ultima data cind am scris despre interesul meu asupra gastronimiei orientale – si mai ales in directia ingredientelor afrodisiace – au fost comentarii cu ridicari din sprincene, ba chiar si unele cu exprimari sub centura pe care – desigur – ca le-am facut sa se intilneasca cu tasta “delete”.
astazi ma intorc la alimente care fac si altceva decit sa te hraneasca, toate din gastronomia orientala pentru ca am un concurs tres simpa:)
***
mincam ca sa acumulam o forma de energie. daca alimentele pe care le folosim pentru hrana noastra zilnica au grija si de mintea, dar si de libidoul nostru, energia care ne pune in miscare, care ne face sa fim ceea ce suntem si sa ne transformam gindurile in actiuni, energia aceasta e mai puternica.
Concurs: spuneti condimente din gastronomia orientala care contin proprietati afrodiziace si care creeaza o experienta culinara aparte.
facem un top al condimentelor orientale afrodisiace, iar dintre participanti, prin tragere la sorti, sapte dintre ei cistiga dupa cum urmeaza:
1 cistigator – o invitatie la masa impreuna cu 3 prieteni la Califatul Iancului,
alti 6 citigatori – amintiri cu iz oriental (tricou, chipiu, brau, zaharnita, ceasca de cafea, support de ou fiert)
aveti timp de cercetare si experimentare, plus comentare aici, pina vineri 26 iulie ora 12.oo succes,
***
incep eu: susanul este un condiment afrodisiac (il foloseau si sultanii in multe mincaruri ca sa reziste la asalturile multelor cadine:) )
l-am folosit in pasta de susan din Falafelul SIMPA creat de mine pentru Calif, dar el poate fi – asa cum am experimentat zilele trecute – baza pentru o inghetata.
inghetata de susan e putin amaruie si aspra la gust, dar e senzationala.
***
zilele viitoare am sa va povestesc de ce am acceptat sa intru in jocul de a crea un preparat pentru Calif, unul dintre locurile in care – desi e un fast food – toate ingredientele se prepara “in house”. stiu, nu va vine sa credeti, dar va explic pe larg curind.
peste 200 de persoane au mincat de la Calif din Iancului Falafelul S!mpa. va multumesc ca ati avut incredere in gusturile mele culinare. acesta e falafelul S!MPA
Un alt condiment oriental cu proprietati afrodisiace este sofranul. Se pare ca are efecte comparabile cu cele ale hormonilor sexuali. Dar daca se consuma in exces poti avea crize de ras. Dar cum se stie, rasul este afrodisiac…deci nu stiu ce sa zic 🙂
Cat despre gust…arabii il pun in mancarurile cu miel, oaie, pui si in orez, francezii nu fac bouillabaisse fara sofran, italienii il pun in risotto, iar spaniolii in paella. Faptul ca a fost si este cel mai scump condiment din lume…cred ca zice tot despre el.
ghimbir,nucsoara,sofran
Sa ,amintim si Ginzeng-ul,care se foloseste regulat in bucataria orientala,care creste apetitul sexual.
1. Anasonul – eu il folosesc in ceaiuri sau pentru a marina carnea. Am inteles ca e bun si la tocanite de legume si e folosit foarte mult de arabi. In Roma antica, anasonul era folosit pentru intensificarea placerii din timpul actului sexual. 🙂
2. Cardamom – e bun in cafea, da o aroma incredibila. Daca il si pisezi inainte, cu atat mai mult, e fenomenal de aromat si iti deschide toate simturile.
3. Turmericul, folosit in ghiveciuri si tocane, este foarte aromat si pus in cantitati micute, tocmai pentru ca scoate in evidenta restul condimentelor. Eu zic ca accentueaza tot gustul mancarii, facandu-te mai fericit atunci cand termini mancarea si adaugi ultimul retus.
4. Sofranul, cunoscut pentru intensitatea aromei, este folosit in combinatii cu alte afrodisiace animale (berbec etc) in bucataria orientala.
Ar fi multe, foarte multe de zis. Toate condimentele picante sau pe baza de ardei iute sunt intr-un fel sau altul afrodisiace. Si nu in ultimul rand, cred ca numai eu cu prietenii mei am mancat vreo 20 de falafeluri dupa reteta ta, ne place enorm 🙂 Keep it up!
Si cardamomul este un condiment afrodiziac – de incercat in orice, de la supe la inghetata 🙂
Nucsoara despre care am citit ca ar avea efecte mai importante asupra purtatorilor de terstosteron mai degraba decat asupra estrogenilor 🙂
Nautul are de asemenea proprietati afrodiziace, in special pentru barbati. Se pare ca in trecut romanii isi hraneau armasarii cu boabe de naut.
Cardamom este un cunoscut condiment afrodisiac, dar si sursa de energie. Ca nah, fara forta nu putem face fata dorintelor 🙂
Mie imi place sa-l adaug in diferite feluri de orez (cateodata retete inventate de mine:)), nu reusite, de fiecare data :))
Ar fi multe de spus la condimente.
In topul meu, pe locul 1, preferata mea de multi ani ar fi scortisoara, despre care se spune ca ar creste temperatura corpului, insa eu cred ca e mai mult de atat, starneste cumva si simturile. O folosesc pusa in prajituri, presarata peste cafeaua de dimineata (atunci cand am timp sa ma rasfat acasa), peste orez cu lapte si gris cu lapte, dar si strecurata in vin fiert.
Pe locul 2 ar fi ghimbirul, pe care l-am descoperit mai de curand si pe care il adaug in ceaiuri, salate si sosuri.
P.S. Faina combinatia pe care ai facut-o in falafelul creat pentru Califat. Rodia mi se pare the perfect touch.
Ce tema draguta :). Scortisoara, cardamonul, ardeii iuti, cuisoarele, nucsoara…
Imi place si mie Calif, mai ales preparatele cu pasta de vinete.
Pe linga cele de mai sus ar mai fi curcuma care pe linga faptul ca reface ficatul si articulatiile creste pofta de viata…Se poate minca si goala dar se poate pune si in mincaruri ca tacanite, ghivece.
Scortisoara este cunoscuta ca afrodisiac , iar cuisoarele ajuta femeia sa isi invinga timiditatea excesiva si sa dea in vileag pasiunea pentru barbatul dorit, dar si sa-i trezeasca acestuia interesul.
Sofranul este inca din antichitate ca folosit ca afrodisiac. Principala sa actiune este aceea de reglator hormonal. Este recomandat in tratamentul impotentei, sterilitatii, ejacularii precoce, acneii, slabiciunii fizice, anumitor afectiuni psihice.
Nucsoara, ghimbirul, cardamonul, sofranul..
coriandrul adaugat in cantitate potrivita in sosuri si dressinguri aduce o savoare deosebita preparatelor!
Sofranul are proprietati de stimulare a zonelor erogene avand calitati similare cu cele ale hormonilor. Deasemenea cimbrul care este denumit si iarba fericirii.
sofranul si cardamonul, amandoua pot fi folosite atat in mancaruri cat mai ales in dulciuri care desfata simturile
Afrodisiacele pot fi clasificate in 5 grupe: analoge, asociate, animale, terapeutice si senzoriale. Unele afrodisiace pot fi incadrate in mai multe categorii in acelasi timp.
Afrodisiacele analoge
Acestea sunt cele care sunt asemanatoare cu organele sexuale masculine sau feminine, cum ar fi de exemplu ginsengul, midiile.
Afrodisiacele asociate
Folosite in special in trecut, acestea sunt corelate activitatilor erotice. De exemplu iepurele salbatic, este considerat sacru, fiind simblolul Afroditei, batoanele de paine sunt consacrate zeului fertilitatii, Priapus. Afrodisiacele asociate fac parte din cultura fiecarui popor.
Afrodisiacele animale
In diverse traditii organele reproductive ale unor animale erau ingerate pentru a le absorbi puterea in mod direct. De exemplu, erau consumate testiculele diferitelor animale: berbec, porc, taur etc.
Afrodisiacele terapeutice
Acestea sunt substantele naturale ce au efecte stimulente din punct de vedere sexual, asupra persoanei care le utilizeaza. Ele pot fi baute, mancate, inhalate sau folosite extern. Afrodisiacele terapeutice pot fi impartite in: substante naturale care confera senzatia de caldura in corp, eliminand frigiditatea si cele care elimina inhibitiile.
Afrodisiacele senzoriale
Din aceasta grupa fac parte masajele, arta erotica, literatura si diverse spectacole, jocuri amoroase si tehnici erotice ce confera intensitate, forta si rafinament actului sexual.
Inca din timpuri stravechi oamenii au fost preocupati de gasirea unor mijloace vizuale, sonore, olfactive, psihice sau de alta natura pentru a atrage fiintele de sex opus. In aceasta privinta, natura este foarte darnica, in cazul in care stim s-o folosim cu intelepciune. Exista numeroase plante si preparate din plante care de-a lungul timpului au fost folosite ca elixire ale dragostei si, in special, ale amorului fizic.
Vom incerca sa enumeram mai jos, cateva intre plantele si mirodeniile ce au proprietati afrodisiace si , de ce nu terapeutice:
Sofranul
Este o planta cu virtuti vindecatoare deosebite, folosita inca din antichitate ca afrodisiac. La greci si arabi era considerata chiar o planta afrodisiaca magica. Traditia spune ca cel (cea) care consuma aceasta planta timp de 7 zile, timp in care evoca neincetat, cu ardoare si dragoste imaginea fiintei iubite, devine irezistibil. Principala sa actiune este aceea de reglator hormonal. Este recomandat in tratamentul impotentei, sterilitatii, ejacularii precoce, acneii, slabiciunii fizice, anumitor afectiuni psihice. Este indicat sub forma de pulbere: un sfert de gram sublingual, de 4 ori pe zi. Aceasta planta are o incarcatura energetica pronuntat Yang masculina..
Nautul
Este o planta mediteraneeana aclimatizata si la noi relativ recent. Se folosesc boabele de naut care in Orient si tarile mediteraneene intra in componenta mai multor retete stimulante, revitalizante si afrodisiace. Pentru a obtine un preparat revitalizant se lasa la macerat in apa boabe de naut macinate timp de o zi si o noapte. Apa rezultata se bea seara inainte de culcare. Ca o masura de precautie, bautura nu trebuie luata decat intr-o cantitate mica si numai intr-o singura zi. In nici un caz remediul nu va fi luat mai mult de 3 zile la rand, afara doar de cazul in care cel care beneficiaza este inaintat in varsta sau are un temperament extrem de rece.
Piperul negru si piperul rosu
Au efect stimulator general. Sunt indicate ca afrodisiac, fie sub forma de condiment, in mancaruri, fie in diferite combinatii. 1/3-1/4 lingurita de piper in amestec cu miere 3 linguri, 2 galbenusuri de ou, 1 lingura de susan macinat si cate un varf de cutit de scortisoara, nucsoara si cardamon este un afrodisiac si vitalizant rapid. Piperul negru ca si cel rosu are efect hipertermiant (mareste temperatura corpului), amplifica apetitul si stimuleaza digestia. Este indicat celor care au o masa corporala mare, fiind in acelasi timp lipsiti de initiativa, somnolenti, celor care au o digestie lenta. Este contraindicat celor care au hipertensiune, stari frecvente de manie si iritare. Nu se recomanda in cazurile de hiperexcitabilitate sexuala.
Scortisoara
Are un efect excitant, stimulent nervos si hipertermiant (mareste temperatura corpului). Poate fi folosita in doze destul de mari :4-5 grame odata, exceptie facand persoanele cu ulcer si cu colonul iritabil. Cea mai eficienta utilizare a sa este in combinatie cu alte afrodisiace care sa-i seveasca drept suport cum ar fi : mierea, galbenusul de ou, sucurile si siropurile unor plante afrodisiace ( pin, brad, telina, s.a.). Iata un exemplu de reteta afrodisiaca si revigoranta : scortisoara 2 grame, nucsoara 2 grame, ghimbir 2 grame, miere 2 linguri, 2 galbenusuri de ou. Se amesteca foarte bine toate componentele dupa care se consuma cu inghitituri foarte mici si constientizate, asa incat sa ne simtim patrunsi de energia fierbinte a amestecului.
Desertul preferat al turcilor, se crede că baclavaua ar avea proprietăţi afrodisiace datorită ingredientelor principale, mierea şi fisticul, precum şi a condimentelor adăugate: scorţişoară (afrodisiac pentru femei), cardamonul (pentru bărbaţi) sau cuişoare (pentru ambele sexe).
Cardamonul, Elettaria cardamomum, sau cardamomul, asa cum apare in unele texte este unul din cele mai vechi condimente, utilizat din timpuri stravechi. Documentele istorice atesta faptul ca acesta era cultivat in celebrele gradini suspendate ale Semiramidei, vestita regina din Babilon.
Din Orientul Apropiat a ajuns in Egipt, unde era utilizat si in scopuri cosmetic si anume era mestecat pentru albirea dintilor si mentinerea unei respiratii proaspete. Insa cei care au descoperit virtutile medicale ale cardamonului au fost indienii. Acestia vorbeau despre cardamon in tratate de medicina ayurvedica si il recomandau ca leac in tratarea bolilor renale, bolilor de piele si pentru inlaturarea cu success a obezitatii.
Cardamonul a fost utilizat si de catre greci si romani pentru condimentarea bucatelor cat si la prepararea uleiurilor parfumate cu care isi hidratau corpul dupa baie.
“Regele condimentelor”, asa cum mai este supranumit in India, cardamonnul isi are originea in India si Sri Lanka si face parte din aceeasi familie cu ghimbirul. Acest arbust extraordinar se mai cultiva si in Guatemala, Mexic, Indonezia si in alte zone din sudul Asiei.
In ciuda faptului ca India este cel mai mare producator de cardamom, numai o mica parte este destinata exportului, datorita cererii intense de pe piata interna. Desi in Guatemala, cultivarea acestuia a fost introdusa de mai putin de un secol, aceasa este principala tara exportatoare de cardamon.
Arbustul prezinta frunze lungi si elegante care pot ajunge pana la 2,5- 3 m inaltime. Se mintele de cardamon, de culoare verde se gasesc intr-o pastaie, care se formeaza la baza tulpinii. Fructele nu se coc toate in acelasi timp, iar recoltarea lor se face manual in perioada octombrie-decembrie, cu mare grija pentrru a nu strivi si imprastia semintele atat de valoroase. Recoltarea atat de anevoioasa face ca si pretul sa fie pe masura, cardamonul fiind unul din cele mai scumpe condimente din lume, dupa sofran si vanilie.
Cel mai des cultivat si folosit este cardamonul verde. Gustul sau este placut, apropiat de lamaie, dar cu certe asemanari cu eucaliptul si camforul.
Cardamonul poate fi utilizat ca si condiment, in aromarea bucatelor, dar si ca remediu naturist pentru o serie de boli.
In Emiratele Arabe si Turcia cardamomul este folosit la aromatizarea cafelei. Semintele macinate sunt amestecate in cafea sau se adauga cateva seminte de cardamon, direct in vasul in care se pastreaza cafeaua, pentru a se impregna aroma bogata de cardamon in cafea. Aceasta reteta traditionala de cafea aromata numita gahwa este un simbol al ospitalitaii arabe. Pentru a potenta aroma gazda trebuie sa frece gatul curbat al recipientului de turnat cafea cu cateva seminte de cardamon. Eticheta si bunele maniere cer ca invitatii sa consume cel putin trei cesti din cafeaua astfel pregatita.
In India cardamonul se foloseste la aromarea deserturilor, a budincilor si inghetatelor.
Cardamonul este utilizat si in tarile nordice. Astfel, filandezii il folosesc la muraturi, norvegienii la conservarea produselor din hering, dar si la muraturi. Populatiile nordice sunt iubitoare de condimente iuti, asa ca flosesc cardamonul aproape in orice prajitura, la vinul fiert si la rachiul Aquavit , cu care se delecteaza in serile lungi de iarna.
In afara de faptul ca este folosit la o serie de preparate, cardamonul este folosit ca si medicament intr-o serie de afectiuni. Este utilizat in tratarea afectiunilor digestive, congestie, pentru dizolvarea calculilor biliari si a pietrelor la rinichi, infectii ale gingiilor.
Datorita compusilor sai, cardamonul aduce o serie de beneficii pentru sistemul digestiv si prin urmare imbunataeste considerabil digestia si creste apetitul. Consumul cardamonului ajuta la diminuarea gazelor din tubul digestiv, poate preveni greata si varsaturile, si diminueaza aciditatea gastrica. Studiile stiintifice recomanda un consum moderat, deoarece o cantitate prea mare ar dauna sistemului nostru digestiv.
Un remediu util in cazul durerilor in gat si a raguselii, este ceaiul de cardamon amestecat cu scortisoara .
De asemenanea, cardamonul poate atenua alergiile respiratorii, astmul bronsic, congestia pulmonara si respiratia rau mirositoare.
In antichitate era utilizat ca antidot la veninul de sarpe si scorpion.
Cardamonul poate fi benefic si pentru buna functionare a rinichilor si a tractului urinar. De asemenea poate fi folosit pentru tratarea ulcerelor bucale, infectii ale tractului urinar, bronsita si pentru circulatia sangelui in plamani.
Cardamomul, supranumit de arabi si planta iubirii are si efect afrodisiac, acest efect fiind amintit si in cartea O mie si una de nopti. De asemenea se stie ca are un efect racaritor, fiind indicat consumul acestuia in zilele toride de vara.
Daca se amesteca un galbenus de ou de casa cu o lingura de miere si cu un varf de cutit de cardamon se obtine un preparat deosebit de eficient in caz de oboseala fizica si nervoasa precum si in cazul lipsei apetitului sexual.
Cardamonul este foarte eficient in tratarea racelilor insotite de frisoane. Astfel se face un amestec obtinut din 4 g de cardamon, 2g de ghimbir, 2 g de boia de ardei iute, impreuna cu 4 lingurite de miere de albine lichida. Se ia acest amestec de 3 ori pe zi, cu 15 minute inainte de masa.
Foarte indicata in tratarea impotentei, frigiditati, oboselii, aerofagiei, si a digestiei lente este tinctura de cardamon, care se poate prepara si in casa din 100 de g cardamon macinat fin, peste care se aduga 500 ml de alcool de 50 de grade. Amestecul se lasa la macerat timp de 5-6 zile, dupa care se filtreaza prin tifon si se de poziteaza in sticle mici de culoare inchisa.
Semintele si pastaile de cardamon contin un ulei volatil care se utilizeaza si in industria cosmetica , in industria parfumurilor, si a preparatelor energizante.
ghimbir,sofran,ncsoara,cardamon,scortisoara….si sunt m-ai multe,dar nu le -am folosit!
cardamon, sofran
Scortisoara stiam ca este afrodisiac