Cultura populara ne-a dat multe ironii pe seama celor care vad mereu partea buna a lucrurilor, sau macar o cauta; bancul cu copilul care crede ca Mos Craciun i-a adus un ponei pentru ca intalneste o balega pe strada e poate cea mai cunoscuta dintre ironii. Dar de fapt, aceasta perspectiva de a vedea viata te salveaza de multe probleme, si de sanatate, si mentale… si iti da un parcurs, o excursie mai frumoasa pe drumul asta al vietii noastre.

Am citit zilele astea analize pentru trendurile 2023 in multe domenii, e un raport cu 100 de previziuni pentru viitor facut de Wunderman Thompson pe care-l urmaresc de multi ani si care are previziuni care se adeveresc de foarte multe ori.

In acest raport scrie ca la divertisment, dar si la stiri, oamenii vor cauta tot mai mult stirile pozitive si “se vor apara” de stirile care le-ar putea face rau emotional pentru ca suntem oricum foarte stresati si ne asteapta perioade economice dificile.

Eu mereu ma gandesc ca nu trebuie sa astept de la ceilalti nimic, tot ce vine e un bonus, dar in primul rand de mine depinde sa-mi fie bine.

Si pe rationamentul acesta, m-am gandit de ce nu sunt preocupati oamenii sa fie mai fericiti, organic, cursiv, natural  nu conditionat de bani, de ce zice lumea, de validari sau obiective ca sa te incadrezi in standard.

Fericirea e o stare fludida, cu mici varfuri “de audienta”, dar e ceva la care noi ar trebui sa lucram, in dreptul nostru in mod constant.

Eu, de mai bine de 15 ani, am un  exercitiu pe care-l fac in fiecare seara la culcare. E parte din felul in care imi cobor ritmul interior, pentru ca pe parcursul zilei sunt in vrie mare. Cum am igiena fizica, dus, spalat pe dinti, am si igiena mentala, 10 minute maximum dureaza dar ma ajuta foarte mult sa dorm bine si sa nu ma mai chinui incercand sa despic firul in patruzeci de mii pentru situatii incheiate pe care nu le mai pot influenta.

L-as numi exercitiul multumesc.

Multumesc – intr-o structura cronologica – oamenilor pe care i-am intalnit in ziua respectiva si lucrurilor pe care le-am invatat de la ei.

Uneori oamenii in cauza nu au fost draguti cu mine, se intampla sa ma jigneasca cate unul (rar dar se intampla) si in acele momente e nevoie de cateva secunde in plus sa gasesc acel beneficiu pentru care sa multumesc. Poate sa fie rabdarea si intelepciunea ca n-am ripostat, poate sa fie intelegerea fata de el/ea si problemele pe care le are, poate sa fie felul in care am invatat sa administrez in dreptul meu alte chestiuni personale ca sa nu jignesc si eu…

Nu mi-a iesit din prima partea asta, mai ales ca eu sunt o persoana care atunci cand greseste cineva sau nu-si face treaba, marchez scurt iar ego-ul oamenilor o ia razna. Dar cu anii mi-a iesit si, astazi, sunt recunoscatoare momentelor in care cineva vrea sa se confrunte cu mine si eu nu intru in jocul disputelor.

Dincolo de asta, am momente aproape in fiecare zi in care ma aud spunand cu voce tare “multumesc” in vazduh pentru lucruri si momente frumoase; nimic senzational – bucuria de a ma putea uita la un meci de tenis in mijlocul saptamanii si in mijlocul zilei (cand alti oameni sunt la munca, dar eu am avantajul muncii de acasa), o conversatie frumoasa cu un om educat care ma inspira, o carte pe care o descoepar, o mancare buna… sau posibilitatea de a-mi plati (sigur ca eu fac banii aceia prin  munca) un abonament la o revista pe care o iubesc si pot sa o citesc cand vreau eu ( the new yorker). – > acum 35 de ani, parintilor nostri le era imposibil acest lucru, cum astazi in alte tari e in continuare imposibil.

Iar momentele mele de recunostina nu sunt de forma, sunt o bucurie reala o constientizare reala a faptului ca sunt, intr-un fel, privilegiata. Si e o forma de caldura interna pe care o simt, alaturi de bucuria momentului.  

Incerc sa nu uit niciodata ca vin dintr-o zona a saraciei, dintr-o famile modesta, si sa nu iau de-a gata nimic din ceea ce mi se intampla, chiar daca am muncit mult pentru toate lucrurile care mi se intampla; puteam sa muncesc chiar mai mult si sa nu fie contextul sa am intalnirile magice de care am avut parte pana acum in viata.

Dar, pe langa modul in care vedem viata si intentia de a fi recunoscatori pentru ceea ce avem in vietile, ne putem ajuta corpul si mintea sa fie pozitive, sa vada partea buna a ceea ce ni se intampla.

Dopamina ne motiveaza sa actionam si incurajeaza perseverenta  necesara  pentru atingerea obiectivelor. Si pentru asta e importanta stabilirea unei recompense, pe care ti-o faci singur…  Anticiparea recompensei este, de fapt, ceea ce declanseaza o senzatie buna de dopamina in creier, determinandu-l sa elibereze energia de care avem nevoie pentru a ne indrepta spre recompensa. Si cand obiectivula fost atins mai vine un val de dopamine. De asra e important sa nu fim foarte aspri cu noi, si sa ne acordam recompense si momente de rasfat dupa fiecare etapa mare de efort.

Este posibil sa fiti familiarizati cu oxitocina si serotonina

Oxitocina, denumita uneori neurochimia imbratisarii, este eliberata prin apropierea de o alta persoana si ajuta la crearea intimitatii si a increderii si la construirea unor relatii sanatoase.

Cu toate acestea, puteti stimula oxitocina si in alte moduri in afara de imbratisari in familie, cu prietenii, e posibil ca unii oameni sa nu aprecieze prea mult acest lucru (eu de exemplu nu sunt foarte fericita cand ma pupa lumea pe obraz la intalnirle de business).

Eliberarea de oxitocina poate fi declansata si prin intermediul legaturilor sociale, cum ar fi contactul vizual si atentia. Cercetarile au aratat ca atunci cand cineva primeste un cadou sau pur si simplu neprevazut primeste o forma de atentie cu apreciere, nivelul de oxitocina creste. E motivul pentru care eu obisnuiesc, cand imi place cu adevarat ceva, sa trimit un mesaj de felicitare autorului, chiar daca-l cunosc chiar daca nu. Nu astept un raspuns, mi se pare frumos sa stie ca e apreciat(a) pentru ce a facut.

Mi s-a intamplat si mie asta, sa primesc mesaje de apreciere care sa-mi dea aripi si incredere (uneori chiar in momente grele care nu erau chiar la vedere)

Serotonina joaca atat de multe roluri diferite in corpul nostru incat este foarte greu de stabilit, dar poate fi considerata molecula increderii si curge atunci cand te simti semnificativ sau important si iti controleaza starea de spirit generala. Daca sunteti intr-o dispozitie buna, trebuie sa multumiti serotoninei. Daca esti intr-o dispozitie proasta,tot  serotonina este de vina.

Va bucurati de sentimentul de bine al serotoninei atunci cand va simtiti respectat de ceilalti, iar creierul dumneavoastra cauta mai mult din acest sentiment de bine prin repetarea comportamentelor care l-au declansat in trecut. Respectul pe care l-ai primit in tinerete/copilarie a pavat caile neuronale care ii spun creierului tau cum sa obtina respect astazi.

Atunci cand intelegeti ce se intampla in creierul dumneavoastra, puteti incepe sa il influentati in beneficiul dumneavoastra.

Puteti stimula mai multe substante chimice ale fericirii din corpul nostru atunci cand sti, ce treaba au de facut in corp si ce determina eliberarea lor.

Exercitiile fizice, anumite alimente: ciocolata neagra, pestele gras pentru acizii grasi omega 3; cafeaua – cu moderatie), alimentele care contin triptofan, cum ar fi anumite pasari de curte, ouale, laptele, nucile si semintele; si ardeiul iute, care contine capsaicina (in ciuda faptului ca capsaicina provoaca o senzatie de arsura atunci cand este aplicata pe piele, aceasta are proprietati de ameliorare a durerii atunci cand este consumata). Cantitati mici de alcool, cum ar fi un pahar de vin, pot declansa eliberarea de endorfine; cu toate acestea, o cantitate prea mare poate avea efectul invers.

Masajul, meditatia, rasul, plimbarile in aer liber, uleiurile esentiale si parfumurile florale sau de citrice, muzica ne ajuta si ele sa ne creem propria stare de bine.

Si sa vedem partea frumoasa a lucrurilor.

Daca insa sunteti intr-o perioada in care tristetea si depresia sunt puternic, va rog consultati un medic; nu sunt lucruri pe care sa le rezolvati singuri. Am fost si eu acolo, pe drumul depresiei, si poate si de asta lupt continuu sa nu ma mai intorc acolo.