Daca v-ati intrebat vreodata cum a aparut Mickey Mouse, iata raspusul. Secventa de mai jos se petrece in tren , la 2 saptamini dupa ce Walt Disney ramine fara bani, fara contract si fara dreptul de a utiliza personajele pe care el le-a creat (crease un iepure care era deja faimos – Oswald the Lucky Rabbit si pe care-l pierduse pentru ca Universal incheiase contractul din considerente financiare si detinea drepturile de utilizare).
Dupa scandalul cu Universal, a plecat cu sotia (care-l descrie “era atit de furios ca un leu intr-o cusca) la Chicago pentru doua saptamini. Aici sunt pe drumul catre casa.
Somewhere between Chicago and Los Angeles, in train, he wrote the scenario for a cartoon he called Plane Crazy, about a mouse who, inspired by Charles Lindberg’s 1927 solo flight over the Atlantic Ocean, builds himself a plane to impress a lady mouse.
Walt read the story to Lillian, but she said she couldn’t focus because she was upset by the name Walt has bestowed upon his character: Mortimer. “The only thing that got through to me” she told an interviewer, “was that horrible name, Mortimer… I’m afraid I made quite a scene about it.” Too sissy, she said. When she calmed down, Walt asked her what she thought of the name Mickey, an Irish name, an outsider’s name. “I said it sounded better than Mortimer, and that’s how Mickey was born”.
***
Pentru ca muncea mult, sotia sa Lillian era mai tot timpul singura si nu avea prea multa viata sociala, asa ca s-a gindit sa-I ia un companion
Walt went to a kennel, picked out a puppy, fetched it on Christmas Eve, and kept it next door at Roy’s house until Christmas morning, when he put it inside a hatbox with a ribbon on top and then asked Marjorie to get it – a scene that would be incorporated into “Lady and the tramp”.
When she received the box, Lillian was upset that Walt would select a hat for her without her approval but when she opened it and saw the puppy inside, she immediately melted. They named her Sunnee.
***
Ca sa intelegeti de ce s-a suparat Doamna Disney ca i-a luat o palarie fara sa o intrebe trebuie sa va spun cite ceva despre ea; era cu 4 ani mai mare decit Walt, venea dintr-o familie in care educatia fusese pe primul plan si avea un gust al lucrurilor simple si rafinate pe care-l invidiau toti.
A cunoscut-o la munca, s-a angajat ca secretara la primul lui birou pentru ca era foarte aproape de casa in care locuia si Walt a dus-o cu masina – pe ea si pe inca un coleg – acasa aproape un an pina a avut curaj sa o invite in oras. I-a spus ca-si cumpara un costum nou de haine daca merge cu el la un spectacol si ea a acceptat zimbind uitindu-se la hainele lui anapoda.
Pe vremea aia isi lasase mustata ca sa para mai batrin pentru ca nu-l luau investitorii in seama, avea doar 23 de ani si le vorbea despre animatie si cum personajele nu trebuie sa fie doar vedetele unor gag-uri, ci trebuie sa creeze lumi.
***
la invitatia AIR FRANCE zilele viitoare ma voi afla la Disneyland Paris sa documentez noul lor show Swing into spring; o parte din distractie va fi sa ma intilnesc cu cei care croiesc costumele personajelor 🙂
ca documentare am citit Walt Disney: The Triumph of the American Imagination, scrisa de Neal Gabler, o carte care arata de cite ori a luat-o de la capat Disney, cit de optimist era, cit de mult a crezut in visele lui, dar si… cit de aspru era cind angajatii nu-l urmau.