Monthly Archives : November 2021

Am o amintire de cand eram foarte mica pe la 4 ani cand stateam sub o masa in camera principala de la bunici si ma jucam in timp ce pe strada erau multi copii. M-au trimis bunicii sa ma joc cu copiii si am spus “nu ma duc ca sunt prosti”.

Nu stiu ce ma deranjase la ei, nu-mi mai aduc aminte nimic mai mult decat delimitarea aceasta ca nu voiam sa ma insotesc cu copiii respectivi pentru ca nu mi se pareau potriviti pentru mine.

Am pastrat asta in viata mea cu avantaje si dezavantaje.

Nu m-am insotit niciodata in viata cu cineva care m-a pacalit, m-a tratat necorespunzator – abuziv sau dominator jignitor, sau nu am avut ce sa invat de la el/ea. Suna urat si categoric, stiu, dar e ceva care s-a dezvoltat organic si cei din apropierea mea stiu ca plec intr-o relatie personala sau profesionala cu incredere si participare 100%, dar cand caracterul omului respectiv se dovedeste nepotrivit pentru ceea ce inseamna etica in viata mea, ma indepartez fara prea multe explicatii.

Cred ca oamenii nu isi schimba caracterul, ci doar nevoile si devin mai simpatici sau mai buni cu cineva cu care s-au purtat urat inainte, atunci cand au nevoie de acea persoana.

De cativa ani buni am grija mult si de mintea si gandurile mele: de la curatenia saptamanala cu meditatie si exercitii care sa-mi coboare ritmul interior pana la a scrie intr-un jurnal cu maxim sinceritate lucrurile pe care cred ca le-am facut gresit. Am grija si sa pun in mintea mea/ sa incarc bateriile cu lucruri frumoase si inspirationale, cu povesti din carti si audiobook-uri care sa completeze educatia mea. In fiecare week end o carte. Incerc a ma tin, cu disciplina, de asta.

Cand pregateam interviul de la webstock cu Carla’s Dream, am vorbit multe ore cu el la telefon ca sa am mai mult background despre principiile lui de viata. In acea conversatie a spus despre teoria pe care am dezbatut-o si in conferinta: trebuie sa invatam – pe orizontal – cat mai multe notiuni ca sa avem capacitatea de a face conexiuni, si sa slefuim – pe vertical – in profunzime, in discutii cu prietenii pentru a intelege concepte si a da profunzime gandurilor noastre.

Si mi-am adus minte de o vorba “suntem – ca gandire si caracter – media aritmetica a celor mai apropiati 5 prieteni ai nostri”. Din perspectiva asta, vorbele spuse la 4 ani par mai linistite.

Am scris aceste randuri pentru ca ieri  am intalnit oameni care se uitau si comentau cu mult patos emisiunea Bravo, ai stil.  Povesteau despre greselile de gramatica, despre neintelegerea unor concepte intre sinceritate si politete, despre cat de agresive in limbaj sunt fetele concurente.

Nu inteleg de ce te-ai uita la o emisiune din care nu ai nimic de invatat. Spaima mea cea mai mare e ca daca ma obisnuiesc, prin intalniri repetate cu mediocritatea si prostia, cu banalul… nu o sa mi se mai para nimic straniu sa stau printre prosti. Si mi-as irosi mult timp dintr-o viata scurta.

Am fost vineri la Les Films de Cannes a Bucarest, festivalul care face mult bine oamenilor de cinema din Romania, dar si tinerilor care iubesc filmul si, poate, unii dintre ei vor fi regizorii, directorii de imagine de maine.

Am fost invitata speciala – nu m-am apucat sa fac filme, nu sunt atat de talentata, desi, ca sa radeti putin, in doua filme am fost lebada in décor prin distributie la figurantie indepartata, adica sa se faca multimea necesara povestii. Dar va povestesc alta data.

Am fost invitata speciala Renault, partenerul de mobilitate al Festivalului, care mi-a trimis acasa superbitatea de Renault Arkana, masina care i-a insotit pe toti invitatii din festival, oferindu-le confort si cate un mic rasfat pe parcursul drumului.

Vreau sa punctez cateva lucruri despre Les Films de Cannes a Bucharest desfasurat in conditii dificile de pandemie, cu restrictii la numarul de spectatori.

Anul acesta a fost un rasfat de filme – de la Titane (castigatorul premiului suprem la Cannes anul acesta) pana  la A hero, o bijuterie exceptionala a lui Asghar Farhadi care a fost inscrisa de Iran pe lista pentru Oscarul anului viitor si o sa-i bata lejer pe toti. (Filmul A Hero vine anul viitor, in ianuarie, in cinematografele de la noi si va rog foarte foarte mult sa mergeti sa-l vedeti.) Pe langa filmele straine, am avut un buchet frumos de filme romanesti in avanpremiera de la “La Civil” al Teodorei Mihai cu care s–a deschis Festivalul, trecand prin  Miracol – cel de-al doilea film din trilogia despre politisti a lui Bogdan George Apetri  si pana la Imaculat in regia Monica Stan si George Chiper (care a si castigat premiul de popularitate dat de public)

Va rog sa cautati aceste filme, sunt foarte diferite de ceea ce stiti despre cinematografia romaneasca.

In aceste vremuri aspre pentru tot ce inseamna arta, sa faci un festival de film care aduce multe productii internationale (pentru care platesti drepturi de autor, pentru ca nu le poti prezenta altfel in cinematografe), mi se pare o dovada de curaj foarte mare dar si respectarea unei promisiuni fata de publicul specializat si educat din Romania, o sansa pe care o dai – chiar si cand e greu peste tot – la educatie specializata.

Sigur ca nu s-ar fi putut face festivalul fara participarea sponsorilor si ii salut din toata inima pe cei de la Renault care e pentru al patrulea an partener de mobilitate al festivalului.

 M-am plimbat vineri cu Renault Arkana si, desi nu sunt o specialista in masini, am cateva remarci despre confortul si eleganta acestei masini: are o forma sportiva ( desi nu e un model sportiv), e hibrid,  are un design foarte luxos si pe interior si, evident, e super incarcata de tehnologie.

Eu am fost foarte rasfatata pe drumul de acasa la cinematograf, aveam inclusiv macarons in masina :), dar ce mi-a placut mie foarte mult sunt detaliile pentru siguranta pasagerului – de exemplu, si la scaunele din spate este senzor pentru centura de siguranta: nu pui centura, incepe sa cante masina. De obicei am vazut asta la scaunele din fata si faptul ca acum exista acest senzor si pentru cele din spate, mi se pare un pas important pentru siguranta pasagerilor.

Bine, domnul sofer care m-a condus mi-a spus ca are 14 sisteme easy drive de asistenta pentru sofer (asistenta pentru blocaje in trafic si pe autostrada, easy park assist si multe altele afisate pe un ecran mare pe bord) ceea ce ma face sa cred ca e o masina foarte buna pentru intreaga familie.

Ii salut si le multumesc pentru grija pe care au avut-o fata de mine, dar si pentru suportul pe care-l acorda in mod constant pentru evenimentele culturale din Romania.

Daca vreti sa cititi mai multe despre Renault Arkana gasiti informatii aici.

Fotografia e facuta langa MTR, seara inainte de proiectie. Ma stiti cum sunt, no fake filters, no special outfits… viata mea asa cum sunt e ok sa fie pusa in fotografii fara aranjamente speciale pentru ca e la fel a ca multora dintre voi:) Singur, eu am mici avantaje ca acesta de a fi invitat special la un festival de film, dar sunt recunoscatoare pentru asta si le multumesc mult tuturor