Monthly Archives : February 2012

cucuienfrunteoftat – cucuienfrunte

oftat – cucuienfrunte

aseara am fost la Godot la Cucuienfrunte, o piesa cu Radu Iacoban si Tudor Aaron Istodor , dupa monoloagele lui Eric Bogosian. (stiu ca se joaca de aproape un an si are mare succes, dar nu ajunsesem la ea. )

stiti cum e la Cafe Godot, stai la mese, bei un vin sau un wiskey (eu am baut cafe latte fara cofeina ), te uiti la cei de pe scena mica si simti rasuflarea spectatorilor, la propriu, in ceafa. sau in ureche. pt ca sunt foarte aproape de tine, si ei la mesele lor.

***

aseara in spatele meu era un domn la 40 si ceva de ani, cu gulerul de la camasa rasfrint regulametar peste pulovar, cu alte 3 femei alaturi; poate sotia si fiicele, poate niste prietene.

domnul acesta a ris in hohote toata seara. imi venea sa rid de risul lui, oricum acoperea o parte mare din hohotele salii.

ridea cind baietii  de pe scena faceau glume despre oamenii cu notorietate din politica sau showbiz ( e in deschidere o secventa cu un cosmar al unuia dintre personaje in care Petre Roman se intilneste cu Raluca de la bambi, Elena Udrea cu Madonna ), ridea in hohote la glumele despre batrinete si despre inutilitatea vietii, ridea la trimiterile despre consumerism (“iti cumperi o plasma mai mare cu telecomanda ca sa ai si tu putin control”)… ca toti cei din sala, s-a distrat foarte bine domnul din spatele meu. avea si o sticla de vin pe masa, din care degustau cu voiosie si el, si doamnele. vin roshu.

intr-o secventa in care Tudor Istodor povestea ironic despre relaxarea orgasmica pe care ti-o da banul, pentru ca poti plati orice, in supermaket care – sigur – e magazinul lui Superman, a fost un moment de tacere.

apoi Tudor a zis “ia cardul meu”, sau asa ceva, catre ipotetica vinzatoarea de la casa de marcat din supermarketul lui superman.

si in tacerea aia, care a durat nu mai mult de o secunda, domnul din spatele meu a oftat atit de adinc incit m-am intors sa-l vad cum arata. si sa-i zimbesc.

***

despre oftaturile astea dintre uriasele hohote de ris am sa-mi aduc aminte cind am sa ma gindesc la “cucuienfrunte”. sa va duceti sa vedeti piesa; e un umor dulce amar.

(daca baietii ar fi inregistrat o secventa sa o puna pe youtube, v-as fi si aratat putin din ea:) )

pentru mine a fost o surpriza sa-l vad pe Tudor Istodor atit de relaxat intr-un rol, dar in acelasi timp f intens (stiam numai rolurile lui  din piese clasice ) si sa constat nu doar versatilitatea lui Radu Iacoban, ci si generozitatea: el a tradus textul, a ales monologurile, a avut ideea show-ului, dar partile cele mai mari de text le are Istodor.

P.S. afisul lor e facut cu mult inainte de afisul filmului The Ideas Of March pentru ca l-am gasit inclusiv pt un spectacol din iunie 2011:) adica am verificat sa vad cine a fost primul:))))

2133
raed-arafatprofil Raed Arafat in New York Times

profil Raed Arafat in New York Times

“His attitude is, ‘We can do it better than anywhere in the world,’ ” Dr. Gordon said. “It’s, ‘Let’s not be as good as the Germans, as good as the French, let’s be even better.’ ”

Dr Gordon este specialist in medicina de urgenta in Statele Unite si spune in articolul din New York Times ca ceea ce a facut dr Arafat in Romania e mai bun decit ce e in SUA.

As a boy growing up in the West Bank, Dr. Arafat had memorized the book “First Aid Without Panic” cover to cover, learning “every page, every picture by heart,” he said. Born in Damascus, Syria, and raised in Nablus, West Bank, he described his attitude as “medicine by any means.” At the age of 14 he not only rode with the fire department on emergency calls, but also began teaching the firefighters techniques he had learned from his well-thumbed first aid manual.

By 15 he had begun volunteering at the hospital in Nablus, where he was allowed to give tetanus shots and stitches under professional supervision. His neighbor was a surgeon and head of one of the hospitals, and he spent his school vacations helping out in the operating room.

Young Raed was also accepted by a university in the United States. If not for his parents’ intervention, his future would have turned out quite differently, in a country that could have used his talents but certainly did not need them as badly as Romania. His parents were afraid that if he studied in America, he would stay for good. They did not tell him about the acceptance letter.

restul articolului aparut ieri in NYTimes il puteti citi aici.

3535
maskgoala in cabina de make up

goala in cabina de make up

in ultimii 6 ani am fost in multe cabine de machiaj, ale fotografilor, ale televiziunilor, ale teatrelor.

citeodata am stat pe scaunul de make-up pentru a fi pregatita de o filmare sau sedinta foto, dar de cele mai multe ori am fost acolo drept gazda. si-am fost observator.

***

niciun make-up nu incepe fara o demachiere totala, iar cind sunt nemachiate, doamnele pe care le vedeti la televizor se simt “dezbracate”.

unele se simt bine in pielea lor, sunt simpatice, relaxate, fac glume; altele sunt nesigure si, ca sa-si pastreze suprematia (o vedeta e deasupra celorlalti), devin agresive: in gesturi, in replici, in priviri.

pe parcurs ce straturile de make-up sunt adaugate pe fatza, iar vedeta are “masca” oficiala (sau chiar mai frumoasa decit masca oficiala – daca make-up artistul e talentat), trupul i se indreapta si devine mai ferm, privirea i se imblinzeste, vorba incepe sa mingiie.

in cele 15-45 de min cit dureaza un make-up (in functie de lucrul pentru care este facuta pregatirea), vezi caracterul persoanei care sta pe scaun. fara ca macar sa-ti propui.

***

data viitoare cind va asezati pe un scaun de make-up, ginditi-va la asta.

1797
one worldConfessions of a Free Woman

Confessions of a Free Woman

in martie e editia nr 5 a festivalului de film documentar One world, o editie care vorbeste despre schimbarile exceptionale la care am asistat în ultimul an: despre o generaţie de tineri capabila sa miste lucrurile, despre Primavara Araba, despre tensiunile din Iran, din Rusia si din Cuba sau despre turbulentele anti-globaliste din vestul Europei.

vedeta editiei 2012 a festivalului One World e regizoarea Jennifer Fox care are o retrospectiva in festival. Doamana aceasta a avut minunata idee a a vorbit cu peste 100 de femei din 17 tari despre problemele lor, iar rezultatul este un portret al femeii moderne extrem de emotionant. la bucuresti vom vedea doua episoade de cite o ora din serialul ei aclamat la toate marile festivaluri ale lumii, Flying: Confessions of a Free Woman.

Anul asta vom avea 50 de filme, impartite in 8 sectiuni, dupa cum urmeaza: Sectia Revolutii Online, Sectia Munca si Rasplata, Sectia Minori si Batrani, Sectia Probleme de Familie, Sectia Pasapoarte, Sectia Politica, Sectia Activisti si Indignati. Cinematografele la care vor fi proiectate filmele sunt: Cinemateca Eforie, Cinemateca Union, Cinema Corso si NCRR (unde vor fi cate 2 proiectii speciale in fiecare zi, de miercuri pana duminica). Deschiderea de pe 13 martie va avea loc la Cinema Scala.

ne vedem acolo…

1880
creature comfortscare e obiectul tau “de confort”?

care e obiectul tau “de confort”?

am descoperit o carte foarte simpatica pe care mi-am si comandat-o imediat.

se numeste Creature comforts si contine fotografii alb negru cu obiectele care sunt in zona de confort pentru fiecare dintre noi: o jucarie, o anume haina, un obiect de decoratiune interioara etc… ceva care inseamna “acasa” pentru fiecare dintre subiectii cartii.

motiv ca sa va intreb care e obiectul vostru de confort?

***

al meu e afisul cu Bleu, l-am carat in ultimii 15 ani oriunde m-as fi mutat. iar cind sunt peste hotare si am nevoie de ceva “de acasa” ca sa ma relaxeze, ma uit pe net la Neata cu Razvan si Dani. (am mai scris despre asta aici)

***

nu vreti sa facem si noi un ebook cu obiectele noastre “de confort”?

imi spuneti aici printr-un comentariu care e obiectul vostru? eventual imi lasati si o poza (aici sau pe mail la cristina.bazavan la gmail.com) multumesc.

o sa fie simpatic sa descoperim o alta fata a prietenilor nostri/ sau povesti despre oameni via obiectele lor de confort.

***

Ana Maria Onisei

citeva cd-uri cu muzica clasica. un samovar. si o fotografie alb-negru de radu afrim, primta cadou de la tine :)

***

Mara

Un album foto de Andrew Moore, “Detroit Disassembled” si o cana de cafea cu galben si negru. Primul l-am primit cadou de la un var care locuieste in Franta – e pe o etajera, zilnic imi trece privirea pe acolo si imi aduc aminte de el iar cana am primit-o de la cea mai buna prietena si de atunci imi torn cafeaua de dimineata numai in ea. Simt ca imi poarta noroc..intr-un fel:))

***

Simona

Era undeva acum 4 ani, chiar pe vremea asta, locuiam cu zuzele mele în Pallady. Era frig și ningea și eram înghețată și tristă (deh, pe vremurile acelea tristețile dureau mai tare iarna). Ieșeam de la metrou de la Grigorescu și pe scări era o bătrânică înfofolită și înghețată, și sigur mai tristă… Avea lângă ea cutiuțe de iaurt cu floricele mici și mi s-au umplut ochii de lacrimi când am văzut-o. Dintr-o mie de motive, mă dor foarte tare durerile bătrânilor. Am dat 3 lei pe floare, era mică și aproape înghețată, dar am iubit-o pentru că îmi amintea de bătrânică. Am așezat-o frumos pe noptieră și i-am dat un nume, pentru că în căsuța noastră din Pallady totul avea un nume: frigiderul, calculatorul chiar și câinele nostru imaginar. Floarea a crescut frumos, deși era să o omor de câteva ori prin neglijența mea. Dar a ea a rezistat nebuniilor mele, ba chiar a și înflorit după vreun an și ceva. Are niște flori mici și albe, ca niște buchețele și arată tare frumos când înflorește. Probabil bătrânica a murit, tristețea mea din vremurile acelea a fost înlocuită cu o dragoste mare, iarnă e și azi, dar la primăvara R. va înflori de dragul amintirii unei bătrâne care a plantat-o într-o cutie de iaurt… intreaga poveste aici

***

Ruxandra

piatra in forma de inima pe care o port la gat, una banala, de pe malul marii, dar pretioasa pentru mine – ma simt inconfortabil daca n’o am, si vladut, ursul vechi si ponosit pe care’l am de cand eram copil.

am mai avut un poncho pe care’l caram cu mine peste tot, indiferent de destinatie sau anotimp, dar care a disparut in mod misterios intr-o calatorie :(

poza alb negru cu barca

***

Manuela

m-am mutat de 11 ori, de 2 ori mi-am bagat tara in ranita si m-am dus langa alta granita (vorba Adei Milea):). Si “obiectele mele de confort” au ramas vasele taranesti de lut pe care le car de ani dupa mine. Daca le am p-alea – sunt acasa.

***

Maria

cand eram studenta in anul I, proaspat aterizata in Bucuresti, fara prea multe contacte cu viata , cu venituri limitate am avut colega de camera o fata cu venituri mari ( nebunia si razvratirea ei fata de mediul in care a crescut a fost sa stea la camin si sa fie o fata “normala” o vreme:) ).  Desigur conditia ei financiara “transpira ” din ceea ce avea, nu neaparat afisa . La ea am descoperit parfumul “Diorissimo” de la Dior care miroase a lacramioare ca nuanta de baza. Fiind primul meu contact mai indelungat cu un parfum de calitate a ramas si va fi mereu “parfumul meu” … Pe scurt are asupra mea efectul lui Pavlov… daca ma dau cu Diorissimo sunt 5 minute (cel putin) extrem de fericita si mandra de mine…… Acum am cel putin 4 parfumuri bune in casa , le port in functie de stare si anotimp. Diorissimo nu lipseste niciodata din casa mea, doar ca il folosesc pentru momentele cand am nevoie ca fericirea sa vina din afara mea.

***

Anne

o papusa matrioshka ce a apartinut scumpei mele bunici. o vedeam mereu la ea pe raft, copil fiind. acum am carat-o dupa mine la berlin.

si mai e un poster mare cu audrey hepburn pe care mi l-am cumparat cand ma simteam singura si departe de tot (eram proaspata studenta erasmus). de atunci l-am dus purtat si pe el prin 3 apartamente.

***

Noemi

cele doua cani-pahare de cafea de la Innova, primite de la tine si de la fostii colegi, in era Tabu, in decembrie 2006.

***

Alex

un desen facut de mama mea, acreditarile de la festivaluri (pentru ca intr-o camera de hotel nu le-as lua, dar intr-un loc in care locuiesc, punandu-le intr-un colt, am senzatia de stabilitate si istorie – falsa ce-i drept- a locului respectiv), si cele 4 carti : Citadela lui Saint Exupery, pe care o am de mai bine de 8 ani peste tot, Hesse, Jung cu amintirile lui, si cartea de bucate.

***

Mihaela

Plapumioara de numai 160/200 pe care o iau cu mine indiferent unde ma mut si cat de mare e bagajul. Stiu, toti imi zic ca este mai simplu sa cumpar una noua de la magazinul din apropiere si sa nu ma mai complic cu trasportul, dar e facuta de bunica…cum sa o las in urma?

***

Raluca

Colectia de broaste testoase, cumpărate de mine şi prietenii mei de peste tot din lume, m-a insotit si s-a imbogatit pe traseul Iasi-Bucuresti-Dublin. Tot pe traseul acesta am descoperit pasiunea pentru ceramica si mi-am cumparat diverse lucruri de la targurile de la Muzeul Satului si Muzeul Taranului Roman, din Budapesta, Barcelona si pe unde m-au mai purtat pasii. Visez la o casa mare, luminoasa, cu o biblioteca ce sa cuprinda toate colectiile mele şi un perete cu farfurii asemanator celui de la MTR. Mai e pana atunci asa ca acum mi-am impachetat testoasele şi le-am pus în cutii la părinţii mei acasă, iar pe cele mai de suflet si vasele preferate le-am adus in Dublin si le-am pus cuminti pe semineu si pe pervaz. Cand ma uit la ele uit ca sunt la 2500 de km de Romania si dorul parca se mai estompeaza.

***

Lucia

Inca de cand eram copil nu m-am despartit de cruciulita primita de la parintii mei. In plus, am un set de ulcele in miniatura la care tin foarte mult si care vor insemna mereu ‘acasa’ pentru mine, oriunde m-as duce. Sunt foarte mici, nu stiu daca se distinge din fotografie, cam un centimetru inaltime si le ador pur si simplu!

***

Corina G

Nu e un obiect , ci e Blacky

***

Roby

Un obiect care mă face să mă simt acasă oriunde m-aş duce e una dintre cele două căni ale mele de cafea.

***

Raluca Elena

Colectia mea de papusi din portelan, pe care o completez cu fiecare ocazie sau calatorie, inca de la varsta de 7 ani, cand am primit-o pe prima cadou, de la mama mea.

***

Anne Marie

Eu am un tablou cu Turnul Eiffel pe care primul meu iubit a scris o declaratie de dragoste. Prima declaratie de dragoste. Il tin la capatul patului si il am de cand m-am mutat in Bucuresti.
Apoi mai am scaunul rotativ din clasa I care inca rezista si ma am pe mine cu cat ACASA incape!

***

Alexandra

Am trei obiecte pe care le simt foarte strâns legate – de mine și între ele. O schiță foarte tandră a lui Toulouse Lautrec, cu buldogul Boulboul. Poate că e kitchoasă – dacă e, cu atât mai bine, o iubesc mai mult. Un mic idol felin, primit cadou de nuntă de la prietena mea cea mai veche, după vreo trei luni de la eveniment – în ziua respectivă fusese prea emoționată. Și o vioară din Bucovina, ajunsă la mine fără arcuș, dar cu povești de război, refugiu și meșteșug. Cel mai important e că nu sunt doar obiectele mele, ci ale noastre – și nu le-a aranjat nimeni în mod special. Au fost lăsate să-și găsească armonia. Uneori, Boulboul cântă la vioară și pisica dansează pe ritmuri bucovinene…
Și în jurul lor, întotdeauna, cărțile.
***
Cristian
Asemenea lui Al Bundy am si eu un loc numai al meu. Nu e o baie, ci un fotoliu cu fermoar. Are o perna moale si un taburet numai bun pentru a ma intinde confortabil cu laptopul in brate. Am incercat odata chiar sa dorm in el!
***
Denisa
Pentru mine “acasă” sunt toate acele obiecte pe care le-am adunat în cei 28 bis bis de ani de viaţă. Sunt multe rău. Dar nici un alt obiect nu mă face să mă simt acasă aşa cum o face cana mea de cafea. Sunt dependentă de cafea şi nu mi-e jenă să recunosc asta. Îmi place cafeaua, beau câte două-trei-patru căni pe zi [şi observi că nu am o cană tocmai micuţă, tip “ceaşcă” :P] şi nici una, oricât de bună, nu e la fel de bună ca asta de acasă. Mai ales din cana mea.
Apropo de cana mea, de-a lungul timpului am schimbat multe căni şi mă gândesc că la cât sunt de aiurită, într-o bună zi o s-o sparg pe cea pe care o am acum, de aceea mi-am făcut o colecţie destul de consistentă de căni “ale mele”. Cred că-s cel puţin 10 bucăţi.
Acum, “cana mea de cafea” e asta roşie, care nu are nici o poveste specială.
Împreună cu laptopul etern [are mulţi, mulţi ani de viaţă, dar e cel mai bun laptop ever] Dell, reprezintă “acasă”. Că dacă laptopul îl mai iau cu mine în deplasări, cana o ţin acasă.
*
Alexandru
Nu sunt genul foarte ataşat de un loc anume, nu-mi place să am bagaje multe când mă mut, dar cred că magneţii mei din călătorii au tot mers cu mine prin diverse case, deci iată-i!
***
alte povesti si obiecte in care e obiectul tau de confort, part 2
Abecedar_vol 1abecedare pentru copiii dislexici

abecedare pentru copiii dislexici

daca aveti un copil dislexic sau stiti pe cineva care are un copil dislexic e bine sa stiti ca puteti primi manuale gratuite pentru el.

Asociatia Romana pentru Copii Dislexici – cu sprijinul OMV – a facut primele manuale si carti specializate pentru copiii dislexici; ca sa primiti kit-ul educativ pentru copilul dvs trebuie doar sa trimiteti un e-mail pe adresa [email protected] sau [email protected].

e pentru prima data cind in romania se acorda atentie speciala copiilor dislexici (gratie OMV care de 2 ani aloca o parte din banii sai pt CSR pentru copiii dislexici), asa ca dati mesajul mai departe, o sa ajutam niste copiii sa aiba o viata mai usoara.

intre 7si 10% dintre copiii care merg la scoala au intr-o forma mai grava sau mai usoara dislexie, chiar daca au un coeficient mare de inteligenta. parintii sunt ingrijorati, cred ca fiul/ fiica e lenesa si apar tragedii teribile, cind totul poate fi rezolvat cu o alta metoda de invatare.

***

daca aceasta este prima data cind va intilniti cu notiunea de dislexie, iata citeva detalii

Copilul cu tulburări de învăţare rămâne mult în urmă la învăţarea citit-scrisului sau socotitului în comparaţie cu capacităţile sale intelectuale, cu cantitatea de exerciţii făcute acasă şi la şcoală.

Dislexia nu depinde de nivelul de inteligenţă. Chiar şi un copil cu un nivel de inteligenţă ridicat poate avea tulburări de învăţare.

Este vorba despre o modalitate specială de prelucrare a informaţiei, diferită de cea obişnuită, care este cauzată de o dezvoltare şi funcţionare aparte a sistemului nervos central.

FORMELE TULBURĂRILOR DE ÎNVĂŢARE
Dislexia = tulburare de citire (citire lentă, cu greşeli, dificultăţi în înţelegerea textului citit)
Disgrafia = tulburare de scriere (scriere urâtă, cu greşeli, greşeli de ortografie)
Discalculia = tulburare de calcul

mai multe info pe copiidislexici.ro

***
in 2008 am scris un lung articol despre dislexie, plecind de la un pusti minunat de la o scoala speciala din Tg Mures. il puteti citi aici.
acest articol a fost si inspiratia pentru cei de la OMV (pe care nu-i cunosc) in pornirea unei campanii nationale de sprijin pentru acesti copii , unii geniali, care nu-s apreciati- ba sunt chiar frustrati – in scoala.

va rog dati informatia mai departe; cu un simplu mail copiii dislexici de clasa I pot primi abecedare specializate pentru ei si nu vor mai uri scoala. nu vor mai spune precum copilul din textul meu de acum 3 ani “credeam ca sunt prost”.

multumesc

si multumesc OMV ca perseverati sa bagati bani in sustinerea acestor copii; daca n-as fi intilnit parinti cu copiii cu dislexie si n-as fi simtit disperarea lor, poate n-as fi apreciat la fel de mult perseverenta voastra.

Meryl_StreepMeryl Streep despre barbatii cu care a lucrat

Meryl Streep despre barbatii cu care a lucrat

Meryl Streep despre barbatii cu care a lucrat, intr-un fragment din interviu pt emisiunea 60 minutes care n-a intrat in show-ul final.

vorbeste despre Jack Nicholson – “pure pleasure”, despre Clint Eastwood – barbatul care i-a intimidat pe toti ceilalti cu care am lucrat-, despre Dustin Hoffman, Robert de Niro si altii.

enjoy. are 4 min

1787
IMG_3032 (1)Fashion is not a mask

Fashion is not a mask

aseara la Londra, la sediul ICR a avut loc un eveniment in care designeri romani cunoscuti s-au intilnit cu criticii de moda si bloggerii londonezi.

a fost vernisajul expozitiei Fashion is (not) a Mask, iar designerii care expun sunt Dinu Bodiciu, Mihaela Glăvan, Irina Marinescu, Carmen Secăreanu si Dan Mihai Zarug.

din sursa sigura , exclusiva si rezident in diplomatie culturala – Alexandra Rusu- am aflat ca aseara a fost la ICR Londra o multime de lume trendy din cercurile fashion londoneze care a apreciat creatiile romanilor nostri, nu doar pentru calitatea cu care au fost facute, ci si pentru filosofia, tema, conceptul din spatele lor.

Curatorul expozitiei este Maurice Munteanu (Elle).

am si poze in super exclusivitate, realizate de Inno Brezeanu

[caption id="attachment_15164" align="alignnone" width="360" caption="pantofi Mihaela Glavan"][/caption]

creatie carmen secareanu

[caption id="attachment_15166" align="alignnone" width="400" caption="irina marinescu"][/caption] [caption id="attachment_15167" align="alignnone" width="400" caption="carmen secareanu"][/caption]

***

bravo lor. pe Irina, Carmen si Mihaela le cunosc personal (am si haine /pantofi create de ele) si ma bucur tare ca au fost “expuse” oamenilor din moda londoneza.

pentru romanii care sunt la Londra: expozitia cu creatiile lor este deschisa pina pe 22 februarie. detalii aici ati putea sa va invitati prietenii englezi sa vada aceasta expozitie, e un mod frumos de a face cunostinta cu romania.

3309
mihaela radulescu lolitaLolita in versiunea Mihaelei Radulescu

Lolita in versiunea Mihaelei Radulescu

stiu ca de fapt e Lolita in versiunea Danei Budeanu, care si-a lansat colectia de lenjerie vestimentara avind-o pe Mihaela Radulescu imagine.

dar Mihaela face toti banii in clipul asta, ca si imaginea lui Cornel Lazia.

later edit: regia e semnata de Adrian Horobat ( iubitul simpaticei Diana Enache care desigur ca nu a fost geloasa, ba chiar e mindra de rezultat:) )

si nu, nu e vorba despre o doamna care joaca rolul unei pustoaice de 12-14 ani, e despre inocenta care ar trebui sa ramina in noi, oricind, oriunde. chiar si cind e vorba de sexualitate.

f fin, senzual si de bun gust. Like it.

2699
HouellebecqHOUELLEBECQ despre singuratate si casatorie

HOUELLEBECQ despre singuratate si casatorie

INTERVIEWER What about marriage?

HOUELLEBECQ :I think that there is a sharp contrast for most people between life at university, where they meet lots of people, and the moment when they enter the workforce, when they basically no longer meet anyone. Life becomes dull. So as a result people get married to have a personal life. I could elaborate but I think everyone understands.

INTERVIEWER So marriage is just a reaction to . . .

HOUELLEBECQ To a largely solitary life.

***
Dintr-un interviu mai vechi din Paris Review, in care recunoaste ca plinge la anumite pasaje din carti:)

(…) that’s what I like best in literature. For example, the last pages of The Brothers Karamazov: not only can I not read them without crying, I can’t even think of them without crying. That’s what I admire most in literature, its ability to make you weep. There are two compliments I really appreciate. “It made me weep,” and “I read it in one night. I couldn’t stop.”

2221
legtalpi

talpi

e frig si stam infasurati in sosete, ciorapi si incaltari pufoase.

dar talpa picioarelor noastre e locul unde pot fi “atinse” toate organele noastre interne. asa ca incercati sa mergeti desculti, prin casa, macar citeva minute pe zi.

***

dansatorii, de exemplu, au saculeti de nisip, ca o pernuta cilindrica pe care calca pentru a -si relaxa muschii din talpa, dar si organismul in totalitate.

3516
michael papendieck fototrupuri – studii

trupuri – studii

din categoria de fotografii din / de dans, astazi va arat un alt fotograf: michael papendieck.

e un fotograf german cu colaborari la publicatii din germania si spania.

iata citeva dintre fotografiile lui

1880
papercum m-am hotarit sa merg la cursuri de scenaristica

cum m-am hotarit sa merg la cursuri de scenaristica

desi de multa vreme mi se recomanda sa fac cursuri de scenaristica si refuz politicoasa, m-am decis sa invat asta dupa o discutie de 3 minute care nici macar nu avea acest scop.

s-a intimplat asa:

mie nu-mi placea personajul pe care-l interpretam pentru un filmulet experiment realizat de regizorul Florin Serban pentru Prestigio – o femeie care paraseste un domn printr-o inregistrare (am sa va povestesc despre experiment si lectiile de actorie in citeva saptamini cind apare filmul).

imi era mila de domnul parasit si-aveam cuvinte grele despre doamna ale carei vorbe trebuia sa le dau glas: egocentrista, egoista, lasha etc etc.

am protestat din greu asupra calitatilor duduii pe care urma sa o interpretez, iar Florin Serban m-a convocat la o intilnire intr-o camera separata de un perete mare de sticla de restul clasei in care se desfasura lectia pregatitoare filmarii.

a inchis usa si mi-a zis:

– gindeste-te ca femeia asta are un barbat care munceste intr-o functie de conducere intr-o multinationala. si l-a anuntat astazi seful ca-l concediaza.

– ce egoistaaa si nesimtita, am urit-o si mai tare pe duduia in cauza, gindind ca a stat cu barbatul doar pentru banii lui.

Florin era la mai putin de un metru de mine si i se miscau ochii liniar stinga dreapta, dupa fiecare gest al meu. pentru ca era in spatiul meu intim, ma simteam inconfortabil si m-am aplecat catre stinga sa-mi asez ceva la jeans. corpul lui s-a inclinat instant catre dreapta lui, in oglinda cu mine.

– dar seful barbatului tau te place si i-a spus ca-l pastreaza la job daca te are impreuna cu trei dintre prietenii lui.

– poftim??? ce porc!

– te-a sunat si ti-a spus asta, iar tu esti o doamna si-l parasesti prin aceasta inregistrare. fara sa spui nimic altceva… acum iesi si spune textul.

***

am iesit, am spus textul, nu l-am spus bine, dar nu despre asta e vorba.

***

in conversatia cu Florin m-am simtit ca un soricel urmarit de o pisica. ba chiar pantera, pentru ca privirea lui Florin era f puternica; la fel, atitudinea corpului lui.

pe moment am fost fascinata de cum s-a jucat cu mintea mea; cum am trecut de la mila pe care o aveam pentru barbatul parasit, la ura – in mai putin de 3 minute.

au trebuit sa treaca citeva saptamini, sa povestesc intimplarea mai multor prieteni, ca sa ma detasez de orgoliul meu (fusesem dominata, ego-ul meu suferea) pentru a vedea o alta fata a lucrurilor. dincolo de controlul psihologic pe care l-a practicat Florin, era si o tehnica de transmitere a informatiilor: a mutat povestea cu 180 de grade doar din detalii. iar ordinea in care a livrat detaliile m-a facut sa fiu alaturi de poveste mai mult timp.

daca as fi scris o poveste despre aceasta femeie e foarte posibil ca as fi anuntat inca din primele clipe ca barbate-su a vindut-o sefului, pentru ca mi se parea o informatie tare. in varianta lui Florin Serban orice cititor ar fi citit citeva paragrafe mai mult decit in povestea mea si-ar fi fost surprins in timpul lecturii.

***

asa ca, la o luna distanta de la intilnirea din camera de sticla, m-am decis sa fac cursuri de scenaristica ca sa invat niste tehnici pe care nu stiu sa le folosesc, chiar daca le intuiesc. pentru scrieri jurnalistice, nu pentru scenarii:)

am sa merg la cursurile tinute de Ana Agopian, Iulia Rugina si Oana Rasuceanu la Control N – First Draft – cursuri care se afla la a saptea generatie si au produs deja scenaristi cu premii ( unul dintre finalistii la concursul HBO pt scenariu a fost un tinar care pina la cursul First Draft nu mai scrisese nimic).

daca vreti sa fim colegi si sa invatati tehnici de scris, va puteti inscrie repede la cursuri aici. cursurile incep in 2 saptamini, pe 21 februarie, dar mai sunt doar citeva locuri, ca e aglomeratie – fetele sunt bune:)

***

imi cer scuze de pe acum pt galagia pe care am sa o fac la scoala; dupa cum reiese si din intimplarea de mai sus, sunt un elev care comenteaza/protesteaza mult.

2974
finish line5 sfaturi despre cum sa cistigi un concurs

5 sfaturi despre cum sa cistigi un concurs

am fost de-a lungul timpului in jurii, comitete si comitii care au impartit premii dintre cele mai frumoase.

de fiecare data spun ca e greu sa fii jurat, oriucum ai lua-o putini sunt cei care ies fericiti din joc, iar pe restul ii dezamageti tu – juratul – pentru ca tu nu i-ai ales.

particip la jurii doar cind sunt criterii clare de evaluare ( e motivul pentru care nu am fost in niciun juriu care sa evalueze o forma de arta)

***

din experienta acestor jurii, iata citeva sfaturi pentru ce trebuie sa faci ca sa cistigi un concurs:

1. sa participi.

2. sa citesti cu atentie regulamentul pentru a vedea termenii si conditiile. (daca e doar peste 18 ani si tu esti genial, dar ai 15 ani, sorry dar participi degeaba)

3. aplicatia ta sa fie relevanta la tema (nu raspunde despre flori, daca intrebarea e despre un actor)

4. sa te documentezi, dar sa fii original (daca raspunzi cu un citat furat de undeva – de la wikipedia pina la o declaratie a membrilor juriului – nu te poate puncta nimeni)

5. incearca sa fii sincer si, daca e cazul, sa lasi garda jos ca sa transmiti o emotie. (intre sutele de raspunsuri pe care le evalueaza juratii, raspunsurile sincere si emotionante sunt perlele care stralucesc, iar sansele tale de cistig cresc simtitor)

s-a intimplat asta, saptamina trecuta cind am evaluat raspunsurile concursului Romtelecom – MGM legat de actorul Jeff Bridges. raspunsul cistigator a fost punctat cu 10 pe linie (erau 3 criterii de evaluare) si de Oltea Zambori si de mine, desi noi jurizam la citeva sute de km distanta una de cealalta, fara sa vorbim intre noi.

Comentariul castigator:

Majoritatea actorilor sunt mari pentru rolurile pe care le-au primit. Jeff Bridges e colosal pana si prin rolurile pe care NU le-a vrut sau primit, desi unele au fost scrise special pentru el: Rambo, Batman sau Indiana Jones; Taxi Driver, Speed, Fatal Attraction, The Deer Hunter, Love Story, Jaws, Apocalypse Now, Twelve Monkeys, Total Recall, Heat etc… Poate alt actor ar fi disparut dupa ce ar fi refuzat rolurile astea. The Dude le-a refuzat… si totusi a avut resurse sa-si cladeasca o cariera atat de bogata, incat il iubim!

userul Maria si Ovidiu care a raspuns pe pagina de FB a Romtelecom cu cele de mai sus a primit un Blu Ray Player.

1651
EVENTS 0026_resizeCirque du Soleil – repetitii

Cirque du Soleil – repetitii

Aseara cind ma duceam catre spectacolul Cirque du Soleil (dupa ce fusesem la repetitii dupa amiaza), ma gindeam in ce costa puterea acestui show:

– performerii vorbesc intr-o limba care nici macar nu exista, dar mii de oameni raspund instant cu chicoteli sau risete.
– temele show-urilor nu au cine stie ce folosofii in spate (ca idee transmisa) si nici nu-ti pun probleme existentiale de intelegere, cum nici nu-si propun sa schimbe lumea.

ating nevoile de baza ale divertismentului “bucuria”, “surprinza” si “uimirea”, cu un frumos racord la copilaria spectatorului, dar o fac intr-un asemenea mod – o fac in fiecare detaliu vizind perfectiunea – incit oricare ar fi pregatirea/cultura/educatia ta de spectator realizezi ca tot ceea ce vezi pe scena e THE BEST.

iar asta nu se poate face fara exercitii, practica, repetitii.

***

la prinz numerele in care erau implicati multi performeri (nu stiu alt cuvint pentru cei de pe scena, pentru ca sunt si actori, si sportivi, si dansatori, si acrobati – toate astea in trupul fiecarei persoane) au fost repetate pe scena mare de spectacol.

cel mai mult m-au impresionat cei de la Chinese Poles, 24 de acrobati care fac lucruri uimitoare in jurul unor cilindri de fier de mai bine de 5 metri inaltime.

in show ei au aratat asa (stau suspendati acolo fara niciun ajutor extern)

la repetitii erau in salopete, unii chiar in shorturi banale de pinza pe care le-ar purta oricine pe strada, nemachiati.

( unii dintre ei aveau pulpa piciorului mai mare decit talia mea, vedeta numarului avea si bratul mai mare decit talia mea:) )

purtau incalarile colorate din spectacol. erau amuzanti pentru ca unii aveau pantofii in culori diferite: galben si albastru; verde si portocaliu.

in timpul repetitiilor mi-am dat seama ca, desi spectatorii ii aplauda pe cei care fac uimitoarele tumbe pe bara, o parte grea din show o au 6 domni care ramin la sol; acesti domni, imbracati in aceleasi costume au rolul de a-i urca pe bara pe sportivi (a-i arunca mai exact) la citeva momente din show. nu-i simti, dar ei sunt acolo, cu miinile facute “leagan in doi” ca pe vremea copilariei noastre, leagan care e trambulina pentru acrobati.

la repetitii, unul dintre acrobatii care urca pe bara le-a spus celor doi colegi care-l “promptau” cu trambulina umana ca l-au aruncat cu o deviatie de citeva grade, care-i intirzie cu citeva fractiuni de secunda prinderea in aliniere perfecta cu ceilalti. si dupa ce au repetat cu el de 5-6 ori la bara, aruncindu-l la punct fix, cei doi s-au retras in lateralul scenei si au inceput sa exerseze singuri.

isi prindeau miinile ca o pinza de brate, faceau o genuflexiune si se ridicau imprimind o anume forta bratelor. unul dintre baieti ii explica celuilalt ca forta de impingere nu trebuie sa plece din bazin ci din picioare care trebuie sa stea intr-un anume unghi. celalalt isi modifica pozitia corpului si incepeau genuflexiunile de la capat.

au facut aceasta miscare aparent banala de mai bine de 20 de ori, separati de grup, in timp ce ceilalti repetau alte miscari la bara.

in show nici nu-i vedeti pe baietii astia doi, nu-si iau aplauze si nu uimesc pe nimeni (cum face un sportiv care pluteste pur si simplu tinindu-se in cite un brat de bara, urcind si coborind cu o inclinatie de 45 de grade).

cei doi sunt cel mai in spate, jos, in aceasta fotografie:)

***

am spus si ieri, showul acesta se joaca de 20 de ani, toti performerii sunt intre cei mai buni din lume, probabil ca au facut sute de reprezentatii de Saltimbanco (show-ul care e la Bucuresti), dar ei continua sa repete la milimetru. si repeta cu bucurie si prospetime, asta m-a impresionat mult.

unul din sportivii de la urmatorul numar care a repetat la scena mare a venit in scena cu o masca din show, masca care se termina cu o palarie/peruca cu antene. iar colegii lui au inceput sa se joace cu “parul” lui ca si cum ar fi avut mingi de tenis, de parca era prima data cind il vedeau astfel costumat.

***

la sfirsitul show-ului de aseara, cind toata lumea plecase, iar in sala erau doar oamenii care faceau curat, pe scena mare aparuse un tinar care exersa la un numar care nu e din Saltimbanco.

fotografia asta e furata literalmente de la iesirea din romexpo; printre usi se vedea acrobatul care exersa caderi libere cu o coarda elastica. e punctul acela mic, alb, din mijlocul scenei.

e cel mai bun exemplu pentru “the show must go on”. intr-o forma perfecta, obtinuta in milioane de repetii si exercitii.

vreti sa stiti cum arata culisele Cirque du Soleil?

foto din show Cristi Mitrea / Events

3387
heineken_serenade_2-730x475serenade

serenade

din divizia distractiilor super amuzante oferite de heineken, zilele acestea e o jucarie pe net care face valuri in lumea intreaga.

o aplicatie pe facebook care transforma cintecul din reclama Heineken, cintat cu orchestra, intr-o serenada personalizata care se termina cu o invitatie la un “date”.

daca nu aveti idee ce cadou sa-i faceti iubitului de Valentine’s zic ca ar fi foarte simpatic sa-i trimiteti o serenada din asta cu indicatia unui anume loc, unde isi va intilni prietenii la o bere.

dupa asta sigur va invita el la un “date” , apreciind relaxarea voastra de a-l lasa sa se duca la bere intr-o zi in care toata lumea vrea ciocolate in forma de inimioara. si s-ar putea ca voi sa fiti muuuult mai cistigate.

numai zic.

P.S. diseara ma duc la un party cu Heineken si serenade:))

1945
Angela Similea, Florin PiersicAmintiri din copilarie cu Mihail Sebastian si Angela Similea

Amintiri din copilarie cu Mihail Sebastian si Angela Similea

Luni seara am fost la Odeon, la o piesa de ,,teatru-documentar’’, cum ii spun eu, pe care imi doream sa o vad inca de la finele lui noiembrie trecut: Bucuresti strict secret: Misterul Sebastian, marca Stelian Tanase si Felix Alexa. Citisem putin
despre piesa, stiam ca joaca Rodica Mandache, Marius Manole si era mentionat in prezentare si ,,cu participarea lui Radu Beligan’’. Va imaginati ce surpriza am avut cand Maestrul Beligan a aparut pe scena si acolo a ramas, de la inceput si
pana la finalul marcat de vreo 5 bis-uri. Nu are rost sa va dau mai multe detalii, Cristina ( ne-am bucurat impreuna de piesa) a si postat in aceeasi seara o inregistrare cu vocea lui Radu Beligan.

In timpul piesei am fost vizitata de multe amintiri din copilaria mea de la Campina, unde la teatrul ( foarte chic) din oras am vazut doua piese ,,de la Bucuresti’’, scrise de Mihail Sebastian: ,,Steaua fara nume’’, chiar intr-o seara din apropierea unui Craciun ( cred ca eram prin clasa a V-a) si la vreun an dupa aceea, un music hall adaptat dupa ,,Jocul de-a vacanta’’, cu Angela Similea si Florin Piersic.

Imaginati-va o pustoaica de 12 ani care se uita fascinata la Diva Angela, care a schimbat o intreaga garderoba pe scena, un melanj retro ‘40 cu anii ’80. Si acum imi amintesc ca dupa ce s-a terminat reprezentatia, am mers cu mama in culise la un mic cocktail ad hoc si am studiat cu atentie rochia din lamé, cu umeri imensi pe care o purta darling Similea.

Mihail Sebastian este unul dintre scriitorii mei preferati. Pana acum vreo 3 ani aveam un ritual, sa recitesc ,,Accidentul’’, o poveste pe care o asociez cu sezonul de iarna, cu vacantele la munte sau cu statul in casa, la caldura, cu o ceasca de cacao fierbinte.

Va recomand aceasta relecturare hibernala si in plus, Jurnalul lui Mihail Sebastian. Si musai sa mergeti sa vedeti piesa de la Odeon, Sala Studio.

Aici aveti music hall-ul in format ,,radiofonic’’, Corina, dupa Jocul de-a vacanta, realizat de Edmond Deda, in care au jucat Angela & Florin in anii ’80. Vocile lor in fundal si colaje scenografice din timpul spectacolului. For good memories.

Un weekend fermecator si pe curand!

**
Noemi Revnic este specialist in comunicare si colaborator Harper’s Bazaar Romania

6075
cirquesoleilce e in spatele scenei Cirque Du Soleil?

ce e in spatele scenei Cirque Du Soleil?

cum intri in culisele Cirque du Soleil, pe poarta aceea mare pe care, din sala, o vezi in spatele actorilor, e un covor de gimnastica dreptungiular, albastru marin. in dreapta sunt scaune de plastic, albe, iar in stinga o plasma mare. in fata, un dulap imens plin cu palarii.

toate show-urile se inregistreaza, iar performerii – daca simt ca nu le-a iesit ceva bine in seara precedenta – isi incep ziua de repetitii si antrenamente uitindu-se la inregistrare, pe plasma din culise. in lumea Cirque du Soleil se arhiveaza tot (toate inregistrarile show-urilor sunt stocate in arhive speciale), iar fiecare obiect isi are locul lui, in cutiute cu fotografii si insemne specifice.

[caption id="attachment_15070" align="alignleft" width="300" caption="masti vermi cirque du soleil"][/caption]

e valabil si pentru scena: fiecare miscare din show trebuie sa fie conform scenariului initial. daca un artist intra intr-o noua distributie, vede zeci de inregistrari si ajunge pe scena doar cind este perfect integrat in rolul respectiv, ca si cum ar fi fost acolo de la inceputul distributiei.

pe cea mai mare latura a covorului albastru e dulapul cu palarii. 51 la numar, cit pentru toti artistii din Saltimbanco. pentru ca show-ul – in doua acte – marcheaza evolutia umana si artistica, performerii sunt mai intii “viermi”, apoi “masti”, apoi creaturi cu chipuri si culori diferite. fiecare creatura e facuta dupa personalitatea celui care o poarta.

***

in culise se pastreaza atmosfera de circ – spectacol in “cort”/ cupola – toate sectiunile / diviziile, de la garderoba si pina la bucatarie trebuie sa fie aliniate pe acelasi nivel, ca sa fie accesibil rapid pentru toata lumea; iar pentru un circ care face 8-10 spectacole la rind, ia o pauza de o saptamina si apoi o ia de la capat cu alte 8-10 spectacole, facind ocolul lumii, totul trebuie sa fie simplificat.

[caption id="attachment_15071" align="alignleft" width="300" caption="cutii garderoba cirque du soleil"][/caption] ca de exemplu garderoba.

fiecare numar din show are garderoba lui; o cutie mare de 2m inaltime/ 1,5m latime; capacul e transformat in pantofar, cu saculeti care poarta numele fiecarui performer (nume care se regaseste si pe talpa pantofului); iar cutia propriu zisa , cu o adincime de 30-40 cm, asezata in picioare e un sifonier perfect pentru toate hainele care stau pe umeras.

cind show-ul se termina, performerii isi pun in cutiile lor costumele, gata pentru a doua zi, iar cind turneul din orasul respectiv se incheie, e nevoie de citeva ore pentru ca totul sa fie asamblat. totul insemind nu costumele (pentru ca doar inchid cutiile), ci orice instrument, scena, aparate auxiliare.

in standardele Cirque du Soleil se spune ca trebuie sa fie strins totul in 8 ore, de fapt, dupa atit de multi ani de turnee, isi impacheteaza bagajele mult mai repede.

***

ca la orice circ, performerii pot trai independent de lume in sala lor de spectacol: au bucatarie, masini de spalat, loc de gimnastica/ repetitii, recuziter, croitoreasa etc.

doar ca aici sunt cei mai tari acrobati din lume, sportivi care vin din loturile olimpice a multor tari sau actrobati din familii renumite. pentru ei, circul e totul; nu vad mare lucru din orasele in care dau spectacole, nu pentru ca nu-i lasa cineva, ci pentru ca sunt atit de perfectionisti incit exterseaza in majoritatea timpului liber.

astazi am vazut o trupa de rusi care a repetat o ora pe scena mare (au un numar cu acrobatie care implica un leagan, salturi si aterizare pe un pat) si dupa ora aceasta s-au retras in sala de gimnastica sa mai exerseze ridicarile.

si sa ne intelegem, show-ul acesta se joaca de 20 de ani (aniversarea va fi in aprilie), l-au facut de sute de ori pina acum, dar ei exerseaza zilnic. pentru ca se lupta cu trupul lor, inainte de a lupta cu orice altceva.

***

astazi m-am uitat o ora si putin la repetitiile echipei Cirque du Soleil si abia apoi am fost in culise; cind am vazut ordinea de acolo, organizarea pe sertarase si timing-ul repetitiilor sau al antrenamentelor, mi-am spus ca e locul unde circul se intilneste cu filosofia Ikea.

mai tirziu, cind i-am vazut pe rusi exersind separat, dupa o ora de lucru intens pe scena, mi-am dat seama ca de fapt e vorba despre altceva: Cirque du Soleil e cel mai spectaculos show de actobati din lume nu doar pentru ca au un concept emotional puternic pentru fiecare show, nici pentru ca au cei mai mari acrobati din lume, ci pentru ca au gasit o cale sa imbine performanta cu “industria”, fara sa strice magia.

si calea asta e, adesea, o linie estompata dintre viata si moarte. dar am sa va povestesc asta dupa spectacolul de diseara.

adica miine dimineata cititi povesti despre domni care au pulpa piciorului mai mare decit talia mea (si totul e fibra!), despre tineri care sfideaza gravitatia si care s-ar lua la intrecere oricind cu maimutele sau paianjenii. e musai sa cititi miine dimineata.

****
Circ du Soleil este adus in Romania de Events (multumesc frumos Sorina Burlacu si Andreea Andreescu pentru vizita de astazi. si pentru ca v-ati luptat sa vina spectacolul asta si la noi)

Alte detalii din culise puteti citi la Ruxandra Predescu care este bloggerul oficial al spectacolului.

5658
ce_nu___tie_vlad_ivanov_f6d1b58Vlad Ivanov intr-un film cu Nastassja Kinski

Vlad Ivanov intr-un film cu Nastassja Kinski

Vlad Ivanov va juca alaturi de Nastassja Kinski intr-o productie maghiara al carei titlul este Hier.

Filmul este regizat de Bálint Kenyeres si ii mai are in distributie pe Maurice Benichou, Jesper Christensen si Stellan Skarsgard.

Conform Hollywood Reporter, film va fi un policier noir si va avea la baza povestea unui domn de 50 de ani care detine o companie de constructii cu filiale in toata lumea si care, dupa o excursie in Africa, incepe sa-si reaminteasca lucruri din tinerete pe care incercase sa le ascunda multi ani.

Filmarile vor incepe in toamna si vor avea loc in Maroc.

1420
Cirque-du-Soleil-RomaniaDe astazi Cirque du soleil in Bucuresti

De astazi Cirque du soleil in Bucuresti

de astazi si pina duminica, la romexpo e cirque du soleil si vibe-ul care se simte in oras e unul de bucurie.

nu stiu daca e vorba de un racord pe care-l facem la copilarie, nici daca e atractia catre magie sau admiratia pentru lucrurile care sfideaza gravitatia, dar in ultima saptamina cu toata lumea cu care m-am intilnit am vorbit si despre cirque du soleil.

si gindul pe care l-am avut de fiecare data a fost legat de industria de spectacole si de divertisment: cind nu se vind biletele pentru un spectacol, nu dati vina pe saracia oamenilor- e vorba despre calitatea show-ului.

la cirque du soleil s-au vindut 36.000 de bilete (vindute, nu invitatii, nu protocol etc), intr-o romanie care n-o duce bine financiar.

***

astazi la ora 14.00 merg la repetitiile de la Cirque du Soleil si diseara va spun povestea mea despre de ce cred ca Cirque du Soleil e unic si isi pastreaza magia chiar si cind intelegi mecanismele interioare.

altfel, ca un motiv de mindrie autohtona, avem doi romani care au lucrat pentru Cirque du Soleil: Adrian Berinde si Ada Milea.

Despre experientele lor acolo, miine:)

***
later edit: in mod exceptional, pentru ca dorinta publicului e foarte mare de a vedea acest spectacol, au fost scoase la vinzare si “biletele tehnice” (rezervele adminstrative), adica mai sunt citeva locuri de vinzare pentru fiecare spectacol. le gasiti de pe eventim.ro si in reteaua eventim (germanos, carturesti, humanitas ).

***

pina diseara, o melodie al carei videoclip vorbeste despre lumea circului – nu doar despre magia lui, ci si despre sacrificiile de dincolo de cortina.

5884

Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!