Monthly Archives : September 2013

OnteachingJournalism1prima mea zi de blogging si o fapta buna

prima mea zi de blogging si o fapta buna

zilele astea am vorbit cu Chinezu despre o idee de campanie pe care o are pentru Blogal Initiative si mi-am dat seama ca eu nu imi mai amintesc care a fost prima mea zi de blogging.

m-am tot gindit – stiu de ce si cum am inceput blogul – dar efectiv prima zi, prima postare, prima propozitie nu o mai stiu.

***
am inceput sa scriu pe platforma yahoo360 acum niste multi ani cind prietenii mei Bogdan si Elena au plecat in Canada. Elena nu se adaptase in primele luni, ii lipseau zilele in care mergeam la teatru sau la film in gasca si Bogdan ne-a rugat sa scriem – fie si pe mail – despre ce mai vedem, ce mai citim ca sa simta si ea putin gustul de acasa.

stiu ca primele povestiri au fost pe mail, dar de la a treia sau a patra, tot bogdan a venit cu ideea sa le punem in spatiu public. asa mi-am facut cont pe yahoo360.

eu scriam pentru toata lumea – pentru ca restul erau lenesi, desi ei se scuzau ca eu scriu mai repede si mai frumos. mda.

dupa citeva luni aveam 10000 de oameni in comunitatea 360 care citeau despre spectacolele pe care le vedeam. imi aduc aminte ca, undeva pe atunci am fost la Constanta sa vad Inimi Cicatrizate si-a inceput dragostea mea mare (artistica, nu altfel:) ) pentru munca lui Radu Afrim, si pentru Nicoleta Lefter si pentru Lana Moscaliuc.

lucram la revista, stiam ce inseamna puterea contentului, am avut nevoie de inca doar citeva luni ca sa inteleg ca daca a aparut un public cititor e util sa am un plan editorial, sa scriu constant si intr-o anume identitate stilistica si, mai ales, sa ma mut pe o platforma mai performanta. m-am mutat pe platforma revistei pentru care lucram pentru ca, dupa 2 ani, timp in care am crescut coerent o comunitate, sa-mi cumpar propriul domeniu.

mai am inca 2 domenii cumparate si probabil ca voi mai cumpara inca unul curind, pentru ca peste inca 2 ani, sper, blogul asta va fi altceva.

***
Chinezu vorbea de prima zi de blogging comparind-o cu prima zi de scoala, dar nici despre aceea nu am nici cea mai mica amintire. Imi pare rau.
Pot descrie in detaliu emotiile unor oameni pe care i-am vazut bucurindu-se sau intristindu-se cu ani in urma, dar – in dreptul meu – imi aduc aminte foarte putine lucruri.

Ideea lui de campanie care e deja in desfasurare pe Bogal Initiative era pentru a promova o idee foarte simpatica a supermarketurilor Profi: dupa ce ai cumparat la ei, iti alegi o scoala dintre cele pe care le au in grija si Profi face o donatie scolii alese.

Zic sa stiti ca poate va faceti cumparaturile acolo.

Nu, nu m-a platit Chinezu sa scriu despre campania lui. Am discutat la telefon despre altele, am ajuns si la asta si m-a facut sa ma gindesc serios la prima mea zi de blogging. Daca amintirea mea poate face si o fapta buna, atunci sa fie:)

3895
Ascultacum ar fi sa-i ascultam si pe CEILALTI

cum ar fi sa-i ascultam si pe CEILALTI

cind guvernul Ponta a dat ordonante peste ordonante si-a fost o mica lovitura de stat, iar eu am fost vehementa condamnind ce se intimpla, oamenii (de tv sau nu) s-au grabit sa zica despre mine ca-s platita de Basescu.

acum cind nu vreau sa ies in strada pentru Rosia Montana pentru ca nu cred ca asa se rezolva lucrurile si stiu ca multi dintre copiii aia cu strasuri sau tinte pe cozorocul de la sapca sunt in strada pentru nimic altceva decit socializare si citeva foto pe facebook, oamenii se grabesc sa spuna ca sunt platita de Rosia Montana.

(da, stiu ca in strada nu sunt doar pusti care se fotografiaza cu doua degete asezate la orizontala, in fatza gurii, in semn de nici nu stiu ce reprezinta, dar trec zilnic pe linga voi si, imi pare rau, nu ma convingeti ca stiti din cercetarea voastra/intelegerea voastra pt ce sunteti acolo. ati iesit, cei mai multi, pentru ca e cool si e un sentiment puternic apartenenta la un grup social. pe asta se bazeaza si cei care va aduna, intr-o tabara sau alta. )

cind am iesit in strada pentru ICR – dar eram contra majoritatii – s-a spus ca sigur am luat eu vreun ban pe vreo finantare de la ICR, ca doar m-am plimbat si pe la NY si pe la Paris si prin alte capitale ale lumii.

de fapt, n-am primit niciun cent de la niciunii dintre acesti oameni. dar judec cu capul meu – o fac bine sau rau, dupa propriile-mi repere – si am parerile mele in functie de care ma manfest in spatiul public.

faptul ca nu mai stam sa-i ascultam pe ceilalti si ca punem un zid imediat catalogind “e platit de x sau y” cind e impotriva a ceea ce gindim noi arata o mare ruptura in societate.

stiu ca nu mi se intimpla doar mie. daca ar fi fost doar in dreptul meu, nu era atit de important.

dar astazi, zilele astea, mai mult ca niciodata vorbim/urlam/scriem fara sa-i mai ascultam pe ceilalti.

nu vreti ca, pentru o zi, pentru doua zile, sa-i ascultati si pe ceilalti? si sa-i ascultati cu curiozitate proaspata, ca si cum acum ati descoperi pentru prima data argumente lor.

oricare ar fi CEILALTI.

1942
aerial-1-newmoda vs natura

moda vs natura

toamna, cind copacii prind culori incredibile, zic mereu ca designerii ar trebui sa se inspire mereu din natura.

iata un proiect fotografic in care se fac asemanari intre moda (materiale & accesorii) si spatiul urban/natura surprinse de sus.

ii apartine unui domn pe nume Joseph Ford, un britanic care face multa fotografie publicitara.

1772
maruca-si-enescu21Iubirile domnului Enescu

Iubirile domnului Enescu

vineri am ascultat Simfonia nr 1 a lui George Enescu si tot timpul m-am gindit ca e o poveste de dragoste intre o doamna ca o printesa din anii 30 si o creatura hi tech, robotica, cu inteligenta artificiala.

pentru ca am tot vorbit despre aceasta senzatie a mea legata de aceasta simfonie , cu participarea exceptionala a unui prieten mai pasionat si mai educat decit mine in muzica clasica – adica pasionat pe bune, caci eu nici urechista nu ma pot numi -, am aflat cite ceva despre iubirile domnului Enescu.

***

a avut un model in tatal lui care – dupa ce mama a semnat un act notarial ca e exonerata de obligatiile conjugale (avusese o tumoare la uter) – a avut o viata foarte patimasa. una dintre pasiunile sale, post sotie, a fost o doamna pe nume Rolland care venea la mosie impreuna cu fiica sa, Eva. Eva a fost cea care l-a invatat pe tinarul Enescu despre cum trec prin corp fiorii dragostei.

mai tirziu a fost Domnica, menajera parintilor, cu care ii placea sa se plimbe si o ruga sa-i cinte romante pina cind era epuizata. cu Domnica a avut o fiica, Elena, care a facut parte din anturajul familiei Enescu pina la moartea tatalui (a fost cea care l-a ingrijit pe patul de moarte pe tatal compozitorului)

au mai fost doamne si domnisoare pentru ca domnului Enescu ii placeau femeile si flirturile, dar marea lui iubire a fost Maruca Cantacuzino. pe care a cunoscut-o la Peles, pe cind a mers in vizita la Regina Maria. Asa descrie Maruca intilnirea in memorii:

“La cateva zile dupa ce il intalnisem pe drumul de la Peles, dupa cina, fumam o tigara orientala parfumata, pe divanul meu, alaturi de Printesa Maria, stralucitoare in voalurile ei lungi, roz; tricota fara sa vada lucrul, in semiintunericul camerei, asa cum fac batranele irlandeze oarbe. Fusese o atmosfera apasatoare toata ziua (…) o furtuna violenta se pregatea sa vina. Fulgere mari brazdau deja cerul jos si tunetul bubuia dincolo de crestele intunecate, ca si cum muntele incepuse sa fiarba. Un zgomot puternic ne-a tintuit pe loc. Trasnetul cazuse la cativa pasi de casa, peste unul dintre cei mai frumosi copaci din gradina. In aceeasi clipa, usile salonului s-au deschis si Romeo anunta: “Domnul George Enescu” (..) Inainteaza spre mine, fatal, irezistibil, pe cand eu merg, ca o somnambula, in intampinarea lui. Cu o stransoare fierbinte, mi-a luat mainile pe care i le-am intins cvasi-constient. Nu stiu ce cuvinte importante mi-au scapat, fara ca macar sa-mi dau seama de ceea ce se intampla; cazusem parca intr-o prapastie, cu o minunata senzatie de prabusire. (…) Ce s-a petrecut mai apoi? Stiu doar ca salonul s-a golit aproape imediat si ca am ramas singura cu el pana dimineata. (…) Ghiceam ca in adancul lui mocnea puterea furtunilor si a primejdiilor, cu o amenintare latenta, ce marea atractia extraordinara pe care o emana”.

s-au iubit doi ani hraniti si din interdictiile sociale – Maruca era casatorita si avea doi copii, dar sotul era recunoscut pentru relatiile sale adulterine -, dar cind sotul ei a murit intr-un accident de masina alaturi de amanta, ea nu s-a casatorit cu Enescu, ci a intrat intr-o relatie cu Nae Ionescu care era cu 13 ani mai tinar.

cind relatia cu Nae Ionescu s-a incheiat (el a transat lucrurile), Maruca a cazut in depresie, iar Enescu si-a anulat toate concertele si-a venit la Bucuresti ca sa o ingrijeasca. s-au casatorit mai tirziu, iar ceremonia a avut loc intr-un apartament pe Kisellef cu un singur martor, Cella Delavrancea.

gura lumii a etichetat intimplarea cum ca pentru Maruca, Enescu a fost doar “un sot necesar”. Maruca i-a fost insa devotata si a avut eleganta ca, atunci cind “obosea” in relatie, sa se retraga putin ca sa le faca loc flirturilor artistului. nu si-a spus niciodata doamna Enescu, s-a prezentat tot timpul drept Printesa Cantacuzino.

cind Enescu a facut un atac cerebral, Maruca a refuzat sa-l ingrijeasca personal, a adus o infirmiera (ceea ce a socat boierimea vremii) si s-a mutat la hotel.

***

acum cind stiu aceasta poveste, cred si mai tare ca Simfonia nr 1 era o poveste de dragoste tumultuoasa  dintre doua fiinte din doua lumi diferite – una fluida, eleganta, alunecoasa, alta riguroasa, futurista, aparent rece si de neinteles. doar ca nu mai stiu care dintre fiinte era femeia si care barbatul.

***

Simfonia nr 1 a fost scrisa cu 2 ani inainte de a o cunoaste pe Maruca Cantacuzino.

in fotografie sunt Maruca si George Enescu.

2622
animalomMiguel Vallinas, un domn din Madrid care ar trebui sa-l cunoasca pe Radu Afrim

Miguel Vallinas, un domn din Madrid care ar trebui sa-l cunoasca pe Radu Afrim

e un domn din madrid pe nume Miguel Vallinas care, in ultimele zile, a atras atentia la nivel international cu un proiect care se numeste segundas pieles si “imbraca” animale cu vesminte omenesti. acestea sunt fotografiile lui.

 

bun, acum dupa ce ati vazut aceste fotografii va rog sa va uitati la afisul de la Avalansa , piesa lui Radu Afrim de la national de acum 2 ani. si, din pacate, nu gasesc fotografii din spectacolele lui de acum 4-5 ani de la Piatra Neamt. zic asta ca domnul asta Vallinas, economisea niste timp ca sa devina mai repede celebru, daca-l cauta pe Radu.

 

de unde se mai vede inca o data ca e foarte important in ce tara te nasti si cum afla unii de ideile tale pe drumul catre celebritate.

3005
pandora-winter-charmsImi fac o bratara doar a mea :)

Imi fac o bratara doar a mea :)

in vara, pe cind blogul era in semi vacanta, am fost la o lansare speciala: colectia toamna iarna Pandora – bijuteriile cu poveste.

m-am bucurat de intilnire, ba chiar m-am emotionat la un filmuletz de prezentare in care asociau charme-urile (accesoriile din care fiecare isi construieste bratara) cu momente si amintiri frumoase din vietile oamenilor, dar la momentul ala nu ma prinsese poezia de a-mi face eu o bratara doar a mea.

intre timp, m-am apucat sa-mi construiesc prima bratara. sunt la acest nivel:

tintesc catre ceva de genul asta. dar mi-am promis ca imi voi cumpara cite un charm nou pentru cite un lucru bun pe care-l fac, deci am ceva de munca.

ma rog, cred ca va fi pe verde nu pe bleu, desi imi place f f mult versiunea asta, dar si ce am vazut eu in colectia noua este foarte simpatic.

uite citeva repere

 

 

 

singura mea problema este ca bratara cu cel mai mic diametru imi e mare:) dar sper ca odata ce pun multe charme-uri pe ea sa para mai mica ea, sau mina mea putin mai mare.

***

daca nu stiti care-i treaba cu bratarile Pandora pe scurt lucrurile stau asa: poti sa-ti customizezi singura bratara in functie de accesoriile pe care le alegi; charme-urile simbolizeaza fiecare cite ceva – de la hobby-uri pina la sentimente -, dar jocul cu bratara Pandora e ca poti sa spui o poveste peste ani cu un accesoriu pe care-l ai la mina pentru ca fiecare element al lui are o semnificatie pentru tine.

am sa va arat pe parcurs cum va evolua bratara mea. nu sunt foarte sigura ca am sa pot spune public ce reprezinta fiecare charme, dar va asigur ca va avea legatura cu o fapta buna pe care am sa o fac.

 

 

12475
paavo jarviEnescu, doamna Mandache, povestea mea de iubire si un gind despre mingiieri…

Enescu, doamna Mandache, povestea mea de iubire si un gind despre mingiieri…

… sau la ce ma gindesc in timp ce stau regulamentar in scaun si ascult simfonii la Festivalul Enescu

 

“Cu Enescu e simplu: asculti si ori te doare capul, deci au facut muzicienii ceva gresit, ori se intimpla ceva magic pe scena si iti place”

Asa mi-a spus doamna Rodica Mandache aseara, la Sala Palatului cind urma sa fie interpretata Simfonia nr 1 a lui George Enescu. Si ca sa fie sigura ca si stau si ascult cuminte, m-a invitat politicos, jucaus, dar ferm sa stau linga dinsa.

“Enescu era un mare pianist, a avut un accident la un deget si n-a mai putut cinta la pian, de asta a ajuns la vioara, dar el ura vioara”, a continuat doamna Mandache. “Si inainte sa moara le-a spus apropiatilor : “sa vorbiti frumos de vioara mea si sa nu spuneti lumii ca nu mi-a placut, pentru ca mi-a adus mari bucurii”. Muzica pe care a  scris-o e cu 100 de ani inaintea timpurilor”, spunea doamna si eu ma gindeam “sa vezi cite balerine omor in gind in seara asta” (am un exercitiu care ma ajuta sa stau atenta la muzica clasica, puteti citi detalii despre el, aici)

Dupa care a inceput  ORCHESTRE  DE  PARIS, cu un domn dirijor foarte simpatic, Paavo Järvi. “e printre cei care mi-au placut cel mai mult.” mi-a soptit doamna si-a zimbit jucaus.

***

De aici incolo, ii rog insistent pe  muzicologii si oamenii pasionati de muzica clasica sa ma ignore. Nu am competenta (de ce naiba scrii? vor spune dinsii si, pe alocuri, au dreptate) si pt ca acum descopar niste lucruri care sunt, cu siguranta, stiute de multa vreme, banuiesc ca li se pare ca am descoperit apa calda. Imi cer scuze. Ignorati-ma. Nu pentru dvs scriu, ci pentru cei ca mine carora muzica clasica li se pare fizica cuantica, in speranta ca venim si noi pe cararea dvs, macar pina la mijlocul ei.

***

Simfonia nr 1 in Mi bemol Major op. 13 mi-a parut f f f cinematografica – ca si cum Disney de la inceputuri, de prin anii 30, s-ar fi intilnit cu Spielberg de la Minority report si s-au gindit sa-si uneasca personajele pentru o poveste de dragoste. Partea feminina gingasa, in rochii vaporoase, lungi si ample; partea masculina hi tech, rece, “in colturi”, rigida si pe alocuri suparata.

cum toata simfonia mi s-a parut o discutie intre personajul hi tech care incerca sa o cucereasca pe diva in rochie vaporoasa, iar ea se lasa si nu prea (are final fericit si tandru, ca si cum el ii urmareste respiratia in pat, cind ea doarme si el deja s-a trezit; e asa de frumos construit finalul partii a doua incit iti tii respiratia), i-am zis doamnei Mandache:

“cred ca aceasta simfonie e scrisa pentru sotia lui. si mai cred ca nu se intelegeau foarte bine, ca era o lupta intre lumile lor acolo”.

“nu cred ca nu se intelegeau; ea a scris o carte- album despre lumea de atunci care e un document foarte valoros”

“se mai gaseste in librarii?”

“nu. daca vrei sa o citesti ti-o dau.”

apoi Doamna Mandache a inceput sa zimbeasca cind i-am zis filmul din capul meu, in timp ce ascultam muzica lui Enescu.

“nu mai rideti, v-am spus ca nu stiu sa ascult muzica clasica.”, m-am aparat.

“dar nu rid, imi place”.

***

la pauza, urma Prokofiev, am vrut sa plec

“stai aici. unde sa pleci? crezi  ca te indragostesti de muzica clasica cu Enescu? rusii sunt foarte buni. mie imi plac rusii”, m-a asezat doamna inapoi in scaun din patru propozitii si o privire de profesoara.

“mie imi plac barbatii rusi”, am ris eu.

“mie imi plac toti rusii”, a pus punct ferm doamna Mandache.

la Prokofiev am omorit multe balerine in gind. foarte multe. doar ca, dupa o vreme, am inceput sa ma uit la bratele si degetele dirijorului.

avea o anume tensiune in brate ca si cum in podul palmei era un dop care tinea sub presiune fluxul de energie pe care muzica o aducea in el; asta facea ca miscarile bratelor sa aiba o forta controlata, vibranta. iar degetele, o ho ho, degetele – care erau lungi ca ale unui pianist (avea o palma foarte fina) – erau, in momentele in care vorbeau cu viorile din fatza, ca un stol de fluturi.

la prima pauza de Prokofiev, cind cu tristete am aflat ca nu sunt 3 parti , ci 4(!!), l-am zis colegelor mele de rind (doamna Mandache si Ana Maria Onisei): “cam cum o fi o mingiiere de la domnul asta?”, aratind spre Paavo Järvi, dirijorul.

amindoua au zimbit larg si lung. a inceput muzica si ele au intrat inapoi in filmul lor, iar eu… am mai omorit niste balerine.

 

2471
LaveraBeauty Concurs: Lavera – cosmetice bio

Beauty Concurs: Lavera – cosmetice bio

text de Mihaela Dumitrescu

Intorsi cu forte proaspete din vacanta ne-am bucurat nespus cand am aflat ca in Germania se poate…

Mai exact Lavera, brandul german nr. 1 de cosmetice bio, a reusit sa scoata si sa fie on air – as spune in premiera – un spot TV pentru cosmeticele organice. Deci sa aiba puterea sa comunice… mi se pare mare lucru si cred ca si este, reusind in acest fel sa arate si marilor branduri de cosmetice, ca multi au inceput sa testeze, sa aprecieze si sa mearga pe varianta bio . Si cred ca BIO in Germania a devenit mai mult decat un curent, este un mod de viata.

Ce imi place mie personal la produsele cosmetice Lavera, la brandul LAVERA, pe care l-am adus si pe siteul Seebio.ro, este ca reuseste si o face tare bine, sa aiba o super gama de peste 130 de produse, inoveaza permanent – lunar lanseaza produse – si ca si continut sunt IMPECABILE, preturile sunt mai mult decat accesibile si la nivel de ambalaj arata unitate, coerenta si consistenta in mesaj.

Nu s-au lasat mai prejos si au lansat si ei crema bio BB si au de asemenea in gama cam tot ce iti doresti in materie de ingrijire: de la creme bio hidratante si antirid, la sampoane si tratamente naturale pentru par, pasta de dinti pentru copii, machiaj mineral si produse cosmetice pentru barbati.

E un brand care respire prin toti porii lui mesajul ““lavera. Natural. Effective. Beautiful”.

Puteti vizualiza spotul TV aici

Din culise: este un spot tv filmat in aceasta vara la festivalul Berlin Fashion Week, in cadrul Showfloor Lavera, unde ei sunt principalul partener al evenimentului. Modelele sunt aranjate si machiate cu produsele Lavera.

Si pentru a-mi dubla spusele vrem sa dam cadou un VOUCHER SEEBIO in valoare de 100 Ron, pentru a testa produsele cosmetice Lavera si nu numai.

Ptr ca e dificil de ales cui sa-I dam ….Cristina alege tu te rog criteriile 😉

***

Mihaela Dumitrescu este creatoarea shop-ului on line Seebio, cu cea mai mare diversitate de produse cosmetice bio dintre shop-urile romanesti, toate certificate international.

***

alegerea mea e simpla:) aratati care dintre cosmeticele Lavera va fac cu ochiul cu un link la comentarii si, prin tragere la sorti, stabilim cistigatorul care primeste voucherul de 100 ron. concursul e valabil pina luni la ora 12.00.

minaIndoiala

Indoiala

“… si va dau medicamentele astea ca sa-mi dati 2 lei cit sa-mi iau o piine, ca aseara…”

– vreti si punga?

– nu multumesc

“mai am si ulcer si trebuie sa maninc ceva astazi”

***

n-am prins mult din discutia unui batrinel care se afla in farmacie in acelasi moment cu mine, la cealalta casa.

avea o cutie cu medicamente in mina pe care n-o cumparase, ci voia sa o dea la schimb pentru banii de-o piine. farmacista a scos din casa doua hirtii de un leu:

“pastrati-va medicamentele.”

batrinelul, foarte foarte slab, de parea ca are doar piele pe oasele crainiului, a luat banii si-a iesit. cum a trecut pragul catre strada si-a pus o scapca roshie pe cap.

am rugat-o pe farmacista care ma avea in grija sa-mi faca mai repede ce avea de facut ca sa-l mai prind pe strada. voiam sa-i dau niste bani.

cind am iesit din farmacie, batrinelul intra in ciocolaterie belgiana de la doi pasi, isi scosese din nou sapca si-avea cutia de medicamente in mina.

“mina intinsa care nu spune o poveste nu primeste bani” mi-am spus in urmatoarea secunda. si-am stat in mijlocul strazii citeva clipe bune. treceau oamenii pe linga mine, eu ma uitam la intrarea de la ciocolaterie, cu portofelul in mina.

“si daca e doar un cersetor care are o modalitate mai creativa de a face rost de bani? si daca ii ia banii un nene smeker care profita de el?”

a stat o vreme la fetele cu prajituri; sigur fetele ii dadeau la pachet ceva, avea oricum dinainte o plasa de pinza bleumarin in mina, iar eu in mijlocul strazii nu stiam daca ne pacaleste sau chiar e un batrin sarman.

am vrut sa o iau in directia opusa ciocolateriei, catre casa mea, dar am mai stat putin sa ma uit la el cind iese, sa-i studiez gesturile de la distanta.

cind a iesit, a luat-o catre centru vechi. mergea usor, si-a pus din nou sapca rosie pe cap, cu plasa bleumarin putin mai grea in mina dreapta. mi-am urmat instinctul.

am luat-o la fuga, l-am ajuns din urma, i-am dat niste bani, s-a uitat suprins la mine .

“eram in farmacie, am auzit putin din poveste. sa aveti o zi buna”

***

habar n-am daca m-a pacalit sau nu.

1962
teaser-poster-saved-for-webNymphomaniac se intoarce

Nymphomaniac se intoarce

mi se pare geniala campania de teasing pe care o face Lars Von Trier pentru noul lui film Nymphomaniac.

a inceput de citeva luni bune, primul pas a fost o fotografie cu un threesome

apoi a scos citeva teasere video pe personaje, cit sa dea mici indicii despre cum sunt ele construite. cite unul pe luna, cel mai recent , aparut pe 30 august e cu Uma Thurman care isi surprinde sotul cu personajul principal – nimfomaniaca. e la chapter 3 🙂

Nymphomaniac – appetizer 1 (chapter 1)

Nymphomaniac – appetizer 2 (chapter 2)

Nymphomaniac – appetizer 3 (chapter 3)

 

a mai aparut o fotografie cu toata distributia si indicii despre ce fac fiecare dintre actori (nu e axat pe personaj de data asta)

 

si desigur a aparut un teaser de la poster cu sloganul “forget about love”

minunata campanie. mi-nu-na-ta.

in romania filmul ajunge la inceputul anului viitor, premiera mondiala are loc insa in decembrie.

1803
bgEllida Toma si divele de alta data

Ellida Toma si divele de alta data

de fiecare data cind merg la o ceremonie cu covorul roshu si le vad pe doamnele noastre imbracate ca nanashe mari ma intristez tare.

(nu ma refer aici la citeva tinere care au rasa si clasa – Andreea Raicu, Adela Popescu, Dana Rogoz si Laura Cosoi sunt in topul acestei liste)

in romania, pentru ca nu am avut o cultura a ceea ce inseamna glamour, sunt extrem de putine femei care stiu sa poarte o rochie de seara, care stiu ca, de exemplu, o rochie lunga de gala tre sa fie mai lunga decit o rochie lunga care o porti pe strada si iti dezvaluie incaltamintea.

iar de nestiinta lor profita o multime de doamne care-si fac “case de moda”.

***

in rochia de seara vezi cam cit de priceput e designerul – pentru ca are doua mari optiuni, fie face ceva complicat in geometria proportiilor si-atunci tre sa stie foarte bine sa croiasca, fie face ceva foarte simplu si, din nou, trebuie sa stie sa croiasca impecabil.

plus ca o rochie de seara, o rochie de gala trebuie sa fie dintr-un material pretios, nu dintr-o dantela ca o perdea cam cum sunt multe dintre produsele de la “casele de moda”.

***
am facut acest lung preambul ca sa va prezint de fapt o colectie foarte frumoasa de rochii de seara care reinterpreteaza glamour-ul anilor 30 pentru vremurile noastre, o colectie cu rochii care pot sta frumos pe orice covor roshu si din care va recomand cu caldura sa va achizitionati ceva daca aveti ceremonii corespunzatoare la care sa prestati.

colectia ii apartine unei tinere la debut in meseria asta, Ellida Toma si se numeste Cinema. e fix reinterpretarea moderna a elegantei divelor la care rivnim, din filmele anilor 30. un gen de eleganta care, purtata cu o atitudine pur singe, transforma orice femeie intr-o diva – in sensul rafinat al cuvintului…

n-o cunosc pe Ellida, desi am descoperit recent ca suntem prietene pe facebook si m-am bucurat, dar – pentru ca banuiesc ca va citi ce scrie aici, as vrea sa-i spun urmatoarele:

de acum incolo incepe, de fapt, greul.
ai o colectie minunata si, tocmai de aceea, va trebui sa muncesti si mai mult.
in lumea in care tocmai ai pasit sunt multi care vor sa triseze si, ca sa razbata, lupta fara fair play. mai mult decit in multe alte industrii/lumi.

simplitatea in eleganta e cel mai greu de pastrat. e ca la actorie, cind incepi sa ai succes si stii ce-i place publicului, esti foarte foarte tentat sa te folosesti de giumbushlucurile pe care le-ai descoperit ca “prind” ca sa fii sigur ca ai aplauze la sfirsit.

bafta si inspiratie. si perseverenta. din ce vor fi mai multe dintre rochiile tale pe covorul roshu la ceremonii, vei avea nevoie de nervi si mai puternici:)

4894
gina-patrichi-678590lFamilia doamnei Gina Patrichi

Familia doamnei Gina Patrichi

“Am fost atit de pasionata de profesie incit tot ce am primit ca iubire de la Victor, sotul meu, si Oana, fiica mea, a fost un cadou imens pe care l-am luat si l-am indreptat spre teatru, tot inspre oamenii carora le dadeam, seara de seara, sentimente, pasiuni, iubire, ura, pina la apogeu” Gina Patrichi

“Mai tirziu, cind din cauza unor neintelegeri am incercat sa ne despartim, ne-am dat seama ca deja eram un cuplu sudat si am renuntat. Din acel moment am inteles mai bine sensul vietii si menirea fiecarua, in special atunci cind e vorba de a trai pentru arta.

Toate aceste fiinte, care au o dotare speciala, indreptata catre creatie, cum era cazul Ginei, au in acelasi timp o patima devoratoare in modul in care-si traiesc viata. Si aceasta patima tinde sa ii atraga, sa ii diminueze si sa-i faca de neinteles pentru cei din jur.

Toti oamenii de arta au trairi speciale, trairi care sunt o fericire si totodata un mare necaz pentru ei. Un actor, urcind pe treptele scenei seara de seara si intrind cu traire intensa in pielea unui personaj, cade apoi epuizat pe altarul lui de sacrificiu.

Cei din jur trebuie sa inteleaga ca in acele momente el este iesit dintr-o zona fiereasca a omului obisnuit.” Victor Anagnoste, sotul Ginei Patrichi.

din “carte cu Gina Patrichi” – Mircea Morariu

***

am pe masa de citeva zile biografia doamnei Gina Patrichi (multumesc frumos Ioana pentru cadou) si, pentru ca aveam nevoie sa rup ritmul si sa fac switch in minte de la un proiect la altul, am deschis-o la intimplare.

intimplarea a fost fix pe textul asta.

5211
La vie d'AdeleRegizorul premiat cu Palme d’Or vine în România

Regizorul premiat cu Palme d’Or vine în România

ieri spuneam ca mi-e dor sa vad filme, dupa mult teatru servit la Undercloud, astazi mi-am facut planuri pt sfirsit de octombrie:)

Cel mai titrat regizor al anului 2013, Abdellatif Kechiche, premiat cu Palme d’Or la Festivalul de la Cannes de un juriu din care a făcut parte și Cristian Mungiu, vine pentru prima dată la București, ca invitat special al Les Films de Cannes à Bucarest.

Regizorul va susține o lecție de regie pentru studenții de la școlile de cinema, va sta de vorbă cu spectatorii în cadrul unor sesiuni de întrebări și răspunsuri, dupa proiecțiile filmelor sale, își va prezenta în avanpremieră în România cel mai recent film al său, va avea o conferință de presă și întâlniri cu presa de specialitate.

Cea de-a patra ediții a Les Films de Cannes à Bucarest va avea loc între 25 – 31 octombrie, la Cinema Studio și Cinema Elvira Popescu. Vor fi proiectate peste 50 de filme, printre ele, în premieră, și cele mai atractive și premiate titluri din selecția oficială a Festivalului de la Cannes – filme care în luna mai au provocat polemici printre criticii de pe Croazetă și au făcut deliciul cinefililor

1823
enescuConcurs: 2 bilete la Festivalul Enescu  in seara asta

Concurs: 2 bilete la Festivalul Enescu in seara asta

daca n-ati prins bilete la spectacolele din Festivalul Enescu si vreti sa mergeti…
daca n-ati fost niciodata la Festivalul Enescu si indrazniti sa experimentati…
daca aveti timp in seara asta de la ora 17 sa fiti la Sala Palatului

pun la bataie 2 locuri la spectacolul sustinut de Filarmonica Nationala din Rusia.
in program vor fi

G. Enescu – Suita nr. 3 pentru orchestră in Re Major op. 27 “Săteasca”
E. Chausson – Poemul pentru vioară şi orchestră op. 25
C. Saint-Saëns – Introducere şi Rondo Capriccioso op. 28
S. Rahmaninov – Simfonia nr. 1 în re minor op. 13

cum puteti participa? spuneti de ce vreti sa mergeti. alegem un cistigator imediat dupa ora 15,00 si ii dorim sa se bucure de spectacol

multumesc ca dati vestea acestui concurs fulger mai departe.

superwomanvoi cunoasteti super femei?

voi cunoasteti super femei?

am o prietena care la putin peste 25 de ani a renuntat la cariera ei ca sa poata avea copii. avea o problema de sanatate si ca sa poata duce sarcina la bun sfirsit a trebuit sa stea 9 luni in pat. nemiscata.

dupa ce a nascut, copiii au devenit prioritatea ei si, desi lucrase in doua dintre cele mai mari companii franceze din RO, a renuntat la ceea ce ar fi insemnat viata profesionala.

astazi are doi baieti frumosi, unul e elev in strainatate, celalalt e elev aici. in toti anii astia de cite ori am vorbit (din pacate nu foarte des pentru ca … asa e viata, ne luam cu altele), prietena asta a mea era cu o activitate legata de copii – ii ducea la tenis, ii insotea la dans sau la actorie, le pregatea mincaruri rafinate sau, preferatele mele, gogosi taiate cu paharul:)

ea ma invidia pe mine pentru cine stie ce deplasare in care cunoscusem multi oameni “de la tv”, eu rivneam la gogosile ei.

de fiecare data cind ma gindesc la ideea de “super femeie” ma gindesc la ea. pentru ca, dincolo de imaginea de super femei pe care o avem data de mass media, cu agitatie, business, cu lume glamouroasa, influenta si putere, super femeile sunt – pentru mine- cele care au rabdare infinita ca sa construiasca frumos alti oameni.

si sunt milioane de detalii in anii pe care ele si-i dedica altora pe care noi nici nu le banuim.
cum banuiesc ca au fost zeci de secunde – independente – de dor, indoiala etc fata de munca intr-o comunitate, dar ca ele au fost compensate de ceva ce probabil, femeile ca mine nu prea au cum sa inteleaga.

***
tu cunosti o super femeie? ce inseamna super femeie pentru tine?

***

Indesit recomanda Ariel, detergentul pentru super-femei. Intra pe pagina de Facebook Ariel si nominalizeaza o super-femeie de langa tine.

Pe doamna despre care v-am vorbit o cheama Lavinia Lacatus. N-are nicio legatura cu fotbalistul si, desi n-am vorbit de ceva vreme, pun pariu ca o sa ma sune si o sa ma certe ca am scris despre ea.

2216
enescuFestivalul Enescu vs tehnologie

Festivalul Enescu vs tehnologie

m-am gindit mult zilele astea de ce spre deosebire de acum citiva ani cind se ruga toata lumea de mine sa merg la Festivalul Enescu eu spuneam “nu nu nu, sa nu ocupam un loc degeaba”, iar anul acesta m-am cerut singura la unele dintre spectacole.

n-are legatura cu o eventuala evolutie culturala a mea.
chiar daca intre timp am capatat ceva mai multa liniste interioara ca sa pot sta cuminte si atenta la concerte, nu de asta am vrut sa merg la Sala Palatului sau la Ateneu.

pentru prima data, in cei foarte multi ani de cind exista festivalul, mi se pare ca atmosfera e mai relaxata.

da, mai vad in public oameni care la intrebarea “ce mai faci?” raspund ca si cum ar declama din Shakespeare “exceeeeptioooonal!”, de parca raspunsul intr-un singur cuvint e prea simplu pentru ei si-atunci trebuie transformat in spectacol.

da, mai vad in public doamne care au fost la coafor si si-au facut instalatii sofisticate in par sau si-au pus tot setul de gablonturi ca sa celebreze onorata adunare.

dar, pentru prima data in foarte multi ani, pentru ca anul acesta Festivalul Enescu e foarte bine conectat online si e foarte natural in comunicare, mi se pare “uman”.

imi place la nebunie site-ul. e in trend, e dinamic, e plin de culoare si ai din prima mai multe optiuni de a alege dintre stiri. imi plac transmisiile live pe site, la tv sau in sala de cinematograf, pentru ca poti sa asculti muzica si daca ai o cutie de popcorn in fata. imi place ca au facut aplicatie pentru telefon in care sa vezi stiri sau programul.

in felul asta subtil, Festivalul Enescu a ajuns la mine in jeans nu in frac si mi-a adus relaxarea unei experiente cu care eu sunt familiara; au tradus limbajul lor pe limba mea.

si toata relaxarea asta, ma face pe mine – novicele – sa ma simt comod cind merg la un concert; sa nu mi se mai para ca trebuie sa intru intr-un pat al lui Procust odata ce m-am asezat in scaunul de concert, un tipar care sa-mi cintareasca din prima cunoasterea. si-mi da voie sa experimentez, sa incerc sa descopar daca-mi place.

e o lectie buna despre cum poti umaniza o manifestare care e perceputa drept “scortzoasa” (da, ma iertati pentru termenul neprotocolar, dar asa e pentru cei ca mine) si-o poti face prin cel mai putin uman dintre mijloace: tehnologia.

1668
urlo carte, doi regizori si niste inimi cicatrizate

o carte, doi regizori si niste inimi cicatrizate

cum Radu Jude a anuntat astazi via mediafax ca viitorul lui proiect (banuiesc ca dupa Aferim, filmul la care lucreaza acum) va fi dupa cartea lui Max Blecher, “Inimi Cicatrizate”, imi face placere sa va anunt in exclusivitate (:) ) ca, de fapt, stirea nu e asta.

nu doar Radu Jude vrea sa faca film dupa “Inimi Cicatrizate”, ci si Emanuel Parvu (pe care-l stiti dupa scurt metrajele “Retur” – din Omnibus Anonimul 10, “Doi” si “Pui, cartofi prajiti si o Cola” – cistigator la Anonimul in 2012, dar si din colaborarile cu Antena 1 pentru Teatru TV sau In puii mei)

se intimpla sa fi aflat asta in perioada Anonimul cind domn Parvu (cu care m-am conversat mult diminetile la festival, intrucit era foarte matinal, plus ca lucrarea sa de doctorat -n-am inteles de ce vrea atita scoala – e pe structuri narative in cinematografie:) ) a pus pe pagina lui de facebook un citat din carte anuntind ca e din scenariul la care lucreaza, a zis ca e autor interbelic, iar eu m-am prins cine era autorul:)

mi se pare foarte simpatic ca vom fi si noi ca la hollywood: in acelasi sezon, doi regizori talentati vor face doua filme cu teme asemanatoare (zic asemanatoare pt ca, din cite am inteles de la domn Parvu, modifica cite ceva in structura povestii si in personaje, de domn Jude nu stiu ce si cum)

adica o sa avem si noi un fel de dante’s peak vs vulcano (amindoua lansate in 1997, amindoua cu vulcani) sau Twister si Tornado (amindoua in 96, amindoua cu tornade)

***
intimplator am o sensibilitate aparte pentru aceasta nuvela a lui Max Blecher si sunt dintre cei care au fost pina la Constanta ca sa vada dramatizarea lui Radu Afrim de acum citiva ani, inspirata de acelasi text. am chiar o parte mica din decorul acelei piese, cadou de la Lana Moscalciuc, actrita cu un rol cheie in acea montare.

2224
imagesoamenii, instrumente muzicale

oamenii, instrumente muzicale

pe drumul catre casa, dupa concertul la doua piane cu nr 10 semnat de dl Mozart si cintat de domnii Daniel Barenboim si Radu Lupu din cadrul festivalului Enescu, m-am gindit ca oamenii chiar seamana cu instrumentele muzicale.

sunt fauriti de niste mesteri (unii au cutii de rezonanta mai bune, au anduranta mai mare, la unii valoarea creste odata cu anii, la altii nu etc), ajung pe mina unor acordori care scot din ei desavirsirea si cunosc dumnezeirea, in concert, cu un maestru.

sigur, pot ajunge pe mina unor acordori nashpa care-i distrug, pot sa nu fie niciodata pe mina unui maestru si nu sa cunoasca dumnezeirea si aplauzele CONCERTULUI.

dar orice vioara isi doreste sa fie solista. si orice pian sa cinte divin.

***

La Anonimul, invitatul special Istvan Szabo a povestit ca nu le da indicatii actorilor din distributiile filmelor lui si ca tot ceea ce e important pentru el e sa faca un casting cu actorii care sa se potriveasca in chip si energie cu ceea ce a proiectat pe personaje. Singura pregatire sunt discutiile pe text in care, cel mai adesea, el intreaba si actorii raspund ce au inteles dincolo de cuvintele scrise.

Explicatia? Oamenii sunt ca instrumentele muzicale: chiar daca le pui in fata aceeasi partitura, in trupurile lor muzica va suna diferit.

(photo/painting Man Ray)

1686
urlputin despre rosia montana

putin despre rosia montana

mi se pare ca multi dintre cei care protesteaza la doi pasi de mine, la universitate, habar n-au despre ce e vorba. vin acolo pentru ca au acumulat frustrari si simt nevoia sa le exorcizeze in grup.

mi se pare ca avem un premier schizofrenic si ca ar trebui sa mearga la medic. nicaieri in lumea asta nu poti sa mergi mai departe cu un mesaj politic in care spui “din ipostaza de premier sunt de acord, din ipostaza de deputat nu mai sunt de acord”

mi se pare ca multi se ambaleaza cind spun ca televiziunile tac despre meeting. eu m-am uitat (doar) la realitatea tv si ieri a fost prima stire de la ora 20, iar pe la 21 aveau o dezbatere la tema. cine a vrut sa se informeze corect a facut-o, pentru ca a avut acces la informatie.

mi se pare aberant ca toti cei care sunt contra s-au grabit sa dea share indignati la un ppt de pe blogul lui criserb in care se spunea ca doamna cu sosetele din spotul rosia montana a luat 200.000 de euro. fara sa gindeasca macar o secunda ca e o manipulare pentru ca NIMENI in Romania (si vorbim aici si de persoane cu notorietate internationala) nu a primit pentru o campanie publicitara o asemenea suma. si sa nu se gindeasca ca ppt-ul ala a venit cu putin inainte de decizia Guvernului de a trimite in Parlament decizia despre Rosia Montana.

mi se pare ca suntem atit de incrincenati incit nu mai vedem ca in oricare dintre tabere sunt manipulari si ca solutia ar fi sa ne detasam putin, sa ne uitam cu atentie la detalii si cei care stiu ce vorbesc sa se aseze la masa discutiilor.

si mi se mai pare ca e un semn ingrijorator pentru autoritati ca tot mai multi tineri ies in strada cu diverse pretexte. e semn ca e o acumulare de energie si frustrari care ar trebui revarsata altfel, iar sociologii ar trebui sa intre in actiune ca sa traduca gesturile publice intr-un limbaj care sa fie inteles de autoritati, dincolo de NU-ul in forta, de dragul de a te opune sistemului.

**

nu, nu m-a platit Rosia Montana sa scriu asta.
nu, nu m-a platit niciun ONG care e contra Rosia Montana sa scriu asta.

***
m-am gindit daca sa las deschisa la comentarii aceasta postare si mi se pare ca vehementa si veninul care vor veni vor fi o exemplificare corecta a celor scrise mai sus.

3339
repetitie enescuo repetitie cu Daniel Barenboim si Radu Lupu

o repetitie cu Daniel Barenboim si Radu Lupu

Sala Palatului. ora 13.00. 2 septembrie.

Pe scaune, in public, putin peste 30 de oameni. Le-ai spune spectatori daca, la unii idntre ei, n-ar fi niste indicii de diferentiere.

Un asiatic imbracat la costum negru si camasa alba, fara cravata, filmeaza cu un IPhone. Sta in al treilea rind din spatele salii si ar trebui sa aiba un zoom impresionant ca sa obtina o imagine buna, dar pe el nu-l intereseaza imaginea, ci sunetul.

La marginea rindului 11 e o geanta de pinza, crem, din care ies colturile unei geci portocalii. E indesata pe lateral cit sa ramina nederanjate niste partituri care stau drepte intr-un plic de plastic. Nu e nimeni pe rindul 11 si pare ca geanta a fost abandonata in graba.

La pe culoarul orizontal, de dupa primele 5 rinduri de scaune, cele mai privilegiate, stau doi barbati. Sunt trecuti de 60 de ani, sunt aplecati putin de spate si, desi sunt atit de multe locuri libere, stau in picioare sprijiniti de spatarele scaunelor. Se uita cu atentie la ce e pe scena.

Pe scena, cam tot atitia oameni cit cei din sala. Mult mai informal imbracati. Camasa verde cu mineca scurta, hanorac alb cu gluga ciufulita, camasa bej si bretele maro, tricou bleumarin etc.

In mijlocul lor, imbracat in alb complet – camasa larga si pantaloni de in – un domn pe care-l urmaresc toti.

Cinta la pian ceva divin ca si cum ar avea mai mult de doua miini si, din cind in cind, mai gesticuleaza catre ei, explicindu-le lucruri. De fapt are mai mult de doua miini, pentru ca fata in fata cu el e un alt pian si un domn imbracat la costum negru, cu camasa alba, fara cravata, care aproape ca nu priveste claviatura: e ochi in ochi cu domnul in alb.

– Ce cinta?, o intreb pe Catalina, care sta in penultimul rind din sala.

– Mozart. In alb e Daniel Barenboim, iar in fata lui e Radu Lupu. A plecat de 20 de ani din tara si nu mai vrea sa dea interviuri, vine raspunsul in soapta.

Si in timp ce ii ascult -eu, cel mai needucat om in ale muzicii clasice – ma emotionez teribil. Doar ca in urmatoarea secunda imi dau seama ca ceea ce ma emotioneaza nu e doar muzica, ci si energia care e intre privirile celor doi de la pian. Unul e relaxat, amuza(n)t, celalalt e atent, fara sa fie incordat, dar ceea ce-si spun ei acolo, prin priviri, e cu asa o incarcatura incit o simti chiar si din fundul salii.

N-are cum sa fie surprinsa incarcatura asta intr-o inregistrare, e vorba de energia pe care o transmit, asa ca asiaticul se pacaleste putin. E ca un turist care vrea sa vada si acasa ceea ce a descoperit in calatorie chiar daca nu va fi nici acelasi soare, nici aceleasi mirosuri, nici… mai nimic din ce a simtit atunci.

*

Domnul Sergiu Celibidache spunea ca muzica are o a treia dimensiune, pe verticala, pe care nicio inregistrare nu o poate capta, motiv pentru care refuza sa-i fie inregistrate concertele. Azi la prinz, la repetitia pentru reprezentatia de diseara de la Festivalul Enescu cu STAATSKAPELLE BERLIN Orchestra si Concertul nr. 10 pentru doua piane in Mi bemol Major al simpaticului domn Mozart, am inteles mai bine ca niciodata vorbele sale.

Daca as fi ascultat inregistrarea acestui concert n-as fi fost atit de atenta ca la repetitia din sala pentru ca as fi pierdut distanta aia de 5-6 metri de energie electrica dintre Daniel Barenboim si Radu Lupu.

Pe drum catre casa mi s-a parut am gasit raspunsul la dilema “de ce domnul Radu Lupu nu mai acorda interviuri”: a realizat pe parcursul vietii ca nu exista jurnalisti care sa poata reda (la fel ca inregistrarile muzicale la care se referea Celibidache) energia din vorbele sale. Pentru ca unii oameni sunt facuti din alt aluat si au niste detalii in chip, in gesturi si in vorbe pe care chiar daca le simti, nu le poti pune in cuvinte.

Daca aveti bilete in seara asta la concertul de la ora 19.30 de la sala mare a Salii Palatului veti fi binecuvintati.

(N-are legatura daca stiti sau nu cine sunt Daniel Barenboim si Radu Lupu, nici daca ati studiat in detaliu concertul lui Mozart.)

*
Arta e ce faci dumneata din senzatiile care te misca. Arta ramane in om. Sergiu Celibidache

2513

Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!