de ceva vreme spun ca vreau sa ma duc sa traiesc intr-o pestera pentru o vreme, ca sa cobor ritmul interior si ca sa ma indepartez putin de oameni. gindesc la oboseala, desigur dar astazi am primit de la un prieten – care spera ca o sa ma sperie imaginile oamenilor care traiesc in salbaticie – proiectul minunat al unui fotograf francez.
Scrublands se numeste proiectul fotografului Antoine Bruy si e realizat din cadre surprinse cu cei care traiesc in salbaticie, dupa ce fotograful a petrecut citeva zile cu ei, si-a trait muncind alaturi de ei.
nu m-a marcat saracia (sunt zone in romania care arata ca in fotografiile francezului si sunt in apropierea oraselor, nu in salbaticie), ceea ce m-a impresionat profund e serenitatea, luminozitatea de pe chipurile oamenilor. sigur, contribuie si maiestria fotografului (felul in care foloseste lumina), dar ochii si trupul lor spun mai multe despre serenitate decit orice altceva.
intregul proiect poate fi gasit aici
Superbe fotografiile!
Ieri am dat intamplator de articolul tau ” ce ai face daca nu ai avea frica?”. A fost intrebarea care m-a urmarit intreaga seara. Al doilea lucru care mi-a venit in minte este de a lasa totul si a-mi lua lumea-n cap. Sa plec cu nimic, fara amintiri, fara trecut, fara oamenii dragi, fara periuta de dinti. Sa merg pe jos pana gasesc o casa in mijlocul la nicaieri, printre munti sau campii. Sa ma opresc acolo pentru a ajuta familia gazda cu toate poverile de ale casei, gradinii, campurilor, livezilor. Iar astazi cand deschid acest articol imi dau seamna ca nimic nu e intamplator, iar asta ma face sa ma gandesc si mai mult cum as putea realiza macar o bucatica din dorinta mea. Macar o bucatica, pentru ca intreaga dorinta e inca astupata de frica.
urmeaza-ti instinctul… si visurile:)