Monthly Archives : March 2014

the invisible womanThe Invisible Woman – Low to No Expectations
filme simpa
11 years ago

The Invisible Woman – Low to No Expectations

“Every human creature is a profound secret and mystery to every other.”

cu vorbele astea incepe filmul The invisible woman, povestea iubirii secrete a lui Charles Dickens cu o tinara domnita care i-a fost multi ani muza, cu voia si intelegerea sotiei lui.

e o secventa in film in care sotia – titulara de contract adica, mama a celor 10 copii ai lui Dickens – se duce acasa la tinara domnita cu un cadou de ziua ei; o trimisese sotul (care e jucat de Ralph Fiennes).

ca spectator te gindesti cit de crud era Dickens sa-i faca una ca asta sotiei, numai ca doua replici mai incolo femeia spune “He is very fond of you. But you will find that you must share him with his public. They will be the constant and, in truth, you will never absolutely know which one he loves the most — you or them” si-ti dai seama ca asa urita si grasa si mult mai batrina decit noua muza, sotia il cunoaste in profunzime si-i accepta felul de a fi. chiar daca o face stringind din dinti.

sa vedeti filmul; nu va avea succes in cinematografe, nu are dinamica pentru a vorbi unui public larg, nu e nici vreo capodopera a cinematografiei,  dar sunt citeva nuante fine acolo despre relatii si cupluri, si despre ego-ul artistilor.

Dickens se intoarce la nevasta dupa o vreme, iar tinara fata (Felicity Jones)- care-l poarta cu ea, in minte si in suflet pentru tot restul vietii – ramine cu amitirile din timpul creatiilor unor capodopere ca “Marile sperante” si cu o oarecare mindrie amara ca stie toate finalurile intermediare ale acestui text. “Pip n-ar fi trebuit sa ramina cu Estella”, zice tinara fata printre lacrimi unui prieten si continua cu “Charles understood that however painful it is, we’re alone. Whoever we’re with, we’re alone.”

*

nu e in film, dar apare in critica literara, initial titlul pentru Marile sperante (Great Espectations) a fost Low to No Expectations

0
1691
OnteachingJournalism1de miine, curs de scrieri creative – 6 saptamini – am 5 locuri “de dat”
munca mea
11 years ago

de miine, curs de scrieri creative – 6 saptamini – am 5 locuri “de dat”

asociatiile reunite ale studentilor de la Universitate au o revista  on line care se numeste IQOOL.

de miine, timp de 6 saptamini, in fiecare marti – la cererea lor – tin un curs de scrieri creative.  va fi axat mai mult pe scrierile pentru online si cum se schimba/adapteaza o structura narativa ca sa fie mai usor de citit in online, dar va contine – cel putin in primele 2 cursuri – notiunile de baza despre structuri narative.

pentru ca fiecare curs va avea exercitii cu fiecare dintre participanti, cursul are doar 20 de locuri. 15 sunt ale studentilor de la revista, 5 mai sunt disponibile.

daca va intereseaza, ginditi-va daca ati putea fi prezenti in fiecare marti la ora 19.00 timp de doua ore la curs, apoi explicati printr-un comentariu de ce v-ar fi util un asemenea curs.

am sa aleg 5 persoane dintre cele care vor sa scrie pe termen lung, carora le-ar fi util acest curs.

participarea este gratuita.

 

shutterstock_170939975culorile cu care ma imbrac si ce vreau sa spun cu ele
beauty
11 years ago

culorile cu care ma imbrac si ce vreau sa spun cu ele

pentru ca asa e firea mea, dar si pentru ca asa imi cere meseria, sunt un om discret. nu neaparat in sensul pastrarii secretelor (desi sunt multe lucruri off the record pe care le duc cu mine pentru totdeauna si nu vor fi spuse niciodata), ci mai degraba in sensul ca mi-as dori sa nu atrag foarte mult atentia in locurile in care merg.

uneori imi iese (cel mai adesea cind sunt in “civilie”), alteori nu – mai ales cind am un rol public la o manifestare.

dar in oricare dintre ipostaze as fi, sunt foarte foarte atenta la culorile in care imi sunt hainele, mult mai atenta decit la modele/ la forma lor – acolo e f simplu pentru ca majoritatea hainelor mele sunt foarte minimaliste si in croieli care sa dovedeasca o cunoastere buna a geometriei corpului, ca sa-mi vina bine.

saptamina trecuta, marti, am fost speaker la PR FORUM, aveam de facut o prezentare despre tehnici de scris, creative writing in online. genul de prezentare care se face in ppt si pe care o enunti cu o autoritate profesorala.
asa ca tonului meu autoritar, frazelor scurte si la subiect le-am pus in contra balas o bluza roz prafuit si o pereche de pantaloni bleumarin.
nimic “bold”, totul foarte soft, simplu, urmind linia corpului.

joi am fost gazda unui seminar de branding personal destinat exclusiv femeilor. aveam de facut o prezentare emotionala, urma sa spun lucruri din viata mea – si bune si rele – ca participantele sa fie motivate sa lupte in interiorul propriilor “branduri”.
era nevoie de un sentiment de familiaritate, de caldura intre noi si nu si-ar fi gasit locul nicio haina in culori aprinse, asa ca am imbracat o rochie f lunga si foarte simpla in croiala (dreapta pe linga corp) in dungi galben, negru, gri – care amintea de desenul care se afla pe albine si care crea, indirect, un grad de simpatie.

cind fac interviuri port haine in gri, bej, pasteluri – pentru ca nu trebuie sa atrag atentia cu nimic, cei cu care vorbesc trebuie sa fie vedetele.

in “civilie” ma imbrac mai colorat – imi place mult mult albastrul, imi mai plac galbenul, culoarea lavandei – un mov foarte deschis – si verdele, si daca as trai intr-un oras mai curat m-as imbraca mult mult mai des in alb.

(scriind aceste rinduri mi-am dat seama ca am doar 3 lucruri care sunt de culoare roshie – nu includem underwear – in garderoba mea, iar asta spune ceva despre a nu vrea sa atragi atentia)

***
nu stiu cit va ginditi la ce spun culorile pe care le imbracati despre voi si cum va pot face viata mai usoara sau mai grea intr-un anume context – indiferent de modelul hainei pe care o purtati.
nu stiu cit de preocupate sunteti sa va exprimati prin culorile pe care le imbracati.

dar… e foarte frumos sa va puteti exprima asa si mai ales sa aveti libertatea sa va puteti exprima asa; sa nu aveti constringeri legate de conditiile meteorologice sau fiziologice.

***
incepind de astazi fac parte din campania care incurajeaza si promoveaza folosirea Dove Invisible DRY cu 1/4 crema hidratanta si vitamina E care este primul deodorant antiperspirant dovedit ca nu lasa urme pe 100 de culori.

ca un exercitiu de a ne juca prin culori in vestimentatie, am creat 10 tinute colorate – in culorile mele preferate – in aplicatia pe care Dove a creat-o pe facebook: https://apps.facebook.com/frumusetea-culorilor/

Este stiintific demonstrat ca, in mod uzual, culorile reflecta si influenteaza starea noastra de spirit. Dove isi propune, prin lansarea Dove Invisible Dry, sa incurajeze femeile sa aleaga tinute in culorile lor preferate si sa se imbrace in concordanta cu felul in care se simt sau vor sa se simta.
Aplicatia de facebook este o maniera prin care Dove le incurajeaza pe femei sa imbratiseze o gandire pozitiva in tot ceea ce fac si le ajuta sa isi aleaga tinute in culori care sa le reflecte atitudinea pozitiva.

 

foto cover via shutterstock, cuvint cheie “color”

1
1934
philip rothPhilip Roth – primul interviu de cind nu mai scrie
culturale
11 years ago

Philip Roth – primul interviu de cind nu mai scrie

In urma cu 2 ani scriitorul Philip Roth a anuntat ca nu va mai scrie nicio carte. Saptamina trecuta a acordat primul lui interviu dupa aceasta lunga perioada de pauza.

Nu, nu se va mai intoarce la scris, dar ce e frumos si emotionant in acelasi timp, Roth si-a recitit 31 dintre cartile pe care le-a scris ca sa vada daca lasa publicului, peste timp, ceva valoros si coerent.

Gestul mi se pare cu incarcatura unui testament si arata o responsabilitate pe care Roth a simtit-o de-a lungul timpului, dupa ce a fost etichetat drept “cel mai bun scriitor american contemporan”. Mai e si putina mindrie acolo, dar e mult perfectionism.

Sa-ti recitesti 31 de carti, cu ochi critic, sa te privesti prin ele, sa-ti reamintesti viata si sa intelegi cum ai progresat in anii astia ca scriitor. Ce bucurie de om trebuie sa fie Philip Roth, intre peretii inimii lui.

iata citeva fragmente din interviu:

I did, as you say, sit down to reread the 31 books I’d published between 1959 and 2010. I wanted to see whether I’d wasted my time. You never can be sure, you know.
My conclusion, after I’d finished, echoes the words spoken by an American boxing hero of mine, Joe Louis. He was world heavyweight champion from the time I was four until I was 16. He had been born in the Deep South, an impoverished black kid with no education to speak of, and even during the glory of the undefeated 12 years, when he defended his championship an astonishing 26 times, he stood aloof from language. So when he was asked upon his retirement about his long career, Joe sweetly summed it up in just 10 words. “I did the best I could with what I had.”

*
Everybody has a hard job. All real work is hard. My work happened also to be undoable. Morning after morning for 50 years, I faced the next page defenceless and unprepared. Writing for me was a feat of self-preservation. If I did not do it, I would die. So I did it. Obstinacy, not talent, saved my life. It was also my good luck that happiness didn’t matter to me and I had no compassion for myself. Though why such a task should have fallen to me I have no idea. Maybe writing protected me against even worse menace.
Now? Now I am a bird sprung from a cage instead of (to reverse Kafka’s famous conundrum) a bird in search of a cage. The horror of being caged has lost its thrill. It is now truly a great relief, something close to a sublime experience, to have nothing more to worry about than death.

*
Whoever looks for the writer’s thinking in the words and thoughts of his characters is looking in the wrong direction. Seeking out a writer’s “thoughts” violates the richness of the mixture that is the very hallmark of the novel. The thought of the novelist that matters most is the thought that makes him a novelist.
The thought of the novelist lies not in the remarks of his characters or even in their introspection but in the plight he has invented for his characters, in the juxtaposition of those characters and in the lifelike ramifications of the ensemble they make — their density, their substantiality, their lived existence actualized in all its nuanced particulars, is in fact his thought metabolized.
The thought of the writer lies in his choice of an aspect of reality previously unexamined in the way that he conducts an examination. The thought of the writer is embedded everywhere in the course of the novel’s action. The thought of the writer is figured invisibly in the elaborate pattern — in the newly emerging constellation of imagined things — that is the architecture of the book: what Aristotle called simply “the arrangement of the parts,” the “matter of size and order.” The thought of the novel is embodied in the moral focus of the novel. The tool with which the novelist thinks is the scrupulosity of his style. Here, in all this, lies whatever magnitude his thought may have.
The novel, then, is in itself his mental world. A novelist is not a tiny cog in the great wheel of human thought. He is a tiny cog in the great wheel of imaginative literature.

intregul interviu aici

0
1760
plateste cu poezie15.356 de oameni frumosi si de cafele bune
culturale
11 years ago

15.356 de oameni frumosi si de cafele bune

ei spun:

De Ziua Internațională a Poeziei, Julius Meinl a vândut 15.356 de cafele în schimbul… versurilor.

De Ziua Internațională a Poeziei, Julius Meinl a primit 15.356 poezii în schimbul tot atâtor cafele

 eu spun: pe 21 martie 2014 am avut certitudinea ca sunt cel putin 15.356 oameni faini.

15.356 de oameni au ales sa scrie o poezie ca sa cumpere o cafea; si sunt sigura ca au scris poezia cu drag, la fel de drag cum cei din cafenele Julius Meinl au preparat bauturile aromate.

s-a intimplat pe 21 martie, de ziua internationala a poeziei, la initiativa Julius Meinl, si s-a depasit obiectivul initial care era de 15000 de poezii si care era mai mult decit dublul creatiilor scrise in urma cu un an in prima editie de “Plateste cu o poezie”

***

intr-o vreme si intr-o lume in care nu ne mai preocupam de detalii si nu mai sintetizam nimic, sa gasesti la nivel national peste 15.000 de oameni care sa se opreasca pentru o clipa ca sa fie cu gindul la o poezie ( a unui poet sau o creatie proprie) mi se pare o performanta incredibila.

a fost o campanie in care s-au implicat Adi Despot ( partea frumoasa a fost ca pe 21 martie a fost si ziua lui de nastere), Deliric si poetul Razvan Tupa.

a fost o placere pentru mine sa-i intilnesc si cred ca si ei sunt la fel de bucurosi ca mine ca au avut confirmarea ca sunt multi oameni frumosi in tara asta.

uneori e nevoie de un ingredient magic care sa-i aduca impreuna pe oamenii frumosi; de doi ani, sunt doua ingrediente care fac treaba asta incredibila: poezia si Julius Meihl.

si mi se pare minunat ca o companie alege sa-si promoveze produsele sustinind nu doar cultura, ci implicind publicul in mod direct in actul cultural, in creatie.

puteti vedea aici filmuletul cu lucrurile frumoase si oamenii minunati din initiativa “Plateste cu o poezie”. ne vedem la anul pw 21 martie intr-o cafenea Julius Meihl.

ginditi-va o clipa; intr-o singura zi, 15356 de oameni au scris o poezie. 15356! mi se pare magie

3
2580
nicole kidman 11in the mood for Nicole Kidman
filme simpa
11 years ago

in the mood for Nicole Kidman

Nicole Kidman e una dintre cele mai vulnerabile si mai timide actrite. e un cosmar la orice interviu live pentru ca e foarte speriata, e un cosmar la orice aparitie publica – de emotie ii apar pete pe piele si palmele i se inrosesc foarte tare ca si cum ar avea cine stie ce boala.

Nicole Kidman e in filme si in foto versatila, frumoasa, plina de incredere si de povesti nespuse in cuvinte.

Iata o colectie de fotografii cu Nicole Kidman

1
2100
erica 2Erica – o tinara care merge pe drumul ei, neasfaltat :)
diverse
11 years ago

Erica – o tinara care merge pe drumul ei, neasfaltat :)

stiti povestile acelea cu oamenii care lasa tot ce au construit in viata ca sa-si urmeze visul?

oamenii care au plecat la inceput  la drum pe o carare unde era lumina aprinsa mai bine, dar si-au dat seama ca nu acolo isi gasesc linistea si fericirea? oameni care au renuntat la super cariere ca sa faca lucruri care pentru altii nu sunt la fel de importante, dar care pentru ei sunt de un milion de ori mai valoroase? pentru ca-i reprezinta pe ei, sunt parte din sufletul lor.

stiu ca stiti povesti din acestea, si ca – in secret sau nu – visati si voi sa vi se intimple ceva similar.

***

iata o asemenea intimplare. Erica Ioja era anul trecut o corporatista care muncea multe ore pe zi si avea performante foarte bune in domeniul ei. doar ca toata viata si-a dorit sa studieze arta si sa “mestesugareasca” prin pictura emotiile pe care le simtea.

a renuntat la job, a dat la o noua facultate – istoria artei – si-acum isi duce visul pas cu pas pina unde va putea ea de departe.

zilele trecute a vindut primele obiecte pe care le-a mestesugit.

iata altele . daca vreti sa cumparati ceva si sa o ajutati sa-si duca visul mai departe (pentru ca fiecare achizitie inseamna o validare si un semn ca e pe drumul cel bun chiar daca nu e la fel de asfaltat ca precedentul drum pe care l-a parcurs) o puteti contacta aici

 

0
1608
zygoma 8miine – Quad Zygoma – o premiera in stomatologie in Ro, si un detaliu minunat despre un doctor pasionat de meseria lui
diverse
11 years ago

miine – Quad Zygoma – o premiera in stomatologie in Ro, si un detaliu minunat despre un doctor pasionat de meseria lui

Miine in romania se intimpla o premiera absoluta in interventiile chirurgicale stomatologice. O operatie de implanturi zigomatice la o pacienta de 73 de ani, pe limba noastra a nepriceputilor –pacienta nu mai are niciun dinte, a folosit multi ani placa dentara mobila care i-a deteriorat puternic osul maxilar astfel incat nu mai poate primi implanturi conventionale si acum medicii ii vor pune implanturi speciale (zigomatice) care se ancoreaza in oasele pometilor, astfel incat aceasta va pleca acasa cu dantura fixa.

.

E o interventie chirurgicala la care participa 5 medici si care va fi coordonata de un medic care e un fel de DR House al stomatologiei in Romania, care pur si simplu cauta solutii pina gaseste una optima pentru ca pacientul sa aiba dinti in conditii optime si pe termen foarte lung. Medicul se numeste Taner Chemal si este proprietarul clinicilor Implantodent.

Am ajuns la acest subiect (operatia aceasta in premiera in RO) pentru ca documentez sa scriu un profil al medicului Taner Chemal care e un om foarte foarte special si foarte pasionat de munca lui. Ca sa intelegeti si voi cei care nu aveti treaba cu stomatologia valoarea documentatiei care e mai jos (si care sper sa fie utila pentru studentii la stomatologie), am sa va descriu ziua de astazi din Clinica Implatondent.

In timpul zilei vor avea pacienti si interventii standard, viata va merge mai departe ca si cum n-ar fi miine o mega premiera in chirurgia stomatologica din RO, diseara vor face o sedinta cu toti medicii implicati in operatie (a mai fost una tehnica ieri, la care am participat si eu) si vor repeta protocolul operatiei pentru ca fiecare medic sa mearga, la propriu, pe drumul lui in timpul interventiei, sa fie totul fluid si sa se poata incadra in cele 4 ore ale interventiei.  Miine la ora 9 incepe interventia.

Si in toata nebunia asta, super aglomeratia asta, medicul Taner Chemal si-a gasit timp sa-mi pregateasca documentul de mai jos pentru ca sa inteleg detaliile tehnice ale operatiei, dar si pentru a lamuri tinerii care au comentat ieri la un status de-al meu pe Facebook in care imi manifestam entuziasmul ca am ajuns la acest subiect.

Detaliul asta, cum si-a facut timp sa -mi trimita informatiile de mai jos tocmai pentru a fi toata lumea lamurita, mi se pare ca spune imens despre pasiunea lui Taner pentru meseria lui. Voi scrie saptamina viitoare un profil al lui si o sa va surprind putin.

Daca aveti prieteni sau rude studenti la stomatologie, cred ca le-ar placea sa citeasca ce e mai jos.

***

 

Ce sunt implanturile zigomatice?

Implanturile zigomatice sunt implanturi dentare speciale care se utilizeaza in cazuri limita (resorbtii foarte avansate ale maxilarului superior) pentru a oferi ca o ultima solutie pacientului posibilitatea de a avea o proteza fixa, fara sa fie nevoie de taratamente costisitoare si riscante de aditie osoasa. Tocmai de aceea, implanturile zigomatice mai sunt denumite „last resort” (de ultima instanta).

Cum se manifesta atrofiile osoase severe de os maxilar?

Atrofiile sau resorbtiile osoase severe sunt micsorari (topiri) mari ale osului maxilar. Cauza principala este reprezentata de lipsa dintilor care nu mai stimuleaza osul, iar acesta isi pierde functia (atrofie). Resorbtiile osoase sunt accelerate dramatic de purtarea protezelor mobile si nu de putine ori din os nu mai ramane aproape deloc, protezele nu mai stau in nici un chip si apar dureri, de la suportabile (iritatii ale gingiei) si pana la insuportabile (iritatii ale nervului).

Resorbtia oaselor maxilare este de 3 feluri:

  1. Verticala – se traduce prin scurtarea osului;
  2. Orizontala – se traduce prin ingustarea osului;
  3. Mixta – osul se deterioreaza in ambele directii.

Implanturile zigomatice difera de implanturile normale?

Nu exista diferente ca si forma sau elemente tehnico-biologice, insa, implanturile zigomatice  sunt diferite dimensional (lungime) in comparatie cu implanturile standard. In cazul implanturilor normale, lungimea acestora este cuprinsa intre 8 si 18 mm, in timp ce lungimea implanturilor zigomatice difera intre 30 si 55mm.

Cum sunt plasate in os implanturile zigomatice?

Total diferit fata de implanturile obisnuite, implanturile zigomatice se ancoreaza cu varful lor in oasele zigomatice (pometi). Locul de inserare (intrare) este in maxilar, usor spre bolta palatina (cerul gurii) si traverseaza oblic (in diagonala) sinusul maxilar (membrana acestuia este mutata la fel ca in operatia de sinus lifting).

 

Exista doua situatii distincte:

  1. Cand pacientul prezinta:

–           atrofie verticala severa de os in zona posterioara (din spate) a maxilarului si

–          atrofie verticala moderata in regiunea anterioara (din fata) a maxilarului

…se pot insera implanturi normale in maxilarul anterior si cate un implant zigomatic pe fiecare parte in maxilarul posterior. Astfel, lucrarea dentara va putea fi extinsa pana in zona molara, cu un sprijin uniform pe ambele parti.

  1. Cand pacientul prezinta:

–           atrofie verticala severa de os in zona posterioara (din spate) a maxilarului si

–          atrofie verticala severa si in regiunea anterioara (din fata) a maxilarului

…se insera 4 implanturi zigomatice (cate doua  in maxilarul anterior si cate doua in maxilarul posterior). Procedeul se mai numeste „Quad Zygoma”.

 

Cand sunt utilizate implanturile zigomatice?

Asa cum am amintit mai sus, implanturile zigomatice sunt luate in considerare in situatii extreme:

–          atrofia (resorbtia) severa a osului maxilar care face imposibila inserarea de implanturi obisnuite fara tratamente de aditii osoase in prealabil;

–          sinusuri maxilare (cavitati pline cu aer pozitionate in osul maxilar) exagerat marite de volum, care au ocupat o mare parte din osul maxilar, nemaiexistand suficient os pentru inserarea de implanturi normale;

–          pacienti care nu doresc sau la care aditiile de os si sinus liftingul sunt contraindicate/interzise;

–          pacienti care nu doresc sa prelungeasca cu 12-16 luni tratamentul total apeland la aditiile osoase;

–          pacienti care suporta aditii majore insa nu poate suporta costurile mari ale acestora;

–          pacienti care doresc realizarea de implanturi si lucrare imediata prin tehnica „TotalFix” insa care au nevoie si de sustinere posterioara (in spatele maxilarului) a lucrarii (poza numarul 1);

–          pacienti care nu mai au aproape deloc os la maxilarul superior si totusi doresc o lucrare fixa.

Cine si cum realizeaza implanturile zigomatice?

Operatia cu implanturi zigomatice este considerata ca fiind de mare complexitate si poate fi realizata numai de catre specialisti in chirurgie oro-maxilo-faciala in echipa completa cu specialisti implantologi si specialisti in protetica pe implanturi dentare.

Investigarea necesita obligatoriu tomografie dentara si analiza ocluziei (muscaturii).

Interventia chirurgicala se efectueaza numai sub anestezie generala IOT (intubare oro-traheala) si intotdeauna in bloc operator cu toate dotarile necesare. Clinicile Implantodent sunt singurele din reteaua privata din Romania care pot asigura aceste conditii pacientilor care necesita implanturi zigomatice.

Pacientul necesita o examinare minutioasa in cadrul consultatiei de specialitate in clinica si beneficiaza de intreaga echipa de specialisti si de toate investigatiile necesare (radiografii digitale, tomografie dentara, amprente digitale, planificare virtuala, analize de sange, etc) sub „un singur acoperis” nefiind nevoit sa piarda timpul dintr-un loc in altul. De la examinare, tomografie dentara, analiza electronica a ocluziei (muscaturii), planificare, operatie si pana la lucrarea finala, totul se desfasoara intr-un singur loc: clinica Implantodent!

Ce implanturi zigomatice folosim la Implantodent?

La nivel global, exista foarte putini producatori  de implanturi zigomatice insa cea mai importanta companie este Nobel Biocare din Elvetia. Acesta companie detine cea mai veche si vasta experienta in domeniul implantologiei dentare, fiind considerata de multi ani si la ora actuala lider mondial in domeniul cercetarii si productiei de implanturi dentare. In clinicile implantodent utilizam implanturile Nobel Zygoma TiUnite, care chiar daca sunt cele mai scumpe din lume, asigura cele mai bune rezultate pe termen lung pacientilor, producatorul garantandu-le „pe viata”.

 

0
2882
rsz_01_toni_servillo_la_grande_bellezza_foto_di_gianni_fioritoDe ce nu-mi place La Grande Bellezza
filme simpa
11 years ago

De ce nu-mi place La Grande Bellezza

eu sunt fan foarte mare al lui Fellini. atit de mare incit intr-un an o vacanta intreaga la Roma mi-am dedicat-o ca sa merg pe urmele lui Fellini; am putut sa vizitez casa in care a locuit (gratie unui amic care scrisese biografia lui), am fost in restaurantul lui preferat, am mincat la micul dejun in cafeneaua in care se ducea in fiecare dimineata (chelnerii mi-au aratat in spate, la bucatarie, citeva dintre desenele lui facute pe servetele de hirtie) si chiar m-am intilnit cu un scenarist care a lucrat la unul dintre filmele lui.

ii stiu toate filmele, am citit tot  ce am intilnit despre el (si am cautat multicel, asa ca am citit destule) si am facut interviuri cu romani care i-au fost aproape. doamna Virginia Zeani e un exemplu.

***

Filmul La Grande Bellezza mi se pare o insulta din partea lui Paolo Sorrentino (regizorul) fata de toti cei care iubesc filmele lui Fellini. pentru ca a copiat secvente din filmele lui, a facut trimiteri clare la filmele lui si s-a bazat pe faptul ca lumea habar n-are, au trecut niste ani deci suntem bine si voiosi.

Ba chiar, pentru ca si la nivel international oamenii spun ca e prea mult Fellini acolo, PR-ii internationali incearca sa rezolve “cazul” cu niste declaratii care sunt la limita. Ca de exemplu, ceea ce e mai jos.

Uitati-va cum e formulata “acuzatia” – o maiestrie PRistica in limbaj pentru ca face referire la ea, dar o da foarte foarte cotit si diplomatic si uitati-va la ce raspunde distinsul “autor”.

(Faptul ca a cistigat oscarul pentru fim strain nu-mi arata decit ca americanii sunt , dupa cum stiam, niste inculti. scuze)

 

Altă întrebare a vizat referințele la filmele unor cineaşti celebri. “Pare că La Grande Bellezza face nişte conexiuni cu creaţiile altor regizori, fără însă a merge atât de departe şi de a-i cita în mod explicit”, i s-a spus lui Paolo Sorrentino.

“În opinia mea, La Grande Bellezza nu este un film care implică citarea cuiva, în sensul strict al cuvântului. Dar este un film îndatorat în întregime marelui cinematograf italian al lui Scola, Fellini, Ferreri, Monicelli etc.”, a spus regizorul.

1
6554
Grimus-EmergencePlanemo – povestea mea despre un cintec Grimus
muzici simpa
11 years ago

Planemo – povestea mea despre un cintec Grimus

Stii dimineata aia cind te trezesti si stii ca a trecut? Ca nu mai esti planeta-satelit, nu te mai invirti in jurul soarelui tau si dintr-o data privesti de la distanta totul?

Dimineata in care nu-ti pasa nici daca iubesti, nici daca urasti, pentru ca stii ca in primul caz soarele e-n inima, iar in cel de-al doilea e-n mintea ta, deci e cu tine tot timpul?!

Dimineata aia in care vezi plictiseala, nu-ti pasa nici de durerea ta, nici de a celuilalt si vrei sa-ti cauti alt drum.

Sigur. Stii dimineata asta.

O stiu si eu in detaliu.

Si stiu ca de fiecare data cind merg pe drumul meu, vii dupa mine.

***
Ii iubesc pe baietii de la Grimus pentru ca de fiecare data cu piesele lor imi pot construi povesti cu racord in ceea ce am trait. Planemo e un termen din astronomie (am studiat in facultate, culmea! dar baietii nu stiau asta cind mi-au dat spre ascultare acest cintec) si se refera planetele excluse din sistemul lor solar, planete singuratice. Si e un cintec mi-nu-nat, iar povestea de mai sus e… reala.

*

Baietii mi-au dat sa ascult noul lor album, Emergence, inainte de lansare si m-au invitat sa scriu ceva, orice ma inspira cintecul Planemo. Daca nu stiti piesa o puteti asculta aici.

 

0
2377
Dr House Tee, W'NK designCasting de talente si alte delicii de primavara
culturale
11 years ago

Casting de talente si alte delicii de primavara

text de Noemi Revnic

Am norocul sa activez intr-un domeniu in care cunosc oameni interesanti. Iar saptamana aceasta am tinut un mic speech in cadrul uneia dintre intalnirile “Succesful Me” organizate de Forbesc Romania. Dupa ce am plecat de la Impact Hub am primit un email de la Tudor Cucu, unul dintre participanti. Tudor, impreuna cu Vlad Sorescu sunt studenti in anul trei la  UAUIM, specializarea arhitectura si fac digital drawing. Impreuna au creat  www.weinkdesign.com / FB si am gasit deja vreo patru tricouri care imi plac mult, iar tie, draga mea Cristina, sigur iti va placea cel cu Hugh Laurie.

Apoi este colectia primavara-vara 2015 (da, 2015) a Ancai Miron, intitulata “The future maid”. Am ales una dintre piesele preferate. Mi-a placut mult si ideea.

Pentru pasionatii de design interior, s-a lansat o noua editie a revistei Igloo, in cadrul expozitiei  Igloo – 13 ani de arhitectură. Dosarul editiei este despre fenomenul budget hotels, atat de actual. Aici puteti citi un rezumat al revistei:  http://www.igloo.ro/habitat/147/.

Apoi l-am descoperit pe artistul Sibi Bogdan Teodorescu. Zilele trecute am fost la Eclectico Studio si m-am indragostit de doua lucrari ale lui Teodorescu expuse acolo, o combinatie de colaj si pictura. Atasez si o fotografie cu unul dinte colaje.

Va doresc un weekend asa cum vreti voi, cu soare si prieteni.

*

Noemi Revnic este specialist in comunicare, colaborator Harper’s Bazaar Romania. O puteti citi si pe blogul ei, Placerile lui Noe.

0
2094
zimbetnebuni de buni – sa facem bine
diverse
11 years ago

nebuni de buni – sa facem bine

printre lucrurile care ma bucura mult in viata e sa aud ca cineva a facut o fapta buna, fara sa aiba vreun interes; doar de dragul de a ajuta. stiu sigur ca si omul din aluat bun, cum ii numesc eu, stie genul de bucurie de la “primire” – ca i s-a intimplat si lui macar o data in viata sa i se faca o bucurie, dar mai stiu si cit de mult se incarca de energie pozitiva pentru ca-i ajuta pe ceilalti.

*

imi place mult campania noua Coca-Cola, cred ca ati vazut-o cu “nebuni de buni”, cu oameni frumosi care fac fapte bune ca sa faca fapte bune. fara alta miza decit a-i ajuta si bucura pe cei din jur. poate cu miza de a demonstra cit de simplu e sa faci ca lumea din jurul tau sa traiasca intr-un loc mai fericit.

saptamina trecuta m-am invirtit mult pe linga gindul de a face si eu o surpriza anume cuiva care nu stie de existenta mea, dar se intimpla ca eu sa stiu de dorinta lui putin nebuneasca.

n-am facut-o zilele astea din considerente de timp si resurse, dar stiu ca o voi face curind. pentru ca mi-am promis mie ca o sa o fac.

*

acum scriu pentru ca tocmai ce am aflat ca in cadrul acestei campanii Coca-Cola a lansat o aplicatie pentru smartphone care se numeste Radar for Good.

 Radar For Good este prima platformă mobilă de voluntariat care funcționează asemenea unui radar de fapte bune, accesibilă pe telefoanele smartphone. Prin intermediul unei hărți interactive, poți sa le sari în ajutor celor din proximitatea ta prin implicarea directă în cauze sau poți să propui un lucru pe care l-ai face pentru cei din proximitate, fără a cere nimic în schimb!

ma bucur foarte tare ca si de data asta Coca Cola a investit in emotie si in educatie, acum sociala. pentru ca aceasta campanie spune indirect ca fiecare dintre noi poate aduce putina fericire altcuiva. uneori cu o vorba buna, sau ceva timp si atentie, alteori cu bani si resurse de multe feluri, dar in oricare dintre variante – pentru ca intimplarea e zamislita din suflet – e cu magie.

*
cred ca nimic nu e mai frumos decit sa ajuti pe cineva fara un interes. sa daruiesti, pur si simplu.

si credeti-ma stiu foarte foarte bine si cum e magia cind ti se implineaste o dorinta care parea cea mai nebuneasca, doar pentru ca cineva a fost atent la ce ai spus cindva si a pus o vorba buna. si cum inveti sa “pay it forward” pentru ca vezi in ochii celui care a facut surpriza o imensa bucurie pe care stii ca o sa o simti si tu cind o sa faci bine.

de aici incolo nu mai e decit un pas ca sa ajungi “nebun de bun” – perseverenta.

ca domnul asta, Alex Bobes, care isi pune resursele personale la dispozitie ca sa transporte lumea aflata in urgenta

so, descarcati- va aplicatia Appstore sau Google Play si sa ne intinim la “facut fapte bune”

0
1827
atilla kimAttila Kim – despre personalitatile caselor si cum capata ele chip dupa oameni
reportaj & story
11 years ago

Attila Kim – despre personalitatile caselor si cum capata ele chip dupa oameni

Cel ce doreste sa-i fie construita o locuinta invata pe drumul la idee la caratul bagajelor citeva notiuni tehnice:  o cladire e alcatuita din componente pe orizontala -partiuri si pe verticala- etaje sau niveluri.

Ce nu stii atunci cind iti alegi o casa e ca rezultatul este dupa chipul si asemanarea ta. Casa va avea personalitatea ta, iti va deservi nevoile, va gazdui genul de emotie si de energie care iti aduce tie confort.

Nu m-am gindit niciodata la cladiri ca la oameni pina cind sa-l intilnesc pe Attila Kim (36 ani), unul dintre  cei mai buni architecti romani. (Attila ar strimba din nas la etichetarea asta; ar spune: “in raport cu ce bun? ce ma califica pentru asta?”.)

Attila e genul de om pentru care parcursul e mai important decit destinatia, care pleaca de la fond pentru a ajunge la forma, care are o poveste, o justificare, un concept aproape filosofic pentru fiecare dintre pasii pe care-i face cind e curatorul unei expozitii (Wool & Wood – design romanesc in cadrul Stockholm Design Week) ), cind face arhitectura de expozitie ( Q,E.D Mircea Cantor), cind reaseaza in spatiul lor moral cladirile care i se par a fi dezavantajate de context ( Sala Elvira Popescu) sau cind construieste un interior pentru un spatiu destinat confortului intelectual al publicului (librariile Carturesti – Timisoara si Arad).

Daca ar fi o casa, Attila KIM ar putea arata cam asa…

PARTERUL sau… din clasa V-a am facut Liceul de arta. Stiam ca merg sa invat sa desenez ca sa ma fac architect.

In copilarie am avut astm si am stat foarte mult acasa. Ai mei au descoperit destul de repede ca singurul lucru care ma tine ocupat sunt jocurile de tip Lego, sau de constructie, si mi-au cumparat toate variantele; si de lemn, si de plastic. Asa stateam linistit, uitam de crizele de astm. Apoi, vazind ca ma intereseaza sa construiesc, au inceput sa-mi explice ce e ala un architect si, cumva, din clasa a patra am stiut ce o sa fac.

Tata era farmacist, mama pianista, profesoara de pian. Am o sora cu 10 ani mai mare, ea a terminat pianul, e muzicolog si cind a trebuit sa incep eu sa invat sa cint la pian, ea dadea admiterea la Conservator, la muzicologie, unde era un singur loc (se intimpla in anii 80). Si din tot contextul acela a rezultat ca din muzica fie iesi stresat, fie mori de foame, si m-a lasat in pace cu pianul.

Bunicul meu a fost pictor, am mostenit talentul lui la desen si incepind din clasa V-a am facut Liceul de arta. Dar stiam ca merg sa invat sa desenez ca sa ma fac architect.

*

ETAJUL 1  sau… A fi un profesor bun inseamna sa faci ca studentii sa descopere meseria si sa o descopere in ritmul lor.

Am inceput sa predau la 24 de ani pentru studentii din anul 4, apoi 5. In educatia de arhitectura, una dintre materii este proiectarea. In programa sunt 7-8 ore pe saptamina, inveti meseria in sine si toate celelalte cursuri sustin acest studio. Asta am predat, proiectare.

Am fost extrem de entuziasmat si mi-am zis ca asta e maximum ce pot sa fac. Am predat 5 ani, apoi am avut un concediu de 3 ani ca sa fac doctoratul, dupa care – brusc – mi-am dat seama ca nu mai vreau sa predau.

Retroactiv, cred ca am fost profesorul cel mai prost posibil.  A fi un profesor bun inseamna sa faci ca studentii sa descopere meseria si sa o descopere in ritmul lor. Eu ma enervam daca studentii nu faceau lucrurile la nivelul la care credeam eu ca sunt in stare sa le faca. Eram dezamagit si de ei si de mine.

Mi-am dat seama ca pe la 60 de ani as putea sa predau, ca deocamdata nu am rabdarea necesara care sa-mi permita sa devin un profesor bun.

***

ETAJUL 2 sau… Munca de reabilitare este sa-i dai o sansa adevarata unei cladiri care, cumva, s-a nascut fara un picior si fara o mina.

Elvira Popescu e o cladire la care tin foarte mult. Era mereu tratata ca o cladire secundara in spatele Institului Francez, dar avea un rol principal in activitatea Institutului. Arata ca o mica centrala termica.

Eu nu m-am atins de ELVIRA POPESCU, am construit o fatada noua in fata, ca sa ajung la aceleasi proportii arhitecturale ca sa nu mai exista concurenta intre cele doua cladiri. Cumva, consider ca e o reusita pentru ca in viziunea bucurestenilor a aparut dintr-o data acea cladire.

Munca de reabilitare este sa-i dai o sansa adevarata unei cladiri care, cumva, s-a nascut fara un picior si fara o mina.

***

MANSARDA sau…trei locuri preferate din Bucuresti

 Imi place foarte mult Gara Baneasa, cum imi place si terasa de la MNAC – acolo daca stai pe un scaun si e soare, dupa masa, vezi doar lampadarele pe margine si perscarusii. Ai impresia ca esti la mare.

Parcul Ioanid – Imi place Parcul Monceau  din Paris care a inspirat si Parcul Ioanid. Imi plac cladirile care isi intorc a doua fatada catre un parc si aceasta a doua fatada devine mai importanta. Toate cladirile de pe Dumbrava Rosie au o fatada foarte discreta fata de cea dinspre parc.

*

ACOPERISUL sau… “cum sa procedezi ca un grup de oameni sa observe ca nu sunt singuri… sa-i faci sa inteleaga ca pot sa se sprijine si in viata pe care o traiesc, nu doar in filosofia religioasa.”

Anul trecut in iulie am fost rugat sa ma gindesc la un proiect pentru o biserica, iar de atunci ma confrunt cu intrebarea asta.

Ce mi se pare important, si de ce mi se pare ca cineva s-ar simti implinit intr-o biserica, e sa simta un anumit tip de suport care vine din credinta sau vine din comunitatea care e din jurul tau. Cred ca e mai mult din comunitate, pentru ca altfel – daca exista credinta – biserica nu este necesara. E o traire atit de personala si intima, incit iti cistigi echilibrul singur.

Cind mergi la biserica conteaza sentimentul pe care-l creeaza comunitatea, iar cind vine vorba despre arhitectura unei biserici acest lucru ar trebui sa-l puna pe primul plan: cum sa procedezi ca un grup de oameni sa observe ca nu sunt singuri… sa-i faci sa inteleaga ca pot sa se sprijine si in viata pe care o traiesc, nu doar in filosofia religioasa.

De-a lungul istoriei arhitecturii, arhitecura bisericilor a trecut prin multe transformari. In Gotic, arcele care sa-ti conduca privirea in sus, in timpul Renasterii concentrarea asupra omului si asupra valorilor umane, dupa care Barocul care era un fel de spectacol – teatru sacru. In secolul 20 s-a ajuns la nevoia de a tine comunitatea apropiata. Cei care sunt singuri sa-si gaseasca sentimentul apartenentei la o comuniatte, unde nu mai exista rivalitate, toata lumea merge cu acelasi scop, esti inconjurat de oameni care oricind pot sa te ajute.

***

VECINII sau… Primaria e ca si constructorul unei case: iti livreaza casa cu pardoseala si ferestre, dar nu-ti aduce obiectele personale, nu-ti creeaza intimitatea.  Oamenii ar trebui sa invete ca noi populam spatiul comun si-i cream intimitatea.

Tema pe care am ales-o pentru Romanian Design Week este “Cum spatiul public ajunge spatiu comun”. Intr-un mod foarte gresit (mai mult in Bucuresti), spatiul public e vazut al nimanui sau al Primariei. Cumva, noi nu ajungem sa ne insusim spatiul comun si nici nu ne asumam responsabilitatea.

La Romanian Design Week incercam anul acesta sa atragem atentia oamenilor ca nu mai trebuie sa criticam orasul si sa facem ceva pentru el. Primaria e ca si constructorul unei case, iti livreaza casa cu pardoseala, dar nu-ri aduce obiectele personale, nu-ti creeaza intimitatea. Si asta ar trebui sa invete oamenii ca noi populam spatiul comun si-i creem intimitatea.

Noi insa ne multumim cu minimum necesar – e pavaj, e curat. In momentul in care toate problemele de spatiu public sunt vazute si lumea se simte mai atasata de spatiul care ne inconjoara, atunci altfel se vor rezolva si problemele din categoria “ce facem cu gradina de la Casa Poporului”.

*

LOCUIREA, OBIECTELE PERSONALE, INTIMITATEA

Cu siguranta ca sunt mult mai multe niveluri in “casa Atilla Kim”, la fel cum inca ma mai gindesc daca jocurile lego din copilarie n-ar fi mai degraba “demisolul” sau poate chiar “fundatia”, dar cum l-am intilnit doar pentru citeva ore la o minunata cina Glenfiddich, n-ar fi fost foarte politicos sa vizitez toate “camerele”.

Attila Kim este in proiectul Book of Success prin care Glenfiddich incearca sa arate romanii valorosi pe care nu-i vedem foarte des in presa, dar care ar putea deveni oricind un exemplu prin structura lor profesionala si morala.

Dar daca e sa-mi imaginez ce obiecte personale am gasi in casa Attila Kim, cu siguranta unul dintre ele ar fi decenta.

“La o cladire apreciez decenta fata de locul in care e. Exact la fel cu momentul in care stai la o masa cu multa lume si apreciezi persoanele care nu ies in evidenta. Asa e si in arhitectura, strada e un mediu mai restrins de personalitati, fiecare cladire cu personalitatea proprie, si ansamblul formeaza o constructie urbana, din tensiunea si armonia dintre diverse elemente din spatiu.

Pentru tine cladirile au personalitati, sunt ca niste oameni, personaje…

Pai nu sunt?!”

0
5750
bubble-wrap-costume-packagingBARBATI: costum din ambalaje cu bule
barbati
11 years ago

BARBATI: costum din ambalaje cu bule

joia, pe s!mpa, e ziua barbatilor

ca sa aveti o imagine mai exacta, iata desfasurarea evenimentelor : patru dintre amicii mei imi trimit pe mail tot felul de gadgeturi pe care ei le gasesc pe net si pe care le-ar folosi, pe care le-ar placea sa le primeasca in dar de ziua lor.

vorbim de barbati 30+, cu functii importante in companii.

iata ce am gasit astazi in mail:)

costum din “material cu bule”; nici macar nu stiu sa descriu cum s-ar numi acest material; e fix chestia aia in care se ambaleaza lucrurile fragile. de ce ar purta cineva asa ceva, nu inteleg.

desi, autopozitionarea de “fragil” si sa te lasi “distrus” bula cu bula… ar putea fi o distractie.

costa 13 lire si poate fi cumparat de aici

 

0
2034
centrul MORASpring is here: expozitii, carti, moda si o poezie scrisa de Noemi
culturale
11 years ago

Spring is here: expozitii, carti, moda si o poezie scrisa de Noemi

text de Noemi Revnic

De o saptamana a aparut si soarele si parca totul e mai frumos. Da, stiu ca suna ca o compunere de clasa a doua, dar cum pot sa descriu altfel senzatia de “fara haina de blana si fulare”?

Asa ca va propun sa incercati:

Slow food la Metuka, este foarte bun pentru ca altfel nu v-as fi recomandat aceasta experienta, un loc frumos pe Bulevardul Ana Ipatescu.

Apoi avem inaugurarea Centrului de arta MORA in B-dul Regina Elisabeta nr. 30, la parter, un spatiu de promovare pentru artisti si arta romaneasca contemporana. In deschidere va fi vernisata expozitia “De_păşire” a artistilor promovati la inceputurile galeriei MORA: Alexandra Turc, Aneli Munteanu, Judit Balko, Liliana Basarab, Mara Patriche, Ramon Sadic, Valeriu Schiau.

Sambata, 22 martie, prietenele de la 121.ro si Editura Polirom ne invita incepand cu ora 12:00 la targul de carte  Kilipirim la o discutie pe marginea cartii “Razbunarea se imbraca de la Prada” a lui Lauren Weisberger, continuarea celebrei “Diavolul se imbraca de la Prada”.

Iar daca nu ati reusit sa ajungeti la vernisajul Fashion Illustrations de saptamana trecuta, puteti admira ilustratiile lui Arthur Dinu in showroom-ul  Marie Ollie sau pe site-ul omonim. Le puteti vedea inainte si pe pagina de Facebook, https://www.facebook.com/marieollie

Si pentru ca maine este Ziua Internationala a Poeziei si cei de la Julius Meinl au avut o initiativa superba (felicit echipa de marketing & PR) – puteti plati cu versuri cafelele savurate in peste 150 de cafenele Julius Meinl in 55 de orase din tara – si aici este lista cafenelelor-, inchei cu o poezie scrisa de mine acum ceva ani buni (cred ca aveam vreo 17 ani).

(nota mea: cum mi-au placut toate poeziile pe care mi le-a trimis Noemi, le-am postat pe toate. cb)

O primavara vesela va doresc!

*

Noemi Revnic este specialist in comunicare, colaborator Harper’s Bazaar Romania. O puteti citi si pe blogul ei, Placerile lui Noe.

0
3470
rftbseminar Romanian Fashion Trends & Brands: cum sa lucreze brandurile mai bine cu presa
munca mea
11 years ago

seminar Romanian Fashion Trends & Brands: cum sa lucreze brandurile mai bine cu presa

la cea de-a doua editie a Salonului Romanian Fashion Trends & Brands am sa tin un workshop pentru specialistii din industria modei care isi doresc o relatie brand – presa de tipul “win win situation”, workshop care a venit la initiativa lui Ovidiu Buta, unul dintre organizatorii Salonului.

imi este foarte drag acest seminar pentru ca mi se pare ca a venit momentul in care sa dau ceva la schimb pentru multele critici pe care le-am adus tinerilor care vor sa-si faca loc in industrie. e momentul sa si explic cum cred eu ca se face, cu experienta unor ani de redactor sef de revista glossy, dar si a unui om care lucreaza in comunicare.

*

Reprezentatii brandurilor spun ca nu sunt prezenti in presa decat daca fac media buying. Jurnalistii spun ca nu primesc subiecte potrivite pentru publicatiile lor si din aceasta cauza refuza propunerile primite din partea brandurilor.

Cum sa facem ca relatia brand-presa sa fie mai eficienta si in “win win situation”?

Punem povestile din spatele brandurilor in prim plan si invatam cum sa gasim subiecte care sa ne reprezinte si de care publicatiile sa fie interesate. Si desigur, invatam cum prezentam/ pitch-uim aceste subiecte ca sa ajunga in sumarul revistelor si ziarelor.

Conversatia brand presa e ca si in viata, se bazeaza pe intelegerea nevoilor celuilalt.

*

asa am descris seminarul, dar aici pe blog simt nevoia sa fac citeva precizari.

am acceptat sa tin acest seminar pentru ca e un eveniment facut de Ovidiu Buta care este printre putinii oameni din RO (mai putini decit degetele de la o mina) care stiu ce inseamna MODA, haina, structura si geometria unei haine, care au cultura sa poata puna in context un trend. si care vor sa construiasca in lumea modei din RO; sa profesionalizeze industria.

cu tot respectul, seminarul nu va fi pentru tinere domnite care fac cos  trei cirpisoare pe care le imbraca doar ele, sperind ca astfel vor avea acoperire in media drept designerite. daca asta asteptati de la acest workshop (cum sa apareti voi personal in reviste), nu veniti pentru ca va pierdeti timpul.

*

nu cred ca e viabila ideea de a te face modista pentru ca stiai sa faci haine pentru papusi sau pentru ca stii sa-ti faci tie o fusta. cum nu cred in genul de aparitii media obtinute pe “croitorie” decit daca esti chiar maestru croitor.

cred in oamenii care invata intens si constant pentru pasii pe care vor sa-i faca in cariera.

cred ca fiecare haina / accesoriu se face dupa ce ai invatat cite putin din geometrie, anatomie, istorie (a artei, a modei si nu numai), dupa ce ti-ai dezvoltat o cultura vizuala. daca la astea se mai adauga si ceva talent, dar si extrem de multa munca si perseverenta, ai o sansa sa poti crea un brand.

si de abia de aici incolo nu-ti pierzi timpul daca vii la seminar.

ii multumesc lui Ovidiu pentru invitatia de a tine acest workshop, el a fost garantia ca participantii nu vor fi aspiranti la o cariera prin tabloide.

pentru toti cei care vor veni, sunt sigura ca vom avea de invatat multe unii de la ceilalti. vom face exercitii aplicate pe citeva dintre brandurile prezente in sala si toata lumea va pleca acasa cu un ghid practic de “how to work with press”:)

sa ne vedem sanatosi si voiosi la inceputul lui aprilie.

detalii despre Salonul RFTB, salonul profesionist al industriei modei –eveniment organizat de Business Texin şi Fashionandbeauty.ro în parteneriat cu Jolidon aici.

0
2706
OnteachingJournalism1“povestile sunt vii si sunt scrise cind vor ele”
diverse
11 years ago

“povestile sunt vii si sunt scrise cind vor ele”

– de ce nu scrii imediat dupa ce ai aflat povestea?

– pentru ca trebuie sa mai stea putin, sa se dospeasca, sa o vad mai obiectiv. adica mai adevarata.

– si tii minte toate lucrurile pina scrii?

– le notez intr-o agenda atunci cind am aflat povestea, mai am si  inregistrarile interviurilor.

– si cind stii ca poti sa scrii?

– cind pot povesti lucrurile emotionante fara sa ma mai emotionez. dar uneori trebuie sa predau povestea intr-un articol mai inainte de asta si incerc sa fiu cit mai obiectiva, sa relatez fara sa pun si impresiile, emotiile mele acolo.

– si daca nu te obliga nimeni sa o publici mai devreme, o publici asa cind stii tu ca e bine?

– cam da.

(pauza lunga cit sa manince 3 ursuleti haribo)

– eu cred… ca povestile astea sunt vii. si vor sa fie scrise cind vor ele. stau acolo inchise in mintea ta si dintr-o data zic “hai, gata, sa ma stie si pe mine lumea”

**

V. 10 ani. copilul unei prietene; sunt babysitter pentru el in seara asta.

V spune ca nu e copil, e loaza. stie cuvintul din scrierile lui Caragiale si spune ca e mult mai bine sa fii loaza decit orice altceva “daca e sa iei note mari, se bucura toti, ca nu se asteptau. loazele sunt amuzante, ride lumea de ele.”

e fan Batman, ultima data cind am avut grija de el, am vazut cel mai recent dintre filmele din serie dar fara sonor. pentru ca V stia tot si imi explica versiunea lui asupra replicilor personajelor.

acum imi scrie o poveste, special pentru mine:)

2
1967
Munich Zoo Presents Twin Polar Bear Cubsursuleti polari gemeni la zoo din munich
diverse
11 years ago

ursuleti polari gemeni la zoo din munich

au 3 luni si 2 saptamini. n-au nume inca. (as face un concurs global intru botezarea lor). sunt fetita si baietel.

si astazi au aparut in primul lor pictorial

uitati-va ce minunatii, cred ca e o mare mare avalansa de vizitatori la gradina zoo din Munich

0
1981
ttwomen06fashion news: charme, pantofi, jeans si iubiri cu barbati mai tineri
moda
11 years ago

fashion news: charme, pantofi, jeans si iubiri cu barbati mai tineri

din seria de infos multe la care am acces si pe care de obicei nu le pun pe blog, pe linga beauty news de martea, iata pentru miercuri citeva stiri din moda

*

pandora a lansat o colectie noua de bratari si de charme-uri. fiecare charme vorbeste despre o trasatura a caracterului sau personalitatii, despre o stare. am facut un joc si nu m-am uitat pe partea laterala unde este scrisa trasatura/starea pe care o defineste charme-ul si mi-am ales culorile preferate. a rezultat pasiune si credinta.

eu am o bratara pandora la care tot lucrez si construiesc, imi iau cite un charme de fiecare data cind cred ca am facut o fapta buna. sau primesc de la prieteni un charme cind cred ei ca am facut o fapta buna

gasiti mai multe charme-uri din noua colectie pe site-ul Pandora

***

ECCO are o colectie foarte colorata pentru primavara vara. si foarte practica. am mai scris ca sunt mare utilizatoare a incaltamintei ECCO pentru ca e foarte practica si foarte comoda. sunt oamenii care investesc cel mai mult in cercetarea dedicata confortului consumatorului; sa te simti bine in pantofii tai, la propriu, nu la figurat:)

noua colectie o puteti gasi aici

***

Tom Tailor are in colectia noua din magazinele de la noi un special denim f chic, la limita dintre classic si urban cool. colectia tocmai a ajuns in magazine, deci …

 

 

***

e in Harper’s Bazaar SUA de aprilie un interviu cu Robin Wright in care apare in 2 ipostaze absolut minunate, care arata inca o data ca atitudinea face mai mult decit haina.

una dintre fotografii este aceasta.

uite si o parte frumoasa din interviu

you’re engaged to the wonderful Ben Foster. What’s it like being engaged again? Does it feel different now than it did when you were younger?

WRIGHT: I don’t even know how to put it into words. He’s my man. That’s all I can say about it. He’s my man.

WILSON: What are your thoughts on being with a younger man? People make such a big deal out of it.

WRIGHT: It’s such a shame that society has this fixation because if it was the inverse—a younger woman with an older man—not many would bat an eye. I think we roll our eyes at older men with younger women and go, “Oh, he’s going through a midlife crisis and he just needs a young hot body.” That’s the cliché. But an older woman with a younger man—it’s almost judged the way different religions judge doctrines of other religions. It’s so intense. And it manipulates people. It’s very infectious.

restul aici

 

0
2025

Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!