azi mi-am dorit foarte tare sa reascult cintecul acesta, in aceasta interpretare…

daca nu -l stiti in versiunea acesta (cor de fete – Scala & Kolacny Brother), luati-va 5 min juma de relaxare ca sa va intilniti cu perfectiunea.

*
e un exemplu minunat de gasire a voluptatii perfectiunii in spatii inguste. oamenii astia au recreat, pe o melodie extrem de celebra, o cu totul alta opera de arta.

si cum sunt toti imbracati in haine f f simple, negre, dar prin puterea a ce fac si a energiei grupului, hainele alea par f sofisticate si speciale.
*

m-am gindit mult de la ce am avut dorinta asta si sentimentul pe care l-am identificat e unul…tactil.

am primit un telefon intr-o cutie neagra catifelata, cu funde negre de matase pe dinauntru, cu o carte cu ilustratii – cu coperte negre care au un B de matase broshat. ambalajul asta sugereaza perfectiunea, parca ar contine perle de cultura. ma joc de aseara cu cutia prin casa, cum o mai intilnesc cum o mai deschid, o mai miros (are un mirod de mahon, cerneala si trabucuri cubaneze), o mai pipai pe dinauntru sau ma mai uit la cartea cu ilustratii.

(am luat o foto profesionista pentru ca nu-s in stare sa fac o foto frumoasa)

inca mai ascult melodia pe repeat, telefonul e la incarcat. cind ma imprietenesc cu el, va dau detalii despre ce stie sa faca.