am fost alergata zilele astea si n-am apucat sa scriu lucrurile pe care le-am vazut prin culisele X factor la prima gala live. sa zicem ca am o scuza frumoasa, luni si ieri am ajutat la a face viata mai frumoasa pentru 5 tineri care, timp de 3 sau 4 ani (in functie de citi ani de facultate au de facut), vor avea o bursa de excelenta.

*

mie imi plac live-urile pentru ca inseamna “conditii extreme” si pe muchie de cutit vezi usor caracterul oamenilor.

de la  gala 1 X factor, sezonul 2,  pastrez niste imagini in minte pe care nu aveati cum sa le vedeti la televizor.

– bataile din picior, sub masa juriului, ale lui Cheloo pina la prima pauza publicitara. semn ca era si el emotionat. dintre toti (membrii juriului  si prezentatori) el mi se pare cel mai determinat si cel mai centrat pe ce are de facut; s-a tinut cel mai mult de desfasurator, ceea ce i-a facut viata usoara producatorului Sorin Popa.

– de la Delia pastrez doua imagini.

cu citeva secunde inainte de sfirsitul primei pauze publicitare, Delia era intoarsa catre public si cauta in sala un loc liber. linga ea era o minunatie de fata blonda. “e sora mea”, a zis Delia cind a vazut ca nu-i gaseste loc repede, sperind sa o preia cineva pentru ca se intra in live.

si o imagine cu ea desculta, in ciorapi, plimbindu-se pe scena la copiii din “clasa ei”, inainte de intrarea la duel. pantofii cu toc de 15 cm erau lasati in dreptul scaunului. i-a luat repede cind au anuntat ca se intra in live. a fost de altfel si singurul moment in care a renuntat la pantofii aceia care erau frumosi foc, dar pareau tortura talpilor.

– de la Dan Bittman pastrez relaxarea din primele momente dinainte de inceputul emisiunii. pur si simplu simteai ca e cel mai obisnuit cu  live-uri.

– de la Razvan si Dani pastrez in minte o imagine in care s-au intors la sincron de la o camera din spatele scenei catre una din fatza, in timpul uneia dintre interventiile din deschidere. ca la dans, desi nu repetasera. e inca o dovada cit de bine se simt si se cunosc unul pe celalalt.

m-am distrat la glumele cu “e un loc liber in Holograf” sau “e o fotografie cu Cheloo in costum, la intrare in studio”. gluma cu Cheloo a fost interna, in pauza publicitara, n-ati vazut-o la tv, cum n-ati putut auzi nici replica prompta a lui Cheloo: “inseamna ca sunt mort”.

***

am insa o amintire care e posibil sa ma coste ca o expun public si daca nu mai scriu saptamina viitoare despre X factor e pentru ca nu am mai avut voie sa intru la Gale. (poate pun la intrare fotografia mea sub care scrie “NU”) 🙂

amintirea este cu producatorul show-ului, Sorin Popa, plimbindu-se ca un leu in cusca cu 10 minute inainte de a incepe emisia live.

domn Popa este tatal si mama X Factor, sezonul 2 , in Romania. are experienta multa in cinematografie, a lucrat – de exemplu – cu Franco Zefirelli la Calas Forever, dar si pentru Cold Mountain al lui Anthony Minghella.

“primul lucru cind am intrat in proiect a fost sa citesc licenta cu maxima atentie. doua saptamini m-am inchis in birou, am mincat numai covrigi si am citit licenta ca pe un scenariu de film”, mi-a spus cu citeva zile inainte de gala 1. (cred se simte diferenta de abordare nu doar in eficienta audientelor, ci si in selectia candidatilor – mult mai bine diferentiati ca personaje.)

Sorin Popa are un talent aparte de a-i tine in priza pe concurenti , pare ca  ii mingiie cu o mina, iar cu cealalta ii struneste.

l-am vazut urmarind totul ca  un animal de prada cind, in casa X factor, au facut filmari pentru Observator (a verificat cadrele sa fie cele mai bune pentru “copiii lui”, a ascultat de la distanta ce au declarat etc), cum l-am vazut punind si foarte multa presiune pe ei : “ce aveti de cintat in gala 2? hai sa va aud!” , i-a testat cu mult inainte de a fi inceput prima gala, iar concurentii  – asezati in cerc – s-au conformat, fara acompaniament, a capella, sub privirea lui cercetatoare.

***

cu riscul de a supara pe multa lume, eu sunt dintre cei care se bucura ca a iesit din show Iulia Glavan: cinta bine, dar avea o atitudine de festivalul de la Mamaia 1990. iar cind ai trecut de 30 de ani e destul de greu sa mai scapi de atitudinea festivaliera si sa capeti carisma si o atitudine cool.

baietii aia, Station 4, nu sunt ei super straluciti, dar sunt o trupa proaspat formata, au baza pe ce sa creasca si pot face show pentru ca, fiind mai tineri, se vor “arunca in cap” mai usor.

X Factor este despre ansamblu – despre voce, atitudine, show – si cred ca alegerea lui Bitman a fost corecta.

vorbesc aici -cu exemplu Iuliei – si despre cit de multi pereti punem in jurul nostru in timp ce adunam ani, pereti care ne impiedica sa ne mai schimbam atitudinea, sa coborim garda.

din acelasi motiv apreciez ca publicul roman i-a eliminat acum pe cei din R Family.

***

din imaginile din Gala 1 am mai pastrat -o pe cea a operatorilor care n-au invatat inca toti concurentii si ii aveau printati – in ordinea intrarii – pe o foaie lipita de camere.

fotografie de Mihai Stetcu