Monthly Archives : October 2012

ChelooX factor, Cheloo, rap si carti

X factor, Cheloo, rap si carti

sunt doua secvente in episodul de duminica asta de X factor care vi-l vor pune pe Cheloo intr-o alta lumina.

nu stiu daca sunt fix in ordinea in care scriu despre ele, dar nu are relevanta.

intr-una recunoaste unul dintre concurentii din preselectie. stie ca l-a mai intilnit undeva, ii stie povestea (care e hardcore, veti vedea) si-l asculta cu atentie cintind rap.

omul cinta si, pentru o ureche neavizata ca a mea, tot ce auzi pare o insiruire ritmata de cuvinte.

la sfirsit Cheloo explica ceea ce tocmai am ascultat “stii ce faci. stiu ce ai cintat. cinti cu versuri inegale, ceea ce arata ritm” si continua cu explicatii despre zona unde a aparut genul acela de muzica. (iertare, nu stiu diferentele dintre rap si hip hop, si nici nisele din interiorul fiecarui stil, n-am retinut detaliile cind am vazut secventa . m-au primit in vizita sa vad in avanpremiera putin si din episodul asta:) )

cind il auzi pe Cheloo, dupa ce-i vezi bucuria din ochi in timp ce-l asculta si entuziasmul cu care explica ceea ce tocmai a fost pe scena, iti vine sa zici “ok, as vrea si eu niste lectii despre stilurile astea de muzica; e o lume intreaga dincolo de insiruirea aceasta ritmata de cuvinte”

apoi mai e o secventa cu un alt tinar care vrea sa cinte tot rap.  Cheloo il intreaba daca a luat BAC-ul, tinarul zice ca nu.

“citesti? care e prima carte pe care ai citit-o?”

“nu mai stiu, cred ca a fost Capra cu trei iezi”, ezita tinarul.

“si ultima?”

“chiar nu mai stiu”.

“cred ca prima si ultima ta carte citita a fost Capra cu trei iezi”, da Cheloo verdictul cu tonul lui categoric. si dupa ce tinarul cinta adauga “ca sa scrii versuri care sa ajunga aici (si arata catre inima) si aici (si arata catre cap) trebuie sa citesti”

sec, scurt, frust. dar la obiect.

l-am iubit pt raspunsul asta.

trebui sa vedeti episodul de miine seara ca sa simtiti puterea cuvintelor pe care le-a zis si cum se lovesc ele de pustiul ala de pe scena.

***

X factor sezonul 2 ii va aduce multi fani lui Cheloo si dintre cei ca mine care habar nu au de nuantele muzicii pe care el o cinta. Pe Delia si pe Bittman ii stim pentru ca-s volubili, apar des la tv, au dat multe interviuri, dar Cheloo nu e deloc generos cu presa. de asta e cu atit mai frumos cind il ghicesti din reactii si replici.

P.S. da, si in episodul acesta o saruta pe Delia.

 

mamouretMamouret si trei expozitii de toamna

Mamouret si trei expozitii de toamna

text de Noemi Revnic

In ordinea urgentelor artistice:

La Muzeul Taranului Roman, o expozitie cu o durata extrem de scurta:
“Costumul national albanez”, numai astazi si maine, in Sala Laolalta, intre orele 10:00-18:00. http://www.muzeultaranuluiroman.ro/

La Muzeul National de Arta avem o expozitie care tine pana la inceputul lui decembrie, in Salile Kretulescu: “Charles Leirens – Inteligenta privirii. Portrete de artisti 1933-1960”. Sunt expuse fotografiile realizate de artistul belgian Charles Leirens. Veti admira fotografii ai caror protagonisti sunt Eugen Ionescu, André Gide, Jean Cocteau, Paul Valéry, André Malreaux, Béla Bartók, Nicolas Nabokov, Marc Chagall sau René Magritte. Mai multe detalii gasiti pe site, desigur: http://www.mnar.arts.ro

In concept store-ul Entrance, printre piesele vestimentare ale unor designeri cu personalitate este vernisata si o expozitie ce poarta semnatura Carioca Studio. Pana la finele lui octombrie, cu o vizita in prealabil pe pagina lor de Facebook:
http://www.facebook.com/entrance.shop

Am lasat la final un spectacol de weekend care se joaca la Bulandra, la Sala Izvor: “Mamouret”, cu Tamara Buciuciuceanu in rolul principal. Am fost sa vad piesa impreuna cu mama mea (venita intr-o vizita scurta, de o saptamana), chiar sambata trecuta. Mama a vazut aceasta piesa in urma cu zeci de ani, cu Lucia Sturdza Bulandra in rolul lui Mamouret. Piesa dramaturgului francez Jean Sarment a fost tradusa in limba romana chiar de marea doamna Bulandra. Din cate am inteles, acelasi regizor de acum a pus in scena piesa si prima data, pe cand era un tanar absolvent: Dinu Cernescu. Intrati pe site-ul de la Bulandra si faceti rezervare din timp, pentru ca piesa inca se joaca cu casa inchisa. http://www.bulandra.ro/

Un weekend formidabil va doresc, cu tot ce e mai bun!

*

Noemi Revnic este specialist in comunicare, colaborator Harper’s Bazaar Romania. O puteti citi si pe blogul ei, Placerile lui Noe.

1704
jurnalismcaut colaborator/ asistenta :)

caut colaborator/ asistenta :)

de citeva vreme tot amin aceasta decizie, dar iata-ma…

intrucit am inceput in aceasta toamna proiecte care necesita un volum foarte mare de reporting si multe interviuri, am nevoie de un colaborator care sa transcrie o parte din aceste inregistrari.

prin urmare caut un colaborator care sa ma ajute in special la transcrierea unor interviuri.

trebuie sa recunosc ca sunt maniaca la transcrieri si ca le vreau la virgula, cu fiecare interjectie, pauza sau onomatopee care e pe banda. si ca atunci cind ma apuc de scris si am nevoie de transcrieri, am ascultat de multe ori inregistrarile deci stiu daca lipseste ceva.

prin urmare, vreau pe cineva care sa trateze cu SERIOZITATE aceasta chestiune.

e un volum mare de inregistrari – cam 3 ore pe saptamina, in fiecare saptamina.

ce ofer?
o suma decenta

dar si expertiza pentru orice proiect jurnalistic (studentesc jurnalistic / blogging)

prin urmare caut pe cineva care:
– sa fie ordonat(a)
– cu o disciplina si o rigoare a muncii
– sa poata transcrie saptaminal 3 ore de inregistrari

colaborarea va fi cel putin pina la sfirsitul anului.

ca sa va inscrieti spuneti-mi in max 100 de cuvinte de ce vreti job-ul asta pe cristina.bazavan la gmail.com
salvati-va cuvintele pentru alte justificari decit alea in care ma laudati pe mine:)

multumesc

 

va multumesc pentru mailuri si aplicatii. din acest moment – 16 octombrie – nu mai iau in calcul nicio aplicatie. multumesc inca o data

roxana cioriia“Absence Makes the Heart. That’s It: Absence Makes the Heart”

“Absence Makes the Heart. That’s It: Absence Makes the Heart”

text de Roxana Cioriia

L-am descoperit pe Bob Hicok prin 2005, cand, practic, am inceput sa descopar si internetul cu posibilitatile lui nenumarate. E unul dintre primii “mari” poeti contemporani de care m-am indragostit cu cea mai sincera si mai novice patima. “Animal Soul”, finalista la National Book Critics Circle Award, a fost prima si singura carte de poezie pe care am citit-o dintr-o respiratie, intr-o noapte, sub plapuma, cu toate nodurile posibile in gat si lacrimi atarnate de obraji. And I’m a prose girl, give me Russian novels sau hai si short stories (mai ales si mai ales Cortazar) si nu mai am nevoie de altceva. Imi place pentru ca scrie poezie riscanta, parca are arcuri sub versuri si-ti lasa impresia ca poate sa se foloseasca de orice pentru a da pinteni unei idei. Are si umor dar e si frighteningly insightful, tese tristete si rasete cu o claritate atat de personala ca n-ai cum sa nu te cutremuri.

Ca si atmosfera sau poetical aftertaste, in mintea mea e in aceeasi liga cu Dean Young sau Russell Edson sau James Tate sau Gertrude Stein. Poezia lui porneste de la curiozitati si momente autobiografice care-l ajuta sa-si intinda imaginatia la maxim, pentru ca, stie si el, intensitatea iesita din banal e cea mai pretioasa. E brutal de sincer si de o simplitatea a imagisticii vertiginoasa.

“I saw he was looking for a place/in his brain to hide/his brain”

“I can’t be in the avant-garde/because I cry when dogs die/in movies”

“That was the day I learned you can sit/with someone who’s on the bottom/of the ocean and not get wet”

“When I said/I have to lay you off/a parallel universe was born/in his face, one where flesh/is a loose shirt/taken to the river and beaten/against rocks”

“How to say yes like a river/jumping off a cliff”

“I think staying up and waiting for paintings to sigh is science”

“And in that city,
at night, a little girl
wants a goldfish for the goldfish
she already has, and the goldfish
wants a little girl for the little girl
he already has, and the bowl
wants a bowl beside it
to share the orange and rippling feeling
it would call soul if the word
wasn’t already taken.”

In 2013, Copper Canyon Press ii vor publica cea de-a saptea carte, “Elegy Owed”. Daca rascolesti bine pe net, gasesti cateva poeme “scapate”, cu care te poti hrani pana apare. De exemplu fragmentul asta:

“Excerpt of a longer recording”

“A man loves silence so much, to talk to him,
you sit alone in a room
and have your say, leave the room,
which he enters and listens
to your thoughts, replies
and leaves, you enter again
and listen to the memory
of air, reply
and leave. I’ve known him
my whole life and we’ve yet to finish
our first conversation. There’s time.”

*
Roxana Cioriia este jurnalist, a scris pentru Cosmopolitan, iar acum este PR la DRAFTFCB.

1229
mike sager100 de povesti

100 de povesti

text de Sorana Savu

Rareori – dar se mai intampla – limba romana e saraca. Pentru noi, “stories”, inseamna doar “povesti”, ceea ce implica o oarecare doza de fictiune. Or, in conferinta organizata de cei de la “Decat o Revista”, povestile erau riguros construite in jurul adevarului factual. Doar ca luau in considerare si alte elemente, in afara datelor si cifrelor – sunete si mirosuri; emotii si sentimente; ganduri si amintiri.

Despre cum prind viata asemenea povesti – si cum putem sa le dam si noi viata – am aflat luni dupa amiaza de la Mike Sager, intr-un master class. Stateam pe locul Cristinei – mi-am luat o multime de notite si voi incerca sa trec prin cat mai multe.

Oricum, din discutiile pe care le-am prins in jur, am observat ca fiecare dintre noi a fost lovit in mod special de cate ceva – altceva – din spusele lui Mike. Asta si pentru ca meritul unui master class este ca discursul maestrului rezoneaza cu experienta fiecaruia in moduri diferite. Nu primesti lectii – ci teme de gandire sau motive de revelatie.

O tema de gandire a fost libertatea – pentru Mike, una dintre motivatiile pentru care a devenit scriitor (writer – adica nu reporter si greu de zis redactor) a fost libertatea. “You are a writer because you want to be a writer” si primul zid de care a dat cu nasul a fost lipsa ei “but you realize that sometimes you are just a minstrel”.

La inceput de drum, a fost omul cu lista – lista celor 100 de povesti pe care voia sa le scrie. Lista de la inceput s-a modificat, subiectele s-au schimbat, multe n-au prins viata niciodata, dar lista in sine a ramas cu Mike. Asa, ca atentie, cand va intalniti cu Mike, tineti minte ca are la el in orice moment cel putin 100 de povesti.

Tot la inceput de drum, incerca sa intelectualizeze povestile – “you really think you know everything when you’re at the beginning”. Nu-i deloc un lucru rau, doar ca lucrul pe care Mike l-a invatat mai tarziu, acela de a te lasa purtat de subiect si de poveste, e evident mult mai important si mai util.

Si chiar inaintea inceputului de drum a fost masina de scris – primul loc unde semnatura lui Mike Sager – avocatul – a prins contur. L-am intrebat daca i-a placut mai mult masina de scris sau computerul – ma gandeam ca o sa-mi spuna ceva despre libertatea pe care ti-o lasa computerul sa-ti structurezi povestea, sa incepi cu sfarsitul, ma rog, chestii din astea. Mi-a spus ca se simte mai liber cu computerul pentru ca poate sa corecteze mai mult… sa revina de mai multe ori asupra povestilor lui. De parca povestile lui de corecturi au nevoie, acu’ pe bune! Si totusi…

Momentele mele de revelatie au venit din analogiile pe care Mike le-a facut cu cinematografia. Vineri spunea despre stilul sau de culegere a informatiilor sau de observatie ca e “un reality show fara camera”. Luni dupa amiaza facut o paralela intre “method acting” si “method writing” – si povestea despre cum trebuie sa te dizolvi in lumea pe care o observi, cata vreme iti aduni elementele articolului. Cum e sa te faci – nu neaparat nevazut, ci una cu cei despre care urmeaza sa scrii.

Ca sa scrii primele cuvinte ale povestii si sa treci mai usor peste sindromul paginii albe, Mike spunea ca poti incerca sa-ti imaginezi ce se vede prin obiectivul camerei intr-un ipotetic shot introductiv – scapi asa de cliseele “it is”, “it was”, “when”. Si eviti tentatia de a scrie despre timp sau conditiile meteo. Nu degeaba “The night was humid” era introducerea scrisa de Danny deVito, ucenic napastuit la un curs de creative writing, in “Arunc-o pe mama din tren”…

O sa tin minte si o sa incerc sa umplu ceea ce Mike numea “pusculita cu detalii” (the bowl of details). Privesti lumea intruna cu ochi de povestash, cauti detalii in tot ce se petrece in jurul tau, le aduni in pusculita si le folosesti atunci cand ai nevoie de ele.

Multe sfaturi de evitat frustrari in relatia cu editorii, cititorii si… universul. Nu le luati, romaneste, drept arogante, ganditi-va cat trebuie sa muncesti ca sa le poti pune, pe bune, in practica – respectiv

“kill them with your greatness”
“your writing is your testament to get everyone to shut the fuck up”
“use technique, then magic, then technique again – learn to raise the craft to the level of art”

Si, un sfat interesant pe final de zi – mai ales ca sala era ocupata in proportie de 85% de femei: cand ai de scris despre un barbat, neaparat intervieveaza femeile din viata lui. Ce nu poate/nu vrea/nu stie sa-ti spuna el despre sine, iti vor spune cu siguranta ele…

***

Sorana Savu este specialist in comunicare , senior partner Premium Communication

2436
desteptareade ce m-am intors la europa fm?

de ce m-am intors la europa fm?

daca la inceputul anului mi-ar fi spus cineva ca am sa ma intorc la radio, m-as fi uitat lung si as fi spus “categoric, nu”.

aveam zeci de motive pentru care nu mai vreau radio, printre care unul foarte important – inteles profund in mai bine de 10 ani de prestat radio – “vreau o viata, vreau sa am timp sa traiesc si sa experimentez”

*
de la mijlocul lui septembrie ma ascultati insa la europa fm in fiecare zi,de luni pina vineri, la 17.50 povestind despre filme, ba chiar si dimineata, vineri in matinalul cu Monica Anghel, Vlad Petreanu si George Zafiu.

ce inseamna asta?

in fiecare zi cind ma trezesc ma gindesc “ce ceva simpatic sa spun astazi la radio?”. pe la 13.30 trebuie sa am subiectul sigur sigur in minte, pentru ca ma suna Elena Tudor care e producatoarea emisiunii Drum cu prioritate. dupa care la 17.50 ma suna Radu Constantinescu si povestim la radio lucruri dragutze, sper eu.

de aproape 3 saptamini, oriunde as fi – in tara la cine stie ce conferinta, in lume la cine stie ce interviu sau spectacol – cind ma trezesc dimineata, am grija asta. si reperele orare fixe in program, ca sa nu incurc pe nimeni.

imi place sa vorbesc despre filme si as putea vorbi ore in sir despre actorii pe care i-am cunoscut, filmele pe care le-am vazut, dar nu de asta m-am intors la radio.

m-am intors la radio pentru ca m-a rugat George Zafiu, care e prieten cu mine de multi ani si nu am cum sa uit ca, pe vremea cind conduceam o revista de femei, i-am dat telefon si i-am zis “ajuta-ma. scrie-mi si mie pagina de muzica din revista”.

Zaff trece acum prin ceea ce am trait si eu cu citiva ani in urma, reaseaza un produs bazindu-se pe content mai bun, mai spectaculos. Sa ascultati Europa FM, o sa remarcati avalansa de informatii noi, dinamismul si veselia. E un suflu nou acolo, de gasca simpatica, iar asta o sa va cucereasca.

*
stiti ce e ciudat? desi am ceva experienta in radio (ma rog, si o pauza generoasa), abia dupa 2 saptamini de live-uri despre cinema in Drum cu prioritate, m-am relaxat. primele transmisii au fost ca si cum executam un examen la scoala, in fiecare zi. de asta abia acum am curaj sa scriu despre reintoarcerea mea la radio:)

ne auzim pe 106,7 in bucuresti, pentru tara sper/cred ca stiti deja frecventele din fiecare oras:) (a fost grija mea principala in urma cu ceva ani), oricum puteti asculta online aici

4602
rollingRolling Stones – Crossfire Hurricane live

Rolling Stones – Crossfire Hurricane live

fanii the rolling stones pot vedea live, la The Light cinema, lansarea filmului autobiografic al baietilor care au revolutionat lumea rock-ului. asta inseamna interviuri cu domnii in cauza, colaboratorii lor plus filmul integral, simultan cu vizionarea de la festivalul de film de la londra.

Regizat de Brett Morgen, Crossfire Hurricane prezintă evoluţia muzicală şi personală a celor de la The Rolling Stones, din anii 60 până în prezent.

Filmul ofera o remarcabila noua viziune asupra evolutiei muzicale a grupului Rolling Stones, de la pustii obsedati de blues – la inceputul anilor ’60, la legende ale muzicii rock – in prezent. Cu multa sinceritate si fara “farduri”, filmul prezinta fantastica traiectorie urmata de Jagger & Richards & Co., de la Marquee Club la Hyde Park, de la Altamont la “Exile On Main Street” Tour, de la concerte in cluburi la stadioane in delir. Cu imagini inedite, unele din arhivele personale ale “stones”-ilor, pelicula va delecta, soca si va uimi atat fanii devotati, cat si alte generatii de admiratori.

Luandu-si titlul din versurile piesei “Jumping Jack Flash”, filmul “Crossfire Hurricane” te plaseaza chiar in mijlocul celebrelor escapade Rolling Stones, cei din audienta avand prilejul sa vada din interior tumultuoasa viata a “stones”-ilor, marcata de droguri, femei, alcool, certuri si moarte, care i-a tranformat in niste adevarati supravietuitori.

The Rolling Stones sarbatoresc in acest an 50 de ani de existenta.

18 octombrie, the light cinema, ora 20.15

detalii aici

1580
skyfall-bond-vidcum i-am intilnit pe fratii lui James Bond

cum i-am intilnit pe fratii lui James Bond

din motive de oboseala azi am fost consemnata in casa. la un moment dat au sunat la usa frumuseii astia

(ma rog aratau mai bine dar m-am emotionat cind le-am facut poza)

mi-au adus un plic si o valiza. daca rezolvam ce era in plic, puteam deschide valiza. mesaj de la James Bond.

nici nu stiti de cite ori am anuntat eu pe facebook ca abia astept filmul asta

deschid plicul, o foaie alba alba si-o lanterna mica mica.
haida de…

invirt lanterna pe toate partile, o aprind si… lumina albastra. pusa pe hirtie rezulta ca scrie “top secret” si ca sunt selectata de james bond pentru o misiune Heineken. ca sa aflu detalii trebuie sa deschid valiza si era mentionat codul valizei .

am setat codul, dar n-am deschis inca valiza. mai stau si mai visez, daca mi-a scris Daniel Craig ceva? daca Severine aia frumoasa imi vinde vreun truc ?

vad la domnul Vlad Petreanu ca a primit invitatia la film, dar eu stiu sigur ca sunt mai speciala. mai ales ca locuiesc linga valiza aia mare din centru vechi pe care daca o deschideti – adica daca-i aflati cifrul – puteti sa o intilniti in carne si oase pe Bond Girl Severine.

ca sa aflati codul trebuie va plimbati prin centru vechi si rezolvati niste chestiuni demne de James Bond, ca nu e asa simplu sa intilnesti o Bond Girl intr-o excusie la londra cu super experienta Bond…

am zis ca desfac valiza miine dimineata poate, cine stie, pina miine ajunge in ea nr de telefon al lui Daniel Craig.

***
intreaga nastrujnicie e pusa la cale de Heineken – cu ei te duci sa o intilnesti pe Severine – ca parte a campaniei de promovare a filmul nou cu James Bond, Skyfall. va puteti juca si pe facebook sa rezolvati quiz-ul lui Bond ca sa deschideti valiza, intr-o aplicatie f f simpatica.

P.S. doresc sa se consemneze ca eu am fost singura care i-am fotografiat pe fratii lui James Bond. toata lumea a fotografiat valiza, dar eu am dat simpatic din gene si … am dovada. rezulta ca sunt foarte potrivita pentru o Bond Girl!

2866
penelopevrei sa o intilnesti pe penelope cruz?

vrei sa o intilnesti pe penelope cruz?

daca va place Penelope Cruz si vreti sa o intilniti, sunteti la un click distanta. si la o fotografie.

astazi s-a lansat un concurs pe facebook la capatul caruia un roman o cunoaste pe Penelope Cruz, traieste intreaga experienta a covorului roshu, ba chiar cineva are grija de cum arata pe covorul roshu.

***
cum Penelope este imaginea noului calendar Campari, pentru 2013, de astazi intr-o aplicatie speciala pe facebook puteti sa va inscrieti la o intilnire cu muza lui Almodovar si sotia minunatului Bardem.

cum procedati:
uploadati aici o fotografie cu ceea ce inseamna pentru voi un moment Campari. pina pe 22 octombrie.

daca in urmatoarea saptamina adunati voturi cit sa va clasati in primii 5 ajungeti in fata unui juriu cu fotografia voastra, care juriu stabileste fericitul/ fericita care o intilneste pe Penelope Cruz.

La Milano, la evenimentul de lansare al calendarului Campari 2013.

***

am avut privilegiul sa o vad acum 2 ani la Cannes pe Penelope Cruz la lansarea filmului Los Abrazos Rotos cu care Pedro Almodovar era in competitie. am locuit cu ea in aceeasi hotel si pot sa va spun ca e foarte gingasa si foarte minigona. o sa va placa mult de ea.

inscrieti-va in competitie, nu veti regreta.

Penelope vine pe coperta calendarului Campari dupa Olga Kurylenko si Milla Jovovic cu care am avut onoarea sa ma intilnesc si sa le intervievez. aici despre Olga, aici despre Milla 🙂

1819
fructe300ce alimente dau energie?

ce alimente dau energie?

dupa multe saptamini intre avioane, orase, interviuri si intilniri, oboseala m-a prins din urma si , literalmente, sunt secata de energie.

ce alimente stiti ca revigoreaza? aduc energie in corp?

dar pe bune, nu asa generic – legume si fructe

accept si retete, sunt gata sa si gatesc, doar sa ma pot misca la fel de vioi ca inainte:)

multumesc

3653
Eduard_Novakcum a ajuns eduard novak la webstock

cum a ajuns eduard novak la webstock

cind s-a tras linie, la final, anul acesta webstock n-a mai fost doar despre internet, a fost si despre emotii si despre ambitie.

m-am bucurat ca Manafu il are invitat pe Eduard Novak pentru ca asa cum scriam cu citeva saptamini in urma, Eduard ar trebui scos in fata oamenilor sa-si spuna povestea pentru ca poate motiva pe foarte multi.

cu o zi inainte de webstock l-am felicitat pe Manafu ca-l aduce la gala pe Novak, iar el cu modestie a raspuns “vodafone il aduce”

si vreau sa scriu de citeva zile bune despre asta, sa se stie. ca niste oameni simpatici de la Vodafone s-au gindit sa-l aduca pe Eduard Novak in fata tinerilor care au treaba cu internetul, sa le fie exemplu fara sa li se spuna “faceti ca el”.

ei au fost discreti si nu s-au laudat cu asta, dar daca a doua zi dupa conferinta toata lumea scria despre Eduard Novak si descoperisera odata cu ambitia lui si ceva entuziasm in propriile lor existente, e frumos sa se stie cine a fost autorul. cu atit mai frumos cu cit e in identitatea campaniei lor cu oameni minunati care fac lucruri frumoase.

bravo!

“Daca as fi stiut ca bucur atit de multa lume, as fi muncit mai mult”, zice Eduard cistigator a doua medalii – aur si argint – la Jocurile Paralimpice 2012. “mai mult” in conditiile in care in 8 ani a avut 4 zile de pauza.

1886
obosealaoboseala

oboseala

o simti asezata intre vertebrele 3 si 4 de la git. sta acolo insinuanta si vezi cum incepe sa-si faca loc, sa se intinda apasatoare, ca mercurul, oriunde ar gasi o spartura prin care sa se scurga.

stii ca a cistigat teren cind comentariile celor care nu sunt de acord cu tine te deranjeaza. in mod normal ai spune ca sunt opinii diferite si-ai merge mai departe, acum gindesti ca sunt prosti cei care te contrazic.

a coborit pe sira spinarii prelingindu-se printre vertebre si e in spartura aceea din talie, in gropitele care par sexy in orice costum de baie. iti ingreuneaza pasii, trupul pare o roca pe care un Sisif nevazut – o fi vointa, o fi sufletul – il cara pina in virful muntelui stiind ca o sa cada imediat inapoi.

mergi pe strada si nu te mai bucuri de ceea ce vezi; lucruri care altfel ar fi stralucit in mintea ta – asociindu-le cu povesti nescrise – acum sunt mate, plate, ca si cum un copil murdar de grasime si-a pus degetele mici pe argintaria care stralucea impecabil.

tocmai a ajuns in picioare. o simti in tibii si-n laba piciorului, acolo unde sireturile se incruciseaza jucaus. ieri pareau sireturi, astazi sunt friie grele care-ti apasa pe vene si artere.

vezi cum zvicneste ceva sub piele, linga osul acela rotund pe care bunica il numea “oul piciorului” si, din ritmul regulat, stii ca si acolo iti poti masura pulsul. si daca zvincneste in continuare inseamna ca traiesti, ca intr-un minut, o picatura de singe parcurge traseul complet din inima trecind prin cap, ajungind in picioare si intorcindu-se inapoi in inima. imprastiind-o si pe ea prin corp.

zgomotul masinilor de pe strada te zgiriie in urechi si pare ca ia felie cu felie ce-a mai ramas activ din creierul tau. ca Hannibal care isi pregateste cina in fata femeii pe care vrea sa o impresioneze.

dupa citeva clipe stii c-a ajuns in cap. s-a asezat in frunte, undeva in mijlocul ei, ca un al treilea ochi cu care vezi si simti alterat orice. stii ca o sa se imprastie si pe chip asa ca incepi sa te gindesti la lucrurile pe care le-ai cumparat compulsiv cu iluzia ca-ti aduc relaxarea: geluri, creme, uleiuri. spa-uri.

doar ca oboseala te-a cucerit cu totul. iti vine sa vomiti, ai vrea sa zaci si o voce interioara iti spune ca pozitia fetusului, cu tine chircita in pat, o sa te reenergizeze mai usor.

si-ti vine sa plingi.

– am trait toate stadiile oboselii, chiar si unele despre care nu banuiam ca exista, cred ca as putea scrie pagini intregi despre ea.

– scrie.

turn off

4435
_DSC0180Naturaleţea şi forţa Ruxandrei Donose

Naturaleţea şi forţa Ruxandrei Donose

text de Ana Maria Onisei

Ruxandra Donose abia terminase repetiţiile pentru concertul  care urma să deschidă Festivalul Internaţional al Orchestrelor Radio, sub bagheta dirijorului Christian Zacharias, când ne-am întâlnit pentru interviu.

Zâmbea, în blugi evazaţi şi-o bluză de culoarea mării: „Gata, începem?“, a urcat vocea Ruxandrei Donose, încă plină de energie. Îşi ţinea mâinile sprijinite pe coapse ca o şcolăriţă în timp ce vorbea de pe canapeaua din holul Sălii Palatului. De fiecare dată când se pregătea să răspundă, se oprea pentru o pauză de gândire, iar vocea revenea, mai întâi şoptită – şi-i trăda timiditatea suavă, modestia -, pentru ca apoi să capete o intensitate jucăuşă. N-avea nimic din strălucirea forţată, căutată cu orice preţ a unei dive. „Câteodată, când repet, mai beau şi câte o Coca-Cola. Râd colegii că în loc să beau ceai cu miere sau ouă crude, la repetiţii, eu beau Coca-Cola şi mănânc biscuiţi.“

O spune cu naturaleţe şi-ar putea trece drept un om obişnuit dacă n-ai fi conştient că urcă, uneori chiar şi în aceeaşi săptămână, pe cele mai mari scene ale lumii. Cum îi place Ruxandrei Donose să spună când se gândeşte la presiunea care e parte din destinul unei mezzosoprane, e ca şi cum ai avea un nou loc de muncă în fiecare săptămână. Trebuie s-o iei iar de la zero, chiar dacă eşti la cel mai înalt nivel internaţional.

Şi cum vă încurajaţi?

Un nou rol este un moment în care trebuie să te autobiruieşti. Ştii că ai fost angajat pentru ceea ce eşti şi pentru ceea ce poţi, totuşi, când ajungi în faţa unui nou colectiv, trebuie să arăţi ce poţi şi să justifici prezenţa ta acolo. Pe parcursul carierei şi pe măsură ce experienţa creşte, înveţi să-l gestionezi. Cum mă ajut? Tot aşa cum fac când cânt: gândindu-mă la ce spun, nu la ce-ar putea să gândească cei din jur.

*

Ana Maria Onisei este jurnalist, scrie la Adevarul, Dilema Veche, Esquire

2271
tortsecretele X Factor

secretele X Factor

va povesteam saptamina trecuta ca am fost in camera secreta X Factor acolo unde sunt fisele tuturor concurentilor din preselectii si unde sunt aranjate pe panouri – cu fise personale – editiile viitoare de eXperiente X factor. ei bine, astazi va arat fotografii:)

mai intii insa o alta fotografie cu tortul X factor pe care l-am primit de ziua mea de la Elena Prodan.

pe Elena am cunoscut-o fix acum un an, cind m-am cerut prima data la preselectiile de la X Factor si la judge house, iar ea – desi era super ocupata – a mers cu mine la filmari. apoi i-am facut capul mare la fiecare gala la care am fost si dupa ce s-a incheiat primul sezon, am continuat sa-i fac capul mare cu alte lucruri care nu mai aveau legatura cu job-ul ei, asa ca suntem prietene.

iti multumesc frumos pentru prietenie, Elena.

anul acesta la X Factor o chinui saptaminal pe Ortansa Ichim, story editor, asa ca nici nu stie ce o asteapta dupa ce se termina sezonul 2:)

***

de ce scriu saptaminal despre acest show? mai intii pentru ca sunt fana a formatului, mai apoi pentru ca eu, ca jurnalist, pot avea acces la lucruri pe care voi nu le stiti si din care puteti invata. mai ales daca va veti inscrie vreodata in concurs si veti merge la o preselectie.

X factor nu e un show exclusiv despre cit de bine cinti, e o emisiune despre cum stii sa faci show din muzica. e despre ce prezenta scenica ai, despre carisma. despre cum captezi atentia oamenilor si-i faci sa petreaca niste momente frumoase in fata televizorului.

e genul de show la care madonna – care nu e vreo voce  geniala – ar fi cistigat pentru ca juratii ar fi simtit ca are ceva special, ca are viziune pentru personajul care trebuie sa fie ea in enterteinment.

daca acum 5 ani s-ar fi facut concursul asta, CRBL ar fi fost unul dintre cistigatori (imi place mie mult de relaxarea pe care o are in emisiunea Te cunosc de undeva de a se transforma in toate personajele interesindu-l nu nota din concurs, ci distractia pe care o asigura publicului)

deci, daca va bate vreodata gindul sa va inscrieti la o  preselectie X Factor ginditi-va ca nu e doar despre a cinta bine. e despre a livra un pachet complet – VOCE, haine, make-up si, mai ales, o poveste memorabila – pachet care sa-i faca pe producatori sa te aleaga in difuzarile de pe micile ecrane.

poti cistiga notorietate si fara sa iei marele premiu; daca ai un personaj bine definit, daca esti coerent cu ceea ce comunici in raport cu personajul tau si, desigur, daca stii sa cinti, te vei regasi in episoadele difuzate, iar lumea te va tine minte.

***

ce vedeti in episodul 3, de miine seara?

e o tinara care l-a cucerit pe bittman, i s-a asezat in poala 🙂 tocmai potrivit cu cintecul holograf “stai in poala mea”, ea insa se manifesta in engleza cu multa energie si aplomb. Bittman a zis ca ramine la Iasi dupa aceasta intilnire.

cind vedeti momentul la tv ginditi-va ca aceasta fata a stiut sa se vinda perfect. nu conteaza daca ea trece sau nu mai departe, cei care fac montajul episoadelor despre preselectii n-aveau cum sa nu puna momentul ei.

apoi, vor fi doua momente cu totul si cu totul speciale sustinute de 2 tineri care ridica sala in picioare. si tot juriul. pina acum doar la Ioan Man – domnul cu deficiente de vedere si cu voce incredibila –  s-a mai ridicat toata lumea in picioare (adica inclusiv Cheloo care, daca nu-l lovesti profund in sufletel, sta cuminte in fotoliul de jurat) asa ca sunt curioasa daca o sa va placa:)

in rest vedem cu totii la fata locului, miine seara de la 20.30, dar promit ca saptamina viitoare va spun mai multe din show pentru ca ma voi cere – si voi zimbi mult si simpatic – la o previzionare:)

***

iata si doua fotografii din camera secreta.

fisele sunt realizate dupa prestatiile concurentilor in preselectii si sunt repere pentru echipa de productie care are de realizat segmente de emisiune pe teme, subiecte etc

***

intre timp am descoperit ca domnul simpatic care munceste zi si noapte (mai ales noptile pina spre dimineata) la montajul acestor episoade a avut o strinsa legatura cu prima editie a emisiunii Ca-n filme pe  care cu onor, si mai putin talent, am prezentat-o. domnul se numeste Dragos Teglas si e responsabil printre altele si de intro-ul acela spectaculos cu elicopeterele, cind vin juratii la competitie:)

(am fost la 2 pasi sa fiu si eu la filmarea aceea:) )

3549
winter journalMultumesc

Multumesc

You are glad to be in Trintignant’s company tonight, since you hold his acting in great esteem, and when you think of the films you have seen him play in ( Bertolucci’s The Conformist, Rohmer’s Ma Nuit chez Maud, Truffaut’s Confidentially Yours, Kieslowski’s Red – to cite just some of your favorites), you are hard pressed to come up with the name of another european actor whose work you admire more.

You also feel tremendous compassion for him, since you know about the brutal, highly publicized murder of his daughter some years back, and are keenly aware of terrible suffering he has lived through, continues to live through. Like many the actors you have know and worked with, Trintignant is a shy and reticent person. Not that he doesn’t exude an aura of goodwill and friendliness, but the same time he is closed in on himself, a man who finds talking to others difficult.

(…)

at one point, apropos of nothing, Trintignant turns to you and asks how old you are. Fifty seven, you say, and then, after a brief pause, you ask him how old he is. Seventy -four, he replies, and then , after another brief pause, you both go back to work.

(…)

You are sitting in a chair and not talking to anyone, just sitting in silence and looking at the people in the room, and you see Trintignant, who is about ten feet away from you, is sitting in silence as well, looking down at the floor with his chin cupped in his hand, apparently lost in thought. Eventually, he looks up, catches your eyes, and says, with unexpected earnestness and gravity:

“Paul, there ‘s just one thing I want to tell you. At fifty-seven, I felt old. Now, at seventy four, I feel much younger than I did then.”

***

acest fragment face parte din cartea autobiografica Winter Journal a lui Paul Auster. pilda din aceasta povestire este felul meu de a va multumi tuturor pentru sutele de urari de la multi ani .

1834
gala-media-music-awards-octombrie-la-sibiu1346847728Media Music Awards , editia 1

Media Music Awards , editia 1

aseara la sibiu a fost prima gala a media music awards, o gala in care premiantii au fost stabiliti … statistic.

adica a fost prima intimplare din muzica romaneasca cind premiile s-au dat in functie de difuzarile de la radio, nu dupa cum esti prieten cu organizatorii.

*

nu ma pricep la muzici mai mult decit un ascultator cu 300 de melodii noi in Ipod si cu prieteni la radio care-mi actualizeaza periodic play list-ul la purtator , dar stiu ca daca vrem ca industria muzicala romaneasca sa mearga mai bine trebuie sa avem evaluari corecte, matematice.

iar premiile acestea, realizate cu sprijinul Media Forest (agentie care monitorizeaza toate statiile radio din ro), exact asta fac. si sper sa devina o traditie, an de an sa fie aceasta gala cu premii muzicale, dar matematice.

aseara au fost pe scena din sibiu multe dintre numele pe care le auziti la radio.

***

am fost la gala si mi-au facut onoarea sa inminez un premiu – best female artist – care a mers la antonia. va arat fotografii miine cind va spun si cum se vede o piata plina de oameni, de pe scena, nu din multime; acum citeva secvente din culise – la care n-avem de obicei acces. (de data asta am stat si eu printre organizatori pt ca ma urcam pe scena si vedetele m-au considerat de-a lor)

– Andra este maxim de punctuala. locuieste in Hotel Continental pe acelasi palier ca si mine si avea stabilit sa intre pe covorul roshu la ora 6.40. la 5 jumatate era in holul hotelului, cu mult inaintea colegilor ei. arata impecabil si mi se pare ca a slabit f f mult. sunt foarte curioasa ce a facut pt asta.

cind a venit Smiley in cortul in care stateau VIP-urile s-a facut coada de copii de 8-10 ani. toti voiau sa se pozeze cu el si Smiley a stat cuminte cu fiecare dintre ei la poza.

cel mai tare m-a impresionat Anda Adam. avea o costumatie f spectaculoasa, dar foarte incomoda pentru stat pe scaun, asta nu a impiedicat-o sa fie super simpatica. a venit la ea o fetita blonda sa-i ceara autograf. era f timida si Anda a simtit ca fetita e emotionata, asa ca dupa ce a intrebat-o cum o cheama – cit i-a scris autograful – a inceput sa o complimenteze pentru bretonul ei si sa o intrebe nimicuri. a plecat fetita aceea cu un zimbet cit toata fata, pe nori, dupa aceasta intilnire.

*

eu n-am avut curaj sa ma duc sa fac foto cu CRBL si sa-i spun cit de mult imi place de el si ce tare ma distrez la Te cunosc de undeva, dar aceasta este o alta intimplare.:)

3091

making waves

vestea de mai jos e unul dintre cele mai frumoase cadouri de ziua mea.

e semnul ca oamenii adevarati nu se lasa doboriti si duc mai departe credinta lor in a construi.

las integral comunicatul si ma-nclin cu bucurie

***

New York, 3 octombrie 2012 – Romanian Film Initiative si Film Society of Lincoln Center anunta organizarea evenimentului anual „MAKING WAVES. Un festival dedicat noului cinema romanesc” in New York. Editia 2012 va avea loc intre 29 noiembrie – 5 decembrie la Film Society of Lincoln Center.

MAKING WAVES este o initiativa independenta care isi propune sa asigure o continuitate a prezentei cinematografiei romanesti in spatiul american si consolidarea parteneriatului cu Film Society of Lincoln Center (FSLC). Festivalul va oferi o panorama a productiei cinematografice recente (incluzand filme de fictiune, documentar si scurt metraj), precum si o serie de programe speciale, retrospective de autor, dezbateri, lansari de carte si alte evenimente dedicate intalnirii intre profesionistii de film americani si romani. La eveniment vor participa regizori, actori, producatori si critici de film din Romania si din SUA. Programul festivalului va fi anuntat la mijlocul lunii octombrie.

„Film Society of Lincoln Center se bucura sa continue promovarea acestei generatii extraordinare de filme si regizori din Romania prin sustinerea festivalului MAKING WAVES, mai ales in contextul recentelor schimbari guvernamentale din Romania, care au pus in pericol sprijinul acordat de stat artelor si culturii”, declara Scott Foundas, director asociat de programe al FSLC si membru in Board-ul festivalului.

Initiativa se bucura de sprijinul unor personalitati artistice romanesti printre care regizorii Cristian MungiuRadu MunteanLucian Pintilie,Corneliu PorumboiuCristi PuiuAndrei Ujica, sau artistul vizual Dan Perjovschi.

Festivalul beneficiaza de sprijinul Trust for Mutual Understanding, precum si al Blue Heron Foundation si al altor suporteri si donatori. „Sunt onorat sa ma alatur celor care organizeaza Festivalul de Film Romanesc din New York si sa sprijin o echipa in care cred. Evenimentul de la Lincoln Center este in acest moment cea mai importanta manifestare din America dedicata cinematografiei nationale”, apreciaza regizorul si producatorul Bobby Paunescu, unul dintre suporterii principali ai festivalului. Un important finantator al MAKING WAVES este si artistul vizualAdrian Ghenie: „Sunt un fan al filmului romanesc si apreciez foarte mult echipa festivalului. Cred ca este important sa dovedim solidaritate artistica in continuarea unor initiative care au contribuit la o prezenta romaneasca solida in spatiul american”. In completarea acestui sprijin financiar, festivalul va lansa la inceputul lunii octombrie si o campanie de crowdfunding prin platforma Kickstarter, propunandu-si atragerea sustinerii din partea publicului fidel al festivalului si a numerosilor fani ai filmului romanesc din SUA si Romania.

Tudor Giurgiu
, presedintele Festivalului International de Film Transilvania, partener al festivalului, declara: „Festivalul de Film Romanesc din New York se inscrie in aceeasi linie profesionista de promovare a filmului romanesc pe care o urmarim si in cadrul TIFF-ului. Suntem mandri sa ne asociem cu un eveniment de calitate, organizat de catre o echipa cu care am colaborat in numeroase alte ocazii, Festivalul asigurand o vizibilitate de prim rang, de care cinematografia romaneasca are mare nevoie in America.”

Romanian Film Initiative
reuneste echipa fondatoare a Festivalului Filmului Romanesc de la New York lansat in 2006 sub egida ICR New York. Board-ul festivalului ii include pe Corina Suteu, presedintele festivalului; Mihai Chirilov, director artistic; Scott Foundas, director asociat de programe al Film Society of Lincoln Center; si Oana Radu, manager al festivalului. Romanian Film Initiative doreste sa aduca multumiri speciale si altor sustinatori: Andi Vasluianu, Ana Maria Sandu, Mihai Grecea, Mona Nicoara, Erin Casper, Adam Brown, Luminita Gheorghiu, Vlad Ivanov.

1318
critical botoxAgenda unui weekend care incepe joi

Agenda unui weekend care incepe joi

text de Noemi Revnic


Dragii mei, sper sa reusesc sa ajung la toate evenimentele despre care voi scrie mai departe.
Astazi, joi, 4 octombrie, incepand cu ora 19:00, spatiul aerisit de la Pavilion Center (Sos. Nicolae Titulescu nr. 1, chiar in Piata Victoriei) va asteapta cu deschiderea expozitiei “CRITICAL BOTOX in times of 2.0 feudalism”. Expozitia tine pana in 6 ianuarie 2013, dar astazi veti avea parte de prezenta curatorului, Alex Brahim si de un performance al unuia dintre artistii din display, Anamor (ES). Despre ce este vorba? Daca sunteti curiosi, intrati pe site-ul Pavilion, http://www.pavilionunicredit.ro/

Tot maine, si numai maine, de la ora 18:00, la MNAC are loc o conferinta interesanta tinuta de

Pirkko Siitari, directorul KIASMA, Muzeul de Arta Contemporana din Helsinki.  Din cate am inteles evenimentul va fi extrem de interesant pentru fotografii profesionisti.

Am lasat la urma o expozitie a prietenilor de la Fundatia Friends For Friends, care se desfasoara la World Trade Center doar pana in 10 octombrie. Este vorba despre Ciorne 2.0, un proiect tare istet. Detalii gasiti pe http://www.facebook.com/FundatiaFriendsForFriends

Va doresc un weekend minunat!


*

Noemi Revnic este specialist in comunicare, colaborator Harper’s Bazaar Romania. O puteti citi si pe blogul ei, Placerile lui Noe.

1270

iata-o pe lizuca

mai stiti cind v-am invitat sa participati la concursul NESCAFÉ® Dolce Gusto® Melody 3 si sa dati un chip nou celui mai dragutz dintre aparatele de cafea posibile?

ei bine, Sanziana POP a creat pentru blogul ei, visuell.ro, vesiunea Lizuca pentru NESCAFÉ® Dolce Gusto® Melody 3.

hai ziceti-mi ca nu va place:)

sanziana mai are propuneri pe blogul ei, intr-o animatie f f simpatica, pe care le vedeti aici.

eu scriu despre asta tocmai pentru a va arata ca aveti nevoie doar de putin fler, umor si creativitate ca sa creati si voi un nou design pentru NESCAFÉ® Dolce Gusto® Melody 3, intr-un concurs european de design.

iar creatia voastra poate fi produsa in serie si vinduta in magazinele din lumea intreaga. detalii despre concurs aici.

data limita de inscriere e 14 octombrie. stiu sigur ca din romania va fi cistigatorul, pentru ca noi avem cei mai simpatici creativi.

1325
DM_CoverDemi Moore Q&A

Demi Moore Q&A

am mai scris despre cum e sa o vezi pe Demi Moore de la citiva metri distanta, dar cum acum in octombrie intra pe piata noastra produsele pe care le-a creat pentru Oriflame, gama More by Demi, m-am gindit sa scot de la sertar un mic Q&A dintre raspunsurile pe care le-a dat pt Oriflame

DEMI ON BEAUTY/FASHION

1.      What beauty products could you not live without?
Mascara, moisturizer and lip balm

2.      What is more important for you, skin care, body care, or hair care, and why?
I think they are all equally important.

3.      What is your daily beauty regime?
I prefer a low-maintenance approach. Every day I cleanse and moisturize my skin in the morning and night using fragrance-free, simple, pure products.

4.      What would you do if you only have 5 minutes for evening make up?
I would put on some foundation, blush, mascara and an evening lip color.

5.      What is your hair care routine? Do you have some secrets how to keep hair beautiful and shiny?
If I’m not working or going to an event, I don’t blow dry my hair, or flat iron it, or curl it. I have a lot of hair, but it’s fine, so I find giving it a break from those stressors really helps to keep it healthy.

6.      What is your favorite hairstyle? Straight or wavy?
I like both it all depends on the mood.

7.      You must spend a lot of time travelling. What are your beauty tips for a long flight?
I drink a lot of water and moisturize my skin.

8.      What are your tips for red carpet glamour and what do you do to prepare in the lead up to a big event?
When you feel good on the inside, you feel great on the outside.

9. Who are your style icons?
Coco Chanel and Katherine Hepburn just to name a few classics…

si ca un mic sfat, daca-l acceptati, este f f bun gelul de dus din gama (care are trusa de make-up, luciu de par, gel de dus, crema de corp, parfum, geanta , colier si cercei). unul dintre cele mai bune geluri de dus dintre ce am folosit eu de-a lungul timpului.

cum s-a vazut Demi Moore din perspectiva mea puteti citi aici

1757

Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!