M-am gandit ce v-ar bucura a vedeti/cititi in zi de vacanta, ce v-ar face sa zambiti si, poate, v-ar inspira.
Si pentru ca astazi se anierseaza 8 ani de la casatoria lui Kate Middleton cu Printul William, m-am gandit ca o trecere in revista a tinutelor ei din 2019 (pana la sfarsitul lui aprilie), ar fi o relaxare placuta pentru toata lumea.
In Marea Britanie se vorbeste de un nou stilist al lui Kate, care are sarcina sa aduca ceva mai multa tinerete si prospetime in look-ul ei (asa au aparut camasa violet cu funda si pantalonii largi pe care o sa-i vedeti mai jos).
altfel, acum cand vedem toate aparitiile publice din ultimele 4 luni (adica de la inceputul anului si pana acum), ne dam seama ca ducesa Kate iese foarte des in public, in medie cam de 8 ori pe luna…
Nu doar noi vopsim si decoram oale de Pasti. Traditia veche de secole, aparuta in Mesopotamia, a depasit de multa vreme granitele religioase si s-a tranformat intr-o arta provocatoare.
Mai jos 36 de propuneri pentru vopsirea oualor de la artisti din toata lumea.
Sunt si propuneri “imposibile” cu oua care sunt dantelate in modelul dantelelor victoriene, dar si propuneri amuzante – oua in culorile planetelor sistemului solar sau decorate precum personajele din Star Wars:)
Acum ca se termina Game of Thrones, fanii pot gasi o mica consolare: pot locui intr-ul dintre castelele din film!
Se vinde castelul care, in film, e Riverrun, casa din copilaria lui Katelyn Stark.
Castelul se afla in Belfast, a fost construit la mijlocul secolului 1800. Conform agentiei imobiliare care il scoate la vanzare – Castelul a fost renovat in 2006 si a fost impartit in 23 de apartamente luxoase.
5 dintre ele sunt scoase acum la vanzare pentru 500.000 de lire sterline. Fiecare apartament are minimum 3 dormitoare si 4 bai.
Banuiesc ca e o investitie care poate fi recuperata destul de usor daca se face un hotel pentru fanii Game of Thrones, plus ca multe dintre elementele originale ale cladirii sunt pastrate intacte – scari, seminee.
Daca ne uitam insa la fotografii, e evident ca locul are nevoie de o investitie in renovare si remobilare, dar… sunt sigura ca isi va gasi cumparatori.
Este in plina desfasurare si la Bucuresti, dar si in toata tara, sezonul cultural Franta-Romania si daca vreti cateva experiente culturale in aceasta vacanta descoperiti mai jos cateva propuneri.
*
Mai intai insa, putin context.
Franta face de 30 de ani “sezoane culturale” – schimb de programe culturale – cu diferite tari a caror cultura vrea sa o aduca aproape publicului sau. Este insa pentru prima data cand sezonul e facut cu o tara din Europa de Est, iar decizia – luata de presedintele Francois Hollande cu presedintele Klaus Iohannis in 2015 – a fost in contextul celebrarii nu doar radacinilor comune in culturile celor doua popoare ci si a Centenarului Romaniei.
De fapt, incepand de la la sfarsitul lui noiembrie 2018, cu o ceremonie festiva de 1 decembrie, si pana acum cateva zile, Institutul Cultural Francez ajutat de Ministerul Afacerilor Externe din Ro a intins un covor rosu in multe locuri din Franta pentru a pune lumina pe artisti romani din multe categorii.
“Sezonul” este de fapt o platforma minunata pentru ca artistii din cele doua tari sa creeze proiecte comune si sa-si prezinte creatiile pe terioriul celelaltei tari, sa se cunoasca cat mai bine ca sa poata lucreze in viitor.
Pentru Romania au fost cateva expozitii exceptionale, cu foarte foarte mare succes la public, dar si concerte de muzica electronica (super sold out!!! Spre uimirea mea care nu sunt familiara cu domeniul) sau evenimente cinematografice sau culinare.
In Franta au fost peste 300 de evenimente care au prezentat ceva din Romania – NOU, CONTEMPORAN (aceasta a fost ideea comisarilor din cele doua tari care au curatoriat proiectele), iar acoperirea in media – adica lucrurile bune scrise despre tara noastra – s-au intins in peste 400 de articole in cele mai importante publicatii culturale si generaliste.
A fost o selectie foarte inteligenta a artistilor prezentati, s-a mers foarte mult pe contemporan si artisti tineri foarte buni (DJii de muzica electronica au rupt la propriu, iar expozitiile unor artisti ca Mircea Cantor sau Ciprian Muresan care au expus la Centre Pompidou au fost un mare succes de critica si de public), s-a respectat un concept prin care s-au demitizat preconceptii despre cultura celor doua popoare si s-au facut, indirect, mici lectii de istorie comuna a celor doua tari.
E cu siguranta cel mai mare eveniment cultural inter tari in care a fost implicata Romania vreodata si partea spectaculoasa e inca nevazuta: abia in cativa ani vom culege roadele reale ale imprietenirii artistice cand artisti din ambele tari vor fi avut activitati independente in cealalta tara si vor fi muncit pe teritoriul prieten.
*
De saptamana trecuta sezonul cultural s-a mutat in Romania si vom avea parte de evenimente exceptionale pentru toate varstele pana pe 14 iulie, Ziua Frantei.
Va rog va rog sa va duceti copiii la expozitiile si activitatile din sezon; sunt gandite super interactiv, super atractiv si pot invata o multime de lucruri frumoase.
Am sa scriu la fiecare inceput de week end ce ati putea vedea din sezon, in Bucuresti sau in tara, astazi vreau sa va atrag atentia asupra a trei expozitii exceptionale.
Expozitia de fotografii a lui Eli Lotar, fiul lui Tudor Argezi. Are loc la Muzeul colectiilor de arta (calea Victoriei 111). Poate fi vazuta pana pe 14 iulie
Muzeul Național al Literaturii Române, în parteneriat cu Centre Pompidou și Jeu de Paume, sub găzduirea Muzeului Colecțiilor de Artă și în contextul Sezonului România – Franța, vă invită la o mult așteptată și emoționantă expoziție: Eli Lotar (1905-1969), unul dintre cei mai importanți fotografi ai avangardei pariziene. Născut Eliazar Lotar Teodorescu, fiu al lui Tudor Arghezi. Primul aparat de fotografiat l-a primit de la tatăl său. Expoziția reprezintă o retrospectivă a operei lui Eli Lotar, așa cum a fost ea realizată în 2017 la Centre Pompidou, și desigur este o premieră absolută pentru România. Întreaga modernitate vibrantă, spectaculoasă, poetică, decadentă și tulburătoare e surprinsă în fotografiile și filmele lui Eli Lotar: imagini din spitale și abatoare, scene din viața prostituatelor, lumea artelor performative, bucăți de peisaje mediteraneene ori din siturile arheologice din Grecia de la începutul anilor ’30. Expoziția va cuprinde și alte materiale documentare inedite (cărți, reviste, scrisori, negative) și va fi însoțită de un catalog al expoziției și de un volum de scrisori inedite, pe care Eli Lotar le-a trimis în țară bunului său prieten Dinu Mereuță.
„Românii care au făcut Franța, francezii care au făcut România – 100 de ani de intimitate”
Daca tot ajungeti pe Calea Victoriei, mai faceti o plimbare de cativa pasi si pe grilajul exterior al Muzeului National de Arta o sa descoperiti o expoziție pedagogică (fotografie și text) reprezentând marile personalități române din Franța și franceze din România care, de-a lungul istoriei, au participat la construcția și strălucirea culturală a celor două țări.
Suntem mandri cand francezii stiu ca Eliade, Cioran si Brancusi sunt romani, dar am uitat ca fata Bucurestiului – cu Ateneul Roman sau sediul Bancii Nationale – o datoram arhitectilor francezi sau ca generația pașoptistă a fost educată, la Paris, de Edgar Quinet și Jules Michelet, care au scris minunate cărți consacrate României.
E o expozitie pe care o parcurgeti in aer liber si care o sa va ofere multe informatii frumoase.
Iar la Muzeul Literaturii (Calea Grivitei 64 ) puteti vedea o expozitie care, literalmente, a fost o senzatie la Centrul Pompidou din Paris:
GHERASIM LUCA – EROU – LIMITĂ
„Un nume și o rătăcire”, erou – limită al inventivității poetice, cuboman inspirat al deturnărilor vizuale, scriitor apatrid, apocaliptic de puternic, Gherasim Luca (1913 – 1994) este una dintre figurile singulare ale literaturii europene.
Desemnat de către filosoful francez Gilles Deleuze drept „cel mai mare poet de limbă franceză”, el provoacă o transformare profundă a limbajului poetic prin metamorfoza lexicală și semantică neîncetată si prin crearea unui spațiu poetic și existențial specific care eliberează sensul de constrângerile lingvistice: „ontofonia fonetică”.
Pornind de la donația excepțională încredințată de Micheline Catti colecțiilor Muzeului național de artă modernă – Centre Pompidou din Paris, expoziția revine asupra diversității practicilor vizuale și a experimentelor poetice realizate de catre Gherasim Luca.
Ea retrasează participarea la grupul suprarealist din București – printr-o atentă incursiune documentară realizată grație colecțiilor Bibliotecii Academiei Române și ale Muzeului Național al Literaturii Române – cât și producția inedită și confidențială de carte – obiect, albume fotografice deturnate și remarcabile cubomanii din colecțiile naționale franceze.
Recunosc ca am fost fascinata de ideea ca iti poti personaliza in detaliu crema de fata pe care o folosesti. Si cum am avut in tinerete un istoric bun cu Clinique, am urmarit cu atentie noua lor inovatie pe care am vazut-o in reclamele de la tv in Paris.
Se numeste iD Clinique si consta in 3 baze diferite de crème (cu intensitate gradata de hidratare) plus 5 seturi de seruri pe nevoi diferite – inchiderea porilor, oboseala, reducerea ridurilor, pt piele iritata si pentru un ten luminos.
Am gasit in duty free in pachete compuse de cate doua – baza & una dintre optiunile de ser. N-am gasit baza mea – cea intens hidratanta- asa ca am luat gelul care e potrivit pentru oricare tip de ten. Iar la capitolul ser am gasit cel portocaliu – pentru oboseala.
Nu stiu daca se gaseste si la noi, sper sa vina in curand. Cum sper ca serurile sa se vanda si separat nu doar cu cate un tip de baza, ca sa pot sa-mi fac zilnic alta crema 🙂
(Tubul de ser se pune cu ambalaj cu tot – se indeparteaza un mic plastic de protective igienica – in cel de baza hidratanta. Are intr-unul dintre capete o supapa prin care absoarbe din serul din flaconul mare in care e pus si-l amesteca cu serul pe care-l contine)
Am platit in duty free, 41 de euro, pe cele doua flacoane care vin ambalate impreuna. Folosesc de 3 zile crema, e foarte ok pe fata, dar e inca prea devreme sa spun efectele – pot spune doar ca la capitolul hidratare sunt ok, dar vreau totusi baza 1, intensiv hidratanta pe care sper sa o gasesc curand in ro:) deocamdata nu e nici pe site-ul sephora, nici pe notino.ro… dar mai astept:)
Am fost in week end-ul care a trecut unul dintre miile de romani care au facut galerie la Rouen pentru echipa Romaniei de FedCup. Spun mii pentru ca in sala, dincolo de tricourile galbene pe care le-ati vazut la tv, au fost multi oameni care erau in haine civile dar scandau la fel de tare ca galeria oficiala.
Am stat in mijocul galeriei, in randul din spatele familiei Halep si, cand m-am vazut acolo, la doi pasi de teren, si-am simtit energia multimii, mi-au dat lacrimile.
Sunt dintre cei care iubesc tenisul de mica, am un istoric amuzant cu plecat de la examenul de admitere la facultate direct la meciurile de la Progresul pentru ca, pe vremea aceea, in septembrie era turneul de baieti la Bucuresti. Mai am in „palmares” deplasari la Cluj pentru Fed Cup, dar n-am fost niciodata pana acum in strainatate pentru o competitie in care sa-i sustin pe romani. Nu stiu daca asa sunt mereu romanii care merg sa-si sustina favoritii, dar va spun cum i-am vazut pe cei pe care i-am intalnit in Rouen.
Am intalnit o doamna care venise cu trenul din tara. 2 zile pe drum, mai multe trenuri schimbate. Singura. Am vazut-o intr-o pauza cand am iesit pe terasa la aer, vorbea cu sotul la telefon si-i spunea ce nu putea vedea el de acasa, de la tv.
In scaunele cele mai de sus ale salii pe ambele laterale erau multi romani, foarte multi. Un domn mi-a zis „noi, romanii, suntem la fel cum e Coca-Cola: peste tot in lume.” Nu parea o persoana instarita, dar era acolo cu sotia si fiica si striga din toata inima lui „Hai Romania”.
In dreapta mea, era o familie cu o fetita – Alexandra- care joaca tenis in Bucuresti. Tatal, fost poloist de performanta, mi-a povestit ca fata iubeste foarte mult tenisul, atat de mult ca ar renunta oricand la scoala pentru performanta, dar cum dansul a trait sacrificiile de campion nu vrea inca sa ia o decizie radicala pentru viitorul ei. Copila se rugase atat de mult de parinti sa vina la Rouen, incat acestia cedasera. Duminica, Alexandra a fost cea care a prins racheta pe care Simona a aruncat-o in public si-a fost un dar magic pentru ea.
Am vazut in sala si oameni pentru care o excursie la Rouen nu e o problema financiara – de la Ion Tiriac, familia Geoana pana la domn primar Boc care era cu galeria din Cluj sau Mihai Morar (care a venit la meciurile de duminica), trecand prin medici, fosti sportivi sau oameni de afaceri.
Am intalnit pe strada zeci de romani. Duminica, la una dintre bisericile superbe din oras, la slujba erau atat de multi romani ca paream in Bucuresti, de Pasti.
Pe strada unde era hotelul nostru, am descoperit un magazin cu produse romanesti care apartinea unei familii de romi. Am fost sa-i salutam dupa prima zi si sa vedem ce produse au, si – desi nu fusesera in sala la meci – stiau tot despre victoria Simonei, „fata noastra” cum a numit-o doamna de la casa.
Intr-o vreme in care societatea noastra e atat de polarizata si in dispute fara de sfarsit, acesti oameni, atat de diferiti social, au facut un efort generos de timp si bani ca sa mearga in Rouen pentru o competitie sportiva. Au stat uniti, umar langa umar, si-au scandat ore in sir in fiecare moment in care nu se juca pe teren, incercand sa ajute emotional o echipa exemplara de sportive.
Ca sa unesti o multime de oameni atat de diversificata social si sa o transformi intr-o inima mare trebuie sa fii un mare lider. Trebuie sa ai charisma, sa „vinzi” o emotie puternica-autentica, sa fii chiar tu un model prin ceea ce traiesti pentru ca lumea sa te urmeze.
Frumusetea intamplarii este ca liderul echipei, Simona Halep, cea care uneste oamenii si-i plimba peste tot in lume pentru emotia victoriei, nu o face cu un scop. Nu se aseaza glorios pe puterea multimii, ci ramane smerita, atenta la obiectivul ei personal – victoria in sport si pentru tara ei -, cu determinarea, disciplina, puterea incredibila in fata unui efort urias, elemente care o definesc si care ii cuceresc pe oameni.
Cand vezi un meci de tenis de la marginea terenului, atat de aproape ca simti fiecare rasuflare a jucatorilor, ti se pare ca timpul si spatiul se dilata: terenul e mai mare, sportivii alearga mai mult, simti mingea cum rupe aerul si ia traiectorii surprinzatoare.
Domnisoara Halep vazuta de la cativa metri distanta de teren e un ghem de energie, concentrata in esenta ei catre un singur scop – victoria.
E evident ca vorbim despre o tanara care are un grad de inteligenta peste medie, cu o intuitie si o empatie foarte bine dezvoltate (probabil ca daca nu ar fi facut sport, ar fi fost buna la oricare alta materie scolara pentru ca are un mindset de a face cel mai bine din orice provocare), dar ceea ce o detaseaza de grupul colegelor ei e puterea incredibila de concentare. Simti ca e ca un animal de prada pe teren, i se schimba expresia fetei, respiratia, energia corpului… Dupa ce a obtinut victoria, chipul ei are eleganta unei printese, iar bucuria cu care-si saluta prietenii contine ceva dintr-un salut regal.
Daca esti fan Halep, stii cat de importanta e familia pentru ea, dar acolo – cu ea la doi pasi si cu rudele ei in fata ta – simti cum se incarca din privirile echipei si familiei, simti un dialog intr-o limba stiuta doar de ei. Tata Halep e vulcanic, temperamental si pare ca preia spre descarcare o parte din ceea ce nu poate tine Simona pe teren, o frustrare, un gand legat de o minge gresita. Mama Halep e calma, un punct de sprijin pentru intreaga familie atat de bine ancorat incat pare, ca sprijinindu-te de ea, poti sa muti muntii din loc. Undeva intre aceste receptari diferite ale emotiilor s-a creat aluatul in care s-a dospit bunul simt si timiditatea Simonei.
E o balanta frumoasa in primirea emotiilor in familia Halep care se vede pentru spectatori in felul in care se „culcuseste” Simona in imbratisarile parintilor imediat dupa victorie.
M-am uitat mult la Florin Segarceanu, capitanul nejucator de Fed Cup, cum a relationat cu jucatoarele pe teren. Tot timpul calm, tot timpul cu o grija speciala sa pastreze echilibru intre un sfat care sa vina acolo unde e nevoie, dar si sa lase un spatiu de odihna mentala necesar intr-un meci care a depasit 2 ore. Cred ca e nevoie de multa intelepciune, empatie si lipsa de ego sa poti sa fii plasa de siguranta emotionala si mentala pentru fetele care se afla intr-o competitie incarcata de o miza atat de puternica. Si daca echipa de Fed Cup isi traieste un moment istoric acum, cred ca se datoreaza unei combinatii fericite de sportive aflate in forma buna de joc puse la un loc cu un antrenor care are aptitudini de lider, un interes deosebit pentru educatie in general si intelege nu doar tenisul, ci si cum sa vorbeasca cu fetele pentru ca are o adolescenta acasa.
Cum spunea Horia Tecau dupa meci, domnul Segarceanu poate fi o inspiratie pentru cei care vor sa devina antrenori, echilibrul pe care l-a adus echipei e nepretuit.
O postare distribuită de Horia Tecău (@horiatecau) pe
*
Am o istorie personala cu o parte de magie, de sincronicitati incredibile, legata de acesta semifinala de Fed Cup.
Am decis ca voi merge la semifinala imediat dupa meciul cu Cehia, habar nu aveam daca va fi in Romania sau in Franta. In aceeasi zi Amalia Nastase a avut grija de mine si mi-a spus ca meciul va fi in Franta, asa ca am inceput sa cercetez care e procedura pentru achizitionarea de bilete. La cateva minute am primit un mesaj pe instagram de la Diana Segarceanu, sotia domnului Segarceanu, care spunea ca i-ar placea sa-mi ofere biletele pentru ca stie pasiunea mea pentru tenis, exprimata public de atatea ori.
Nu o cunosteam personal, stiam insa ca e unul dintre oamenii care pun caramida cu caramida pentru cresterea unui sistem educational bazat pe aptitudini si pe dezvoltarea emotionala completa a copiilor (e fondatoarea colegiului Avenor unde am prieteni profesori).
Astazi am privilegiul sa-i pot spune pe nume si detin amintirea unei conversatii superbe despre educatie si dezvoltarea personala la orice varsta. Ii mai multumesc si aici inca o data pentru bilete si pentru ca ne-a luat in „custodie” pe mine si prietenii mei.
Prieteni care au devenit „ai mei” printr-o alta magie. Cateva zile mai tarziu de la mesajul Dianei Segarceanu, am primit un alt mesaj de la o tanara pe care nu o cunosteam dar care aflase din postarile mele online ca merg la semifinala. Alexandra Faciu locuieste in Paris si mergea la semifinala de Fed Cup, asa ca voia sa stie daca am rezolvat cu transportul spre Rouen pentru ca avea locuri libere in masina.
Cateva saptamani mai tarziu eram in masina spre Rouen, alaturi de bunul meu prieten Edi, de Alexandra si prietenul ei, medicul Bogdan Ene care este unul dintre cei mai tineri si mai importanti neurochirurgi ai Spitalului Militar din Paris.
Este una dintre cele mai suprarealiste intalniri pe care vi le puteti imagina – am o multime de lecturi similare cu ei, experiente de viata asemanatoare si preocupari de dezvoltare personala care se inscriu pe aceeasi directie. Bine, domn doctor e mai destept si mai educat spiritual decat noi, dar el opereaza pe creier si nimic nu e intamplator pe lumea asta:)
De ce povestesc aceasta parte personala a experientei mele la FedCup?
Energia, ambitia, determinarea si calitatea umana a Simonei Halep ne-a adus pe noi toti laolalta si stiu ca vom ramane prieteni si vom avea amintiri frumoase impreuna. Sunt sigura ca intre miile de romani care au fost in sala la Rouen mai sunt oameni care s-au imprietenit si isi vor face amintiri comune de acum incolo.
Iar asta e puterea unui mare lider si e mai presus de orice trofeu: sa uneasca oamenii in mod natural, fara un efort special, sa faca totul organic ca rezultat al actiunilor care ii aduc bucurie propriei persoane.
Simona Halep e un lider care uneste organic multimile si, in aceaste vremuri complicate, personalitatea ei e ca un diamant care trebuie pastrat cu respect si grija in locuri pretioase.
In arta bijuteriilor, celor mai valoroase diamante din lume li se schimba montura – lucrarea din aur/platina etc in care sunt incrustate – la intervale regulate de timp pentru a fi repuse in valoare. Cam asa cred ca e si in echipa de Fed Cup care beneficiaza astazi de un diamant rar, dar si de o montura care-l pune in valoare, cu jucatoare care sunt gata sa faca sacrificii una pentru alta, care lupta pentru victorie pana la epuizarea fizica si mentala, dincolo de orice accidentare si care sunt atat de unite ca par sudate intr-un lant.
Si cam asa ar putea fi cu noi romanii, care putem forma o montura solida in jurul valorilor date de un lider autentic, diamant.
In plus, daca am invata sa traim ca niste jucatori de tenis –dublu, dublisti, adica daca am avea ambitia, disciplina, determinarea de a fi campioni, dar in acelasi timp am avea atentia in fiecare moment la colegul de echipa si la nevoile temperamentului lui expus la stress si efort, dar si intelepciunea de a nu ne scalda in propriul ego la o greseala sau un punct castigator si a ne regrupa in cateva secunde pentru a merge mai departe spre victorie, daca toata tara ar avea mentalitatea „unei echipe campioane de tenis dublu” am fi o natiune fericita, unita si – cu siguranta – mai bogata din toate punctele de vedere.
Scriu rar despre produse din gama beauty pentru ca utilizez foarte putine si nu sunt chiar o “Beauty Girl” care sa fie pasionata de ce e nou in domeniu, care sa stie ce se gaseste pe piata noastra etc.
Produsul despre care scriu astazi e o descoperire via o doamna de la Farmacia TEI, nu e un articol publicitar, nu stiu cine sunt producatorii acestui produs, nici de cata vreme e pe piata.
Tot ce stiu e problema pe care o aveam si efectele post utilizarii acestui produs.
Sunt dintre femeile care au un ten uscat (am mai scris despre cremele super hidratante pe care le folosesc si mastile naturale pe care le fac acasa tocmai pentru a compensa problema mea), de fapt o piele uscata.
Cu varsta, pielea se usuca si mai mult, isi pierde din elasticitate si are un aspect cu care nu sunt fericita.
Cei care citesc acest site, stiu ca sunt o persoana care mananca foarte multe fructe si legume, a carei folosofie de viata se bazeaza pe faptul ca intregul nostru organism e o masinarie care are nevoie de combustibilul corect ca sa functioneze bine. Cred deci ca problemele care apar la suprafata (de la aspectul exterior pana la starea noastra psihica) au legatura profunda cu problemele noastre din interiorul corpului (lipsa unor vitamine, neingrijirea spiritului nostru etc).
Am vorbit cu o prietena dermatolog si am intrebat-o ce trebuie sa fac ca sa mentin cat mai mult din elasticitatea pielii si sa rezolv problema “uscarii” ei. Mi-a recomandat vitaminele E si C, pastile cu collagen, coenzima Q10 si , desigur, sa beau f f multa apa.
Pastile cu collagen am mai luat, coenzima Q10 e in coctailul de vitamine pe care le iau in fiecare dimineata de mai bine de un an (mai iau Omega 3 si magneziu, la recomandarea medicului, nu de capul meu), asa ca… iata-ma la farmacia Tei explicandu-i unei doamne ce mi-a spus medicul si rugand-o sa-mi recomande ce produs sa iau ca sa nu inghit un pumn de pastille zilnic.
Doamna mi-a recomandat Beauty Help, un complex cu 9 ingrediente care le continea si pe cele pe care le luam zilnic, dar si inca 2-3 printre care resveratrol, un ingredient care, in trecut, a adus mult bine pielii mele.
Am cumparat produsul la inceputul lui aprilie si am baut intr-un shake dimineata, zi de zi, 16 zile (dupa care am plecat in vacanta si n-am putut lua borcanul cu pudra cu mine pt ca parea dubios), dar….
Rezultatele sunt vizibile. Stiu ca suna a reclama, dar e doar un articol despre un produs care mie mi-a facut foarte bine si cred ca o sa ajute si alte persoane.
In mod normal, o calatorie cu avionul se simte puternic pe pielea mea pentru ca se usuca si mai mult.
Acum, dupa zborurile din vacanta, pielea mea nu are nicio problema, ba din contra e mai elastica, mai moale, mai … aproape ce stiam eu despre mine de acum 10-15 ani:)
Nu e un produs ieftin – am dat 145 ron pe borcanul cu pulbere si am consumat cam jumatate in acest timp. Dar e ceva care functioneaza corect si eficient, compensand din interior cu vitamine ceea ce pierde corpul nostru odata cu varsta.
Poate va ajuta si pe voi aceasta informatie. Scriu de drag pentru ca am rezultate bune si pentru ca eu ma chinui mult cu pielea mea uscata si sunt sigura ca mai sunt alte femei cu aceasta problema.
Adam Levine si sotia sa, Behati Prinsloo, au scos la vanzare o vila pe care o cumparasera in urma cu doar un an si care e amplasata in Beverly Hills.
Casa care e considerata una dintre cele mai spectaculoase din Beverly Hills, are 5 dormitoare, 12 bai, teren de tenis, terase spectaculoase, o mini casa de oaspeti exterioara, dar legata de domeniu si a apartinut inainte creatorului seriei Will & Grace, Max Mutchnick.
Familia Levine face o mica afacere daca aceasta casa se va vinde la pretul de listare pentru ca a fost cumparata cu 33, 9 milioane de dolari si e propusa la vanzare cu 47.5 milioane.
Inainte Mutchnick in aceasta casa a locuit Pete Sampras si sotia lui, actrita Bridgette Wilson.
Cat priveste cuplul Levine – Prinsloo, acesta mai detine un duplex in Manhattan, dar si o alta casa in Califormia– care a apartinut actorului Gregory Peck in anii 50.
La sfarsitului anului trecut povesteam despre o expozitie care facea senzatie la Washington – XYZT- Abstract, o expozitie care folosea inteligenta artificiala pentru a continua sub forma de tablou miscarile a doi coregrafi, Adrien Mondot si Claire Bardainne.
Revistele de specialitate anuntau expozitia drept deschizatoare de drumuri in ceea ce priveste experieta consumatorului de arta. (aici)
Cu aproape un an in urma scriam despre expozitiile din spatiul Atelier de Lumieres, unde intr-o hala imensa sunt proiectate digital lucrarile marilor pictori ai lumii. In aprilie trecut, acolo era o expozitie Klimt, acum este o expozitie Van Gogh pe care urmeaza sa o vad in mai putin de doua saptamani cand ajung in Paris. (aici)
Pentru mine e o mare bucurie sa scriu despre asemenea expozitii pentru ca ma gandesc de fiecare data ca pot da un acces la o experienta speciala si celor care nu pot ajunge sa le vada la fata locului si, de fiecare data – fara exceptie-, ma gandesc cat de frumos ar fi sa avem si noi asemenea experiente expozitionale.
Vinerea trecuta, la sfarsitul lui martie, odata cu prima editie din acest an a #OneNightGalery, am trait si la Bucuresti bucuria unei expozitii care utilizeaza tehnologia ca in marile expozitii de afara: de la proiectii pe cladiri, pana la Realitate Augmentata sau Inteligenta Artificiala.
Prima editie #OneNightGallery din 2019 a avut-o in prim plan pe Ana Banica, designer si artist visual, si pe un invitat special: Inteligenta Artificiala.
Gratie unei colaborari cu Samsung, expozitia Love a Anei Banica a prins viata in realitatea augmentata si a fost continuata in noi experiente cu ajutorul inteligentei artificiale.
Lucrarie Anei Banica imagineaza o lume ca o jungla: creaturi mitologice, animale salbatice, pisici și pasari mari și mici puse intr-un context cu umor – dansand, intr-un apartament imaginar sau in relatie unele cu altele.
Ce-a fost nou la aceasta expozitie?
REALITATEA AUGMENTATA via aplicatia dARebySamsung. Vizitatorii au putut descarca aplicatia dARebySamsung si, privind lucrarile prin ecranele propriilor telefoane, au intrat intr-o lume virtuala unde personajele au prins viata.
Practic, tabloul de pe perete privit prin ecranul telefonului a devenit animat cu ajutorul aplicatiei care folosea realitate augmentata.
Sigur ca a insemnat mai multa munca pentru artist care si-a gandit lucrarile nu doar pentru forma analogica ci si pentru cea digitala, dar experienta spectatorului a fost una foarte imersiva.
Dar ceea ce a fost cu adevarat spectaculos a fost solutia de utilizare a inteligentei artificiale pentru generarea unor noi imagini si filmari care sa pastreze stiul artistei Ana Banica.
INTELIGENTA ARTIFICIALA IN SLUJBA ARTEI. Bazata pe deep learning si rețele neuronale – un software capabil sa invețe singur din exemple- tehnica creata in house de echipa One Night Gallery a permis vizitatorilor sa-si faca fotografii si sa se filmeze in timp ce erau transpusi din punct de vedere stIlistic intr-una dn lucrarile Anei Banica.
Ce face inteligenta artificiala in acest caz?
Analizeaza si memoreaza trasaturi care țin de stilul artistic al lucrarii: culori, forme, tușe, accente. Cu informatiile obtinute prelucreaza alte imagini pe care le redeseneaza in stiul invatat.
Prima editie #OneNightGallery din 2019 a avut loc la Casa Monteoru, unde intregul context al cladirii – scara interioara, etajele, curtea interioara ascunsa – au permis o expunere si mai imersiva a unor lucrari care vorbesc despre o jungla urbana.
Conceptul #OneNightGallery este asa cum spune si numele: artistul isi expune lucrarile intr-un spatiu neconventional pe durata unei singure nopti, asa ca daca vreti totusi sa vedeti o parte din expozitie am o veste buna pentru voi. Pentru doua saptamani puteti vedea o parte dintre lucrari in Globalworth District, intr-o galerie interactiva. Pentru o experienta completa aveti nevoie de aplicatia dARebySamsung pe care o descarcati gratuit in Google Play (link) sau App Store (link)
O singura mentiune mai am despre aceasta expozitie foarte speciala: am avut momente de mandrie si bucurie cand am vazut ca la momentul deschiderii (ora 20.00) peste 100 de oameni asteptau afara, multi dintre ei cu copii care se bucurau autentic de experienta care mixa tehologia cu arta conventionala.
Am petrecut mai bine de o ora in expozitie si, cand am plecat, Casa Monteoru era si mai plina, iar tinerii veneau in grupuri pe Calea Victoriei.
Daca un asemenea concept de expozitie poate sa atraga un numar atat de mare de tineri e clar ca mai avem o sansa la o lume mai buna si mai rafinata in tara noastra.
]
