Doamna Elena Udrea a comentat ieri intr-un interviu la realitatea tv ca a gasit asemanari intre domnia sa si Margaret Thatcher, citind filmul THE IRON LADY.
Dincolo de ridicolul (auto)comparatiei, pe care il comenteaza cu succes politicienii, mai e o nuanta in remarca doamnei Elena Udrea.
Domnia sa pare ca invata istoria din filmele artistice, nici macar din cele documentare.
Sa ma explic.
***
Filmul Iron Lady este o productie comerciala realizata cu un scop final unic: sa scoata PROFIT.
Nu este un documentar care si-a propus sa recupereze o parte importanta din istoria contemporana, sa informeze fara niciun interes financiar.
acesta este motivul pentru care a fost aleasa Meryl Streep pentru rolul principal.
acesta e motivul pentru care specialistii in efecte speciale de machiaj au lucrat la transformarea spectaculoasa a actritei, cind ar fi putut alege o alta care avea un chip cu ostatura asemanatoare ( era o stire care aducea notorietate si, indirect, audienta).
acesta este motivul pentru care povestea este romantata si nu respecta adevarul istoric. si sunt multi comentatori politici care s-au exprimat la nivel international in aceasta directie.
Her biographer John Campbell dismissed “The Iron Lady” as being riddled with “poetic license,” saying the Hollywood spin “simplifies and dramatizes her as a great individual, fighting against these things as if it were all on her own.” Campbell said the movie doesn’t give enough credit to the men who worked with Thatcher.
new york times a fost chiar mai vehement sustinind ca, dincolo de tehnicile cinematografice de naratiune prin care se filtreaza unele informatii si sunt potentate altele pentru audienta, filmul acesta mai are o mare hiba: e regizat de o femeie care nu are foarte mare treaba cu politica si a trivializat multe informatii.
Would the life of a male politician be rendered this way? Is this an unfair question? It seems to me that Ms. Lloyd (nota mea. regizoarea Phyllida Lloyd) and Ms. Morgan (n.m. scenarista Abi Morgan) try to have it both ways, to celebrate their heroine as a feminist pioneer while showing her to be tragically unfulfilled according to traditional standards of feminine accomplishment. On her first day as a member of Parliament, Margaret (played in those early years by Alexandra Roach, with Harry Lloyd as a smiling young Denis) pulls out of the driveway as her children chase after her car, begging her not to leave them. Later she announces her intention to seek the party leadership on the day that Carol has passed her driving test, earning a rare rebuke from her husband for putting herself first.
***
ce trebuia sa stie Doamna Elena Udrea despre filmul Iron Lady?
– nu invatam istoria din filmele artistice: nu sunt reale (uitati-va la filmele noastre istorice si o sa intelegeti cit au mintit regizorii romani)
– nu comparam efectul pe care-l are un film artistic asupra spectatorilor cu propria noastra viata cind vrem sa povestim lucruri oficiale cu valente istorice (asta e reteta succesului cinematografiei, replicile si actiunea sunt asezate in asa fel incit spectatorii sa empatizeze cu actiunea)
– citim inainte despre filmul cu care vrem sa ne asociem imaginea – sunt critici destepti care ne explica lucruri – si nu cadem in plasa superficialitatii de a vorbi despre lucruri importante in situatii oficiale din perspectiva unui spectator naiv care habar nu are nici de istorie, nici de cinema.
***
in plus, dar aceasta este o nuanta f f fina, nu-i fair si diplomatic sa te asociezi cu ceva rezultat dintr-o razbunare: fiica lui Margaret Thacher a fost aspru criticata de politicienii britanici cind a dezvaluit in premiera amanunte despre boala mamei ei ( alzheimer) in cartea A Swim-On Part in the Goldfish Bowl: A Memoir, care a fost punctul de plecare al filmului The Iron Lady. s-a spus atunci ca a fost razbunarea unei fiice careia mama nu i-a acordat prea multa atentie pentru ca a avut alte prioritati.
***
comparatia doamnei Udrea cu un politician, rezultata dupa vizionarea unui film, arata de fapt nu doar tupeu, ci o crunta si vulgara superficialitate.
Superba interpelare. Sa speram ca ofiterii ei de presa ii vor da sa citeasca aceasta postare. 🙂
Doamna Udrea ar trebui sa stie multe, printre care si bunul simt de a-si recunoaste limitarile.
Nu o sa analizez in ce mod ar trebui tratat un film si in nici un caz nu o sa fac “pareristica” cu privire la calitatile clasei politice de care ne bucuram in prezent. O sa te felicit pentru rigoarea analizei tale, Cristina si pentru sinceritate. Avem nevoie de formatori de opinie cu opinii conturate de lecturi si de experiente reale, nu visate noaptea. Bine ar fi ca din fiecare film pe care sa il vedem sa extragem esenta care ne trebuie pentru a nu mai fi inchisi intre peretii superficialitatii.
Multam’ Cristina!