideea la invitatia lui Alex Lapusan, cu o gasca de prieteni.

lumea asta e bloggerilor e mare – dar si mica: ii stiam pe toti cei cu care petreceam la BLog in Spa. cu o singura exceptie – Doru Panaitescu pe care-l mai rog inca o data sa ma ierte: de obicei lumea face cunostinta cu mine cind sunt imbracata serios, nu in chiloti. ma rog, costum de baie.

ne-am distrat foarte mult pentru ca aveam lucruri multe in comun si, la stat in ciorba cum au zis baietii despre jacuzzi, am avut multe de povestit cu doamnele (anurim, cristina, anca si simona, sotia lui alex), iar cind ne-am reunit cu domnii am ris cu lacrimi de povestile cu gemeni.

dar dincolo de distractie am citeva lucruri de spus despre acest SPA (spre deosebire de tovarasii mei de suferinta in ale masajelor cu uleiuri aromate si ale dushurilor tropicale de la Orhideea Spa, eu am putere de comparatie cu muuuulte stabilimente de gen).

chiar e cel mai mare spa din bucuresti, dar cel mai tare mi-au placut:
– piscina – nu e publica, nu e voie la balaceala pentru orsicine; e doar pentru clientii spa-ului si asta inseamna ca beneficiezi de liniste. si discretie.

– sala de kinetoterapie – intima, facuta pentru recuperare individuala, cu participarea antrenorului. toti cei care s-au luptat vreodata cu gimnastica de recuperare si stiu cit e de greu pentru sufletul si orgoliul tau sa te razboiesti cu niste miscari pe care le gindesti dar trupul nu le poate face, inteleg cit de mult inseamna intimitatea in asemenea situatii.

– salina. atit de utila si de sanatoasa, cu programul special pentru copii, in week end, cind cu joculete sunt tinuti la terapie aproape o ora fara sa simta.

– orinduirea sectiunilor – sport la – 1, piscina, sauna & dusuri cu diverse tratamente la parter, tratamente faciale & corporale la +1. e asa de bine structurat incit aproape ca nici nu te intilnesti cu restul oamenilor care fac tratamente in complex.

– sala de relaxare. mi-a amintit de Spa-ul din «Elounda Beach» din Creta ( da, fix complexul ala de 5 stele in care si-a petrecut si Chivu luna de miere).

de saptamina viitoare ma duc la lectii de inot la Orhideea Spa (mi-e frica de apa, dar piscina aceea mi-a inspirat incredere).

cit despre ce moft e sa mergi la SPA mai am de adaugat asta:

romanii isi tratau lipsa de fier la Aquae Spadanae, un orasel cu ape termale, acum aflat pe teritorul belgian si redenumit SPA.

procedura sauna + dus cu apa rece e recunoscuta inca din antichitate drept tratament impotriva problemelor articulatiilor.

mai aproape de zilele noastre, cauza celor mai multe dintre bolile contemporane – stres-ul – are leac ( cu demonstratii stiintifice) cu aromaterapia, cromaterapia, reflexoterapia.

cele mai noi tratamente de anti ageing se bazeaza pe contrastul dintre rece si fierbinte, fiind demonstrat stiintific ca hormonul de crestere (a carui functie scade pe parcurs ce inaintam in virsta) devine mai activ la trecerea brusca de la temperaturi foarte mari la cele foarte mici.

probabil ca domnii chinezu, lapusan si todoran habar nu au ca distrindu-se cu dusurile scotiene dupa ce au stat la sauna, au intinerit cu cel putin un an. dar cu siguranta s-au simtit mai plini de energie, mai „activi”.

1
3529
teatrumanele
culturale
14 years ago

manele

e in dilema un articol semnat de Alice Georgescu – „Baterea de cîmpi, ca (auto)critică” – in care pe 4000 de semne doamna Georgescu povesteste cum directorii de teatru ii iau pe criticii cu scoala deoparte dupa spectacole si-i intreaba „cine e aia/ala care scrie la… ca numai prostii scrie? si n-are nici scoala”. Doamna Georgescu adauga insa ca aceiasi directori de teatru se mindresc cu cronica pozitiva a neavenitului, uitind ca nu mai au scoala de specialitate.

textul se incheie cu un PS

Acest text se dedica, odata cu vibranta recunostinta a autoarei, actritei Valeria Seciu si interpretarii sale (rolul Lady Macbeth) din spectacolul Macbeth. Un studiu propus de Centrul de Cercetare si Creatie Teatrala „Ion Sava” si de teatrul National din bucuresti si datorat regizorului Radu Penciulescu.

Inteleg de aici ca dna Georgescu e suparata pe criticile nefavorabile in directia doamnei Seciu, dar ce nu inteleg e de ce nu merge pina la capat sa numeasca personajul/personajele care a(u) generat supararea domniei sale.

Cea mai celebra dintre cronicile negative pentru acest spectacol e cea semnata de Cristian Tudor Popescu in Gindul . Cu tot respectul si toata admiratia pentru doamna Seciu, subscriu pina la ultimul punct la ceea ce scrie CTP. Mai ales ca am vazut aceeasi reprezentatie, dinsul stind 2 scaune in spatele meu.

De ce nu merge doamna Georgescu pina la capat in textul ei?
N-a citit cronica lui CTP?
Ma indoiesc, stia ca e in sala, stia ca plecase la pauza, cu siguranta a urmarit sa vada ce va scrie.

*
De ce scriu despre asta? Pentru ca atitudinea doamnei Georgescu mi se pare definitorie pentru noi ca popor; criticam in virf de buze fara sa mergem pina la capat, ca sa nu suparam pe nimeni, dar ne aratam superioritatea.
Plus ca atitudinea asta: „doar prietenii din gasca noastra au dreptate/sunt cei mai tari, scriu cronicile care conteaza” e, ma iertati, manelista.
*
Saptamina trecuta, la Sibiu, eram in fata unui domn care are ani de scoala despre teatru aproape citi ani am eu de cind m-am nascut: Cristian Radu.
domnul Radu m-a provocat:
– Spune-mi creatori romani contemporani care influenteaza istoria universala. care conteaza si afara.
Sa nu zici Eliade, Brincusi, Ionescu, Muller pentru ca s-au format pe alte meleaguri.

N-am fost in stare sa numesc pe cineva la fel de puternic ca acestia si Cristian Radu a concluzionat: ar trebui sa acceptam ca suntem provinciali in domeniul asta.

*
m-a urmarit mult demonstratia lui si expresia „suntem provinciali” si mi-am dat seama ca are mare dreptate: nu suntem provinciali doar in cultura, suntem provinciali ca natie.
daca am accepta asta si-am folosi ambitia provincialului care vrea sa razbata, sa-si faca un rost, poate am progresa in lume.
numai ca noua ne e mai usor sa spunem ca „ai nostri sunt cei mai tari” si traim in propria manea.

manelisti. asta suntem. cu totii.

3
2255
silviu-purcareteCfoto-dragos-spiteru-300x296mina lui Purcarete
teatru
14 years ago

mina lui Purcarete

stia ca venisem acolo ca sa fac un interviu cu el, tot asa cum eu stiam ca nu-i plac interviurile.
il convinsesera ceilalti, habar n-am cum: poate cu argumentul ”ajuta la promovarea piesei” sau poate cu ”o sa fim parteneri la festivalul de teatru, trebuie sa-i dam ceva la schimb si asta e ce vrea” sau poate cu ”dureaza putin, nu e chiar cel mai idiot dintre jurnalisti, nu o sa fie foarte rau”

nu voi sti niciodata.

dar eram acolo, fata in fata, el avindu-l in stinga pe Vasile Sirli (domnul care a scris muzica pentru multe din piesele sale), eu avindu-l in dreapta pe Constantin Chiriac (care ma adusese in fata lui, prezentindu-ma politicos, dar care e si actor in piesa, dar si directorul teatrului in care se joaca piesa).

am schimbat citeva amabilitati: despre cum au muncit toata ziua, despre timpul scurt ramas pina la premiera, despre cum n-o sa-i tin mult de vorba.

 zimbea si-avea vocea aceea calda si bonoma.

apoi am scos reportofonul din geanta si-am spus ”acum incepem, dau drumul la inregistrare, e ok?” si-am vazut cum ia o tigara din pachetul de pe masuta din fata lui ( unde erau un Mac si scenariul piesei), ia bricheta, o aprinde si, cu tigara fumeginda, isi aseaza mina dreapta in fata gurii si a nasului, cu caushul palmei spre interior ca o platosa, iar trupul i se duce putin catre inapoi.

 mintea mea a inceput sa urle: ”se apara! nu vrea interviul asta! ”

*
Silviu Purcarete a avut joi la Sibiu premiera la D-ale Carnavalului si sper foarte tare ca e o piesa care va placea publicului.
n-am vazut-o inca, dar – acolo, cu citeva zile inainte de premiera – am simitit toata energia buna de pe scena.

si-am auzit povesti minunate:

despre studentii care au dat auditii cot la cot cu actorii mari pentru roluri in piesa si pentru ca au fost atit de constructive auditiile ( stateau toti in sala si, pe rind, faceau exercitii pe scena, invatind unii de la altii; aveau teme pentru a doua zi – sa construiasca personaje uitindu-se la oamenii de pe strada), ei descriu intilnirea pentru piesa asta drept un workshop.

despre actorii care cinta in orchestra de pe scena (da, cinta live la instrument – pentru ca la facultatea de teatru din sibiu faci obligatoriu un instrument) si despre munca lor cu Vasile Sirli:  ”trompetistul are buzele cu bataturi de la cit a repetat, dar e ca la gimnasti – nu poti face performanta la paralele, fara sa nu-ti ranesti palmele”.

despre unele simboluri din piesa pentru care mi-am gasit explucatii fara sa apuc sa le vad – mi-au fost de-ajuns descrierile; Mita Baston nu mai dispare dupa un paravan, ci trece printr-o oglinda; balul a devenit un bilci, se maninca 10 kg de mici in piesa – preparati direct pe scena; personajele sunt elegant imbracate, dar incaltate in cizme de cauciuc pentru ca traiesc in mocirla.

”Bilciul e locul de unde a pornit teatrul”, mi-a spus Silviu Purcarete pentru ca mai tirziu sa adauge ”as fi putut sa fac textul asta si la Palatul Parlamentului si la Hotel Marriott, nu doar aici pe scena, ca un bilci.”

*
de ce sa vina lumea sa vada piesa asta?

 i-am intrebat pe toti trei (Purcarete, Sirli, Chiriac), iar domnul Vasile Sirli mi-a raspuns cu o poveste:

”aseara, la iesirea de la Faust, prietenul unei tinere care parea studenta a intrebat-o:
– ei, cum ti s-a parut piesa?
ea s-a uitat lung, si-a tras respiratia.
– stai sa-mi aprind o tigara si discutam dupa aia.

despre asta trebuie sa fie teatrul. sa mergi intr-un loc, sa traiesti emotii si, la iesire, sa -ti aprinzi o tigara si sa discuti despre ce-ai vazut.”

*
la sfirsitul interviului , domnul Chiriac – care a privit cu un drag de copil catre Purcarete pe tot parcursul interviului si despre care am aflat ca a dat si el casting pentru piesa – mi-a spus rizind:

– ai stat pe un scaun din piesa, asa vor fi asezate in spectacol.
– pe scaunul cui am stat?
– al Didinei.

*
(m-as muta si miine la Sibiu daca as avea de muncit acolo ceva care sa se potriveasca cu ceea ce fac eu. ma reintilnesc cu sibiul la festivalul de teatru peste mai putin de 2 luni)

*
D ale Carnavalului s-a jucat in primele trei reprezentatii cu casa inchisa. Urmatoarea reprezentatie este pe 29 aprilie.

Multumesc frumos Ruxa pentru un week end tres s!mpa la Sibiu.

2
2351

Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!