Am citit zilele acestea o autobiografie a unei fete de 20 de ani care a fugit din Coreea de Nord la 11 ani si a avut nevoie de un drum de 9! ani ca sa traiasca o viata libera in Coreea de Sud.

Am citit-o fix zilele astea cand Coreea De Nord a facut o parada uriasa in care si-a prezentat armele nucleare, cand Turcia a ales (sau n-a avut incotro, i s-a ales de catre presedinte) o dictatura.

Am citit-o zilele astea cand e cu vacanta si multa mancare pe masa, iar din primele pagini intelegi cat de mare era foametea in Coreea de Nord in anii 90. Fetita care e personajul principal, dupa ce nu mananca nimic 6 zile, isi scrie testamentul fiind sigura ca o sa moara de foame, cum se intamplase cu tatal si bunicul ei.

*

Povestea din carte e socanta: fata fuge cu mama si sora ei in China, iarna cand raul care desparte cele doua tari e inghetat; ajunge sa fie vanduta sclava unui taran caruia ii munceste pamantul, reuseste sa fuga de acolo, trece prin Mongolia in Coreea de Sud unde e tinuta intr-un lagar ca sa invete… capitalismul.

Toate pe durata a 9 ani de chinuri incredibile.

E o secventa in carte in care descrie aglomeratia din trenurile din Coreea de Nord si cum calatorii isi fac nevoile in cutii de fier, pe locul unde stau, pastrand cutiile langa ei, pentru ca e atat de aglomerat incat daca se ridica nu mai au unde sa stea.

Sau cum, pe vremea foametei de la mijlocul anilor 90, copiii fura orice de prin paduri si mananca radacini si ierburi nestiute.

Mai este o secventa in care povesteste cum copiii, la 8-9 ani, erau scosi de la ore ca sa mearga sa vada … executiile (omorarea celor care au fost impotriva regimului) ca sa invete disciplina si supunerea fata de system.

In Coreea de Nord nu se vorbeste despre asta nici acum. In istoria lor nu exista acest moment chiar daca au murit aproape 1 milion de oameni de foame.

Ca si atunci, si acum, ei tin pe perete acasa portretul conducatorului iubit. Acum e nepotul lui Kim Il Sung, cel care conducea glorios tara spre foamete si saracie.

Si atunci erau parade uriase cum a fost cea de acum 2 zile.

*

Pentru cei care au peste 35 de ani, fiecare capitol din carte e, dincolo de socul intamplarilor, un nou impuls sa se intrebe: asa am fi ajuns si noi?

Sau, si mai grav, asa putem sa reajungem si noi?

In Turcia e dictatura, in Rusia e dictatura, Ungaria nu se simte prea bine, iar noi avem promisiuni comunist-populiste care pudreaza saracia multora, dar si autoritatea dictatoriala a celor care au ajuns la putere.

Fetita asta, Eunsun Kim care are deja 30 de ani, a reusit impreuna cu mama ei care a muncit mult ca sa o ajute, sa termine facultatea, sa aiba o bursa in Statele Unite si acum lucreaza ca ambasador intr-un ONG care si-a propus sa arate lumii ororile din Coreea de Nord ca sa existe o presiune internationala pentru a se mai rezolva ceva acolo, oricat de putin.

Va recomand sa cititi cartea pentru determinarea acestei copile care, dupa ce s-a vazut libera, n-a incetat sa lupte pentru tara ei, pentru oamenii pe care-i stie. Un gest pe care noi putem sa-l facem pentru ai nostri nu doar mergand la vot, ci implicandu-ne in actiunile societatii civile.

Eunsun Kim spera ca intr-o zi sa poata sa mearga sa revada mormantul tatalui ei.

Cartea Eunsun Kim – Prin Desert spre Libertate – fuga mea din Coreea de Nord – a aparut la editura Corint , in colectia Corint Istorie si o puteti gasi aici.

P.S. Catre sfarstul cartii povesteste cum au invitat-o la Londra pentru a vorbi despre ororile prin care a trecut pentru o emisiune norvegiana. Invitat, alaturi de ea, era Sting (despre care nu stia absolut nimic pentru ca in Coreea de Nord nu fusese difuzat niciodata).

Iata acea emisiune.