In aceasta vara am fost la Berlin pentru cateva zile si am avut putin timp la dispozitie ca sa ma plimb pe strazile acestui oras cool, in care imi doream sa ajung de ceva vreme. Bunica si bunicul meu din partea mamei, evrei askenazi, au fost crescuti in spiritul culturii germane iar Omama ( bunica) spunea ca nu exista limba mai frumoasa decat germana:)
In ultima zi berlineza am gasit intr-o librarie o carte postala cu Marlene Dietrich, fotografiata in Gara Centrala din Berlin, aflata in compania a doi prieteni. Ma uitam la vedere si mi-am amintit ca mama are in album o fotografie cu bunicii mei, impreuna cu un bun prieten, surprinsi pe Calea Victoriei. Cum am ajuns la Bucuresti am rugat-o pe mama sa-mi scaneze fotografia si sa mi-o trimita. Uitandu-ma la cele doua imagini ( ambele dateaza din acelasi an, 1938) am sesizat acelasi aer glam al perioadei interbelice.
Era cu un an inainte de inceperea celui de-al Doilea Razboi Mondial, existau semne ca vor veni vremuri grele si totusi optimismul era o stare care ii tinea pe toti ,,vii’’, senini, eleganti, cu un aer de bonvivanti fermecatori.
Opapa, Omama si un prieten, Calea Victoriei 1938
Marlene Dietrich in Berlin
***
Acum aproape o luna, prietenele mele de la Antz, care sunt experte in cool hunting au lansat proiectul www.eroiiromanieichic.ro, un site al nostalgiilor noastre & ale parintilor & bunicilor nostri, model pentru generatiile urmatoare. Aici gasiti o adevarata ,,Romanopedia chic’’, cu eroi romani cunoscuti si mai putin cunoscuti si povestile lor fantastice.
Aseara i-am povestit mamei ca voi scrie despre fotografia lui Omama si Opapa pe blogul Cristinei si am stat de vorba cu ea despre familia noastra peste o ora la telefon ( mama nu locuieste in Romania); asa am aflat si cum m-am nascut eu, dar aceasta este o poveste separata, pe care o voi scrie pe 8 martie 2012.
Pana atunci ne reintalnim aici, ca in fiecare joi. Un weekend plin de amintiri frumoase va doresc!
Noemi
*
Noemi Revnic este specialist in comunicare si colaborator Harper’s Bazaar Romania
Excelentă ideea prietenelor tale!
Mă uitam în primăvară la niște fotografii ale revoltei brașovene din 1985 și observam câteva lucruri (foarte superficiale de altfel, în contextul acelor imagini șocante): oamenii erau mult mai elegant îmbrăcați și mult mai slabi.
Ducându-mă mai în urmă în istorie observ că stilul anilor ‘30-‘40 a fost un fel de culme a eleganței în îmbrăcăminte. Oamenii erau foarte eleganți zi de zi, fără vreun motiv festiv. Totul arăta mai bine… Deși cu siguranță nu era “mai bine” decât în 2011. Dar erau eleganți și cu stil și parcă stilul acela s-a pierdut din cotidianul nostru.
@ Florin Grozea – aveti 100 % dreptate !
Sa va uitati la filmele din anii ’30 si chiar anii 60 si o sa vedeti aceleasi lucruri . De exemplu Casablanca .
Respectele mele
O stare care te face sa uiti de frustrari, sa poti sa iubesti, sa poti sa admiri, sa poti, la urma urmei sa deslusesti aceleasi lucruri minunate si la altii.