Imi place revista The Institute, am mai scris despre asta. as putea zice ca e printre putinele publicatii ca e singura publicatie din romania pe care o (mai) citesc din coperta in coperta.

imi place relaxarea cu care scriu cei din redactie.

pot scrie la fel de frumos (si, culmea, deloc superficial) si despre lucruri accesibile dar si despre chestiuni de nisa. si mai ales, scriu fara sa se bata cu pumnul in piept ca ei stiu ceea ce scriu; te prinzi tu cititorul ca sunt buni.

de fiecare data cind ii citesc ma gindesc la Wallpaper si Monocle, doua publicatii de afara care mi-au facut multe zile frumoase si ma bucur tare ca pot gasi si in romania o publicatie din care sa aflu ceva nou.

(prin prisma meseriei stiu/citesc/aflu cele mai multe dintre informatiile din zona cultura/media inainte de a le scrie publicatiile romanesti)

***
de exemplu, via The Institute am descoperit un simpatic loc care e f aproape de casa mea, Nana – pe Cimpineanu, 22

si am aflat de o actiune din Madrid, a grupului Luzinterruptus – implant de natura: instalatii urbane cu mesaj eco in locuri care n-au mai vazut de multa vreme verdeata. f frumos proiectul.

***
vorbele mele preferate din editia nr 4 The institute vin dintr-un interviu cu Naumovici

ce crezi ca lipseste acestei industrii? fructele sau energia?

Energia pustilor care ar trebui sa-si propuna sa dea cu noi de pamint. Sunt atit de rari cei carora nu li se termina entuziasmul odata cu obtinerea unui loc de munca, incit ii vezi imediat in industrie. Era o vorba care ma amuza, pina sa ma lovesc de dura ei realitate: “s-au nascut obositi si traiesc sa se odihneasca”.

***

Nu stiu unde ati putea gasi revista in alt loc decit cafeneaua cu acelasi nume, The institute, de pe Stirbei Voda, dar eu zic sa o cautati o sa fie o experienta f placuta.

ca sa intelegeti cit de mult imi place, ieri cind am terminat sa o citesc ma gindeam “as plati publicitate in revista asta, ca sa fie blogul meu alaturi de asa oameni misto”