de cind eram mica am crezut ca oamenii frumosi simt lumea altfel. la fel ca si oamenii cu ochii verzi sau albastri care , eram sigura – si am gasit mai tirziu cercetari care demonstreaza asta – vad culorile, deci si lumea, altfel.
cred ca, de obicei, oamenii frumosi primesc mai usor ceea ce-si doresc si lucrurile le ies mai repede, dar, in acelasi timp, pentru ca nu trebuie sa faca mari eforturi ca sa obtina ceva, sunt mai comozi.
tocmai am descoperit o exceptie. marturisesc cu mina pe inima ca aveam prejudecati legate de Daniela Nane. cu exceptia rolului scurt, dar genial, pe care-l face in Orient Express nu mai stiu nicio alta performanta actoriceasca pe care sa o fi tinut minte.
stiam ca e om bun, ca acorda o mare parte din timpul sau educarii copiilor prin actorie si pentru asta a avut aprecierea mea dintotdeauna : un copil care invata actorie cind e mic capata incredere in el, se dezvolta altfel si-are mult mai multe sanse sa se integreze in societate fara sa acumuleze frustrari.
am vazut acum interviul pe care l-a acordat despre frumusete si trecerea timpului in cadrul proiectului “momente insufletite de Silva Dark” si-am remarcat cit bun simt are si ce frumos gindeste.
“frumusetea complica lucrurile” spune undeva si eu m-am simtit vinovata pentru ca aveam prejudecati legate de ea.
si mai zice undeva ca “timpul e acelasi, noi trecem prin timp” ceea ce mi s-a parut minunat.
luati-va o pauza de 5 minute si uitati-va la acest interviu f frumos
Am avut onoarea sa interactionez cu dumneaei de cateva ori si subscriu – are o prospetime si o naturalete incredibile!
Chair poate convinge un interviu de 5 minute?
Pentru mine Daniela Nane, doamna Daniela Nane este un exemplu de sensibilitate. Daniela Nane este un tablou auditiv de frumusete, atat interioara, cat si fizica. Si apropo, va recomand un film destul de recent in care Daniela Nane face un rol exceptional. Dincolo de America.
Frumos interviu ai scos la lumina, Cristina, dar am o precizare de facut care nu-mi da pace, apropo de citat-ul pe care l-ai remarcat.
“Se zice că trece timpul. Timpul nu trece. Timpul nu trece niciodată; noi trecem prin timp. După cum unui călător din tren i se pare că trec arborii din câmpie, așa și nouă ni se pare că trece timpul. În realitate nici arborii, nici timpul nu trece, noi suntem acei ce trecem. Timpul e veșnic același, asemenea lui și în repaos etern ca și spațiul.” ii apartine de fapt lui Garabet Ibraileanu. Tineam sa precizez acest lucru pentru ca de cand a aparut moda cu citatele care ne definesc anumite aspecte ale personalitatii, brusc toti actorii de pe lume au devenit surse inepuizabile de vorbe de duh memorabile. Ori in spatele lor se afla scenaristi sau autori care si-au pus sufletul in fiecare cuvant lipit, pe nedrept, de buzele altcuiva. 🙂
De fiecare data cand ma intorc la tine pe blog ma incarc de o stare de bine absolut minunata. 🙂