O poveste ca o fabula despre presa din Romania… sau de ce nu e bine sa fii cel mai bun in meseria ta, cind ai legatura cu presa din Romania
***
Stiu un tinar care e unul dintre cei mai talentati art directori din Romania. A plecat “de jos” in meseria asta, paginind revistute. Cu vremea, talentul lui si perseverenta l-au facut sa redeseneze unul dintre cele mai mari ziare din Romania.
compania pentru care lucreaza l-a ales pe el sa refaca designul ziarului pentru ca partenerii straini au spus ca e la fel de bun ca seful diviziei lor din strainatate. tinarul a fost fericit – era confirmarea muncii lui – si nu s-a gindit ca banii pe care compania i-ar fi dat externalizind aceasta sarcina ar fi fost mai mult decit salariul lui pe un an.
peste ceva vreme tinarul a redesenat revistele companiei, apoi site-urile companiei. toate cu mare succes la public dupa noile “hainute”. sefii lui au hotarit sa-l recompezeze cu o marire de leafa, justificata in inaintarea in “grad” si l-au facut seful diviziei ART. (marirea de leafa nu ar fi acoperit nici in 5 ani costul redesenarii ziarului cu parteneri externi, fara sa mai punem la socoteala revistele, site-urile etc)
tinarul s-a bucurat pentru aprecierea pe care a obtinut-o. intre timp cistigase si citeva premii internationale de design de ambalaj, inscriindu-se cu lucrarile sale pe diferite site-uri. ba chiar o companie de bere si-a facut o cutie dupa un desen de-al lui, inscris intr-o competitie.
numai ca vremea a trecut si la mai putin de 2 ani distanta de la recunoasterea muncii tinarului, conducerea companiei s-a schimbat.
cind noul sef s-a uitat in schema de personal si-a zis: ‘de ce il platim pe tinarul asta sa fie sef? ce astialaltii micii nu se pot descurca si fara el? stiu si ei sa pagineze revistele si ziarele lor”. si l-a anuntat ca-l concediaza. dar l-a avertizat sa nu care cumva sa nu-i termine de redesenat o ultima publicatie inainte de plecare.
il stiu pe tinarul acesta pentru ca am vrut sa-l iau la Tabu, dar la vremea respectiva el era atit de incintat ca redeseneaza unul dintre cele mai mari ziare din romania si ca specialistii straini ai companiei lui i-au dat un asemenea credit, incit n-am avut nicio sansa. eu am luat alt art director pentru ca revista trebuia sa mearga mai departe, el si-a vazut de munca preseverind, zi si noapte, ca sa termine noul look al publicatiei.
scriu despre ce i se intimpla acum ca sa va arat de ce se duce de ripa presa glossy din romania. managerii se gindesc : da’ ce astia micii nu stiu sa faca ce face el? si ii platim si mai putin.
fara sa se gindeasca ca “astia micii” n-au viziune, n-au substanta, n-au inca nici cultura educationala sau experienta vietii de a face ceva care sa fie deasupra mediei. nu mai pun la socoteala ca nu se mai gindesc sa recunoasca efortul si loialitatea unui om care a muncit ani buni pentru ei economisindu-le bugetele (zilele trecute un alt manager spunea ca angajatii lui ar trebui sa fie onorati ca lucreaza la ziar, dar “uita” ca nu le-a platit lefurile de ceva vreme).
***
altfel, daca cineva isi doreste in echipa lui sa aiba un art director foarte foarte talentat, anuntati-ma. stiu eu un tinar.
***
P.S. cind aud intimplari ca aceasta ma felicit inca o data ca am avut inspiratia sa ies din industria revistelor glossy. stiu, e o chestiune de orgoliu:)
inmarmuritor 🙁
In toate domeniile intanlesti manageri fara viziune care prefera sa ia cea mai simpla decizie, cu efecte imediate, ignorand nevoia unei viziuni pe permen lung. Mie-mi place sa-i numesc tampiti. Cat despre partea morala, foarte putini iau in seama aspectul asta. Se merge pe considerentul “pragmatismului”. Insa un pragmatism prost inteles, din pacate.
GCM: ai dreptate. Managementul romanesc e caracterizat de un pragmatism de cartier, rezultat al unei indelungi expuneri la filme cu gangsteri.
cred ca aceasta situatie nu va mai dura mult in presa romana. chiar si episodul despre care vorbesti mi se pare ca e un semn al colapsului. dupa mine e un semn ca putini inteleg care e scopul presei glossy, ca putini vad cit de repede se schimba piata, cititotii si atitudinea lor fata de reviste, de continutul si de prezentarea lor grafica. intr-un fel e trist, in alt fel ma bucura pentru ca piata a inceput sa sanctioneze formele stingace lipsite de fond. iar asta ne da sansa ca in cativa ani sa avem cu adevarat presa glossy. cu tot ce presupune acest concept care are un succes atat de mare afara, chiar si in conditii de criza, prentru ca acolo e inteles si respectat in primul rand de catre cei care fac presa glossy.
Aşa i s-a întâmplat şi fratelui meu, care face costumele pentru Teatru Masca… Din păcate companiile nu ştiu să-şi ţină talentele, dar în cazul lor ar trebui să existe clauze clare în contract, precum că, dacă pleacă, pleacă cu tot cu idee.
Pacat de el, dar daca dupa atatia ani in “industrie” nu stie sa-si vanda talentul e clar ca mai are multe de invatat. Romania e deja celebra pentru faptul ca nu stie sa-si recunoasca talentele, mai cunosc alte “povesti” de genul asta…
Ar trebui sa se reorienteze spre online si sa-si refaca cariera. Mediul online ofera mult mai multe oportunitati pentru oameni cu viziune 🙂
Concluzia ar fi ca presa din Romania trebuie sa moara intai cu totul, ca apoi sa renasca sub alte forme. Inafara de revistele independente gen DoR sau Tataia si cu o exceptia – Esquire – nici o publicatie de la noi nu merita banii. Si in aceeasi oala sunt si televiziunile si in general mass-media romaneasca.
Imi pare rau pt bietul om, dar e cam aiurea sa spui ca noi, astia care ramanem in urma lui suntem niste oameni care “n-au viziune, n-au substanta, n-au inca nici cultura educationala sau experienta vietii de a face ceva care sa fie deasupra mediei”.
Este extrem de arogant din partea ta, care nu ne cunosti.
dar stii ca acest comentariu al tau – proiectia ta personala – arata de fapt ca esti nemultumit, frustrat, de aprecierea pe care o primesti…
ceea ce intelegem dintr-un text e parte din experienta noastra de viata, nu neaparat ce a scris autorul:)
Raspunsul tau reprezinta, in mod clar, incercarea de a nu-ti asuma ce ai scris. Nu ma cunosti si nimic nu te indreptateste sa vorbesti despre aptitudinile mele. Esti indreptatita doar la opinie, iar bunul simt ar trebui sa te limiteze sa vorbesti doar despre lucrurile pe care le cunosti.
ok, relaxeaza-te.
n-am scris despre tine. daca faci putin research ca sa vezi cam ce am facut eu in meseria asta, vei descoperi ca stiu despre ce am scris.
dar nu te obosi, nu e despre tine, oricine ai fi tu curajos anonim. 🙂
Daca ai ceva experienta in acest domeniu ai stii sa apreciezi altfel ce a fost scris sus si este clar ca undeva in sufletul tau exista o frustrare pe care trebuie sa o exprimi. Iti sugerez din toata inima sa o faci in fata sefilor si daca ei nu te respecta, sa cauti un loc de munca relaxant, unde sa poti sa stai relaxat. Cristina se referea la cazul respectiv si facea o apreciere a cazului prezentat. In cazul tau nu poate stii nimeni ce se intampla dar cu siguranta ai o frustrare. Majoritatea oamenilor care lucreaza pentru agentii cam au frustrari in ultimul timp si asta este foarte trist. Nu o spun cu rautate si sa nu mi-o iei in nume de rau dar un loc de munca trebuie sa fie ceva ce te bucura. Daca nu se intampla asta si gasesti o chestie negativa in afirmatii ca cea de mai sus, corelandu-te la o situatie personala in locul intelegerii faptului ce este prezentat, inseamna ca exista o problema, oricat ai tinde sa o negi. Iti urez succes dar rezolva problemele ce exista clar acolo unde lucrezi!