suntem crescuti (sau ar trebui) ca sa fim buni.
sa ne facem bine treaba (la job), sa construim relatii bune (frumoase) in viata noastra privata, sa fim buni si in afara ariilor directe de interes (munca, familie).
invatam, crestem (imbatrinim sau ne inteleptim) si “knowledge-ul” – despre oameni, despre viata, despre proiectiile viitoare ale unor fapte – pus intr-o balanta nu mai sta in echilibru: unii stiu mai multe.
e usor ca acest Knowledge sa fie folosit in job. asa au aparut consultantii.
dar poate cineva sa faca asta cu viata altcuiva?
poate cineva sa spuna altcuiva “nu trai asa pentru ca esti pe o linie moarta”, “nu face asta pentru ca ii va afecta pe multi cind tu nu vei mai fi”, mai ales cind faptele, consecintele, parcursul lucrurilor sunt doar detalii ale unei existente obisnuite?!
oamenii isi traiesc (sau ar trebui sa faca asta) experientele singuri, asa cum simt si gindesc intr-un anume moment al existentei.
si e un exercitiu extrem de greu, cind ai knowledge-ul cu care poti intelege in detalii pasii pe mai departe, sa ai puterea sa nu spui “nu e bine” si sa lasi omul sa descopere singur drumul.
tu spui “nu e bine?”
dupa ce ai knowledge-ul si puterea sa nu spui “nu e bine”, tre sa ajungi la abilitatea de a ii face sa vada cu ochii lor consecintele posibile ale dumului pe care se afla – fara interdictii sau verdicte superioare si bombastice, doar vorbind si ascultand cu ei…asa cred
Eu incerc zilele astea sa-mi invat fetita sa tina corect creionul cand scrie. Si-a format ea un fel prost de a-l tine care la un moment dat o va dezavantaja (va scrie urit si greu). Si i-am spus “nu mai face asta caci in viitor iti va parea rau” si ea zice “da, dar acum mi-e mai usor”. Si eu inteleg perfect alegerea ei. Si stiu ca nu e buna. Si nu pot sa i-o schimb. Si presupun ca e doar prima dintr-un sir foarte lung de alegeri pe care le voi vedea gresite si nu voi avea dreptul de a le schimba cu forta.
o sa scrie cel mai mult la computer/tastatura. asta tre sa te consoleze putin:)
dar da, e greu sa acceptam ca altii fac lucrurile diferit cind stim ca versiunea noastra e mai buna. stii exact de la ce experienta personala am plecat cu textul asta:) mie mi se pare un exercitiu frumos de vointa sa stau in banca mea si sa-i las pe ceilalti pe drumurile pe care si le aleg