Monthly Archives : January 2012

ioana celibidachea murit ioana celibidache
culturale
13 years ago

a murit ioana celibidache

stiu ca toti sunteti cu ochii pe meetinguri si revolutii, dar…

ieri a murit Ioana Celibidache, o minunatie de femeie care a fost sotia lui Sergiu Celibidache. avea 87 de ani, locuia la Paris, a murit in urma unui atac cerebral.

am mai scris de citeva ori despre aceasta doamna minunata (a aparut si o carte despre dinsa, Ioana Celibidache – o matusa de poveste – de Monica Pillat) pentru a fost o personalitate impresionanta.

era pictorita, foarte talentata, dar nu voia sa-si semneze lucrarile cu numele Ioana Celibidache pentru a nu o judeca lumea prin prisma renumelui sotului sau. “Sunt sigura ca ar fi comentat : ia sa vedem ce face nevasta unui geniu.”, e justificarea sa publica. toate tablourile sale sunt semnate, Ioana.

“Bine faci, te-ai gandit perfect. E vorba de drumul tau in viata. Daca reusesti, ai sa fii foarte fericita, daca nu, ai sa stii ca poate nu valorezi atit”, i-a spus Celibidache despre hotarirea ei.

o fotografie din 1968, din cartea doamnei Pillat

a avut o libertate a spiritului rara in vremurile in care domnia sa a fost tinara si cred ca asta l-a si atras pe Sergiu Celibidache … si-o independenta a gindirii: l-a apreciat nespus pe Celibidache – ii spunea maestru -, dar a ramas intotdeauna fidela valorilor sale, nesfiindu-se sa-i spuna ferm sotului cind ceva nu-i placea.

o fotografie din 2010 din aceeasi carte

***

luati-va 5 min timp sa ascultati acest interviu cu dinsa, veti vedea ca a fost o femeie minunata. (mi-ar fi placut f f f mult sa o intilnesc)

6
26106
raft_masa_lemn_1lemnul – dragostea mea
diverse
13 years ago

lemnul – dragostea mea

iubesc lemnul. si-mi place sa merg desculta pe orice suprafata care are la baza lemn:)

*
imi caut balansoar. si cercetam pe net peste tot unde m-a dus google.

asa am ajuns la aceste minunate creatii.


Producator: Andre Joyau.


Producator:Jolyon Yates.


wishbone Producator: Toby Howes.

Producator: Edwards Moore.

producator: Joachim King.

***

cum ziceam imi caut balansoar. daca prin podul bunicilor se afla vreun balansoar – oricit de paraginit ar fi – dati un semn. multumesc.

1
3783
hellen mirrenculise la Golden Globes 2012
filme simpa
13 years ago

culise la Golden Globes 2012

la noapte dupa ora noastra, pe seara dupa ora lor, se dau Globurile de aur.

e o editie foarte frumoasa, ca-n vremurile de aur ale cinema-ului, pentru ca se intimpla sa fi avut filme si sa fie nominalizati actorii care au cea mai mare popularitate

*
Best Performance by an Actress in a Motion Picture – Drama
Glenn Close – Albert Nobbs
Viola Davis – The Help
Rooney Mara – The Girl With The Dragon Tattoo
Meryl Streep – Iron Lady
Tilda Swinton – We Need To Talk About Kevin

Best Performance by an Actor in a Motion Picture – Drama
George Clooney – The Descendants
Leonardo DiCaprio – J. Edgar
Michael Fassbender – Shame
Ryan Gosling – The Ides Of March
Brad Pitt – Moneyball

**

si astea sunt doar nominalizarile pentru actori in drama, la comedie o mai avem pe Jodie Foster sau Kate Winslet, la regizori Scorsese sau Woody Allen etc etc etc

si la tv e aglomeratie mare de vedete cu Jeremy Irons, Steve Buscemi, Claire Danes, Jessica Lange sau Laura Dern printre nominalizati…

***

aseara s-a repetat pentru ceremonie; adica, actorii care prezinta un premiu in sectiune – oricit de mari ar fi, oricite premii ar fi luat- au venit frumos la hotelul unde va avea loc ceremonia si si-au repetat intrarea, au citit 3 vorbe de pe prompter, au vazut locul unde stau si care e drumul pe care trebuie sa-l parcurga pina in culise.

pentru ca in lumea celor mari orice detaliu conteaza.

iata citeva fotografii de la repetitiile de aseara, facute de cineva din echipa de organizatori:)

Hellen Mirren pregatita sa parcurga drumul de la masa la care va sta pina la scena.

Hellen Mirren si Sidney Poitier repetindu-si momentul

Ricky Gervais cautindu-si locul in sala

Angelina Jolie repetindu-si speech-ul prin care va introduce un premiu.

Jake Gyllenhaal repetind:)

****

ca si la Oscar, prezentatorii nu primesc bani pentru prestatia lor, in schimb pleaca acasa cu citeva cadouri de la sponsori

uite care sunt cadourile de anul acesta:)

doamnele vor primi o geanta Dooney & Bourke Zipper Pocket plina cu delicatese de la Swarovski, L’Oreal si Godiva, iar domnii vor pleca acasa cu daruri de la Lacoste, Kenneth Cole si The Container Store.

***
aveti vreun preferat?

eu voiam tare sa cistige Meryl Streep pentru Iron Lady desi nu am vazut inca filmul, dar dupa ce am vazut acest interviu cu Glenn Close as vrea ca ea sa ia si Globul de aur si Oscarul:)

0
1637
albert-nobbs02Glenn Close vs Albert Nobbs
filme simpa
13 years ago

Glenn Close vs Albert Nobbs

anul asta Glenn close, mai mult ca sigur, va fi nominalizata la Oscar pentru rolul din Albert Nobbs.

dincolo de rolul incredibil pe care-l face – o femeie care traieste 30 de ani in hainele unui barbat -, Albert Nobbs e o frumoasa dovada de perseverenta; Glenn Close a avut nevoie de 15 ani ca sa stringa banii pentru acest film (pe care l-a si produs, a scris scenariul si, am eu o banuiala, un pic regizat – regizorul este Rodrio Garcia, fiul lui Gabtriel Garcia Marquez)

uitati-va la acest interviu (are putin peste 8 min) si ginditi-va ca Close are 5 nominalizari la Oscar (n-a cistigat niciodata), are o incredibila notorietate, se bucura de un imens respect in industrie si, chiar si in aceste conditii, a avut nevoie de 15 ani ca sa-si duca la indeplinire un vis: sa faca un film despre Albert Nobbs.

e o frumoasa poveste despre cum chiar si cei mai mari muncesc din greu pentru succesul pe care-l au.

4
2885
grace1Grace – remembering
carti simpa
13 years ago

Grace – remembering

astazi am primit de la Noemi cartea Remembering Grace – fotografiile realizate timp de 25 de ani de unul dintre cei mai buni prieteni ai lui Grace Kelly, fotograful Howell Conant

cartea e minunata si vorbeste despre prietenia dintre fotograf si actrita/printesa.

m-am uitat pe repede inainte pe ea si am descoperit citeva ipostaze de maxima actualitate; hainele, atitudinea, chipul par atemporale, ar putea sta si astazi pe o coperta.

iata mai jos citeva dintre fotografiile pe care le-am descoperit pe net dintre cele care se gasesc in carte, ca un mic preview si pentru voi, care nu sunteti prieteni cu Noemi Revnic sa va bucure si pe voi la cafeaua de simbata dimineata.

Multumesc frumos, Noemi

Grace Kelly si fotograful Howell Conant

aceasta este fotografia despre care Howell spune ca o reprezinta pe Grace, actrita.

*
cartea se gaseste la The Place sau la libraria Anthony Frost.

2
3276
small_LeonardNimoy-TheBorgheseSeries-Zz164-511Make up
personal
13 years ago

Make up

pentru ca pregatesc un proiect nou pentru primavara, de citeva saptamini, o data pe saptamina fac niste inregistrari video; asta inseamna ca sunt coafata, aranjata si cineva imi face un make-up profesionist.

de fiecare data cind termina doamna cu make-up-ul simt nevoia sa spun “daca si cu inteligenta ar fi la fel de usor, ce bine ne-ar fi”; pentru ca transformarea e foarte mare, sunt o cu totul alta persoana si, chiar si eu care n-am o parere buna despre felul in care arat, am momente cind – asa machiata – mi se pare ca sunt simpatica.

mi-ar placea sa fie la fel si cu inteligenta. sa poti sa faci o transformare de nivelul acesta, asezindu-te la o masa cu oglinzi si becuri si lasind pe altii sa munceasca pentru tine.

*
astazi a fost din nou una din aceste zile cu inregistrari; din nou parul impecabil, un make-up minunat. am plecat de la locul faptei pe jos si mi-am propus sa fac ceva care sa contrabalanseze look-ul meu. m-am oprit in Angst si-am cumparat multe lucruri ca sa car cele mai grele pungi posibile.

pentru ca viata asa este, nu cu make -up…

foto Leonard Nimoy-The Borghese Series

3
2210
fricafrica …
culturalepersonal
13 years ago

frica …

… de Beethoven

I’m still amazed, for example, at someone’s being afraid of Beethoven. I’ve known people who can’t listen to his music because it’s too emotionally arousing or overwhelming for them. But for me, Beethoven’s music was for decades almost as crucial as eating or drinking. His work was a prod into a life of courage, a life embraced totally with all its pain and all its challenges, and for many years I felt that I almost couldn’t live without his music. Had I been afraid of what Beethoven’s music evoked in me I think that fact alone would have given me reason to listen to it, to try and decipher my fears and attempt to understand and get beyond them.

Alan Arkin, an improvised life

***
v-am mai spus ca citesc biografia lui Alan Arkin. imi place asa de mult, incit citesc fiecare capitol de cel putin 2 ori inainte sa trec la urmatorul.

ieri, pt ca il vedeam pe Gheorghe Iancu dansind pe Beethoven, mi-am adus aminte de citatul de mai sus.

stiti ce e ciudat? desi pentru mine muzica clasica e ca fizica cuantica pentru un copil de clasa I (hai a V-a, in sensul ca inteleg semnele, aud ce se intimpla), am inteles profund ce spunea Arkin despre nevoia lui de a-l asculta pe Beethoven.

pentru mine, repetitiile actorilor- dansatorilor sunt o cale de a trece dincolo de propriile mele frici. ma bintuie explicatiile si intelesurile pe care le descopar in spatele muncii lor si mi se pare ca imi fac viata mai usoara. si, categoric, imi dau o forma de energie cu care as alerga maratoane.

asa a fost miercuri si joi, multumesc Catalin Sava pentru acest dar minunat.

***

uneori ne “incarcam” din lucrurile de care ne e cel mai frica.

acesta e beethoven-ul pe care dansa Gheorghe Iancu sub privirea atenta a doamnei Miriam Raducanu (n-as fi stiut fix care bucata de beethoven este daca nu era Ana Onisei alaturi sa-mi spuna)

2
2220
jurnalismJurizari si editari
jurnalism
13 years ago

Jurizari si editari

ma impietreste gindul ca trebuie sa jurizez ceva; sa apreciez- cataloghez- clasific munca unor oameni.

oricum ai lua-o, judeci cu alta unitate de masura decit au facut-o autorii. iar daca te gindesti ca textul pe care-l citesti e scris de cineva care si-a pus toate asteptarile in concursul la care participa, simti cum se aseaza pietroaie in miinile tale si nu-ti mai vine sa dai paginile.

cind e vorba de arta, imi place sa cred ca un criteriu bun e emotia: m-a impresionat? mi-a transmis o stare?

dar cind e vorba de texte, intervine relevanta la tema, tehnica, impactul si, desigur, starea pe care mi-o aduce textul: m-a dus intr-o lume in care sa fi uitat ce am eu si sa fiu parte din povestea lui?

***
miine trebuie sa jurizez un concurs de jurnalism european, am recitit astazi textele celor care s-au inscris si… mi s-a facut dor sa editez. cel putin 3 dintre ele ar fi fost foarte foarte emotionante cu un editor bun.

as vrea sa se faca o scoala de editori. aproape ca ma bate gindul sa fac eu cursuri for free. dar oare editorii ziarelor ar vrea sa (mai) invete?

***
spunem ca nu ne mai citeste publicul; e adevarat, dar daca noi nu avem o continua preocupare pentru limbaj si pentru dinamica scrierii, nu putem tine pasul cu publicul. si-l plictisim oricit de puternica ar fi informatia pe care vrem sa o transmitem.

2
1884
gheorghe iancutata si fiu
culturale
13 years ago

tata si fiu

cum pui in dans relatia tata-fiu?

Peter Gabriel cinta, danseaza Gheorghe Iancu si Alessandro Riga.

(din nou 6 minute din viata voastra pentru emotii care se exprima altfel)

l-am vazut din nou dansind astazi pe Gheorghe Iancu (acum are 55 de ani). il veti vedea si voi intr-un show de exceptie, f f emotionant in curind la TVR Cultural. (am sa scriu o lunga poveste despre acest spectacol)

0
1472
evaluationNumere si suflete
diverse
13 years ago

Numere si suflete

Probabil ca e un cliseu, dar e cliseul meu. Si al generatiilor care au primit la nastere niste numere. Copilul numarul 1, numarul 3, numarul 6, numarul 25. Da, am aflat anul trecut de ziua mea de la mama ca numarul meu de la nastere a fost 25.

Ulterior, odata cu numerotarea de la nastere au inceput sa fie date si note – pentru greutate si alte coordonate neonatologice. Un subiect excelent de fala sau rusine, de la caz la caz, pentru proaspetele mame. Ma intreb cum facea fata situatiei mama, cu un copil chel, caruia i-au crescut primele fire de par la varsta de un an si ceva, hahah!

Mai apoi, notele si numerele ne urmaresc toata viata. La gradinita, la scoala, oh, la scoala; numerele din catalog; numerele batailor primite de la parinti, de la profesori sau de la colegi; numerele iubitilor sau ale despartirilor; la facultate sau in armata ( pentru cine a facut serviciul militar).

Si acum, daca ma trezeste cineva din somn si ma intreaba numarul de pe placuta mea din armata, il recit instantaneu. Un numar format din 7 cifre.

Ah, si apoi urmeaza viata de adult, cu atatea numere si note, incat la un moment dat nu mai putem tine sirul. Primim note la job ( celebrele intalniri lunare cu superiorii); in viata personala – ,,Ai gatit de nota 10’’; ,,Arati de nota 9 plus’’. ,,Te-ai imbracat de nota 8’’… ,,A avut o nunta de nota 10 cu coronita’’. ,,A avut un divort de nota 5’’. ,,A facut sex de nota 6’’. Pentru cele care fac fertilizari in vitro ( FIV), embrionii fecundati primesc note ( mai American style, A, B+, etc). Prietenii iti dau note dupa cum te comporti, de multe ori nu cu ei, ci cu alte persoane, dar aflat in compania lor, iar mustrarile vin cand
nici nu te astepti. De fapt, de cele mai multe ori notele proaste vin atunci cand nici macar nu ti se pare ca ai gresit, din contra, stii materia la perfectie.

Notele curg in catalogul tau aniversar si te trezesti la un moment dat sa-ti dai singur/a note, din ce in ce mai neincrezator in tine, pentru ca realizezi ca de fapt toata viata ta s-a scurs pentru a tine piept cu brio unei intregi cancelarii de profesori care si-au adus la scoala toate frustrarile si au vrut sa te transforme cumva in cine isi doreau ei sa fie.

Si in acel moment ai doua solutii: sa stergi cu buretele toata existenta ta de pana atunci ( ceea ce este mai greu) sau sa razi, sa razi din toata inima ta de nota 10. Pentru ca din acel moment unic tu esti singura persoana care tine catalogul.

Pe curand si nu uitati cine sunteti.

Foto: Guy Bourdin, unul dintre preferatii mei

**
Noemi Revnic este specialist in comunicare si colaborator Harper’s Bazaar Romania

1
1737
victory[1]gresesti? bravo!
diverse
13 years ago

gresesti? bravo!

dragii mei,

pe 24 ianuarie, special pentru asociatia incubator 107 voi tine un atelier. tema e una pe care nu o prea intilniti la seminarii:

Lăsați perfecțiunea deoparte, greșiți. O întâlnire despre importanța eșecului.

vom vorbi despre greselile noastre de toate felurile si veti primi cadouri daca gresiti:)

de ce tin acest atelier? cred ca cel mai mult pierdem in viata pentru ca ne pedepsim pentru greselile pe care le-am facut, pentru ca nu am progresat la nivelul celorlalti, pentru ca nu am luat intodeauna “premiul intii”.

as vrea sa vi se intimple in viata sa va spuna un mentor sau un profesor “gresesti? bravo!”

atelierul are loc la sediul asociatiei incubator 107, 24 ianuarie 2012 de la 19:0 la 21:00 ; va puteti inscrie prin email la adresa [email protected]. mai multe detalii aici.

e primul atelier/seminar pe care-l tin in 2012, mi-ar placea sa veniti, sunt sigura ca ne vom distra.

pe tinerii de la incubator107 ii puteti gasi si pe FB

***

Ce e incubator107?

incubator107 este locul în care oricine poate învăța pe oricine orice. Vrem să încurajăm în oameni dorința de a învăța de la alții și de a învăța pe alții. Așteptăm propuneri de ateliere inedite, personale și cu suflet din orice domeniu al vieții de-după-birou. Meșterii noștri pot fi pasionați, inițiați sau experți.

incubator107 este un proiect al asociației Macaz Cultural, în care echipa se implică voluntar. Funcționăm din donațiile învățăceilor pe care le împărțim jumi-juma între meșteri și facturi și materialele pentru ateliere. În același spirit al schimbului și al libertății, am clocit un loc în care poți aduce un obiect și lua altul la schimb. TROC se numește și ne e foarte drag.

Fiecare lună începe cu câte o Nocturnă unde experimentăm rând pe rând toate atelierele din luna ce urmează. Invitații noștri vin cu merinde făcute în casă, trec din experiență în experiență și se înscriu la atelierele care i-au convins. La răsărit de soare avem cântare și cafea la oală.

incubator107 îşi cheamă mentorii – acei oameni simpli şi extraordinari care au avut curajul să-şi transforme pasiunea într-un mod de viaţă. În fiecare lună punem la cale o întâlnire eroică, când invităm pe acela care ne va inspira, ne va da aripi şi bobârnace.

gheorghe iancuGheorghe Iancu Sticks
diverse
13 years ago

Gheorghe Iancu Sticks

astazi l-am vazut dansind pe domnul acesta. Gheorghe Iancu se numeste. am sa va povestesc curind despre el.

1
2064
streepMeryl Streep
filme simpa
13 years ago

Meryl Streep

cind eram in America a avut loc premiera filmului in care Meryl Streep o interpreteaza pe Margaret Thatcher, iar cronicile din ziare nu erau chiar cele mai prietenoase cu filmul. new york times sustinea ca e prea romantat si ca , pentru ca regizorul e femeie – Phyllida Lloyd, a dus filmul intr-o zona care n-are legatura cu biografia unui om de stat.

toti insa remarcau interpretarea minunata a lui Meryl Streep.

zilele astea a inceput o avalansa de aparitii ale lui Streep in presa internationala; in parte pentru ca trebuie promovat filmul, dar si pentru ca i se face lui Streep o precampanie pentru Oscar.

Streep careia nu-i prea place sa acorde interviuri, e acum obligata prin contractul de promovare al filmului sa se intilneasca cu multi jurnalisti. E un moment rar de care fanii lui Meryl Streep ar trebui sa profite ca sa o studieze in detaliu.

iat-o intr-o inregistrare de la conferinta de presa pariziana a filmului Iron Lady. Uitati-va cit e de frumoasa si de senina, ce chip minunat are… si are 62 de ani!!

unul din site-urile mele preferate, nowness.com a facut ieri un remember al citorva dintre cele mai reusite fotografii ale sale🙂

din pacate, nu am vazut pe lista premierelor de la noi, Iron Lady pina in aprilie, deci avem cam mult de asteptat. 🙁

5
2402
Stephen-King-002Stephen King – On writing
culturale
13 years ago

Stephen King – On writing

Around 1960, Forry (who sometimes referred to himself as “the Ackermonster”) spun off the short-lived but interesting Spacemen, a magazine which covered science fiction films. In 1960, I sent a story to Spacemen. It was, as well as I can remember, the first story I ever submitted for publication. I don’t recall the title, but I was still in the Ro-Man phase of my development, and this particular tale undoubtedly owed a great deal to the killer ape with the goldfish bowl on his head.

My story was rejected, but Forry kept it. (Forry keeps everything, which anyone who has ever toured his house—the Ackermansion—will tell you.) About twenty years later, while I was signing autographs at a Los Angeles bookstore, Forry turned up in line . . . with my story, single-spaced and typed with the long-vanished Royal typewriter my mom gave me for Christmas the year I was eleven. He wanted me to sign it to him, and I guess I did, although the whole encounter was so surreal I can’t be completely sure. Talk about your ghosts. Man oh man.

***

Nobody ever asks about the language.
They ask the DeLillos and the Updikes and the Styrons, but they don’t ask popular novelists. Yet many of us proles also
care about the language, in our humble way, and care passionately about the art and craft of telling stories on paper.
What follows is an attempt to put down, briefly and simply, how I came to the craft, what I know about it now, and how it’s done. It’s about the day job; it’s about the language.

***
citesc cartea lui Stephen King “On Writing”. nu-mi place King pentru ca nu-mi plac SF-urile, dar cartea aceasta pe jumatate autobiografica, pe jumatate despre tehnicile de scris sper sa ma motiveze pentru a ma apuca de un proiect maricel care e in plan. si pentru care nu-mi gasesc inca entuziasmul.

am cartea lui King in pdf, nu cred ca va fi tradusa la noi, asa ca pentru cine e fan, as putea sa o trimit pe mail.
daca va intereseaza, lasati un comentariu & adresa reala de mail in semnatura pe care vi-o cere blogul cind comentati

joan-didiontimiditate
carti simpa
13 years ago

timiditate

am gasit un minunat profil al scriitoarei mele preferate, Joan Didion

(tocmai am adus din America Blue Nights, noua sa carte pe care n-am inca curaj sa o citesc: e despre decesul fiicei sale)

probabil ca nu veti gasi carti scrise de ea sa cititi pentru ca nu e tradusa in romaneste, dar va rog cititi fragmentul de mai jos

“She never took her purse off her lap!” my mother said afterward of that night, gobsmacked. “She took it to the dinner table!”

If you had told my mother that Didion regularly served elaborately cooked meals to 60 people at a time, on Spode china in a rambling—and very Berkeley—house in the seedy part of Hollywood, and had interviewed Jim Morrison and entertained Janis Joplin, she would have been shocked. Didion seemed like a young woman who had never been to a dinner party without her parents. She seemed like someone who owned one good thing to wear, and would bravely wear it whenever an engagement even hinted at formality.

I can tell you this for certain: anything you have ever read by Didion about the shyness that plagued her in her youth, and about her inarticulateness in those days, in the face of even the most banal questions, was not a writer’s exaggeration of a minor character trait for literary effect. The contemporary diagnosis for the young woman at our dinner table would be profound—crippling—social-anxiety disorder.

***

am spus intotdeauna ca oamenii mari (ca rezultate, notorietate dar si caracter) sunt niste mari timizi.
intregul profil aici, poate-l vreti, cine stie

🙂

2
2345
hollywoodo actrita pleaca la Hollywood – nuante
culturale
13 years ago

o actrita pleaca la Hollywood – nuante

o actrita din romania decide ca e mai bine pentru cariera ei sa mearga in America.

f bun. nu e nici prima, nici ultima. e talentata (ma uimeste cit de usor ii iese sa plinga pe ecran), e frumoasa si are in CV deja citeva filme bune care sper sa o ajute la castingurile viitoare. altfel spus, ii doresc multa bafta.

doar ca tinara in cauza simte nevoia sa se justifice pentru gestul ei spunind ca in romania nu e industrie de film si ca de asta nu poate ea progresa, intr-un text printre rindurile caruia urla cuvintele “vreau atentie! rugati-va de mine sa nu plec!”

textul ajunge la stiri. si e un bun PR pentru ca ea sa obtina viza. (bafta! sa o obtina)

***

au plecat (si au si lucrat in filme mari de afara) Dragos Bucur, Vlad Ivanov, Anamaria Marinca, Alexandru Potocean, Oana Pellea, Medeea Marinescu – ca sa-i pomenesc doar pe cei care-mi vin acum in minte prin prisma contractelor recente, desi cap de lista sunt Marcel Iures si Maia Morgestern. niciunul n-a sarit in sus sa se lamenteze inainte.

da, nu avem industrie de film; da, nici nu ne ajutam noi pe noi sa avem industrie (cazul adinei pintilie al carei film super finantat in afara n-a primit finantare CNC – e doar un exemplu).

dar sunt niste nuante care fac diferenta in ceea ce inseamna caracterul fiecarui actor. si cum speculeaza ei lucrurile (mai ales, ce lucruri aleg sa speculeze) pentru a obtine atentie.

4
2559
mara by babyfotokolorvis
diverse
13 years ago

vis

de fiecare data cind vad in super marketuri copii care pling dupa cite ceva din rafturi, imi doresc mult mult mult ca, intr-o zi, supermarketurile sa faca o zi speciala doar pt copii: “intri singur, fara parinti, si pleci cu un ceva de pe raft care e doar pt tine.”

orice vrea copilul.

***

ma gindesc ca daca scriu visul asta aici, una dintre companiile mari care au supermarketuri se va gindi sa faca o zi cu o asemenea promotie.

fotografia este de pe baby fotokolor, un blog al unei companii care face fotografii cu bebelusi pe care l-am descoperit recent si pe care va invit sa-l vizitati.

1
1811
Alan-arkinnu vrem sa “facem”, vrem sa “fim”
filme simpa
13 years ago

nu vrem sa “facem”, vrem sa “fim”

citesc autobiografia actorului Alan Arkin ( l-ati vazut in Little Miss Sunshine si sper ca veti vrea sa-l vedeti intr-un film care nu va ajunge niciodata in cinema la noi The privates lives of Pipa Lee ) si am gasit acolo urmatoarea poveste.

Arkin filma alaturi de o actrita pe nume Madeline Kahn si intr-o pauza de filmare, gindindu-se la multele abilitati artistice ale partenerei sale de filmare ( o foarte buna pianista, compozitoare, dar si o buna actrita de comedie), a intrebat-o care crede ca e atu-ul ei, pe ce mizeaza mai mult.
Madeline n-a stiut sa raspunda pentru ca, asa cum remarca Arkin, parea ca nu se gindise la asta pina atunci.
Arkin a intrebat-o altfel “ce voiai sa te faci cind erai mica? care a fost primul tau instinct?”

iar Madeline a spus ca ii placea muzica.

“adica voiai sa faci muzica?”

“nu. voiam sa fiu muzica”

***
Arkin isi incheie povestirea in felul urmator: “We don’t want to do it; We want to be it. Only we don’t know it. No one tells us.”

si spune ca restul cartii sale, an improvised life, e pentru cei care vor sa fie muzica.

***

de mai bine de 2 ani, in semnatura mailului meu se afla “trying to be a human being, not a human doing”; nici macar nu mai stiu de unde am luat asta, dar mi s-a parut a fi ceva ce trebuie sa ma calauzeasca. abia aseara citind cartea lui arkin am inteles de ce, desi nu era pe lista mea de cumparaturi, cind am vazut-o in Border’s, am luat-o pur si simplu: trebuia sa ajunga la mine, macar pentru povestea de mai sus.

1
2008

Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!