pentru ca tot mi-am spus parerea la tv de dimine despre priveghiul MJ si am generat reactii de toate felurile, mai zic o tura, ca sa fim bine intelesi:)
nu putem spune noi – jurnalistii – lucruri de genul “dar nu ti se pare ca jurnalistii l-au exploatat, l-au prezentat cindva urit pentru ca acum sa-l laude?!”
adica vorbim la persoana a treia despre noi? pai nu noi am luat deciziile sa-l facem freak si sa-l prezentam pe coperti or la stiri cu fatza marcata de operatii estetice? ( stiu, era o ciudatenie cu o celebritate, facea rating/vindea); nu noi am fost cei care am dat cu totii stirea cu copilul aratat peste balustrada si am condamnat in termeni distantati de noi “oamenii s-au indignat bla bla”? (stiu era o imagine spectaculoasa, atragea atentia, facea rating/vindea, am ales bine)
nu tot noi am difuzat pe toate canalele – era un eveniment istoric, facea sens, era o stire , avea audienta/vindea – un priveghi cu cintec?
am o foarte foarte mare dilema.
intre priveghiul cu cintec al Florinei Stefaniei (Fanica), sotia lui Florin Salam difuzat de OTV si cel al lui Michael Jackson nu vad prea multe diferente. in esenta e un omagiu si intr-o parte si in cealalta, dincolo de muzica pe care a cintat-o fiecare, dincolo de etichetele de pe haine sau de expunerea internationala a numelui. si-atunci de ce ne-am oripilat cu totii ca OTV e priveghi tv, iar acum cind toata planeta a fost un priveghi tv, n-am mai protestat niciunul?
singurul raspuns pe care-l am e ca suntem ipocriti.
*
altfel, ca sa ma mai scot un pic ( Mr P a zis ca sunt in Xena Mood) spun ca mi-ar placea sa citesc 2 story-uri mari despre culisele acestor 2 saptamini.
unul despre viata familiei Jackson in cele 12 zile de la deces pina la inmormintare (avem drama, iubire, interese, intrigi, suspance cu avocati, mister etc etc)
si un altul despre cele 2 zile in care a fost produs contra cronometru show-ul memorial ( cu negocierea artistilor impreuna cu familia, cu cei care au scris speech-urile, cu constructia decorurilor , cu explicatiile reale de ce toate femeile care au fost strins conectate la MJ n-au ajuns la ceremonie – Diana Ross, Liz Taylor si mama surogat Debbie)
sper sa le gasesc in citeva lui in presa de afara.
Adevarul este ca
subiectul MJ a explodat in ultimele zile. Cristina, voi incerca sa am propria parere peste cativa ani!
Mie mi-a placut deosebit de mult acoperirea pe care au facut-o cbs prin j. randy taraborrelli. mai intai pentru ca taraborrelli este unul din jurnalistii pe care ii respect etern (este unul din autorii celei mai frumoase bio madonna: madonna – an intimate biography, si in curand, in august apare un exercitiu similar cu viata lui marylin monroe) si am urmarit deci cu interes felul in care a reusit prin emisiunile si interventiile si vizitele si discutiile cu lifetime prietenii lui mj sa creeze sentimentul ca vorbeste in continuare de cineva viu si a carui viata este descrisa altfel decat o stiam cu totii, chiar si involuntar, de pe pagina unu a presei de scandal. nu a spus asta in cuvinte, dar am vaga senzatie ca a reusit ceva minunat, si anume sa profite de momentul acesta trist si sa inceapa munca de ‘curatare’ a imaginii lui mj. eu nu am avut sentimente pentru mj practic niciodata, muzica nu i-am ascultat-o niciodata din proprie initiativa. dar prin cele 6h30 de stalking facut pe dl. taraborrelli am inceput sa iubesc si omul, si muzica si sa inteleg mai bine ce n-am avut chef, timp sau spatiu sa inteleg inainte. pana si vizita la neverland a fost geniala, pentru majoritatea spatiilor a ales invitati care aveau cate o poveste despre spatiul respectiv si mj si rezultatul a fost unul curat, de fragmente care se imbina frumos si sunt la adapost de interpretarile din trecut. lung comentariu e asta. dar am fost chiar incantat de munca lui randy j. mi-as dori acum ca dupa ce pleaca in turneu cu biografia lui mm sa inceapa redactarea biografiei lui michael.
tot ce-ai spus tu si in postul asta, dar si in altele, se aplica din nou. azi, moartea unui copil a facut mare rating.
evaluarile astea postume, ce sens mai au cristina bazavan? am fost răi noi jurnaliștii dar ne-am făcut numai datoria versus alte argumente la fel de ”solide”??! ce-ar fi sa admitem:jurnalistul este peștele sanitar al industriei cu pricina.cinic dar adevarat. el face ce trebuie.punct. iar MJ-ii fac si ei ce trebuie. totul curge.
cum de ti’a picat ca ar fi vreo asemanare cu Salam… nu stiu, ai idei nastrujnice Cristina Bazavan, sau mai bine zis nu ai idei ce sa mai scrii, scuze ca te combat asa. Acum ca stiu si cum te cheama, povesteste si tu ceva despre dv te rog, altfel as presupune ca lucrezi la 0TV.
Ceremonia de comemorare Michael Jackson a fost la cel mai inalt nivel, oricum lui i’ar fi placut veselie mai mare.
Dl. Taraborrelli a publicat la mai putin de 40 zile de la moartea lui MJ cartea ‘Michael Jackson: The Magic, The Madness, The Whole Story, 1958-2009’ si contine exact ce speram eu in comentariul anterior 🙂 Sincer, nu ma asteptam vara asta decat la lansarea bio Monroe, dar uite ca cineva n-a dormit prea mult de cand a murit MJ, a vorbit cu peste 100 persoane si a iesit cartea asta. Ta-dah!
Multi ipocriti.Au continuta sa traiasca pe spinarea lui MJ si dupa moartea sa. Abia acum au realizat oamenii acestia ce aertist de exceptie era, ce talentat si special, ce parinte minunat, ce suflet deosebit??!! Daca stia cat deprofitabil este Michael mort il omorau mai de mult.